GHID PENTRU DEPENDENTI - STUDIUL CELOR 12 PASI – PASUL 1, PASUL 2, PASUL 3

- Pasul Unu -

„Am admis ca eram neputinciosi in fata adictiei – ca nu mai eram stapani pe viata noastra“

Orice lucru are un inceput. Asa se intampla si in cazul Celor 12 Pasi. Primul Pas este inceputul procesului de recuperare. Vindecarea incepe de aici. Nu putem merge mai departe pana nu parcurgem acest Pas.

Unii dintre noi se vor lasa calauziti de intuitie in parcurgerea acestui Pas, altii vor alege o modalitate mai sistematica. Motivele pentru parcurgerea primului Pas vor fi diferite, de la un membru al Dependentilor* Anonimi la altul. Poate ca unii dintre noi acum intra in recuperare si tocmai au pierdut o batalie lunga si devastatoare cu adictia. Poate ca altii sunt in recuperare de ceva timp, abstinenti, dar au descoperit ca adictia lor a devenit activ in alte domenii ale vietii, fortandu-i sa se confrunte inca o data cu neputinta si cu pierderea controlului. Maturizarea nu este intotdeauna motivata de durere; poate ca este doar momentul potrivit sa parcurgem din nou Pasii, incepand astfel un nou stadiu al calatoriei noastre fara sfarsit spre recuperare.

Unii dintre noi vom gasi o oarecare usurare in faptul ca ceea ce ne-a facut sa ajungem atat de jos este o boala si nu un esec de moralitate. Altora nu le va pasa prea mult care este cauza caderii lor, pur si simplu vor o iesire.

Oricare ar fi cazul, este vremea parcurgerii pasilor. Este vremea sa facem ceva concret, care ne va ajuta sa ne eliberam de dependenta noastra. Speranta noastra este sa ne insusim principiile Pasului Unu. Vrem ca principiile de capitulare, acceptare, umilinta, bunavointa, sinceritate si minte deschisa, sa devina o parte fundamentala a fiintei noastre.

In primul rand, trebuie sa ajungem la capitulare. Sunt o multime de modalitati de a face acest lucru.

Pentru unii dintre noi, drumul parcurs pana la Primul Pas a fost de ajuns pentru a ne convinge ca singura noastra alegere este capitularea neconditionata. Altii, incep procesul de recuperare chiar daca nu sunt convinsi in totalitate ca sunt dependenti*, sau ca au ajuns la limita de jos. Numai atunci cand parcurgem Primul Pas ne convingem cu adevarat ca suntem dependenti*, ca am ajuns la limita de jos si ca trebuie sa capitulam.

Inainte de a incepe Primul Pas, trebuie sa fim abstinenti, cu orice pret. Daca suntem nou veniti in D.A, primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa privim la efectele adictiei in viata noastra si trebuie sa renuntam la a savarsi orice actiune care face obiectul dependentei* noastre. Daca avem o perioada de abstinenta si facem din nou Pasul Unu, pentru neputinta si lipsa de control in fata unui anumit tip de comportament, trebuie sa gasim o cale prin care sa ne oprim de la acel comportament. Capitularea noastra nu trebuie sa fie umbrita de mentinerea in continuare a acelui comportament.

ADICTIA

Ceea ce ne face sa fim dependenti* nu este nici cineva sau ceva din afara noastra, nici comportamentul nostru, ci boala de care suferim – adictia. Este ceva in noi care ne face incapabili sa controlam felul in care ne lasam prada patimii. Acelasi „ceva” ne face sa ne manifestam obsesiv si nestapanit si in alte domenii ale vietii noastre. Cum putem descoperi daca boala noastra este activa?

Atunci cand suntem prinsi in capcana unui comportament obsesiv, nestapanit, egoist; atunci cand suferim indelungate stari depresive, care nu duc decat la o si mai mare decadere fizica, mintala, spirituala si emotionala.

· Ce inseamna pentru mine „dependenta*”?

· Am observat in ultimul timp ca boala mea este activa? In ce fel?

· Ce se intampla atunci cand sunt obsedat de un anumit lucru? Am un anumit tipar de gandire?

Descrie.

· Cand imi vine in minte ceva, actionez imediat, fara sa ma gandesc la consecinte? In ce alte imprejurari ma comport nestapanit, impulsiv?

· In ce fel egocentrismul a afectat atat viata mea cat si pe a celor din jur?

· In ce fel am fost afectat de dependenta* din punct de vedere fizic, mintal, spiritual si emotional?

Boala noastra se poate manifesta in nenumarate feluri. Atunci cand venim pentru prima oara in D.A, credem ca singura noastra problema este, bineinteles, adictia. Dar, mai tarziu vom descoperi ca dependenta ne-a afectat viata in multe alte feluri.

· Care este felul specific in care adictia mea s-a manifestat cel mai recent?

· In ultimul timp, am fost obsedat de o persoana, un loc sau un lucru? Daca da, in ce fel aceasta obsesie a impiedicat relatiile mele cu alti oameni?

· In ce alt mod am fost afectat de aceasta obsesie, fizic, mintal, spiritual sau emotional?

NEGAREA

Negarea este acea componenta a bolii noastre care ne spune ca ….!!? nu suntem bolnavi. Atunci cand suntem in negare, suntem incapabili sa vedem realitatea bolii de care suferim. Intotdeauna ne spunem ca lucrurile nu sunt chiar atat de rele. Dam vina pe toti cei din jur: familie, prieteni, colegi, sefi. Ne comparam cu alti dependenti*, care, dupa parerea noastra, sunt mai impatimiti decat noi.

Daca am renuntat la dependenta* de ceva timp, ne vom consola spunand ca nimic din comportamentul nostru de acum nu poate fi mai rau decat cel de pe vremea cand ne lasam prada patimilor noastre.

Una dintre cele mai usoare modalitati de a ne da seama daca suntem sau nu in negare este analizarea propriului comportament, incercand sa ne dam seama daca nu cumva am inceput sa cautam tot felul      de scuze pentru felul irational in care ne purtam.

· Am inventat diverse scuze neadevarate pentru comportamentul meu? Care au fost acestea?

· Am actionat vreodata nestapanit, in urma unei obsesii, iar apoi m-am prefacut ca, de fapt, planuisem sa actionez asa? Cand s-a intamplat asta?

· In ce fel am dat vina pe altii pentru propriul meu comportament?

· Descrie imprejurari in care ai comparat felul in care se manifesta patima ta, cu felul in care se manifesta la altii.

· Cred ca problema mea este destul de grava, fara sa fie nevoie sa ma compar cu altii?

· Compar acum vreo manifestare recenta a adictiei mele cu viata mea inainte de a renunta la actiunile dependentei* mele ?

· Sunt cumva macinat de gandul ca ar trebui sa stiu mai mult de atat? Cred ca am deja destule informatii despre dependenta* si recuperare ca sa-mi pot infrana comportamentul inainte de a scapa de sub control?

· Evit sa intru in procesul de recuperare, pentru ca mi-e frica de rusinea pe care o voi simti atunci cand va trebui sa ma confrunt cu consecintele adictiei mele? Sunt ingrijorat de ceea ce altii vor gandi despre mine?

LIMITA DE JOS : DISPERARE SI IZOLARE

Inevitabil, adictia noastra ne aduce in situatia in care nu mai putem nega ca avem o problema. Zidul de minciuni si iluzii va cadea atunci cand ne vom confrunta, fata in fata, cu cruda realitate – intorsatura dramatica pe care a luat-o viata noastra. Ne vom da seama ca am ajuns sa traim pur si simplu fara speranta. Vom descoperi ca nu avem prieteni si ca relatiile noastre afective nu sunt decat o parodie, un fals. Desi s-ar parea ca totul este pierdut atunci cand descoperim ca am ajuns intr-o astfel de situatie, adevarul este ca trebuie sa trecem si prin acest punct, inainte de a incepe „marea calatorie” a recuperarii.

· Ce criza a vietii mele m-a facut sa intru in recuperare?

· Cand mi-am dat seama pentru prima oara ca am probleme? Am incercat sa fac ceva in aceasta privinta? Daca da, descrie ce anume. Daca nu, spune de ce.

NEPUTINTA

Noi dependentii*, avem reactii diferite la auzul cuvantului neputinta. Unii dintre noi recunosc faptul caacest cuvant descrie cel mai bine situatia noastra si atunci cand admitem ca suntem neputinciosi infata adictiei, traim chiar un sentiment de usurare. Altii, resping cu toata puterea acest cuvant, pentruca il asociaza cu slabiciunea sau cu lipsa de caracter. Intelegand ce inseamna neputinta, precum siimportanta vitala pe care o are admiterea ei in recuperarea noastra, vom putea trece peste ideilegresite pe care le avem in legatura cu acest cuvant.

Putem spune ca suntem neputinciosi atunci cand nu mai avem nici un fel de control asupra fortei carene conduce viata. Adictia de care suferim este o astfel de forta incontrolabila si manipulatoare. Nuputem reduce sau controla intensitatea dependentei* noastre, nici chiar atunci cand ajungem in situatia de a pierde lucruri sau fiinte care ne sunt foarte dragi. Nu ne putem opri nici macar atunci cand suntem constienti ca dependenta* noastra ne va provoca boli grave. Constatam ca facem lucruripe care nu le-am fi facut niciodata, daca nu am fi fost sub influenta adictiei, si care ne fac sa necutremuram de rusine si oroare atunci cand ne gandim la ele.

Adesea, luam hotarari de genul: „nu vreau sa mai fac”, sau „nu voi mai face niciodata“ dar, la prima ocazie, ne dam seama ca ne este pur si simplu imposibil sa ne oprim. Poate ca unii dintre noi au incercat sa se abtina de la comportamentul sau adictiv*, avand chiar si succes pentru o scurta perioada de timp. Dar, daca nu urmam un program riguros de recuperare vom constata ca adictia noasta, netratat corespunzator, ne va aduce in aceeasi stare in care fusesem mai inainte.

Pentru a parcurge cu succes Primul Pas, trebuie sa ne demonstram noua insine, cu toata sinceritatea, ca suntem neputinciosi in fata adictiei.

· Care este lucrul fata de care ma consider neputincios?

· Am facut lucruri, in timp ce ma lasam prada patimii mele, pe care nu le-as fi facut niciodata atunci cand constientizam patima mea? Care sunt acestea?

· Ce anume am facut uneori ca sa retraiescstarile pe care mile da dependenta* mea, fapte care in mod normal, sunt impotriva principiilor mele?

· In ce fel personalitatea mea se schimba atunci cand sunt sub influenta adictiei? (Exemplu : devin increzut, arogant, violent, pasiv, manipulativ, plangacios, excesiv de vesel…?)

· Ii manipulez pe altii cu scopul de a obtine obiectul dependentei* mele ? In ce fel?

· Am incercat vreodata sa ma abtin, dar am constatat ca nu pot?

· Am incercat vreodata sa ma opresc fara nici un fel de ajutor din partea altcuiva, dar am constatat ca viata este dureroasa, trista si plictisitoare fara adictia* mea, asa ca, perioada mea de abstinenta a fost foarte scurta? Descrie astfel de ocazii.

· In ce fel adictia mea mi-a facut rau atat mie, cat si persoanelor din jurul meu?

PIERDEREA CONTROLULUI

Primul Pas ne cere sa admitem doua lucruri: unu – eram neputinciosi in fata adictiei; doi – nu mai eram stapani pe viata noastra. De fapt, aceste doua lucruri sunt atat de strans legate incat nu putem admite unul, fara sa-l admitem si pe celalalt.

Faptul ca am pierdut controlul asupra vietii noastre este rezultatul neputintei in fata adictiei. Pierderea controlului se manifesta pe doua planuri: exterior si interior (sau personal).

Pe plan exterior, pierderea controlului se identifica adesea cu: arestari, pierderea locului de munca, probleme in familie. Unii dintre noi au ajuns sa fie arestati; altii nu au fost niciodata capabili sa mentina o relatie de lunga durata; altii, din cauza dependentei*, au ajuns sa fie respinsi sau alungati de propriile familii.

Pe plan interior sau personal, pierderea controlului se identifica cu parerile gresite pe care le avem despre noi insine, despre lumea in care traim, si despre oamenii care ne sunt apropiati. Exemple de pareri gresite: credem ca nu avem nici o valoare; credem ca intregul Univers se invarte in jurul nostru;credem ca nu este datoria noastra sa avem grija de noi insine, ci altcineva trebuie sa o faca; credemca responsabilitatile pe care trebuie sa si le asume un om obisnuit sunt prea grele pentru umeriinostri.

De obicei, reactiile pe care le avem fata de diverse evenimente din viata noastra, sunt exagerate.

Instabilitatea emotionala este adesea cea mai evidenta dovada a pierderii controlului la nivel interior,personal.

· Ce inseamna pentru mine pierderea controlului?

· Am fost vreodata arestat sau am avut probleme cu legea din cauza dependentei* mele?

· Am facut vreodata ceva pentru care as fi putut fi arestat daca as fi fost prins? Ce?

· Ce necazuri am avut la scoala sau la serviciu ca urmare a dependentei* mele?

· Ce necazuri am avut in familie ca urmare a dependentei* mele?

· Ce necazuri am avut cu prietenii ca urmare a dependentei* mele?

· Insist intotdeauna ca lucrurile sa fie asa cum vreau eu? Ce efect a avut acest lucru asupra relatiilor mele cu prietenii sI familia?

· Ma intereseaza vreodata sa aud si parerile celorlalti? Ce efect a avut lipsa mea de interes in aceasta privinta asupra relatiilor cu prietenii sI familia?

· Accept sa-mi asum responsabilitatea pentru viata si faptele mele?

· Sunt capabil sa-mi indeplinesc responsabilitatile zilnice fara sa ma simt coplesit de ele? Daca nu, in ce fel acest lucru mi-a afectat viata?

· Ma descurajez la primul semn ca lucrurile nu merg asa cum am planuit? In ce fel acest lucru mi-a afectat viata?

· Privesc provocarile ca pe o insulta personala? In ce fel acest lucru mi-a afectat viata?

· Intru in panica de fiecare data cand ma aflu intr-o situatie critica? In ce fel acest lucru mi-a afectat viata?

· Nu iau in seama semnele care ma avertizeaza ca sanatatea mea este in pericol, gandind ca, poate ca va trece sau se va rezolva de la sine? Descrie astfel de situatii.

· Am fost vreodata in pericol, dar am fost incapabil sa ma apar, sau am reactionat cu indiferenta, din cauza ca eram sub influenta adictiei? Descrie situatia.

· Am ranit vreodata pe cineva in timp ce eram sub influenta adictiei? Descrie.

· Mi-am folosit vreodata adictia pentru a-mi schimba sau pentru a-mi inabusi anumite sentimente? Ce sentimente am incercat sa schimb sau sa inabus?

REZERVE

Rezervele sunt acele idei gresite pe care le pastram si care ne duc inevitabil din nou la adictie. Poate ca aceste rezerve se nasc in jurul gandului ca totusi, daca vrem, ne putem controla si singuri, in ceea ce priveste dependenta*.

Poate ca gandim ceva de genul: „Bine, pot sa accept faptul ca eu sa incetez, dar pot veni in contact cuceea ce creeaza dependenta* pentru altcineva, nu-i asa?” Sau, ne putem gandi ca totusi putem continua sa fim prieteni cu partenerii viciilor noastre.

Poate ca ne gandim ca anumite aspecte ale acestui program nu ne vizeaza pe noi. Sau, avem ideea cain anumite cazuri, cum ar fi o boala grava sau moartea cuiva iubit, sau singuratatea, pur si simplu nu vom putea sta departe de patimile noastre, daca vreun asemenea eveniment va avea loc vreodata.

Poate ca ne facem planuri ca dupa ce reusim sa stam abstinenti o perioada indelungata, dupa ce ne realizam anumite idealuri in ceea ce priveste situatia materiala sau familia, vom putea reveni la obiceiurile noastre, dar cu masura.

De obicei, aceste rezerve sunt adanc ascunse in mintile noastre; nu suntem pe deplin constienti ca le avem. Este foarte important, esential chiar, sa scoatem la iveala orice rezerve pe care le pastram si sa incercam sa le eliminam chiar acum, in acest moment.

· Am ajuns sa accept gravitatea bolii de care sufar (adictia)?

· Cred ca mai pot avea legaturi cu oamenii cu care obisnuiam sa ma las prada patimilor, cu tovarasii viciului meu? Cred ca mai pot frecventa aceleasi locuri pe care le frecventam inainte?

· Cred ca este un lucru intelept sa tin orice obiect al dependentei* mele in casa numai ca sa „imi aduc aminte” sau ca sa imi „testez” recuperarea? Daca da, de ce ?

· Exista vreun lucru sau vreun eveniment prin care nu cred ca pot trece fara sa ma las prada patimii mele? Cred ca daca mi se intampla ceva rau va fi atat de dureros incat va trebui sa reiau viciul ca sa pot supravietui durerii?

· Cred ca dupa ceva timp de abstinenta, sau in imprejurari de viata diferite, as fi in stare sa fac anumite actiuni specifice viciului meu dar cu masura?

· Ce alte rezerve mai pastrez?

CAPITULAREA

Este o deosebire imensa intre resemnare si capitulare. Resemnarea este ceea ce simtim atunci cand ne dam seama ca suntem dependenti*, dar, nu acceptam recuperarea ca fiind solutia problemei noastre. Multi dintre noi au fost in aceasta situatie cu mult inainte de a intra in D.A, gandind ca este destinul nostru sa fim dependenti*, sa traim si sa murim asa. Pe de alta parte, capitularea este ceea ce se intampla atunci cand acceptam Pasul Unu ca fiind foarte real pentru noi si, cand am acceptat recuperarea ca pe solutia problemei noastre. Nu vrem sa ne mai traim viata ca si pana acum. Nu vrem sa ne mai simtim cum ne-am simtit pana acum.

· Este ceva anume de care imi este frica atunci cand aud de ideea de capitulare?

· Ce m-a convins ca nu mai pot actiona controlat?

· Accept faptul ca nu voi putea relua anumite actiuni specifice viciului meu niciodata, nici chiar dupa o perioada mai lunga de abstinenta?

· Pot incepe procesul de recuperare fara o capitulare completa?

· Cum cred ca ar fi viata mea daca as capitula complet?

· Pot sa continui procesul de recuperare fara sa capitulez complet?

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Unu ne concentram asupra a patru principii: sinceritate, minte deschisa, bunavointa si umilinta. Practicarea principiului sinceritatii in Pasul Unu incepe cu admiterea adevarului despre adictia noastra si continua cu practicarea sinceritatii in mod zilnic. Atunci cand spunem „sunt dependent*” la o intrunire, poate sa fie primul lucru cu adevarat sincer pe care il rostim dupa mult timp. Incepem sa fim capabili de a fi sinceri cu noi insine si prin urmare si cu alti oameni.

· Daca mi-a trecut prin cap sa ma las prada patimii mele, am stat de vorba cu cineva despre acest gand?

· Inca mai percep realitatea despre adictia mea, chiar daca am o anumita perioada de abstinenta?

· Am observat ca acum, din moment ce nu mai trebuie sa ma justific pentru patima mea, nu mai este nevoie sa mint asa cum minteam inainte? Imi place libertatea care decurge de aici?

In ce feluri am inceput sa fiu sincer in procesul de recuperare?

Principiul mintii deschise pe care il gasim in Pasul Unu inseamna sa fii gata sa crezi ca exista si un alt mod de viata si sa ai bunavointa sa-l incerci. Nu conteaza ca nu putem vedea fiecare aspect al acelui mod de viata, sau ca poate fi ceva total diferit de ce stim, ceea ce conteaza cel mai mult este sa nu ne limitam gandirea. Poate ca ii vom auzi pe unii membrii mai vechi in D.A spunand ceva ce suna de-a dreptul nebunesc, cum ar fi: „capituleaza ca sa invingi” sau sugerandu-ne sa ne rugam pentru cei pe care ii uram. Putem demonstra ca avem o minte deschisa atunci cand nu respingem aceste sugestii inainte de a le incerca.

· Este vreun lucru pe care l-am auzit in recuperare si pe care nu pot sa-l cred? L-am rugat pe mentorul meu sau pe altcineva sa-mi explice acel lucru?

· In ce fel cred ca practic principiul mintii deschise?

Bunavointa despre care se vorbeste in Pasul Unu poate fi practicata in mai multe feluri. Atunci cand incepem sa ne gandim pentru prima oara la recuperare, multi dintre noi ori nu cred ca este posibila, ori pur si simplu nu inteleg cum va functiona, dar merg mai departe oricum si fac Primul Pas – aceasta este prima experienta de practicare a bunavointei. Orice actiune pe care o facem in beneficiul recuperarii arata bunavointa: venirea la intruniri mai devreme, parasirea intrunirilor mai tarziu, o mana de ajutor la organizarea lor, interes in contactarea altor membrii D.A, ajutor in initierea noilor veniti prin impartasirea propriei experiente.

· Am bunavointa sa urmez indrumarile „nasului” meu?

· Am bunavointa sa particip la intruniri cu regularitate?

· Am bunavointa de a depune toate eforturile pentru recuperare? In ce fel?

Principiul umilintei, atat de important pentru Pasul Unu, este exprimat cel mai bine in capitularea noastra. Umilinta este cel mai usor de identificat cu faptul ca ne acceptam asa cum suntem cu adevarat – nici mai rai nici mai buni decat credeam ca suntem atunci cand suntem sub influenta dependentei* noastre, ci pur si simplu oameni.

· Cred cumva ca sunt un monstru si am otravit intrega lume cu adictia mea? Cred ca adictia mea nu a avut nici un fel de urmari pentru societatea din jurul meu? Sau ma situez undeva intre aceste doua idei?

· Am sentimentul ca sunt oarecum important in cadrul familiei sau al cercului meu de prieteni? Dar in cadrul intregii societati? In ce consta aceasta importanta?

· In ce fel practic principiul umilintei de-a lungul parcurgerii Pasului Unu?

Pentru a pune in practica principiul acceptarii, trebuie sa facem mult mai mult decat sa admitem ca suntem dependenti*. Atunci cand ajungem sa ne acceptam dependenta, simtim o schimbare interioara profunda, dublata de o speranta crescanda. De asemenea, incepem sa avem si un sentiment de pace. Ajungem sa ne impacam cu faptul ca suntem dependenti*, ca trebuie sa ne recuperam si cu semnificatia pe care aceste doua realitati o va avea in vietile noastre. Nu ne este frica de un viitor in care va trebui sa participam la intruniri, sa urmam indrumarile nasului, sa parcurgem Cei Doisprezece Pasi, ci incepem sa privim recuperarea ca pe un dar pretios, iar efortul pe care trebuie sa-l depunem pentru recuperare, ca pe o alta rutina obisnuita a vietii.

· M-am impacat cu faptul ca sunt dependent*?

· M-am impacat cu lucrurile pe care trebuie sa le fac pentru a imi mentine abstinenta?

· De ce cred ca acceptarea adictiei este necesara pentru o recuperare continua?

MAI DEPARTE

Atunci cand ne pregatim sa trecem mai departe, la Pasul Doi, ne vom intreba probabil daca am parcurs Pasul Unu asa cum trebuia. Suntem siguri ca este timpul sa trecem mai departe? Am lucrat la acest Pas atat cat au lucrat altii? Am inteles cu adevarat Pasul Unu?

Multi dintre noi am descoperit ca ne ajuta foarte mult daca scriem ce am inteles din fiecare Pas, atunci cand ne pregatim sa trecem mai departe.

· Cum imi dau seama ca a venit momentul sa trec mai departe?

· Ce am inteles eu din Pasul Unu?

· In ce fel cunostintele si experientele mele anterioare mi-au afectat parcurgerea acestui Pas?

Am ajuns in punctul in care vedem foarte bine rezultatele vechiului nostru mod de viata si acceptam faptul ca avem nevoie sa il schimbam, dar probabil ca inca nu vedem cat de bogata in posibilitati este viata in recuperare. Poate consideram ca este de ajuns pe moment ca nu mai savarsim actiunea care face obiectul dependentei* noastre, dar vom descoperi in curand ca golul pe care il umplusem cu aceasta adictie sau cu alte comportamente impulsive si obsesive, trebuie umplut cu altceva.

Parcurgerea restului Pasilor va umple acest gol.

In calatoria noastra spre recuperare urmeaza Pasul Doi.

- Pasul Doi –

„Am ajuns la credinta ca o Putere Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mintala“

Daca Pasul Unu ne-a spulberat toate iluziile legate de adictia noastra, Pasul Doi este cel care ne da speranta de recuperare. Pasul Doi ne spune ca lucrurile pe care le-am aflat despre adictia noastra in Pasul Unu nu inseamna sfarsitul, ca durerea si nebunia cu care am trait pana acum nu ne sunt de nici un folos. Acestea pot fi indepartate si, cu timpul, vom invata cum sa traim fara ele, parcurgand Cei Doisprezece Pasi ai Dependentilot* Anonimi.

Pasul Doi va umple golul pe care il simtim atunci cand terminam de parcurs Pasul Unu. Pe masura ce ne pregatim sa incepem Pasul Doi, incepem sa luam in considerare ideea ca poate, totusi, exista o Putere Superioara noua insine, o Putere capabila sa ne vindece durerea, sa ne scoata din ceata si sa ne redea sanatatea mintala.

Atunci cand am venit pentru prima oara in Program, multi dintre noi am fost contrariati de ceea ce sugera Pasul Doi, si anume ca am fost nebuni. De la a admite ca suntem neputinciosi pana la a admite ca suntem nebuni, ni se parea un pas urias. In orice caz, dupa ce am capatat ceva vechime in program, am inceput sa intelegem ce inseamna cu adevarat Pasul Doi. Am descoperit ca una dintre definitiile nebuniei este: „a face aceleasi greseli in mod repetat, asteptand rezultate diferite”. Cu siguranta ca ne puteam identifica cu acesta definitie! De cate ori nu incercasem sa scapam dintr-o situatie, din care nu scapasem niciodata inainte, spunandu-ne de fiecare data in sinea noastra: „De data asta va fi altfel”…? Oare nu este asta o dovada de nebunie? Dupa ce traim o perioada mai indelungata de timp urmand principiile Pasului Doi, ajungem sa descoperim cat de adanca este nebunia noastra. Adesea, ajungem la concluzia ca definitia nebuniei, citata mai inainte, abia daca atinge pojghita de la suprafata.

Unii dintre noi am avut mari retineri in legatura cu pasul Doi, pentru ca am crezut ca ne cere sa fim religiosi. Departe de adevar… Nu este nimic, absolut nimic, in programul Dependentilor* Anonimi, care sa ceara ca membrii sa fie religiosi. Comunitatea Dependentilor* Anonimi apara cu incrancenare idea  ca, „pentru a devenii membru D.A nu este necesar sa apartii unei religii, sau sa crezi intr-o doctrina anume”. Membrii D.A nu tolereaza nimic ce ar putea compromite dreptul neconditionat al oricarui dependent* de a-si dezvolta propria intelegere a Puterii Superioare. Acesta este un program spiritual, nu unul religios.

Frumusetea Pasului Doi este descoperita atunci cand incepem sa ne gandim la ceea ce ar putea fi Puterea Superioara noua insine. Suntem incurajati sa alegem o Putere care este iubitoare, tine la noi, si cel mai important lucru, este capabila sa ne redea sanatatea mintala. Pasul Doi nu spune „Am ajuns la credinta IN o Putere Superioara noua insine”, ci „Am ajuns la credinta ca o Putere Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mintala„. Accentul nu se pune pe cine sau ce este aceasta Putere, ci pe ceea ce aceasta Putere poate face pentru noi. Grupul insusi este cu siguranta calificat sa fie o Putere Superioara noua insine. Principiile continute in Cei Doisprezece Pasi de asemenea sunt calificate sa fie Puterea Superioara noua insine. Fiecare membru D.A are propria lui intelegere in ceea ce priveste Puterea Superioara noua insine.

Pe masura ce capatam ceva experienta in recuperare si continuam sa parcurgem Pasul Doi, vom descoperi ca, indiferent de cat de avansat este adictia noastra, indiferent de cat de avansata era nebunia noastra, Puterea Superioara noua insine are capacitatea nelimitata de a ne reda sanatatea mintala.

SPERANTA

Speranta pe care o capatam parcurgand Pasul Doi vine sa inlocuiasca disperarea pe care o simteam atunci cand am intrat in acest program. De fiecare data cand am incercat sa urmam vreo cale despre care credeam ca ne va scapa de dependenta* – de exemplu medicina, religie, sau psihiatrie – am descoperit ca nici una nu ne rezolva problema, nici una nu era de ajuns. Pe masura ce am epuizat toate resursele, atunci cand nu am mai avut de ales, ne-am intrebat daca vom gasi oare vreodata un raspuns la problema noastra, daca exista ceva pe lumea asta care ar fi putut functiona. De fapt, poate ca atunci cand am venit pentru prima oara in acest program, am fost foarte suspiciosi, intrebandu-ne daca nu cumva era tot o alta metoda care nu va functiona pentru noi, sau care nu va functiona suficient de bine incat sa schimbe ceva.

Oricum, ceva remarcabil s-a intamplat cu noi, atunci cand am asistat la primele intruniri D.A. Am intalnit alti dependenti* care fusesera exact ca si noi si care erau abstinenti acum. Am crezut in ei. Am stiut ca putem avea incredere in ei. Cunosteau toate aspectele adictiei noastre, cunosteau disperarea, groaza, rusinea. Dependenti*i in recuperare pe care i-am intalnit cunosteau toate aceste lucruri pentru ca si ei fusesera acolo.

Atunci cand am descoperit ca acesti oameni, dependenti* ca si noi, au reusit sa se mentina abstinenti sa sa gaseasca o noua libertate, am inceput sa avem si noi o noua speranta. Poate ca am capatat speranta dupa ce am stat de vorba cu un grup de membri mai vechi, dupa o intrunire. Sau, poate ca ni s-a intamplat dupa ce am ascultat pe cineva spunandu-si povestea. Chiar si dupa mai multi ani, multi dintre noi ne amintim cu exactitate acel moment. Cu totii trecem prin minunata experienta a recapatarii sperantei.

De-a lungul procesului de recuperare, speranta noastra este reannoita. De fiecare data cand  descoperim ceva nou despre adictia noastra, durerea acestei descoperiri este insotita intotdeauna si de un val de speranta. Indiferent de cat de dureros este procesul de demolare al negarii, exista intotdeauna un lucru bun care este reabilitat in noi. Chiar daca avem impresia ca nu credem in nimic, cu siguranta credem in acest program. Credem ca ni se poate reda sanatatea mintala, chiar si in momentele cele mai disperate.

· Care sunt sperantele pe care le am astazi?

NEBUNIA

Daca avem indoieli in legatura cu nevoia de a ne recapata sanatatea mintala, vom avea probleme cu acest Pas. Daca avem vreo indoiala, trecerea in revista a Primului Pas ne va ajuta. Acum este momentul sa analizam bine nebunia noastra.

· Am crezut vreodata ca ma pot lasa prada placerii patimei mele in mod controlat? Povesteste despre incercarile de a face aceasta cu masura.

· Ce lucruri am facut cand ma lasam prada patimei mele, pe care nici nu imi vine sa le cred acum, privind inapoi?

· M-am pus vreodata in situatii periculoase, incercand sa obtin obiectul dependentei* mele? M-am purtat in feluri de care acum imi este rusine? Da exemple.

· Am luat vreodata hotarari nebunesti, influentate de adictia mea?

· Am parasit locuri de munca, am terminat prietenii sau alte legaturi, am renuntat la atingerea unor idealuri sau obiective, doar din cauza ca toate acestea ma impiedicau sa ma bucur de placerile viciului meu?

· Am ranit vreodata pe cineva sau pe mine insumi / insami (fizic) ca efect al dependentei* mele?

Nebunia este o pierdere a contactului cu realitatea, a capacitatii de a vedea lucrurile asa cum sunt. De exemplu, putem gandi ca problemele noastre personale sunt mai importante decat ale oricui; de fapt, poate ca nici nu suntem capabili sa luam in seama si problemele altor oameni. Probleme marunte devin catastrofe de proportii. Vietile noastre isi pierd orice echilibru. Cateva exemple clare de gandire nebuneasca sunt: credem ca ne putem mentine abstinenti si singuri; credem ca dependenta* este singura noastra problema si ca totul este in regula acum, doar pentru ca am stopat viciul. In D.A nebunia este adesea descrisa ca fiind credinta ca putem folosi ceva din afara noastra: alcool, sex, putere, mancare, etc, ca sa reparam ceva stricat dinnauntru – sentimentele noastre.

· Descrie feluri in care ai reactionat exagerat sau nu ai reactionat deloc la anumite lucruri.

· In ce fel viata mea si-a pierdut echilibrul?

· In ce feluri nebunia mea imi spune ca anumite lucruri din afara imi pot rezolva problemele? Consumand alcool? Jucand jocuri de noroc, mancand exagerat, facand noi cuceriri…?

Altceva?· parte a nebuniei mele este credinta ca dependenta* este singura mea problema?

Daca avem deja o perioada de abstinenta, s-ar putea sa descoperim ca un nou nivel de negare ne impiedica sa vedem nebunia din vietile noastre. Asa cum am facut la inceputul recuperarii noastre, trebuie sa recunoastem felurile in care ne-am purtat nebuneste. Multi dintre noi am descoperit ca nebunia, asa cum o intelegem noi, merge dincolo de definitia pe care am prezentat-o la inceput. Am facut aceleasi greseli, iar si iar, chiar si atunci cand am fost pe deplin constienti care vor fi rezultatele. Poate ca sufeream atat de tare incat nu ne mai pasa de consecinte, sau poate ca ne-am gandit ca se

merita sa platim pretul atata timp cat puteam actiona manati de anumite impulsuri sau obsesii.

· Atunci cand am actionat sub impulsul unei obsesii, chiar daca stiam care vor fi consecintele, care au fost emotiile sau gandurile pe care le-am avut inainte de a actiona? Ce m-a determinat sa merg mai departe?

„AM AJUNS LA CREDINTA …“

Discutia de mai inainte scoate la iveala cateva dintre motivele care ne fac sa avem probleme cu Pasul Doi. Poate ca mai exista si altele. Este foarte important pentru noi sa identificam si sa depasim barierele care ne pot impiedica sa „ajungem la credinta …”

· Am vreo teama cu privire la ajungerea la o credinta? Care este aceasta?

· Exista si alte bariere care ma impiedica sa ajung la o credinta? Care sunt acestea?

· Ce inseamna pentru mine fraza : „Am ajuns la credinta …” ?

Fiind dependenti*, suntem inclinati sa vrem ca toate lucrurile sa se intample imediat. Dar, este foarte important sa ne aducem aminte ca Pasul Doi este un proces si nu o intamplare. Cei mai multi dintre noi nu se trezesc deodata, intr-o buna zi, incredintati ca o Putere Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mintala. Ajungem la aceasta credinta treptat. Totusi, nu trebuie sa stam cu mainile la spate si sa asteptam credinta sa se instaleze singura; putem sa-i dam si noi o mana de ajutor.

· Am crezut vreodata in ceva pentru a carui existenta nu aveam o dovada palpabila? Cum a fost acea experienta?

· I-am auzit pe alti dependenti* in recuperare povestind despre experientele lor in procesuldobandirii credintei? Am incercat sa aplic si in viata mea lucrurile pe care le-am auzit?

· In ce anume cred eu?

· In ce fel credinta mea a crescut, de cand am intrat in programul de recuperare?

O PUTERE SUPERIOARA NOUA INSINE

Fiecare dintre noi intra in recuperare cu o lunga istorie de experiente de viata. Aceasta va influenta in mare masura perceptia pe care o avem fata de o Putere Superioara noua insine. In acest Pas, nu ni se cere sa avem o idee specifica despre natura sau identitatea acestei Puteri. Aceasta intelegere va veni mai tarziu. In Pasul Doi, cel mai important lucru este sa avem o perceptie a Puterii Superioare, care ne poate fi de ajutor. Nu avem nevoie de o explicatie teologica sau de o doctrina anume, ci vrem doar ceva care sa functioneze.

Cat de puternica trebuie sa fie o Putere Superioara noua insine? Raspunsul la aceasta intrebare este simplu. Puterea adictiei noastre, atat de negativa, a fost fara indoiala, superioara noua insine. Adictia ne-a condus pe un drum nebunesc si ne-a facut sa ne purtam altfel decat am fi dorit cu adevarat. Avem nevoie de ceva care sa bata asta, cu o putere cel putin egala cu a adictiei.

· Imi este greu sa accept ca exista o Putere sau Puteri superioare mie?

· Enumera cateva lucruri care crezi ca sunt mai puternice decat tine.

· Poate o Putere Superioara mie sa ma ajute sa ma mentin abstinent? Cum?

· Poate o Putere Superioara mie sa ma ajute sa ma recuperez? Cum?

Poate ca unii dintre noi au deja o idee clara in legatura cu natura unei Puteri Superioare noua insine.

Nu este gresit cu nimic. De fapt, Pasul Doi este punctul in care multi dintre noi incep sa-si formeze primele idei concrete despre o Putere Superioara, in caz ca nu au facut-o deja. Multi dependenti* au gasit ca le este de mare ajutor sa identifice mai intai ceea ce NU ESTE Puterea Superioara, inainte de a identifica ceea ce ESTE.

Analizand lucrurile pe care o Putere Superioara noua insine le poate face pentru noi, ne poate ajuta sa descoperim mai multe despre acea Putere.

Exista foarte multe feluri in care se poate percepe o Putere Superioara noua insine. O putem percepe ca fiind puterea principiilor spirituale, puterea comunitatii D.A, puterea binelui, sau orice altceva ne putem imagina, atata timp cat este iubitoare si buna si mai puternica decat noi. De fapt, nici nu trebuie neaparat sa intelegem o Putere Superioara noua insine, dar o putem folosi sa ne mentinem abstinenti si sa urmam procesul de recuperare.

· Am vreo dovada ca o Putere Superioara mie lucreaza in viata mea?

· Care sunt caracteristicile pe care Puterea mea Superioara NU LE ARE?

· Care sunt caracteristicile pe care LE ARE Puterea mea Superioara?

REDAREA SANATATII MINTALE

Restaurarea sanatatii mintale inseamna schimbarea noastra, in asa fel incat nici adictia si nici nebunia care il insoteste sa nu ne mai controleze viata. Asa cum am descoperit ca nebunia era evidenta in viata noastra de dependenti*, prin pierderea oricarei perspective si al oricarui echilibru, vom descoperi sanatatea mintala acum, si vom gasi un echilibru care ne va permite sa luam hotarari din ce in ce mai bune. Vom descoperi ca intotdeauna vom avea si alte alegeri, in ceea ce priveste comportamentul nostru. Vom incepe sa capatam maturitatea si intelepciunea de a lua lucrurile mai usor si de a cantari toate aspectele unei probleme, inainte de a trece la actiune.

Este normal ca vietile noastre se vor schimba. Cei mai multi dintre noi vor identifica foarte usor sanatatea mintala in viata noastra atunci cand comparam viata de pe vremea cand eram dependent*, cu viata la inceputul recuperarii, sau de la inceputul recuperarii cu cea de dupa mai mult timp de abstinenta, sau viata de dupa mai mult timp de abstinenta cu viata din recuperarea pe termen lung.

Toate acestea constituie un intreg proces, iar nevoia noastra pentru restaurarea sanatatii mintale isi va schimba aspectul de-a lungul timpului.

Atunci cand venim pentru prima oara in recuperare, probabil ca a ni se reda sanatatea mintala inseamna pentru noi a nu mai savarsi actiunea care mi-a creat dependenta*; atunci cand incetam, o mare parte din nebunia care este direct legata de dependenta* noastra se va opri. Nu vom mai comite infractiuni sau alte fapte antisociale, cu scopul de a obtine obiectul dependentei* noastre, nu ne vom mai pune singuri in situatii josnice, umilitoare, degradante, care nu ne aduc nici un fel de folos.

Daca suntem in recuperare de ceva timp, poate ca o sa descoperim ca nu avem nici un fel de probleme cu credinta intr-o Putere Superioara care ne poate ajuta sa ne mentinem abstinenti, dar poate ca inca nu ne-am gandit prea mult la ce inseamna a ni se reda sanatatea mintala, dincolo de a ne lasa de adictia noastra. Pe masura ce crestem in procesul de recuperare, este foarte important ca si ideea noastra de sanatate mintala sa se dezvolte.

· Descrie cateva lucruri pe care le consideri a fi exemple de sanatate mintala.

· Ce schimbari in gandirea si comportamentul meu sunt necesare pentru restaurarea sanatatii mintale?

· In ce domenii ale vietii mele cred ca am nevoie de sanatate mintala in acest moment?

· De ce cred ca restaurarea sanatatii mintale este un proces?

· Cum ma va ajuta parcurgerea celor 12 Pasi in procesul de restaurare a sanatatii mintale?

· De cand am intrat in recuperare, am simtit ca mi-am recapatat sanatatea mintala intr-o oarecare masura? Descrie.

Poate ca unii dintre noi au asteptari exagerate in ceea ce priveste redarea sanatatii mintale. Poate ca o sa ne gandim ca nu ne vom mai enerva niciodata, sau ca atunci cand parcurgem Pasul doi, vom avea tot timpul un comportament perfect si nu vom mai avea nici o problema cu obsesiile, nelinistea sufleteasca sau cu pierderea echilibrului in vietile noastre. Poate ca acest exemplu de gandire este putin exagerat, dar daca descoperim ca suntem dezamagiti de noi insine in cadrul procesului de recuperare, sau de cantitatea de timp care ne este necesara pentru restaurarea sanatatii mintale, poate ca vom descoperi ca si noi am avut o astfel de gandire. Cei mai multi dintre noi au descoperit ca cel mai bun mod de a ne castiga seninatatea este sa renuntam la orice asteptari am avea in legatura cu progresul propriului proces de recuperare.

· Ce asteptari am privind redarea sanatatii mintale? Sunt acestea exagerate sau rezonabile?

· Cred ca asteparile rezonabile pe care le am in privinta progresului propriei recuperari sunt satisfacute? Am inteles ca recuperarea are loc in timp si nu peste noapte?

· dovada de sanatate mintala este atunci cand descoperim ca suntem capabili sa reactionam cu discernamant in situatii care altadata ne depaseau. Am avut vreo astfel de experienta in recuperare? Descrie.

PRINCIPII SPIRITUALE

In Pasul Doi, ne vom concentra asupra principiilor de minte deschisa, bunavointa, credinta, incredere si umilinta. Principiul mintii dechise, pe care il gasim aici, izvoraste din intelegerea faptului ca nu ne putem recupera singuri, ca avem nevoie de ajutor. De aici, mintea noastra va fi deschisa credintei ca putem fi ajutati. Nu conteaza daca avem vreo idee sau nu despre felul in care aceasta Putere Superioara ne poate ajuta, ci conteaza doar sa credem ca este posibil.

· In ce fel recuperarea mea este afectata daca imi mentin mintea inchisa?

· Cum demonstrez acum, in viata mea, ca am mintea deschisa?

· In ce fel s-a schimbat viata mea de cand am intrat in recuperare? Cred ca este posibil sa ma schimb si mai mult?

Practicarea principiului bunavointei in Pasul Doi poate incepe intr-un mod destul de simplu. La inceput, mergem la intruniri si ii ascultam pe alti dependenti* in recuperare impartasindu-si experienta cu Pasul Doi. Apoi, putem incepe sa aplicam cele auzite in propria recuperare. Bineinteles, vom incerca sa cerem indrumarea nasului nostru.

· Care sunt lucrurile pe care am bunavointa sa le fac pentru a-mi restaura sanatatea mintala?

· Exista vreun lucru pe care nu am vrut sa-l fac inainte, dar pe care am bunavointa sa-l fac acum? Care este acesta?

Atunci cand lucram la Pasul Doi, nu putem sa stam pur si simplu cu mainile in san si sa asteptam sa fim cuprinsi de credinta. Trebuie sa facem si noi un efort. Una dintre metodele sugerate si care a functionat pentru multi dintre noi a fost aceea de a actiona ca si cum am avea credinta. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne mintim pe noi insine. Nu trebuie sa il mintim nici pe nasul nostru, nici pe oricine altcineva. Nu vrem sa pretindem ca avem credinta, doar pentru a face impresie. A actiona ca si cum am avea credinta inseamna pur si simplu a crede ca ceea ce speram se va realiza. In Pasul Doi, asta inseamna sa traim ca si cum ne-am astepta sa ni se redea sanatatea mintala. Sunt o multime de modalitati prin care aceasta metoda poate functiona pentru fiecare dintre noi. O alta sugestie este ca putem incepe sa actionam ca si cum am avea credinta pur si simplu participand cu regularitate la intruniri si cerand indrumarea nasului sau a altor membri mai vechi.

· Am luat vreo actiune care imi demonstreaza credinta?

· Cred ca credinta mea a crescut?

· Am inceput sa fiu capabil sa-mi fac anumite planuri, avind credinta ca adictia mea nu le va zadarnici?

Practicarea principiului increderii necesita depasirea oricarei temeri legate de procesul restaurarii sanatatii mintale. Chiar daca avem o perioada scurta de sobrietate, se poate sa fi simtit deja o anumita suferinta emotionala, pe masura ce avansam in procesul de recuperare. Poate ca acum ne este teama ca va urma si mai multa suferinta. Intr-un fel, suntem indreptatiti sa ne fie teama, pentru ca vom mai avea parte de suferinta. In orice caz, aceasta suferinta nu va fi mai mare decat putem indura, si, nu trebuie nici sa o induram singuri. Daca incercam sa avem mai multa incredere in procesul de recuperare si intr-o Putere Superioara noua insine, putem depasi cu bine momentele dureroase ale recuperarii noastre. Vom sti ca ceea ce ne asteapta dincolo de acestea este mai mult decat o fericire de suprafata: va fi o schimbare fundamentala, care va face ca vietile noastre sa fie pline de satisfactie, intr-un sens mult mai profund.

· Care sunt temerile care ma impiedica sa am incredere?

· Ce cred ca trebuie sa fac pentru a putea renunta la aceste temeri?

· Ce actiuni am luat, care demonstreaza ca am incredere in procesul de recuperare si intr-o Putere Superioara?

Principiul umilintei izvoraste din constientizarea faptului ca exista o Putere Superioara noua insine.

Pentru cei mai multi dintre noi, este o lupta grea sa renuntam sa ne bazam numai pe propria gandire si sa incepem sa cerem ajutor, dar atunci cand reusim sa o facem, am inceput sa practicam principiul umilintei de care se vorbeste in Pasul Doi.

· Am incercat sa cer ajutorul unei Puteri Superioare mie, astazi? Cum?

· Am cerut ajutor nasului meu sau altor membri D.A, am participat la intruniri, am incercat sa le vorbesc si altor dependenti* in recuperare? Care au fost rezultatele?

MAI DEPARTE

Pe masura ce ne pregatim sa trecem mai departe la Pasul Trei, vom recapitula care sunt lucrurile pe care le-am castigat lucrand Pasul Doi. Atunci cand ne pregatim sa trecem mai departe, ne va fi de mare ajutor daca vom scrie ceea ce am inteles din fiecare pas. Astfel, vom putea asimila si mai bine principiile spirituale ale fiecarui pas in parte.

· Ce actiune as putea lua, care sa ma ajute in procesul de ajungere la credinta?

· Ce pot face pentru a depasi asteptarile exagerate pe care le am privind redarea sanatatii mintale?

· Ce am inteles eu din Pasul Doi?

· In ce fel cunostintele si experienta mea de dinainte mi-au afectat parcurgerea acestui Pas?

Mergand mai departe, la Pasul Trei, probabil ca simtim deja in noi o speranta crescanda. Chiar daca nu suntem nou veniti in procesul de recuperare, tocmai ne-am intarit convingerea ca recuperarea, maturizarea si schimbarea nu sunt numai posibile, dar sunt inevitabile atunci cand depunem toate eforturile in parcurgerea Pasilor. Putem vedea cu claritate posibilitatea usurarii de povara nebuniei in care ne incatusase adictia noastra. Este foarte probabil ca deja am inceput sa simtim o anumita libertate. Am analizat nebunia produsa de dependenta* si am inceput sa avem incredere ca o Putere

Superioara noua insine ne va ajuta sa nu mai mergem pe acelasi drum. Incepem sa fim eliberati de iluziile si minciunile noastre. Nu mai trebuie sa ne luptam sa ne mascam adictia sau sa ne izolam de ceilalti pentru a ne ascunde nebunia. Am vazut in ce fel acest program functioneaza pentru altii si am descoperit ca incepe sa functioneze si pentru noi. Prin credinta pe care am castigat-o recent, dobandim si bunavointa de a trece la actiune si de a incepe lucrul la Pasul Trei.

                                   

- Pasul Trei –

„Am hotarat sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuia

fiecare dintre noi”

Am lucrat Pasii Unu si Doi impreuna cu nasul nostru, am capitulat si am demonstrat ca avem bunavointa sa incercam ceva nou. Toate acestea ne-au dat un puternic sentiment de speranta. Dar, daca nu punem aceasta speranta nou dobandita in practica chiar acum, ea se va pierde, iar noi ne vom intoarce inapoi de unde am plecat. Punerea in practica, actiunea de care avem nevoie, este parcurgerea Pasului Trei.

Actiunea principala in Pasul Trei este luarea unei hotarari. Poate ca ideea ca trebuie sa luam o hotarare ne va speria, mai ales atunci cand vedem care este hotararea pe care trebuie sa o luam in acest Pas. A lua o hotarare, in orice domeniu, este un lucru pe care cei mai multi dintre noi nu l-au mai facut de mult timp. Altii au luat hotarari pentru noi, adictia noastra, autoritatile, sau pur si simplu hotararile in ceea ce ne priveste au fost luate in lipsa noastra, pentru ca noi nu voiam aceasta responsabilitate. Atunci cand adaugam la toate acestea conceptul de incredintare a vointei si vietii noastre unei Puteri pe care cei mai multi dintre noi nu o intelegem in acest moment, poate ca vom incepe sa gandim ca toata aceasta afacere ne depaseste si vom incerca sa gasim o scurtatura, o modalitate mai usoara de a lucra la program. Dar gandurile de acest fel sunt foarte periculoase, pentru ca atunci cand apucam pe o scurtatura in program, ne scurtcircuitam recuperarea.

Hotararea Pasului Trei se poate dovedi prea mare ca sa fie luata dintr-o data. Teama de acest Pas si gandirea periculoasa generata de aceasta teama, pot fi sterse daca impartim acest Pas intr-o serie de pasi mai mici, separati. Pasul Trei este doar o alta piesa a drumului nostru de recuperare de la dependenta*. Luarea acestei hotarari a Pasului Trei nu inseamna neaparat ca trebuie sa schimbam imediat si definitiv intregul nostru mod de viata.

Schimbarile fundamentale din vietile noastre se intampla progresiv, pe masura ce lucram la recuperare, si toate acestea necesita o participare activa din partea noastra. Nu trebuie sa ne fie teama ca acest Pas ne va provoca ceva pentru care nu suntem inca pregatiti sau care nu ne va placea.

O mare semnificatie o are sugestia pe care o face Pasul Trei, aceea de a ne lasa vointa si viata in mana unui Dumnezeu, asa cum il intelegem noi. Lucrand Pasul Trei, ii dam voie cuiva sa aiba grija de noi, si nu sa ne controleze sau sa ne conduca viata in locul nostru. Pasul Trei nu ne sugereaza sa devenim ca niste roboti, incapabili sa-si traiasca propria viata, si nici nu ne permite sa facem asta, acelora dintre noi carora posibilitatea unei astfel de iresponsabilitati ni s-ar parea atractiva. Nu facem decat sa luam o hotarare simpla de a schimba directia de mers, de a inceta sa ne mai opunem sirului natural si logic de evenimente din viata noastra, de a inceta sa ne istovim puterile in incercarea de a face ca toate lucrurile sa se intample ca si cum noi am fi cei care controleaza lumea intreaga.

Acceptam faptul ca o Putere Superioara poate sa aiba grija mai bine decat noi de vointa si viata noastra. Ducem mai departe procesul spiritual de recuperare, incepand sa cercetam care este intelegerea noastra personala, ce inseamna pentru noi cuvantul „Dumnezeu”.

In acest Pas, fiecare dintre noi va trebui sa ajunga la niste concluzii in ceea ce priveste propria intelegere a cuvantului „Dumnezeu”. Felul in care noi Il intelegem nu trebuie neaparat sa fie complet si nici complex. Nu trebuie neaparat sa fie nici la fel cu a altora. Poate ca vom descoperi ca stim cu siguranta ce NU ESTE Dumnezeu, dar nu suntem siguri de ceea ce ESTE, si nu este cu nimic gresit.

Singurul lucru care este esential este ca incepem o cautare ce ne va conduce spre o si mai buna intelegere, pe masura ce continuam procesul de recuperare. Conceptia noastra despre Dumnezeu se va maturiza odata cu propria noastra maturizare in recuperare. Parcurgerea Pasului Trei ne va ajuta sa descoperim care este intelegerea care functioneaza cel mai bine pentru noi.

AM HOTARAT

Asa cum am discutat mai inainte, multi dintre noi vor descoperi ca sunt deranjati de gandul luarii unei hotarari mari. Poate ca ne vom simti coplesiti sau intimidati. Poate ca ne va fi teama de rezultatele posibile sau de obligatiile tacite. Sau, poate ca ne gandim ca este un lucru pe care il facem doar o data si ne este teama ca nu o sa-l facem asa cum trebuie si nici nu o sa avem ocazia sa-l mai facem vreodata. Hotararea de a ne lasa vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, este o hotarare pe care o putem lua iar si iar, zilnic chiar, daca este nevoie. De fapt, este foarte probabil sa descoperim ca trebuie sa luam aceasta hotarare cu regularitate, altfel riscam sa ne pierdem recuperarea, din cauza automultumirii.

Este esential sa punem inima si sufletul nostru in aceasta hotarare. Desi cuvantul „hotarire” suna mai mult a ceva ce are loc mai mult in mintea unui om, trebuie sa facem tot efortul necesar pentru a aprofunda aceasta hotarare, dincolo de intelegerea rationala.

· De ce cred ca luarea unei hotarari este elementul central al acestui Pas?

· Pot sa iau aceasta hotarare doar pentru ziua de astazi? Am vreo teama sau vreo rezerva legata de aceasta hotarare? Care sunt acestea?

Trebuie sa ne dam seama ca nu are nici un sens daca luam o hotarare dar nu actionam in consecinta.

De exemplu, sa zicem ca intr-o dimineata luam hotararea sa mergem undeva in ziua respectiva, dar dupa aceea, ne asezam in fotoliu si nu plecam de acasa toata ziua. Daca procedam asa, hotararea pe care am luat-o nu mai are nici un sens, nu mai are nici o semnificatie, ci este doar un gand intamplator, ca oricare altul.

· Ce actiuni am luat ca sa fiu in conformitate cu hotararea pe care am luat-o?

· Care sunt domeniile vietii mele pe care imi vine greu sa i le incredintez Lui Dumnezeu? De ce cred ca este important sa i le incredintez oricum?

VOINTA

Pentru ca am actionat sub imperiul propriei vointe vreme indelungata, abuzand de dreptul nostru de a face alegeri si de a lua hotarari, Pasul Trei are o importanta vitala. Mai exact, ce este vointa proprie?

Cateodata inseamna retragere si izolare totala. Sfarsim prin a duce o viata singuratica, preocupati numai de propria persoana. Alteori, propria vointa ne face sa actionam fara sa tinem seama de nimic altceva decat ceea ce vrem noi. Ignoram nevoile si sentimentele celorlalti. Cu toate acestea, reactionam violent si ii punem pe fuga pe toti aceia care indraznesc sa conteste dreptul nostru de a face numai ceea ce vrem. Ne transformam in adevarate furtuni, facand  ravagii in viata familiei, a prietenilor, sau chiar a strainilor, fiind total inconstienti de gravitatea distrugerilor pe care le-am lasat in urma noastra. Daca unele imprejurari de viata nu sunt pe placul nostru, incercam sa le schimbam prin orice mijloace, numai ca sa ne atingem scopurile. Incercam sa facem lucrurile sa iasa asa cum vrem noi, cu orice pret. Suntem atat de preocupati cu urmarirea agresiva a satisfacerii impulsurilor noastre, incat pierdem orice contact cu propria constiinta sau cu o Putere Superioara. Pentru a putea lucra la acest Pas, fiecare dintre noi trebuie sa ne recunoastem felurile in care am actionat sub imperiul propriei vointe.

· Descrie momentele in care ai actionat dupa propria vointa. Care au fost motivele?

· In ce fel vointa proprie mi-a afectat viata?

· In ce fel vointa mea i-a afectat pe altii?

Capitularea vointei proprii nu inseamna ca nu mai putem urmari anumite idealuri sau ca nu putem incerca sa facem schimbari in vietile noastre sau in lume. Nu inseamna ca trebuie sa stam cu mainile in san si sa acceptam nedreptatile care ni se fac noua sau altora pentru care suntem responsabili. Avem nevoie sa facem o deosebire clara intre propria vointa distructiva si actiunea buna, constructiva.

· Urmarirea realizarii idealurilor mele, poate face rau altcuiva? In ce fel?

· Daca urmaresc sa obtin ceea ce vreau, este posibil sa sfarsesc prin a face ceva care sa ma afecteze in mod negativ pe mine sau pe altii? Explica.

· Daca am un anumit ideal, va trebui sa incalc vreunul dintre principiile mele ca sa-l pot atinge?

(De exemplu: Va trebui sa fiu nesincer? Crud? Infidel?)

Daca suntem nou veniti in program si lucram la Pasul Trei pentru prima oara, probabil ca vom incepe sa ne intrebam care este voia Lui Dumnezeu pentru noi, crezand ca asta ni se cere sa descoperim in acest pas. De fapt, nu ne concentram in totalitate atentia asupra acestui aspect decat atunci cand ajungem la Pasul Unsprezece, dar acum, in Pasul Trei, incepem procesul care ne va conduce acolo.

Voia Lui Dumnezeu pentru noi este ceva ce vom ajunge sa cunoastem progresiv, pe masura ce lucram Pasii. In momentul de fata, putem trage niste concluzii simple legate de voia Lui Dumnezeu pentru noi, care ne pot fi de ajuns pentru acum. Voia Puterii noastre Superioare pentru noi este sa ne mentinem abstinenti, sa facem lucruri care ne pot ajuta sa ne mentinem abstinenti, cum ar fi sa participam cu regularitate la intruniri sau sa stam de vorba cu nasul nostru sau cu alti membri D.A

· Descrie momentele in care propria vointa nu a fost de ajuns. (De exemplu: Nu am putut sta fara obiectul dependentei* mele numai prin vointa mea).

· Care este diferenta intre vointa mea si voia Lui Dumnezeu?

Intr-un anumit moment in recuperarea noastra, se poate sa descoperim ca am schimbat incercarea de a alinia propria noastra vointa cu voia Lui Dumnezeu, pe actiuni care demonstreaza din nou influenta propriei vointe. Acest lucru se intampla adesea atat de incet si de subtil incat de-abia daca bagam de seama. Se pare ca suntem cu precadere vulnerabili la exercitarea vointei proprii mai ales atunci cand lucrurile merg bine. Atunci sarim peste linia care desparte urmarirea sincera si umila a unor idealuri, de manipularea subtila si incercarea de a obtine rezultate fortate. Ne trezim ca mergem putin cam prea departe intr-o discutie in care incercam sa convingem pe altcineva ca avem dreptate. Ne trezim ca ne cramponam de un anumit lucru putin prea mult timp. Brusc, ne dam seama ca nu am mai stat de vorba cu nasul nostru cam de multisor. Atunci vom simti o intepatura surda, aproape subconstienta, care ne va alerta de aceasta deraiere subtila de la recuperare – daca ascultam.

· Au fost momente in recuperarea mea, cand am descoperit, ca aproape fara sa-mi dau seama, mi-am luat inapoi vointa si viata in mainile mele? Care a fost lucrul care m-a pus in alerta?

· Ce am facut ca sa imi reinnoiesc angajamentul Pasului Trei?

DUMNEZEU, ASA CUM SI-L INCHIPUIE FIECARE DINTRE NOI

Inainte de a ne adanci in procesul de lasare a vointei si vietii noastre in grija Lui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, ar trebui sa depunem un efort pentru depasirea oricarei credinte negative sau a oricarei idei preconcepute pe care am avea-o despre cuvantul „Dumnezeu”.

· Cuvantul „Dumnezeu”, sau conceptul in sine imi creaza vreo problema? De ce?

· Am crezut vreodata ca Dumnezeu a facut sa mi se intample lucruri rele, sau ca m-a pedepsit?

Ce lucruri rele mi s-au intamplat pentru care am dat vina pe Dumnezeu?

In D.A ni se sugereaza sa alegem o imagine a Puterii Superioare care este iubitoare, protectoare si mult mai mare decat noi insine. Aceasta imagine poate cuprinde toate ideile noastre personale despre Dumnezeu, a fiecarui membru D.A in parte. Nimeni nu este lasat in afara. Daca intelegem ca Dumnezeu inseamna Puterea programului, imaginea se potriveste. Daca intelegem ca Dumnezeu inseamna principiile spirituale ale programului, si aici imaginea se potriveste. Daca intelegem ca Dumnezeu inseamna o putere sau o entitate cu care putem comunica personal, imaginea sugerata este potrivita. Este un lucru esential sa incepem sa ne cercetam si sa ne dezvoltam propria intelegere. In acest proces, nasul sau membrii mai vechi ne pot fi de un real ajutor.

· Care este intelegerea mea despre Puterea Superioara, astazi?

· Cum lucreaza Puterea Superioara in viata mea?

Pe cat de important este sa intelegem care este Puterea noastra Superioara, pe atat de important este sa dezvoltam o relatie cu aceasta. Putem sa facem acest lucru intr-o multime de moduri. In primul rand, avem nevoie sa comunicam cumva cu Puterea Noastra superioara. Unii dintre noi numim aceasta comunicare Rugaciune, altii o numesc in alte feluri. Comunicarea nu trebuie neaparat sa fie protocolara sau ceremonioasa, si nici chiar verbala.

In al doilea rand, trebuie sa fim deschisi comunicarii de la Puterea Superioara. Putem face acest lucru fiind atenti la felul in care ne simtim, la reactiile noastre, si la tot ce se intampla in noi si in jurul nostru. Ori, putem avea o alta metoda personala, care ne ajuta sa comunicam cu Puterea Superioara noua insine. Se poate ca Puterea Superioara sa ne vorbeasca, sau sa ne ajute sa vedem ce este bine, prin intermediul altor membri D.A

In al treilea rand, trebuie sa ne dam voie sa avem sentimente fata de Puterea noastra Superioara. Putem simti manie. Putem simti dragoste. Putem simti teama. Putem simti recunostinta. Nu este cu nimic gresit daca impartasim gama emotiilor omenesti cu Puterea noastra Superioara. Acest lucru ne va permite o apropiere si mai mare fata de Puterea pe care ne bazam si ne va ajuta sa capatam si mai multa incredere in aceasta Putere.

· Cum comunic eu cu Puterea mea Superioara?

· Cum comunica Puterea mea Superioara cu mine?

· Care sunt sentimentele pe care le am fata de Puterea mea Superioara?

Odata cu efortul pe care il depunem pentru a ne mentine abstinenti, lucram si la aprofundarea propriei imagini despre Dumnezeu. Experienta pe care o acumulam in recuperare este reflectata direct in aceasta aprofundare. Maturizarea pe care o capatam in intelegerea Puterii Superioare ne aduce pace si seninatate. Atunci cand avem incredere in Puterea Superioara devenim si mai optimisti in ceea ce priveste viata noastra. Incepem sa simtim ca vietile noastre au fost atinse de ceva ce este mai presus de intelegerea noastra si suntem bucurosi si recunoscatori pentru asta.

Apoi, se intampla ceva anume ce ne face sa ne schimbam intrega imagine pe care ne-o formaseram despre Puterea Superioara, sau ne face chiar sa ne indoim cu totul de insasi existenta ei. Poate sa fie moartea cuiva drag, o nedreptate, sau o mare pierdere. Orice ar fi, ne lasa cu sentimentul ca am fost loviti in moalele capului. Pur si simplu nu mai putem intelege nimic.

In astfel de momente avem nevoie cel mai mult de Puterea noastra Superioara, chiar daca, instinctiv, descoperim ca vrem sa ne indepartam de ea. Imaginea noastra despre Puterea Superioara este pe cale de a suferi o schimbare dramatica. Avem nevoie sa continuam sa comunicam cu Puterea Superioara, cerandu-i puterea de a accepta, daca nu puterea de a intelege. Avem nevoie sa-i cerem putere sa mergem mai departe. Pana la urma, vom reusi sa restabilim relatia noastra cu Puterea Superioara, desi, foarte probabil, in termeni diferiti.

· Mi se intampla cumva sa trec printr-o schimbare a parerilor mele despre natura Puterii Superioare? Descrie.

· Ideea pe care o am despre Puterea mea Superioara este inca valabila? Ce schimbari cred ca sunt necesare?

Pe masura ce imaginea pe care o avem despre Puterea Superioara se dezvolta si se maturizeaza, vom descoperi ca reactionam diferit la lucrurile care se intampla in vietile noastre. Vom descoperi probabil ca suntem capabili sa facem fata unor situatii care altadata ne infricosau. Vom descoperi ca putem sa stam putin si sa analizam o situatie, inainte de a trece la actiune. Vom deveni mai calmi, mai stapaniti, mult mai capabili sa vedem dincolo de impulsul de moment.

A LASA IN GRIJA…

Are o mare semnificatie ordinea in care ne pregatim sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi. Cei mai multi dintre noi respecta intocmai ordinea sugerata in acest Pas. Mai intai, ne lasam vointa; dupa aceea, treptat, ne lasam si viata in grija Puterii Superioare. Se pare ca este mult mai usor pentru noi sa intelegem natura distrugatoare a vointeii proprii si sa vedem ca trebuie sa o capitulam, de aceea, este cea pe care o lasam prima. Este mult mai greu sa intelegem nevoia de a ne lasa viata in grija Puterii Superioare si procesul capitularii sub acest aspect.

Pentru a ne fi mai usor sa ii dam voie Puterii noastre Superioare sa aiba grija de vietile noastre, trebuie mai intai sa capatam ceva incredere. Poate ca nu avem nici o problema cu capitularea adictiei, dar, vrem totusi sa pastram controlul asupra restului vietii. Poate ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija de locul nostru de munca, dar nu si de relatiile noastre cu alti oameni. Poate ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija de soti sau sotii, dar nu si de copii nostrii. Poate ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija de siguranta noastra, dar nu si de aspectul financiar. Cei mai multi dintre noi au probleme cu capitularea completa. Avem impresia ca lasam anumite aspecte ale vietii noastre in grija Puterii Superioare, dar luam totul inapoi sub propriul control, in prima clipa in care ne este teama ca lucrurile nu merg asa cum credem noi ca ar trebui sa mearga. Este foarte important sa ne examinam progresul pe care il facem in procesul de capitulare.

· Ce inseamna pentru mine „in grija”?

· Ce inseamna pentru mine sa-mi las vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum eu L-am inteles?

· Cum cred ca se poate schimba viata mea daca ma hotarasc sa o las in grija Puterii mele Superioare?

· In ce fel ii dau voie Puterii Superioare sa lucreze in viata mea?

· In ce fel Puterea mea Superioara are grija de vointa si viata mea?

· Au fost momente in care nu am fost in stare sa las in grija Lui Dumnezeu anumite situatii?Descrie.

Pentru a reusi sa ne lasam vointa si viata in grija Puterii noastre Superioare, trebuie sa trecem si la actiune. Multi dintre noi descopera ca este de mare ajutor daca facem un fel de declaratie formala, in mod regulat. Putem folosi o rugaciune sugerata in D.A : „Ia-mi vointa si viata. Calauzeste-ma in recuperare. Arata-mi cum sa traiesc”. Pentru cei mai multi dintre noi, aceasta rugaciune captureaza intreaga esenta a Pasului Trei. Dar, suntem cu siguranta liberi sa alegem propriile noastre cuvinte, sau sa gasim o modalitate mai putin formala de a trece la actiune. Noi credem ca fiecare zi in care ne abtinem de la actiunile dependentei* noastre sau in care ascultam sfaturile nasului sau ale altui membru D.A, este o actiune practica, in conformitate cu hotararea de a ne lasa vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi.

· Cum actionez ca sa-mi las vointa si viata in grija Puterii Superioare? Am anumite cuvinte pe care le spun in mod regulat? Care sunt acestea?

PRINCIPII SPIRITUALE

In analizarea principiilor spirituale proprii Pasului Trei, ne vom concentra mai intai asupra capitularii si bunavointei. Apoi, vom analiza felul in care speranta se transforma in credinta si incredere. In cele din urma, vom vedea felul in care principiul angajarii este strans legat de Pasul Trei.

Am putea crede ca practicarea principiului capitularii este destul de usoara atunci cand lucrurile merg dupa placul nostru. In realitate, atunci cand totul merge bine, este mai degraba posibil sa fim atrasi de ideea ca tinem totul sub control, si asta nu cere prea multa capitulare. De aceea, chiar si atunci cand totul merge bine, este foarte important sa mentinem viu in mintea noastra principiul capitularii in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi.

· Ce fac pentru a-mi reinnoi hotararea de a-i da voie Puterii Superioare sa aiba grija de vointa si viata mea?

· In ce fel Pasul Trei ma ajuta sa consolidez procesul de capitulare pe care l-am inceput in Pasii Unu si Doi?

De obicei, ne simtim cuprinsi de cea mai mare bunavointa, imediat dupa ce capitulam. Bunavointa apare adesea in mijlocul disperarii, sau al bataliei pentru control. Totusi, putem incerca sa practicam principiul bunavointei chiar inainte de a fi nevoiti de imprejurari, putand astfel sa ne scutim de multe necazuri si dureri.

· In ce feluri mi-am demonstrat bunavointa in recuperare, pana acum?

· Am inca probleme legate de anumite aspecte? Ce cred ca o sa se intample daca am bunavointa sa aduc si acele aspecte ale vietii mele in procesul de recuperare?

In Pasul Trei, avem de a face cu o crestere spirituala de la speranta la credinta si de la credinta la incredere. Atunci cand incepem Pasul Trei, purtam in noi speranta care s-a nascut atunci cand am parcurs Pasul Doi. Speranta izvoraste din descoperirea faptului ca vietile noastre sunt pline de posibilitati; nu este nimic sigur inca, sunt numai primele firicele de emotie, la gandul ca ar putea fi posibil sa realizam cele mai frumoase dorinte ale inimii noastre. Indoielile pe care inca le mai tragem dupa noi se risipesc atunci cand speranta se transforma in credinta. Credinta ne indeamna la actiune; incepem efectiv sa facem lucrurile pe care cei in care credem ni le sugereaza, ca sa dobandim ceea ce vrem. In Pasul Trei, credinta pur si simplu ne da capacitatea de a lua hotarari si de a le transpune in actiuni. Increderea intra in scena numai dupa ce credinta a fost pusa in aplicare. Probabil ca deja am facut un progres semnificativ catre atingerea scopurilor noastre; acum avem dovada ca putem influenta propriul drum in viata, prin actiunile pozitive pe care le luam.

· In ce fel speranta, credinta si increderea au devenit forte pozitive in viata mea?

· Ce hotarari pot sa iau mai departe, in recuperare, in care sa aplic principiile sperantei, credintei si increderii?

· Ce dovezi am ca pot sa am toata increderea in procesul de recuperare?

Principiul angajarii este punctul culminant al procesului spiritual al Pasului Trei. Hotarandu-ne iar si iar, sa ne lasam vointa si viata in grija Puterii Superioare, chiar si atunci cand hotararea noastra nu pare sa aiba nici un efect pozitiv, este esenta acestui Pas. Putem sa punem in practica principiul spiritual al angajarii prin reluarea aceleasi hotarari in mod regulat si continuand sa actionam in concordanta cu aceasta hotarare (De exemplu: continuam lucrul la ceilalti Pasi).

· Ce actiune am luat recent care demonstreaza angajamentul meu pentru recuperare si pentru parcurgerea programului?

Exemple :

· Am facut vreun serviciu in cadrul intrunirilor?

· Am fost de acord sa fiu nasul unui nou venit?

· Am continuat sa particip la intruniri, indiferent de sentimentele pe care le aveam fata de ele?

· Am continuat sa lucrez cu nasul meu, chiar si dupa ce acesta mi-a spus vreun adevar care nu mi-a convenit, sau m-a indrumat intr-o directie pe care nu vroiam s-o urmez? Am urmat totusi acea directie?

MAI DEPARTE

Inainte de a trece mai departe la Pasul Patru, vom arunca o privire asupra lucrurilor pe care le-am castigat prin parcurgerea Pasului Trei. Scriind ceea ce am inteles noi din Pasul Trei ne va ajuta foarte mult sa asimilam mai bine principiile spirituale ale acestui Pas.

· Am vreo rezerva in legatura cu hotararea de a-mi lasa vointa si viata in grija Lui Dumnezeu, asa cum eu Il inteleg?

· Am sentimentul ca sunt pregatit acum sa-mi las vointa si viata in grija Puterii Superioare?

· In ce fel capitularea din Pasul Unu ma ajuta in Pasul Trei?

· Ce actiuni am in plan care sa urmeze hotararii pe care am luat-o? Cum se incadreaza aici parcurgerea Pasilor ramasi?

Sfarsim lucrul la Pasul Trei simtind ca am castigat o si mai mare libertate. Daca am parcurs Pasul cu constiinciozitate, acum vom fi foarte usurati sa constatam ca lumea merge inainte foarte bine si fara interventia noastra. Responsabilitatea de a controla totul este o povara prea mare si suntem fericiti sa o dam jos de pe umerii nostri. Ne vom simti impacati la gandul ca un Dumnezeu bun si iubitor are grija de vointa si viata noastra, dandu-ne de inteles, pe cai foarte subtile, ca drumul pe care suntem este cel bun. Ne-am analizat ideile vechi si le-am vazut in adevarata lor lumina; acum avem bunavointa sa le capitulam si sa permitem schimbari in viata noastra. Poate ca vom descoperi ca acum avem bunavointa sa ne asumam riscuri pe care nu avusesem niciodata curajul sa le asumam, pentru ca acum, stiind ca suntem in grija Puterii noastre Superioare, avem un sentiment puternic de siguranta.

Unii oameni se opresc inaintea fiecarei hotarari majore si isi iau o pauza, cautand sa-si intareasca propria spiritualitate. Ne intoarcem privirea catre sursa puterii noastre, invitam Puterea noastra Superioara sa lucreze in viata noastra, si atunci cand suntem siguri ca suntem pe calea cea buna, mergem mai departe.

Acum trebuie sa facem un alt Pas pe drumul catre recuperare, un Pas care materializeaza hotararea pe care am luat-o in Pasul Trei. Este timpul sa facem, fara teama, un inventar moral amanuntit al propriei persoane.