- Pasul Unu -
„Am admis ca eram
neputinciosi in fata adictiei
– ca nu mai eram stapani pe
viata noastra“
Orice lucru are un
inceput. Asa se intampla si in cazul Celor 12 Pasi. Primul Pas este inceputul procesului
de recuperare. Vindecarea incepe de aici. Nu putem merge mai departe pana nu
parcurgem acest Pas.
Unii dintre noi se vor
lasa calauziti de intuitie in parcurgerea acestui Pas, altii vor alege o
modalitate mai sistematica. Motivele pentru parcurgerea primului Pas vor fi
diferite, de la un membru al Dependentilor* Anonimi la altul. Poate ca unii dintre noi acum intra in
recuperare si tocmai au pierdut o batalie lunga si devastatoare cu adictia. Poate ca altii sunt in recuperare de
ceva timp, abstinenti, dar au descoperit ca adictia lor a devenit activ in alte domenii ale
vietii, fortandu-i sa se confrunte inca o data cu neputinta si cu pierderea
controlului. Maturizarea nu este intotdeauna motivata de durere; poate ca este
doar momentul potrivit sa parcurgem din nou Pasii, incepand astfel un nou
stadiu al calatoriei noastre fara sfarsit spre recuperare.
Unii dintre noi vom gasi o
oarecare usurare in faptul ca ceea ce ne-a facut sa ajungem atat de jos este o
boala si nu un esec de moralitate. Altora nu le va pasa prea mult care este
cauza caderii lor, pur si simplu vor o iesire.
Oricare ar fi cazul, este
vremea parcurgerii pasilor. Este vremea sa facem ceva concret, care ne va ajuta
sa ne eliberam de dependenta noastra. Speranta noastra este sa ne insusim
principiile Pasului Unu. Vrem ca principiile de capitulare, acceptare,
umilinta, bunavointa, sinceritate si minte deschisa, sa devina o parte
fundamentala a fiintei noastre.
In primul rand, trebuie sa
ajungem la capitulare. Sunt o multime de modalitati de a face acest lucru.
Pentru unii dintre noi,
drumul parcurs pana la Primul Pas a fost de ajuns pentru a ne convinge ca singura
noastra alegere este capitularea neconditionata. Altii, incep procesul de
recuperare chiar daca nu sunt convinsi in totalitate ca sunt dependenti*, sau ca au ajuns la
limita de jos. Numai atunci cand parcurgem Primul Pas ne convingem cu adevarat
ca suntem dependenti*, ca am ajuns la limita de
jos si ca trebuie sa capitulam.
Inainte de a incepe Primul
Pas, trebuie sa fim abstinenti, cu orice pret. Daca suntem nou veniti in D.A,
primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa privim la efectele adictiei in viata noastra si trebuie sa renuntam
la a savarsi orice actiune care face obiectul dependentei* noastre. Daca avem o perioada de
abstinenta si facem din nou Pasul Unu, pentru neputinta si lipsa de control in
fata unui anumit tip de comportament, trebuie sa gasim o cale prin care sa ne
oprim de la acel comportament. Capitularea noastra nu trebuie sa fie umbrita de
mentinerea in continuare a acelui comportament.
ADICTIA
Ceea ce ne face sa fim dependenti* nu este nici cineva sau
ceva din afara noastra, nici comportamentul nostru, ci boala de care suferim – adictia. Este ceva in noi care ne face
incapabili sa controlam felul in care ne lasam prada patimii. Acelasi „ceva” ne
face sa ne manifestam obsesiv si nestapanit si in alte domenii ale vietii
noastre. Cum putem descoperi daca boala noastra este activa?
Atunci cand suntem prinsi
in capcana unui comportament obsesiv, nestapanit, egoist; atunci cand suferim
indelungate stari depresive, care nu duc decat la o si mai mare decadere
fizica, mintala, spirituala si emotionala.
· Ce inseamna pentru
mine „dependenta*”?
· Am observat in ultimul
timp ca boala mea este activa? In ce fel?
· Ce se intampla atunci
cand sunt obsedat de un anumit lucru? Am un anumit tipar de gandire?
Descrie.
· Cand imi vine in
minte ceva, actionez imediat, fara sa ma gandesc la consecinte? In ce alte imprejurari
ma comport nestapanit, impulsiv?
· In ce fel
egocentrismul a afectat atat viata mea cat si pe a celor din jur?
· In ce fel am fost
afectat de dependenta*
din punct de vedere fizic,
mintal, spiritual si emotional?
Boala noastra se poate
manifesta in nenumarate feluri. Atunci cand venim pentru prima oara in D.A, credem
ca singura noastra problema este, bineinteles, adictia. Dar, mai tarziu vom descoperi ca dependenta ne-a afectat viata in
multe alte feluri.
· Care este felul
specific in care adictia mea s-a manifestat cel mai recent?
· In ultimul timp, am
fost obsedat de o persoana, un loc sau un lucru? Daca da, in ce fel aceasta
obsesie a impiedicat relatiile mele cu alti oameni?
· In ce alt mod am fost
afectat de aceasta obsesie, fizic, mintal, spiritual sau emotional?
NEGAREA
Negarea este acea
componenta a bolii noastre care ne spune ca ….!!? nu suntem bolnavi. Atunci
cand suntem in negare, suntem incapabili sa vedem realitatea bolii de care
suferim. Intotdeauna ne spunem ca lucrurile nu sunt chiar atat de rele. Dam
vina pe toti cei din jur: familie, prieteni, colegi, sefi. Ne comparam cu alti dependenti*, care, dupa parerea
noastra, sunt mai impatimiti decat noi.
Daca am renuntat la dependenta* de ceva timp, ne vom
consola spunand ca nimic din comportamentul nostru de acum nu poate fi mai rau
decat cel de pe vremea cand ne lasam prada patimilor noastre.
Una dintre cele mai usoare
modalitati de a ne da seama daca suntem sau nu in negare este analizarea propriului
comportament, incercand sa ne dam seama daca nu cumva am inceput sa cautam tot
felul de scuze pentru felul
irational in care ne purtam.
· Am inventat diverse
scuze neadevarate pentru comportamentul meu? Care au fost acestea?
· Am actionat vreodata
nestapanit, in urma unei obsesii, iar apoi m-am prefacut ca, de fapt, planuisem
sa actionez asa? Cand s-a intamplat asta?
· In ce fel am dat vina
pe altii pentru propriul meu comportament?
· Descrie imprejurari
in care ai comparat felul in care se manifesta patima ta, cu felul in care se manifesta
la altii.
· Cred ca problema mea
este destul de grava, fara sa fie nevoie sa ma compar cu altii?
· Compar acum vreo
manifestare recenta a adictiei mele cu viata mea inainte de a renunta la actiunile dependentei* mele ?
· Sunt cumva macinat de
gandul ca ar trebui sa stiu mai mult de atat? Cred ca am deja destule informatii
despre dependenta* si recuperare ca sa-mi pot
infrana comportamentul inainte de a scapa de sub control?
· Evit sa intru in
procesul de recuperare, pentru ca mi-e frica de rusinea pe care o voi simti atunci
cand va trebui sa ma confrunt cu consecintele adictiei mele? Sunt ingrijorat de ceea ce altii
vor gandi despre mine?
LIMITA DE JOS : DISPERARE SI IZOLARE
Inevitabil, adictia noastra ne aduce in situatia in care nu
mai putem nega ca avem o problema. Zidul de minciuni si iluzii va cadea atunci
cand ne vom confrunta, fata in fata, cu cruda realitate – intorsatura dramatica
pe care a luat-o viata noastra. Ne vom da seama ca am ajuns sa traim pur si simplu
fara speranta. Vom descoperi ca nu avem prieteni si ca relatiile noastre
afective nu sunt decat o parodie, un fals. Desi s-ar parea ca totul este
pierdut atunci cand descoperim ca am ajuns intr-o astfel de situatie, adevarul
este ca trebuie sa trecem si prin acest punct, inainte de a incepe „marea calatorie”
a recuperarii.
· Ce criza a vietii
mele m-a facut sa intru in recuperare?
· Cand mi-am dat seama
pentru prima oara ca am probleme? Am incercat sa fac ceva in aceasta privinta?
Daca da, descrie ce anume. Daca nu, spune de ce.
NEPUTINTA
Noi dependentii*, avem reactii diferite la auzul
cuvantului neputinta. Unii dintre noi recunosc faptul caacest cuvant descrie
cel mai bine situatia noastra si atunci cand admitem ca suntem neputinciosi
infata adictiei, traim chiar un sentiment de usurare.
Altii, resping cu toata puterea acest cuvant, pentruca il asociaza cu
slabiciunea sau cu lipsa de caracter. Intelegand ce inseamna neputinta, precum
siimportanta vitala pe care o are admiterea ei in recuperarea noastra, vom
putea trece peste ideilegresite pe care le avem in legatura cu acest cuvant.
Putem spune ca suntem
neputinciosi atunci cand nu mai avem nici un fel de control asupra fortei
carene conduce viata. Adictia
de care suferim este o
astfel de forta incontrolabila si manipulatoare. Nuputem reduce sau controla
intensitatea dependentei* noastre, nici chiar atunci
cand ajungem in situatia de a pierde lucruri sau fiinte care ne sunt foarte
dragi. Nu ne putem opri nici macar atunci cand suntem constienti ca dependenta* noastra ne va provoca boli
grave. Constatam ca facem lucruripe care nu le-am fi facut niciodata, daca nu
am fi fost sub influenta adictiei, si care ne fac sa necutremuram de rusine si oroare atunci
cand ne gandim la ele.
Adesea, luam hotarari de
genul: „nu vreau sa mai fac”, sau „nu voi mai face niciodata“ dar, la prima ocazie,
ne dam seama ca ne este pur si simplu imposibil sa ne oprim. Poate ca unii
dintre noi au incercat sa se abtina de la comportamentul sau adictiv*, avand chiar si succes pentru o scurta perioada
de timp. Dar, daca nu urmam un program riguros de recuperare vom constata ca adictia noasta, netratat corespunzator, ne va
aduce in aceeasi stare in care fusesem mai inainte.
Pentru a parcurge cu
succes Primul Pas, trebuie sa ne demonstram noua insine, cu toata sinceritatea,
ca suntem neputinciosi in fata adictiei.
· Care este lucrul fata
de care ma consider neputincios?
· Am facut lucruri, in
timp ce ma lasam prada patimii mele, pe care nu le-as fi facut niciodata atunci
cand constientizam patima mea? Care sunt acestea?
· Ce anume am facut
uneori ca sa retraiescstarile pe care mile da dependenta* mea, fapte care in mod normal, sunt
impotriva principiilor mele?
· In ce fel
personalitatea mea se schimba atunci cand sunt sub influenta adictiei? (Exemplu : devin
increzut, arogant, violent, pasiv, manipulativ, plangacios, excesiv de vesel…?)
· Ii manipulez pe altii
cu scopul de a obtine obiectul dependentei* mele ? In ce fel?
· Am incercat vreodata
sa ma abtin, dar am constatat ca nu pot?
· Am incercat vreodata
sa ma opresc fara nici un fel de ajutor din partea altcuiva, dar am constatat
ca viata este dureroasa, trista si plictisitoare fara adictia* mea, asa ca, perioada mea
de abstinenta a fost foarte scurta? Descrie astfel de ocazii.
· In ce fel adictia mea mi-a facut rau atat
mie, cat si persoanelor din jurul meu?
PIERDEREA CONTROLULUI
Primul Pas ne cere sa
admitem doua lucruri: unu – eram neputinciosi in fata adictiei; doi – nu mai eram stapani pe viata
noastra. De fapt, aceste doua lucruri sunt atat de strans legate incat nu putem
admite unul, fara sa-l admitem si pe celalalt.
Faptul ca am pierdut
controlul asupra vietii noastre este rezultatul neputintei in fata adictiei. Pierderea controlului se manifesta pe
doua planuri: exterior si interior (sau personal).
Pe plan exterior, pierderea
controlului se identifica adesea cu: arestari, pierderea locului de munca, probleme
in familie. Unii dintre noi au ajuns sa fie arestati; altii nu au fost
niciodata capabili sa mentina o relatie de lunga durata; altii, din cauza dependentei*, au ajuns sa fie respinsi
sau alungati de propriile familii.
Pe plan interior sau
personal, pierderea controlului se identifica cu parerile gresite pe care le
avem despre noi insine, despre lumea in care traim, si despre oamenii care ne
sunt apropiati. Exemple de pareri gresite: credem ca nu avem nici o valoare;
credem ca intregul Univers se invarte in jurul nostru;credem ca nu este datoria
noastra sa avem grija de noi insine, ci altcineva trebuie sa o faca; credemca
responsabilitatile pe care trebuie sa si le asume un om obisnuit sunt prea
grele pentru umeriinostri.
De obicei, reactiile pe
care le avem fata de diverse evenimente din viata noastra, sunt exagerate.
Instabilitatea emotionala
este adesea cea mai evidenta dovada a pierderii controlului la nivel
interior,personal.
· Ce inseamna pentru
mine pierderea controlului?
· Am fost vreodata
arestat sau am avut probleme cu legea din cauza dependentei* mele?
· Am facut vreodata
ceva pentru care as fi putut fi arestat daca as fi fost prins? Ce?
· Ce necazuri am avut
la scoala sau la serviciu ca urmare a dependentei* mele?
· Ce necazuri am avut
in familie ca urmare a dependentei* mele?
· Ce necazuri am avut
cu prietenii ca urmare a dependentei* mele?
· Insist intotdeauna ca
lucrurile sa fie asa cum vreau eu? Ce efect a avut acest lucru asupra relatiilor
mele cu prietenii sI familia?
· Ma intereseaza
vreodata sa aud si parerile celorlalti? Ce efect a avut lipsa mea de interes in
aceasta privinta asupra relatiilor cu prietenii sI familia?
· Accept sa-mi asum
responsabilitatea pentru viata si faptele mele?
· Sunt capabil sa-mi
indeplinesc responsabilitatile zilnice fara sa ma simt coplesit de ele? Daca nu,
in ce fel acest lucru mi-a afectat viata?
· Ma descurajez la
primul semn ca lucrurile nu merg asa cum am planuit? In ce fel acest lucru mi-a
afectat viata?
· Privesc provocarile
ca pe o insulta personala? In ce fel acest lucru mi-a afectat viata?
· Intru in panica de
fiecare data cand ma aflu intr-o situatie critica? In ce fel acest lucru mi-a afectat
viata?
· Nu iau in seama semnele
care ma avertizeaza ca sanatatea mea este in pericol, gandind ca, poate ca va
trece sau se va rezolva de la sine? Descrie astfel de situatii.
· Am fost vreodata in
pericol, dar am fost incapabil sa ma apar, sau am reactionat cu indiferenta,
din cauza ca eram sub influenta adictiei? Descrie situatia.
· Am ranit vreodata pe
cineva in timp ce eram sub influenta adictiei? Descrie.
· Mi-am folosit
vreodata adictia pentru a-mi schimba sau
pentru a-mi inabusi anumite sentimente? Ce sentimente am incercat sa schimb sau
sa inabus?
REZERVE
Rezervele sunt acele idei
gresite pe care le pastram si care ne duc inevitabil din nou la adictie. Poate ca aceste rezerve se nasc in
jurul gandului ca totusi, daca vrem, ne putem controla si singuri, in ceea ce
priveste dependenta*.
Poate ca gandim ceva de
genul: „Bine, pot sa accept faptul ca eu sa incetez, dar pot veni in contact
cuceea ce creeaza dependenta*
pentru altcineva, nu-i
asa?” Sau, ne putem gandi ca totusi putem continua sa fim prieteni cu
partenerii viciilor noastre.
Poate ca ne gandim ca
anumite aspecte ale acestui program nu ne vizeaza pe noi. Sau, avem ideea cain
anumite cazuri, cum ar fi o boala grava sau moartea cuiva iubit, sau
singuratatea, pur si simplu nu vom putea sta departe de patimile noastre, daca
vreun asemenea eveniment va avea loc vreodata.
Poate ca ne facem planuri
ca dupa ce reusim sa stam abstinenti o perioada indelungata, dupa ce ne realizam
anumite idealuri in ceea ce priveste situatia materiala sau familia, vom putea
reveni la obiceiurile noastre, dar cu masura.
De obicei, aceste rezerve
sunt adanc ascunse in mintile noastre; nu suntem pe deplin constienti ca le avem.
Este foarte important, esential chiar, sa scoatem la iveala orice rezerve pe
care le pastram si sa incercam sa le eliminam chiar acum, in acest moment.
· Am ajuns sa accept
gravitatea bolii de care sufar (adictia)?
· Cred ca mai pot avea
legaturi cu oamenii cu care obisnuiam sa ma las prada patimilor, cu tovarasii
viciului meu? Cred ca mai pot frecventa aceleasi locuri pe care le frecventam inainte?
· Cred ca este un lucru
intelept sa tin orice obiect al dependentei* mele in casa numai ca sa „imi aduc aminte” sau ca sa imi
„testez” recuperarea? Daca da, de ce ?
· Exista vreun lucru
sau vreun eveniment prin care nu cred ca pot trece fara sa ma las prada patimii
mele? Cred ca daca mi se intampla ceva rau va fi atat de dureros incat va
trebui sa reiau viciul ca sa pot supravietui durerii?
· Cred ca dupa ceva
timp de abstinenta, sau in imprejurari de viata diferite, as fi in stare sa fac
anumite actiuni specifice viciului meu dar cu masura?
· Ce alte rezerve mai
pastrez?
CAPITULAREA
Este o deosebire imensa
intre resemnare si capitulare. Resemnarea este ceea ce simtim atunci cand ne
dam seama ca suntem dependenti*, dar, nu acceptam
recuperarea ca fiind solutia problemei noastre. Multi dintre noi au fost in
aceasta situatie cu mult inainte de a intra in D.A, gandind ca este destinul
nostru sa fim dependenti*, sa traim si sa murim
asa. Pe de alta parte, capitularea este ceea ce se intampla atunci cand
acceptam Pasul Unu ca fiind foarte real pentru noi si, cand am acceptat recuperarea
ca pe solutia problemei noastre. Nu vrem sa ne mai traim viata ca si pana acum.
Nu vrem sa ne mai simtim cum ne-am simtit pana acum.
· Este ceva anume de
care imi este frica atunci cand aud de ideea de capitulare?
· Ce m-a convins ca nu
mai pot actiona controlat?
· Accept faptul ca nu
voi putea relua anumite actiuni specifice viciului meu niciodata, nici chiar dupa
o perioada mai lunga de abstinenta?
· Pot incepe procesul
de recuperare fara o capitulare completa?
· Cum cred ca ar fi
viata mea daca as capitula complet?
· Pot sa continui
procesul de recuperare fara sa capitulez complet?
PRINCIPII SPIRITUALE
In Pasul Unu ne concentram
asupra a patru principii: sinceritate, minte deschisa, bunavointa si umilinta.
Practicarea principiului sinceritatii in Pasul Unu incepe cu admiterea
adevarului despre adictia
noastra si continua cu
practicarea sinceritatii in mod zilnic. Atunci cand spunem „sunt dependent*” la o intrunire, poate sa
fie primul lucru cu adevarat sincer pe care il rostim dupa mult timp. Incepem
sa fim capabili de a fi sinceri cu noi insine si prin urmare si cu alti oameni.
· Daca mi-a trecut prin
cap sa ma las prada patimii mele, am stat de vorba cu cineva despre acest gand?
· Inca mai percep
realitatea despre adictia mea, chiar daca am o anumita perioada de abstinenta?
· Am observat ca acum,
din moment ce nu mai trebuie sa ma justific pentru patima mea, nu mai este
nevoie sa mint asa cum minteam inainte? Imi place libertatea care decurge de
aici?
In ce feluri am inceput sa
fiu sincer in procesul de recuperare?
Principiul mintii deschise
pe care il gasim in Pasul Unu inseamna sa fii gata sa crezi ca exista si un alt
mod de viata si sa ai bunavointa sa-l incerci. Nu conteaza ca nu putem vedea
fiecare aspect al acelui mod de viata, sau ca poate fi ceva total diferit de ce
stim, ceea ce conteaza cel mai mult este sa nu ne limitam gandirea. Poate ca ii
vom auzi pe unii membrii mai vechi in D.A spunand ceva ce suna de-a dreptul
nebunesc, cum ar fi: „capituleaza ca sa invingi” sau sugerandu-ne sa ne rugam
pentru cei pe care ii uram. Putem demonstra ca avem o minte deschisa atunci
cand nu respingem aceste sugestii inainte de a le incerca.
· Este vreun lucru pe
care l-am auzit in recuperare si pe care nu pot sa-l cred? L-am rugat pe mentorul
meu sau pe altcineva sa-mi explice acel lucru?
· In ce fel cred ca
practic principiul mintii deschise?
Bunavointa despre care se
vorbeste in Pasul Unu poate fi practicata in mai multe feluri. Atunci cand incepem
sa ne gandim pentru prima oara la recuperare, multi dintre noi ori nu cred ca
este posibila, ori pur si simplu nu inteleg cum va functiona, dar merg mai
departe oricum si fac Primul Pas – aceasta este prima experienta de practicare
a bunavointei. Orice actiune pe care o facem in beneficiul recuperarii arata
bunavointa: venirea la intruniri mai devreme, parasirea intrunirilor mai
tarziu, o mana de ajutor la organizarea lor, interes in contactarea altor
membrii D.A, ajutor in initierea noilor veniti prin impartasirea propriei
experiente.
· Am bunavointa sa
urmez indrumarile „nasului” meu?
· Am bunavointa sa
particip la intruniri cu regularitate?
· Am bunavointa de a
depune toate eforturile pentru recuperare? In ce fel?
Principiul umilintei, atat
de important pentru Pasul Unu, este exprimat cel mai bine in capitularea noastra.
Umilinta este cel mai usor de identificat cu faptul ca ne acceptam asa cum
suntem cu adevarat – nici mai rai nici mai buni decat credeam ca suntem atunci
cand suntem sub influenta dependentei* noastre, ci pur si simplu oameni.
· Cred cumva ca sunt un
monstru si am otravit intrega lume cu adictia mea? Cred ca adictia mea nu a avut nici un fel
de urmari pentru societatea din jurul meu? Sau ma situez undeva intre aceste
doua idei?
· Am sentimentul ca
sunt oarecum important in cadrul familiei sau al cercului meu de prieteni? Dar
in cadrul intregii societati? In ce consta aceasta importanta?
· In ce fel practic
principiul umilintei de-a lungul parcurgerii Pasului Unu?
Pentru a pune in practica
principiul acceptarii, trebuie sa facem mult mai mult decat sa admitem ca suntem
dependenti*. Atunci cand ajungem sa
ne acceptam dependenta, simtim o schimbare interioara profunda, dublata de o
speranta crescanda. De asemenea, incepem sa avem si un sentiment de pace.
Ajungem sa ne impacam cu faptul ca suntem dependenti*, ca trebuie sa ne recuperam si cu
semnificatia pe care aceste doua realitati o va avea in vietile noastre. Nu ne
este frica de un viitor in care va trebui sa participam la intruniri, sa urmam
indrumarile nasului, sa parcurgem Cei Doisprezece Pasi, ci incepem sa privim
recuperarea ca pe un dar pretios, iar efortul pe care trebuie sa-l depunem
pentru recuperare, ca pe o alta rutina obisnuita a vietii.
· M-am impacat cu
faptul ca sunt dependent*?
· M-am impacat cu
lucrurile pe care trebuie sa le fac pentru a imi mentine abstinenta?
· De ce cred ca
acceptarea adictiei
este necesara pentru o
recuperare continua?
MAI DEPARTE
Atunci cand ne pregatim sa
trecem mai departe, la Pasul Doi, ne vom intreba probabil daca am parcurs Pasul
Unu asa cum trebuia. Suntem siguri ca este timpul sa trecem mai departe? Am
lucrat la acest Pas atat cat au lucrat altii? Am inteles cu adevarat Pasul Unu?
Multi dintre noi am
descoperit ca ne ajuta foarte mult daca scriem ce am inteles din fiecare Pas,
atunci cand ne pregatim sa trecem mai departe.
· Cum imi dau seama ca
a venit momentul sa trec mai departe?
· Ce am inteles eu din
Pasul Unu?
· In ce fel
cunostintele si experientele mele anterioare mi-au afectat parcurgerea acestui
Pas?
Am ajuns in punctul in
care vedem foarte bine rezultatele vechiului nostru mod de viata si acceptam faptul
ca avem nevoie sa il schimbam, dar probabil ca inca nu vedem cat de bogata in
posibilitati este viata in recuperare. Poate consideram ca este de ajuns pe
moment ca nu mai savarsim actiunea care face obiectul dependentei* noastre, dar vom descoperi in curand ca
golul pe care il umplusem cu aceasta adictie sau cu alte comportamente impulsive si obsesive, trebuie
umplut cu altceva.
Parcurgerea restului
Pasilor va umple acest gol.
In calatoria noastra spre
recuperare urmeaza Pasul Doi.
- Pasul Doi –
„Am ajuns la credinta ca o
Putere Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mintala“
Daca Pasul Unu ne-a
spulberat toate iluziile legate de adictia noastra, Pasul Doi este cel care ne da speranta de
recuperare. Pasul Doi ne spune ca lucrurile pe care le-am aflat despre adictia noastra in Pasul Unu nu inseamna
sfarsitul, ca durerea si nebunia cu care am trait pana acum nu ne sunt de nici un
folos. Acestea pot fi indepartate si, cu timpul, vom invata cum sa traim fara
ele, parcurgand Cei Doisprezece Pasi ai Dependentilot* Anonimi.
Pasul Doi va umple golul
pe care il simtim atunci cand terminam de parcurs Pasul Unu. Pe masura ce ne
pregatim sa incepem Pasul Doi, incepem sa luam in considerare ideea ca poate,
totusi, exista o Putere Superioara noua insine, o Putere capabila sa ne vindece
durerea, sa ne scoata din ceata si sa ne redea sanatatea mintala.
Atunci cand am venit
pentru prima oara in Program, multi dintre noi am fost contrariati de ceea ce sugera
Pasul Doi, si anume ca am fost nebuni. De la a admite ca suntem neputinciosi
pana la a admite ca suntem nebuni, ni se parea un pas urias. In orice caz, dupa
ce am capatat ceva vechime in program, am inceput sa intelegem ce inseamna cu
adevarat Pasul Doi. Am descoperit ca una dintre definitiile nebuniei este: „a
face aceleasi greseli in mod repetat, asteptand rezultate diferite”. Cu siguranta
ca ne puteam identifica cu acesta definitie! De cate ori nu incercasem sa
scapam dintr-o situatie, din care nu scapasem niciodata inainte, spunandu-ne de
fiecare data in sinea noastra: „De data asta va fi altfel”…? Oare nu este asta
o dovada de nebunie? Dupa ce traim o perioada mai indelungata de timp urmand
principiile Pasului Doi, ajungem sa descoperim cat de adanca este nebunia
noastra. Adesea, ajungem la concluzia ca definitia nebuniei, citata mai
inainte, abia daca atinge pojghita de la suprafata.
Unii dintre noi am avut
mari retineri in legatura cu pasul Doi, pentru ca am crezut ca ne cere sa fim religiosi.
Departe de adevar… Nu este nimic, absolut nimic, in programul Dependentilor* Anonimi, care sa ceara ca
membrii sa fie religiosi. Comunitatea Dependentilor* Anonimi apara cu incrancenare idea ca, „pentru a devenii membru D.A nu este
necesar sa apartii unei religii, sau sa crezi intr-o doctrina anume”. Membrii
D.A nu tolereaza nimic ce ar putea compromite dreptul neconditionat al oricarui
dependent* de a-si dezvolta propria
intelegere a Puterii Superioare. Acesta este un program spiritual, nu unul
religios.
Frumusetea Pasului Doi
este descoperita atunci cand incepem sa ne gandim la ceea ce ar putea fi Puterea
Superioara noua insine. Suntem incurajati sa alegem o Putere care este
iubitoare, tine la noi, si cel mai important lucru, este capabila sa ne redea
sanatatea mintala. Pasul Doi nu spune „Am ajuns la credinta IN o Putere
Superioara noua insine”, ci „Am ajuns la credinta ca o Putere Superioara
noua insine ne-ar putea reda sanatatea mintala„. Accentul nu se pune pe cine
sau ce este aceasta Putere, ci pe ceea ce aceasta Putere poate face pentru noi.
Grupul insusi este cu siguranta calificat sa fie o Putere Superioara noua
insine. Principiile continute in Cei Doisprezece Pasi de asemenea sunt
calificate sa fie Puterea Superioara noua insine. Fiecare membru D.A are
propria lui intelegere in ceea ce priveste Puterea Superioara noua insine.
Pe masura ce capatam ceva
experienta in recuperare si continuam sa parcurgem Pasul Doi, vom descoperi ca,
indiferent de cat de avansat este adictia noastra, indiferent de cat de avansata era nebunia noastra,
Puterea Superioara noua insine are capacitatea nelimitata de a ne reda
sanatatea mintala.
SPERANTA
Speranta pe care o capatam
parcurgand Pasul Doi vine sa inlocuiasca disperarea pe care o simteam atunci
cand am intrat in acest program. De fiecare data cand am incercat sa urmam vreo
cale despre care credeam ca ne va scapa de dependenta* – de exemplu medicina, religie, sau
psihiatrie – am descoperit ca nici una nu ne rezolva problema, nici una nu era
de ajuns. Pe masura ce am epuizat toate resursele, atunci cand nu am mai avut
de ales, ne-am intrebat daca vom gasi oare vreodata un raspuns la problema
noastra, daca exista ceva pe lumea asta care ar fi putut functiona. De fapt,
poate ca atunci cand am venit pentru prima oara in acest program, am fost
foarte suspiciosi, intrebandu-ne daca nu cumva era tot o alta metoda care nu va
functiona pentru noi, sau care nu va functiona suficient de bine incat sa
schimbe ceva.
Oricum, ceva remarcabil
s-a intamplat cu noi, atunci cand am asistat la primele intruniri D.A. Am intalnit
alti dependenti* care fusesera exact ca si
noi si care erau abstinenti acum. Am crezut in ei. Am stiut ca putem avea
incredere in ei. Cunosteau toate aspectele adictiei noastre, cunosteau disperarea, groaza,
rusinea. Dependenti*i in recuperare pe care
i-am intalnit cunosteau toate aceste lucruri pentru ca si ei fusesera acolo.
Atunci cand am descoperit
ca acesti oameni, dependenti*
ca si noi, au reusit sa se
mentina abstinenti sa sa gaseasca o noua libertate, am inceput sa avem si noi o
noua speranta. Poate ca am capatat speranta dupa ce am stat de vorba cu un grup
de membri mai vechi, dupa o intrunire. Sau, poate ca ni s-a intamplat dupa ce
am ascultat pe cineva spunandu-si povestea. Chiar si dupa mai multi ani, multi
dintre noi ne amintim cu exactitate acel moment. Cu totii trecem prin minunata
experienta a recapatarii sperantei.
De-a lungul procesului de
recuperare, speranta noastra este reannoita. De fiecare data cand descoperim ceva nou despre adictia noastra, durerea acestei descoperiri
este insotita intotdeauna si de un val de speranta. Indiferent de cat de
dureros este procesul de demolare al negarii, exista intotdeauna un lucru bun
care este reabilitat in noi. Chiar daca avem impresia ca nu credem in nimic, cu
siguranta credem in acest program. Credem ca ni se poate reda sanatatea
mintala, chiar si in momentele cele mai disperate.
· Care sunt sperantele
pe care le am astazi?
NEBUNIA
Daca avem indoieli in
legatura cu nevoia de a ne recapata sanatatea mintala, vom avea probleme cu acest
Pas. Daca avem vreo indoiala, trecerea in revista a Primului Pas ne va ajuta.
Acum este momentul sa analizam bine nebunia noastra.
· Am crezut vreodata ca
ma pot lasa prada placerii patimei mele in mod controlat? Povesteste despre
incercarile de a face aceasta cu masura.
· Ce lucruri am facut
cand ma lasam prada patimei mele, pe care nici nu imi vine sa le cred acum,
privind inapoi?
· M-am pus vreodata in
situatii periculoase, incercand sa obtin obiectul dependentei* mele? M-am purtat in
feluri de care acum imi este rusine? Da exemple.
· Am luat vreodata
hotarari nebunesti, influentate de adictia mea?
· Am parasit locuri de munca,
am terminat prietenii sau alte legaturi, am renuntat la atingerea unor idealuri
sau obiective, doar din cauza ca toate acestea ma impiedicau sa ma bucur de placerile
viciului meu?
· Am ranit vreodata pe
cineva sau pe mine insumi / insami (fizic) ca efect al dependentei* mele?
Nebunia este o pierdere a
contactului cu realitatea, a capacitatii de a vedea lucrurile asa cum sunt. De
exemplu, putem gandi ca problemele noastre personale sunt mai importante decat
ale oricui; de fapt, poate ca nici nu suntem capabili sa luam in seama si
problemele altor oameni. Probleme marunte devin catastrofe de proportii.
Vietile noastre isi pierd orice echilibru. Cateva exemple clare de gandire
nebuneasca sunt: credem ca ne putem mentine abstinenti si singuri; credem ca dependenta* este singura noastra
problema si ca totul este in regula acum, doar pentru ca am stopat viciul. In
D.A nebunia este adesea descrisa ca fiind credinta ca putem folosi ceva din
afara noastra: alcool, sex, putere, mancare, etc, ca sa reparam ceva stricat
dinnauntru – sentimentele noastre.
· Descrie feluri in
care ai reactionat exagerat sau nu ai reactionat deloc la anumite lucruri.
· In ce fel viata mea
si-a pierdut echilibrul?
· In ce feluri nebunia
mea imi spune ca anumite lucruri din afara imi pot rezolva problemele? Consumand
alcool? Jucand jocuri de noroc, mancand exagerat, facand noi cuceriri…?
Altceva?· parte a nebuniei mele
este credinta ca dependenta* este singura mea problema?
Daca avem deja o perioada
de abstinenta, s-ar putea sa descoperim ca un nou nivel de negare ne impiedica
sa vedem nebunia din vietile noastre. Asa cum am facut la inceputul recuperarii
noastre, trebuie sa recunoastem felurile in care ne-am purtat nebuneste. Multi
dintre noi am descoperit ca nebunia, asa cum o intelegem noi, merge dincolo de
definitia pe care am prezentat-o la inceput. Am facut aceleasi greseli, iar si
iar, chiar si atunci cand am fost pe deplin constienti care vor fi rezultatele.
Poate ca sufeream atat de tare incat nu ne mai pasa de consecinte, sau poate ca
ne-am gandit ca se
merita sa platim pretul
atata timp cat puteam actiona manati de anumite impulsuri sau obsesii.
· Atunci cand am
actionat sub impulsul unei obsesii, chiar daca stiam care vor fi consecintele, care
au fost emotiile sau gandurile pe care le-am avut inainte de a actiona? Ce m-a determinat
sa merg mai departe?
„AM AJUNS LA CREDINTA …“
Discutia de mai inainte
scoate la iveala cateva dintre motivele care ne fac sa avem probleme cu Pasul
Doi. Poate ca mai exista si altele. Este foarte important pentru noi sa
identificam si sa depasim barierele care ne pot impiedica sa „ajungem la
credinta …”
· Am vreo teama cu
privire la ajungerea la o credinta? Care este aceasta?
· Exista si alte
bariere care ma impiedica sa ajung la o credinta? Care sunt acestea?
· Ce inseamna pentru
mine fraza : „Am ajuns la credinta …” ?
Fiind dependenti*, suntem inclinati sa vrem
ca toate lucrurile sa se intample imediat. Dar, este foarte important sa ne
aducem aminte ca Pasul Doi este un proces si nu o intamplare. Cei mai multi
dintre noi nu se trezesc deodata, intr-o buna zi, incredintati ca o Putere
Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mintala. Ajungem la aceasta
credinta treptat. Totusi, nu trebuie sa stam cu mainile la spate si sa asteptam
credinta sa se instaleze singura; putem sa-i dam si noi o mana de ajutor.
· Am crezut vreodata in
ceva pentru a carui existenta nu aveam o dovada palpabila? Cum a fost acea
experienta?
· I-am auzit pe alti dependenti* in recuperare povestind
despre experientele lor in procesuldobandirii credintei? Am incercat sa aplic
si in viata mea lucrurile pe care le-am auzit?
· In ce anume cred eu?
· In ce fel credinta
mea a crescut, de cand am intrat in programul de recuperare?
O PUTERE SUPERIOARA NOUA INSINE
Fiecare dintre noi intra
in recuperare cu o lunga istorie de experiente de viata. Aceasta va influenta
in mare masura perceptia pe care o avem fata de o Putere Superioara noua
insine. In acest Pas, nu ni se cere sa avem o idee specifica despre natura sau
identitatea acestei Puteri. Aceasta intelegere va veni mai tarziu. In Pasul
Doi, cel mai important lucru este sa avem o perceptie a Puterii Superioare,
care ne poate fi de ajutor. Nu avem nevoie de o explicatie teologica sau de o
doctrina anume, ci vrem doar ceva care sa functioneze.
Cat de puternica trebuie
sa fie o Putere Superioara noua insine? Raspunsul la aceasta intrebare este simplu.
Puterea adictiei noastre, atat de negativa, a fost fara
indoiala, superioara noua insine. Adictia ne-a condus pe un drum nebunesc si ne-a facut sa ne purtam
altfel decat am fi dorit cu adevarat. Avem nevoie de ceva care sa bata asta, cu
o putere cel putin egala cu a adictiei.
· Imi este greu sa
accept ca exista o Putere sau Puteri superioare mie?
· Enumera cateva
lucruri care crezi ca sunt mai puternice decat tine.
· Poate o Putere
Superioara mie sa ma ajute sa ma mentin abstinent? Cum?
· Poate o Putere
Superioara mie sa ma ajute sa ma recuperez? Cum?
Poate ca unii dintre noi
au deja o idee clara in legatura cu natura unei Puteri Superioare noua insine.
Nu este gresit cu nimic.
De fapt, Pasul Doi este punctul in care multi dintre noi incep sa-si formeze primele
idei concrete despre o Putere Superioara, in caz ca nu au facut-o deja. Multi dependenti* au gasit ca le este de
mare ajutor sa identifice mai intai ceea ce NU ESTE Puterea Superioara, inainte
de a identifica ceea ce ESTE.
Analizand lucrurile pe
care o Putere Superioara noua insine le poate face pentru noi, ne poate ajuta
sa descoperim mai multe despre acea Putere.
Exista foarte multe feluri
in care se poate percepe o Putere Superioara noua insine. O putem percepe ca
fiind puterea principiilor spirituale, puterea comunitatii D.A, puterea
binelui, sau orice altceva ne putem imagina, atata timp cat este iubitoare si
buna si mai puternica decat noi. De fapt, nici nu trebuie neaparat sa intelegem
o Putere Superioara noua insine, dar o putem folosi sa ne mentinem abstinenti
si sa urmam procesul de recuperare.
· Am vreo dovada ca o
Putere Superioara mie lucreaza in viata mea?
· Care sunt
caracteristicile pe care Puterea mea Superioara NU LE ARE?
· Care sunt
caracteristicile pe care LE ARE Puterea mea Superioara?
REDAREA SANATATII MINTALE
Restaurarea sanatatii
mintale inseamna schimbarea noastra, in asa fel incat nici adictia si nici nebunia care il insoteste sa nu
ne mai controleze viata. Asa cum am descoperit ca nebunia era evidenta in viata
noastra de dependenti*, prin pierderea oricarei
perspective si al oricarui echilibru, vom descoperi sanatatea mintala acum, si
vom gasi un echilibru care ne va permite sa luam hotarari din ce in ce mai
bune. Vom descoperi ca intotdeauna vom avea si alte alegeri, in ceea ce
priveste comportamentul nostru. Vom incepe sa capatam maturitatea si
intelepciunea de a lua lucrurile mai usor si de a cantari toate aspectele unei
probleme, inainte de a trece la actiune.
Este normal ca vietile
noastre se vor schimba. Cei mai multi dintre noi vor identifica foarte usor sanatatea
mintala in viata noastra atunci cand comparam viata de pe vremea cand eram dependent*, cu viata la inceputul
recuperarii, sau de la inceputul recuperarii cu cea de dupa mai mult timp de abstinenta,
sau viata de dupa mai mult timp de abstinenta cu viata din recuperarea pe
termen lung.
Toate acestea constituie
un intreg proces, iar nevoia noastra pentru restaurarea sanatatii mintale isi va
schimba aspectul de-a lungul timpului.
Atunci cand venim pentru
prima oara in recuperare, probabil ca a ni se reda sanatatea mintala inseamna
pentru noi a nu mai savarsi actiunea care mi-a creat dependenta*; atunci cand incetam, o mare parte din
nebunia care este direct legata de dependenta* noastra se va opri. Nu vom mai comite infractiuni sau alte
fapte antisociale, cu scopul de a obtine obiectul dependentei* noastre, nu ne vom mai pune
singuri in situatii josnice, umilitoare, degradante, care nu ne aduc nici un
fel de folos.
Daca suntem in recuperare
de ceva timp, poate ca o sa descoperim ca nu avem nici un fel de probleme cu
credinta intr-o Putere Superioara care ne poate ajuta sa ne mentinem abstinenti,
dar poate ca inca nu ne-am gandit prea mult la ce inseamna a ni se reda
sanatatea mintala, dincolo de a ne lasa de adictia noastra. Pe masura ce crestem in
procesul de recuperare, este foarte important ca si ideea noastra de sanatate
mintala sa se dezvolte.
· Descrie cateva
lucruri pe care le consideri a fi exemple de sanatate mintala.
· Ce schimbari in
gandirea si comportamentul meu sunt necesare pentru restaurarea sanatatii mintale?
· In ce domenii ale
vietii mele cred ca am nevoie de sanatate mintala in acest moment?
· De ce cred ca
restaurarea sanatatii mintale este un proces?
· Cum ma va ajuta
parcurgerea celor 12 Pasi in procesul de restaurare a sanatatii mintale?
· De cand am intrat in
recuperare, am simtit ca mi-am recapatat sanatatea mintala intr-o oarecare
masura? Descrie.
Poate ca unii dintre noi
au asteptari exagerate in ceea ce priveste redarea sanatatii mintale. Poate ca o
sa ne gandim ca nu ne vom mai enerva niciodata, sau ca atunci cand parcurgem
Pasul doi, vom avea tot timpul un comportament perfect si nu vom mai avea nici
o problema cu obsesiile, nelinistea sufleteasca sau cu pierderea echilibrului
in vietile noastre. Poate ca acest exemplu de gandire este putin exagerat, dar
daca descoperim ca suntem dezamagiti de noi insine in cadrul procesului de recuperare,
sau de cantitatea de timp care ne este necesara pentru restaurarea sanatatii
mintale, poate ca vom descoperi ca si noi am avut o astfel de gandire. Cei mai
multi dintre noi au descoperit ca cel mai bun mod de a ne castiga seninatatea
este sa renuntam la orice asteptari am avea in legatura cu progresul propriului
proces de recuperare.
· Ce asteptari am
privind redarea sanatatii mintale? Sunt acestea exagerate sau rezonabile?
· Cred ca asteparile
rezonabile pe care le am in privinta progresului propriei recuperari sunt satisfacute?
Am inteles ca recuperarea are loc in timp si nu peste noapte?
· dovada de sanatate
mintala este atunci cand descoperim ca suntem capabili sa reactionam cu discernamant
in situatii care altadata ne depaseau. Am avut vreo astfel de experienta in recuperare?
Descrie.
PRINCIPII SPIRITUALE
In Pasul Doi, ne vom
concentra asupra principiilor de minte deschisa, bunavointa, credinta,
incredere si umilinta. Principiul mintii dechise, pe care il gasim aici,
izvoraste din intelegerea faptului ca nu ne putem recupera singuri, ca avem
nevoie de ajutor. De aici, mintea noastra va fi deschisa credintei ca putem fi
ajutati. Nu conteaza daca avem vreo idee sau nu despre felul in care aceasta
Putere Superioara ne poate ajuta, ci conteaza doar sa credem ca este posibil.
· In ce fel recuperarea
mea este afectata daca imi mentin mintea inchisa?
· Cum demonstrez acum,
in viata mea, ca am mintea deschisa?
· In ce fel s-a
schimbat viata mea de cand am intrat in recuperare? Cred ca este posibil sa ma schimb
si mai mult?
Practicarea principiului
bunavointei in Pasul Doi poate incepe intr-un mod destul de simplu. La inceput,
mergem la intruniri si ii ascultam pe alti dependenti* in recuperare impartasindu-si experienta
cu Pasul Doi. Apoi, putem incepe sa aplicam cele auzite in propria recuperare.
Bineinteles, vom incerca sa cerem indrumarea nasului nostru.
· Care sunt lucrurile
pe care am bunavointa sa le fac pentru a-mi restaura sanatatea mintala?
· Exista vreun lucru pe
care nu am vrut sa-l fac inainte, dar pe care am bunavointa sa-l fac acum? Care
este acesta?
Atunci cand lucram la
Pasul Doi, nu putem sa stam pur si simplu cu mainile in san si sa asteptam sa fim
cuprinsi de credinta. Trebuie sa facem si noi un efort. Una dintre metodele
sugerate si care a functionat pentru multi dintre noi a fost aceea de a actiona
ca si cum am avea credinta. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne mintim pe noi
insine. Nu trebuie sa il mintim nici pe nasul nostru, nici pe oricine
altcineva. Nu vrem sa pretindem ca avem credinta, doar pentru a face impresie.
A actiona ca si cum am avea credinta inseamna pur si simplu a crede ca ceea ce
speram se va realiza. In Pasul Doi, asta inseamna sa traim ca si cum ne-am
astepta sa ni se redea sanatatea mintala. Sunt o multime de modalitati prin
care aceasta metoda poate functiona pentru fiecare dintre noi. O alta sugestie
este ca putem incepe sa actionam ca si cum am avea credinta pur si simplu
participand cu regularitate la intruniri si cerand indrumarea nasului sau a
altor membri mai vechi.
· Am luat vreo actiune
care imi demonstreaza credinta?
· Cred ca credinta mea
a crescut?
· Am inceput sa fiu
capabil sa-mi fac anumite planuri, avind credinta ca adictia mea nu le va zadarnici?
Practicarea principiului
increderii necesita depasirea oricarei temeri legate de procesul restaurarii sanatatii
mintale. Chiar daca avem o perioada scurta de sobrietate, se poate sa fi simtit
deja o anumita suferinta emotionala, pe masura ce avansam in procesul de
recuperare. Poate ca acum ne este teama ca va urma si mai multa suferinta.
Intr-un fel, suntem indreptatiti sa ne fie teama, pentru ca vom mai avea parte
de suferinta. In orice caz, aceasta suferinta nu va fi mai mare decat putem indura,
si, nu trebuie nici sa o induram singuri. Daca incercam sa avem mai multa
incredere in procesul de recuperare si intr-o Putere Superioara noua insine,
putem depasi cu bine momentele dureroase ale recuperarii noastre. Vom sti ca
ceea ce ne asteapta dincolo de acestea este mai mult decat o fericire de
suprafata: va fi o schimbare fundamentala, care va face ca vietile noastre sa
fie pline de satisfactie, intr-un sens mult mai profund.
· Care sunt temerile
care ma impiedica sa am incredere?
· Ce cred ca trebuie sa
fac pentru a putea renunta la aceste temeri?
· Ce actiuni am luat,
care demonstreaza ca am incredere in procesul de recuperare si intr-o Putere
Superioara?
Principiul umilintei
izvoraste din constientizarea faptului ca exista o Putere Superioara noua
insine.
Pentru cei mai multi
dintre noi, este o lupta grea sa renuntam sa ne bazam numai pe propria gandire si
sa incepem sa cerem ajutor, dar atunci cand reusim sa o facem, am inceput sa
practicam principiul umilintei de care se vorbeste in Pasul Doi.
· Am incercat sa cer
ajutorul unei Puteri Superioare mie, astazi? Cum?
· Am cerut ajutor
nasului meu sau altor membri D.A, am participat la intruniri, am incercat sa le
vorbesc si altor dependenti* in recuperare? Care au fost rezultatele?
MAI DEPARTE
Pe masura ce ne pregatim
sa trecem mai departe la Pasul Trei, vom recapitula care sunt lucrurile pe care
le-am castigat lucrand Pasul Doi. Atunci cand ne pregatim sa trecem mai
departe, ne va fi de mare ajutor daca vom scrie ceea ce am inteles din fiecare
pas. Astfel, vom putea asimila si mai bine principiile spirituale ale fiecarui
pas in parte.
· Ce actiune as putea
lua, care sa ma ajute in procesul de ajungere la credinta?
· Ce pot face pentru a
depasi asteptarile exagerate pe care le am privind redarea sanatatii mintale?
· Ce am inteles eu din Pasul
Doi?
· In ce fel
cunostintele si experienta mea de dinainte mi-au afectat parcurgerea acestui
Pas?
Mergand mai departe, la
Pasul Trei, probabil ca simtim deja in noi o speranta crescanda. Chiar daca nu
suntem nou veniti in procesul de recuperare, tocmai ne-am intarit convingerea
ca recuperarea, maturizarea si schimbarea nu sunt numai posibile, dar sunt
inevitabile atunci cand depunem toate eforturile in parcurgerea Pasilor. Putem
vedea cu claritate posibilitatea usurarii de povara nebuniei in care ne
incatusase adictia noastra. Este foarte probabil ca deja am
inceput sa simtim o anumita libertate. Am analizat nebunia produsa de dependenta* si am inceput sa avem
incredere ca o Putere
Superioara noua insine ne
va ajuta sa nu mai mergem pe acelasi drum. Incepem sa fim eliberati de iluziile
si minciunile noastre. Nu mai trebuie sa ne luptam sa ne mascam adictia sau sa ne izolam de ceilalti pentru a ne
ascunde nebunia. Am vazut in ce fel acest program functioneaza pentru altii si
am descoperit ca incepe sa functioneze si pentru noi. Prin credinta pe care am
castigat-o recent, dobandim si bunavointa de a trece la actiune si de a incepe
lucrul la Pasul Trei.
- Pasul Trei –
„Am hotarat sa ne lasam
vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuia
fiecare dintre noi”
Am lucrat Pasii Unu si Doi
impreuna cu nasul nostru, am capitulat si am demonstrat ca avem bunavointa sa
incercam ceva nou. Toate acestea ne-au dat un puternic sentiment de speranta.
Dar, daca nu punem aceasta speranta nou dobandita in practica chiar acum, ea se
va pierde, iar noi ne vom intoarce inapoi de unde am plecat. Punerea in
practica, actiunea de care avem nevoie, este parcurgerea Pasului Trei.
Actiunea principala in
Pasul Trei este luarea unei hotarari. Poate ca ideea ca trebuie sa luam o hotarare
ne va speria, mai ales atunci cand vedem care este hotararea pe care trebuie sa
o luam in acest Pas. A lua o hotarare, in orice domeniu, este un lucru pe care
cei mai multi dintre noi nu l-au mai facut de mult timp. Altii au luat hotarari
pentru noi, adictia noastra, autoritatile, sau pur si simplu
hotararile in ceea ce ne priveste au fost luate in lipsa noastra, pentru ca noi
nu voiam aceasta responsabilitate. Atunci cand adaugam la toate acestea
conceptul de incredintare a vointei si vietii noastre unei Puteri pe care cei
mai multi dintre noi nu o intelegem in acest moment, poate ca vom incepe sa
gandim ca toata aceasta afacere ne depaseste si vom incerca sa gasim o
scurtatura, o modalitate mai usoara de a lucra la program. Dar gandurile de
acest fel sunt foarte periculoase, pentru ca atunci cand apucam pe o scurtatura
in program, ne scurtcircuitam recuperarea.
Hotararea Pasului Trei se
poate dovedi prea mare ca sa fie luata dintr-o data. Teama de acest Pas si gandirea
periculoasa generata de aceasta teama, pot fi sterse daca impartim acest Pas
intr-o serie de pasi mai mici, separati. Pasul Trei este doar o alta piesa a
drumului nostru de recuperare de la dependenta*. Luarea acestei hotarari a Pasului Trei nu inseamna neaparat
ca trebuie sa schimbam imediat si definitiv intregul nostru mod de viata.
Schimbarile fundamentale
din vietile noastre se intampla progresiv, pe masura ce lucram la recuperare,
si toate acestea necesita o participare activa din partea noastra. Nu trebuie
sa ne fie teama ca acest Pas ne va provoca ceva pentru care nu suntem inca
pregatiti sau care nu ne va placea.
O mare semnificatie o are
sugestia pe care o face Pasul Trei, aceea de a ne lasa vointa si viata in mana
unui Dumnezeu, asa cum il intelegem noi. Lucrand Pasul Trei, ii dam voie cuiva
sa aiba grija de noi, si nu sa ne controleze sau sa ne conduca viata in locul
nostru. Pasul Trei nu ne sugereaza sa devenim ca niste roboti, incapabili sa-si
traiasca propria viata, si nici nu ne permite sa facem asta, acelora dintre noi
carora posibilitatea unei astfel de iresponsabilitati ni s-ar parea atractiva.
Nu facem decat sa luam o hotarare simpla de a schimba directia de mers, de a
inceta sa ne mai opunem sirului natural si logic de evenimente din viata
noastra, de a inceta sa ne istovim puterile in incercarea de a face ca toate
lucrurile sa se intample ca si cum noi am fi cei care controleaza lumea
intreaga.
Acceptam faptul ca o
Putere Superioara poate sa aiba grija mai bine decat noi de vointa si viata noastra.
Ducem mai departe procesul spiritual de recuperare, incepand sa cercetam care
este intelegerea noastra personala, ce inseamna pentru noi cuvantul „Dumnezeu”.
In acest Pas, fiecare
dintre noi va trebui sa ajunga la niste concluzii in ceea ce priveste propria intelegere
a cuvantului „Dumnezeu”. Felul in care noi Il intelegem nu trebuie neaparat sa
fie complet si nici complex. Nu trebuie neaparat sa fie nici la fel cu a
altora. Poate ca vom descoperi ca stim cu siguranta ce NU ESTE Dumnezeu, dar nu
suntem siguri de ceea ce ESTE, si nu este cu nimic gresit.
Singurul lucru care este
esential este ca incepem o cautare ce ne va conduce spre o si mai buna intelegere,
pe masura ce continuam procesul de recuperare. Conceptia noastra despre
Dumnezeu se va maturiza odata cu propria noastra maturizare in recuperare.
Parcurgerea Pasului Trei ne va ajuta sa descoperim care este intelegerea care
functioneaza cel mai bine pentru noi.
AM HOTARAT
Asa cum am discutat mai
inainte, multi dintre noi vor descoperi ca sunt deranjati de gandul luarii unei
hotarari mari. Poate ca ne vom simti coplesiti sau intimidati. Poate ca ne va
fi teama de rezultatele posibile sau de obligatiile tacite. Sau, poate ca ne
gandim ca este un lucru pe care il facem doar o data si ne este teama ca nu o
sa-l facem asa cum trebuie si nici nu o sa avem ocazia sa-l mai facem vreodata.
Hotararea de a ne lasa vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L
inchipuie fiecare dintre noi, este o hotarare pe care o putem lua iar si iar,
zilnic chiar, daca este nevoie. De fapt, este foarte probabil sa descoperim ca
trebuie sa luam aceasta hotarare cu regularitate, altfel riscam sa ne pierdem
recuperarea, din cauza automultumirii.
Este esential sa punem
inima si sufletul nostru in aceasta hotarare. Desi cuvantul „hotarire” suna mai
mult a ceva ce are loc mai mult in mintea unui om, trebuie sa facem tot efortul
necesar pentru a aprofunda aceasta hotarare, dincolo de intelegerea rationala.
· De ce cred ca luarea
unei hotarari este elementul central al acestui Pas?
· Pot sa iau aceasta
hotarare doar pentru ziua de astazi? Am vreo teama sau vreo rezerva legata de
aceasta hotarare? Care sunt acestea?
Trebuie sa ne dam seama ca
nu are nici un sens daca luam o hotarare dar nu actionam in consecinta.
De exemplu, sa zicem ca
intr-o dimineata luam hotararea sa mergem undeva in ziua respectiva, dar dupa
aceea, ne asezam in fotoliu si nu plecam de acasa toata ziua. Daca procedam
asa, hotararea pe care am luat-o nu mai are nici un sens, nu mai are nici o
semnificatie, ci este doar un gand intamplator, ca oricare altul.
· Ce actiuni am luat ca
sa fiu in conformitate cu hotararea pe care am luat-o?
· Care sunt domeniile
vietii mele pe care imi vine greu sa i le incredintez Lui Dumnezeu? De ce cred
ca este important sa i le incredintez oricum?
VOINTA
Pentru ca am actionat sub
imperiul propriei vointe vreme indelungata, abuzand de dreptul nostru de a face
alegeri si de a lua hotarari, Pasul Trei are o importanta vitala. Mai exact, ce
este vointa proprie?
Cateodata inseamna
retragere si izolare totala. Sfarsim prin a duce o viata singuratica,
preocupati numai de propria persoana. Alteori, propria vointa ne face sa
actionam fara sa tinem seama de nimic altceva decat ceea ce vrem noi. Ignoram
nevoile si sentimentele celorlalti. Cu toate acestea, reactionam violent si ii
punem pe fuga pe toti aceia care indraznesc sa conteste dreptul nostru de a face
numai ceea ce vrem. Ne transformam in adevarate furtuni, facand ravagii in viata familiei, a prietenilor, sau
chiar a strainilor, fiind total inconstienti de gravitatea distrugerilor pe
care le-am lasat in urma noastra. Daca unele imprejurari de viata nu sunt pe
placul nostru, incercam sa le schimbam prin orice mijloace, numai ca sa ne
atingem scopurile. Incercam sa facem lucrurile sa iasa asa cum vrem noi, cu
orice pret. Suntem atat de preocupati cu urmarirea agresiva a satisfacerii
impulsurilor noastre, incat pierdem orice contact cu propria constiinta sau cu
o Putere Superioara. Pentru a putea lucra la acest Pas, fiecare dintre noi
trebuie sa ne recunoastem felurile in care am actionat sub imperiul propriei
vointe.
· Descrie momentele in
care ai actionat dupa propria vointa. Care au fost motivele?
· In ce fel vointa
proprie mi-a afectat viata?
· In ce fel vointa mea
i-a afectat pe altii?
Capitularea vointei
proprii nu inseamna ca nu mai putem urmari anumite idealuri sau ca nu putem incerca
sa facem schimbari in vietile noastre sau in lume. Nu inseamna ca trebuie sa
stam cu mainile in san si sa acceptam nedreptatile care ni se fac noua sau altora
pentru care suntem responsabili. Avem nevoie sa facem o deosebire clara intre
propria vointa distructiva si actiunea buna, constructiva.
· Urmarirea realizarii
idealurilor mele, poate face rau altcuiva? In ce fel?
· Daca urmaresc sa
obtin ceea ce vreau, este posibil sa sfarsesc prin a face ceva care sa ma afecteze
in mod negativ pe mine sau pe altii? Explica.
· Daca am un anumit
ideal, va trebui sa incalc vreunul dintre principiile mele ca sa-l pot atinge?
(De exemplu: Va trebui sa
fiu nesincer? Crud? Infidel?)
Daca suntem nou veniti in
program si lucram la Pasul Trei pentru prima oara, probabil ca vom incepe sa ne
intrebam care este voia Lui Dumnezeu pentru noi, crezand ca asta ni se cere sa
descoperim in acest pas. De fapt, nu ne concentram in totalitate atentia asupra
acestui aspect decat atunci cand ajungem la Pasul Unsprezece, dar acum, in
Pasul Trei, incepem procesul care ne va conduce acolo.
Voia Lui Dumnezeu pentru
noi este ceva ce vom ajunge sa cunoastem progresiv, pe masura ce lucram Pasii.
In momentul de fata, putem trage niste concluzii simple legate de voia Lui
Dumnezeu pentru noi, care ne pot fi de ajuns pentru acum. Voia Puterii noastre
Superioare pentru noi este sa ne mentinem abstinenti, sa facem lucruri care ne
pot ajuta sa ne mentinem abstinenti, cum ar fi sa participam cu regularitate la
intruniri sau sa stam de vorba cu nasul nostru sau cu alti membri D.A
· Descrie momentele in
care propria vointa nu a fost de ajuns. (De exemplu: Nu am putut sta fara
obiectul dependentei* mele numai prin vointa
mea).
· Care este diferenta
intre vointa mea si voia Lui Dumnezeu?
Intr-un anumit moment in
recuperarea noastra, se poate sa descoperim ca am schimbat incercarea de a
alinia propria noastra vointa cu voia Lui Dumnezeu, pe actiuni care demonstreaza
din nou influenta propriei vointe. Acest lucru se intampla adesea atat de incet
si de subtil incat de-abia daca bagam de seama. Se pare ca suntem cu precadere
vulnerabili la exercitarea vointei proprii mai ales atunci cand lucrurile merg
bine. Atunci sarim peste linia care desparte urmarirea sincera si umila a unor
idealuri, de manipularea subtila si incercarea de a obtine rezultate fortate.
Ne trezim ca mergem putin cam prea departe intr-o discutie in care incercam sa
convingem pe altcineva ca avem dreptate. Ne trezim ca ne cramponam de un anumit
lucru putin prea mult timp. Brusc, ne dam seama ca nu am mai stat de vorba cu
nasul nostru cam de multisor. Atunci vom simti o intepatura surda, aproape
subconstienta, care ne va alerta de aceasta deraiere subtila de la recuperare –
daca ascultam.
· Au fost momente in
recuperarea mea, cand am descoperit, ca aproape fara sa-mi dau seama, mi-am
luat inapoi vointa si viata in mainile mele? Care a fost lucrul care m-a pus in
alerta?
· Ce am facut ca sa imi
reinnoiesc angajamentul Pasului Trei?
DUMNEZEU, ASA CUM SI-L INCHIPUIE FIECARE DINTRE NOI
Inainte de a ne adanci in
procesul de lasare a vointei si vietii noastre in grija Lui Dumnezeu, asa cum
si-L inchipuie fiecare dintre noi, ar trebui sa depunem un efort pentru
depasirea oricarei credinte negative sau a oricarei idei preconcepute pe care
am avea-o despre cuvantul „Dumnezeu”.
· Cuvantul „Dumnezeu”,
sau conceptul in sine imi creaza vreo problema? De ce?
· Am crezut vreodata ca
Dumnezeu a facut sa mi se intample lucruri rele, sau ca m-a pedepsit?
Ce lucruri rele mi s-au
intamplat pentru care am dat vina pe Dumnezeu?
In D.A ni se sugereaza sa
alegem o imagine a Puterii Superioare care este iubitoare, protectoare si mult
mai mare decat noi insine. Aceasta imagine poate cuprinde toate ideile noastre
personale despre Dumnezeu, a fiecarui membru D.A in parte. Nimeni nu este lasat
in afara. Daca intelegem ca Dumnezeu inseamna Puterea programului, imaginea se
potriveste. Daca intelegem ca Dumnezeu inseamna principiile spirituale ale
programului, si aici imaginea se potriveste. Daca intelegem ca Dumnezeu
inseamna o putere sau o entitate cu care putem comunica personal, imaginea
sugerata este potrivita. Este un lucru esential sa incepem sa ne cercetam si sa
ne dezvoltam propria intelegere. In acest proces, nasul sau membrii mai vechi
ne pot fi de un real ajutor.
· Care este intelegerea
mea despre Puterea Superioara, astazi?
· Cum lucreaza Puterea
Superioara in viata mea?
Pe cat de important este
sa intelegem care este Puterea noastra Superioara, pe atat de important este sa
dezvoltam o relatie cu aceasta. Putem sa facem acest lucru intr-o multime de
moduri. In primul rand, avem nevoie sa comunicam cumva cu Puterea Noastra
superioara. Unii dintre noi numim aceasta comunicare Rugaciune, altii o numesc
in alte feluri. Comunicarea nu trebuie neaparat sa fie protocolara sau
ceremonioasa, si nici chiar verbala.
In al doilea rand, trebuie
sa fim deschisi comunicarii de la Puterea Superioara. Putem face acest lucru
fiind atenti la felul in care ne simtim, la reactiile noastre, si la tot ce se
intampla in noi si in jurul nostru. Ori, putem avea o alta metoda personala,
care ne ajuta sa comunicam cu Puterea Superioara noua insine. Se poate ca
Puterea Superioara sa ne vorbeasca, sau sa ne ajute sa vedem ce este bine, prin
intermediul altor membri D.A
In al treilea rand,
trebuie sa ne dam voie sa avem sentimente fata de Puterea noastra Superioara. Putem
simti manie. Putem simti dragoste. Putem simti teama. Putem simti recunostinta.
Nu este cu nimic gresit daca impartasim gama emotiilor omenesti cu Puterea
noastra Superioara. Acest lucru ne va permite o apropiere si mai mare fata de
Puterea pe care ne bazam si ne va ajuta sa capatam si mai multa incredere in
aceasta Putere.
· Cum comunic eu cu
Puterea mea Superioara?
· Cum comunica Puterea
mea Superioara cu mine?
· Care sunt
sentimentele pe care le am fata de Puterea mea Superioara?
Odata cu efortul pe care
il depunem pentru a ne mentine abstinenti, lucram si la aprofundarea propriei
imagini despre Dumnezeu. Experienta pe care o acumulam in recuperare este
reflectata direct in aceasta aprofundare. Maturizarea pe care o capatam in
intelegerea Puterii Superioare ne aduce pace si seninatate. Atunci cand avem
incredere in Puterea Superioara devenim si mai optimisti in ceea ce priveste
viata noastra. Incepem sa simtim ca vietile noastre au fost atinse de ceva ce
este mai presus de intelegerea noastra si suntem bucurosi si recunoscatori
pentru asta.
Apoi, se intampla ceva
anume ce ne face sa ne schimbam intrega imagine pe care ne-o formaseram despre
Puterea Superioara, sau ne face chiar sa ne indoim cu totul de insasi existenta
ei. Poate sa fie moartea cuiva drag, o nedreptate, sau o mare pierdere. Orice
ar fi, ne lasa cu sentimentul ca am fost loviti in moalele capului. Pur si
simplu nu mai putem intelege nimic.
In astfel de momente avem
nevoie cel mai mult de Puterea noastra Superioara, chiar daca, instinctiv, descoperim
ca vrem sa ne indepartam de ea. Imaginea noastra despre Puterea Superioara este
pe cale de a suferi o schimbare dramatica. Avem nevoie sa continuam sa
comunicam cu Puterea Superioara, cerandu-i puterea de a accepta, daca nu
puterea de a intelege. Avem nevoie sa-i cerem putere sa mergem mai departe.
Pana la urma, vom reusi sa restabilim relatia noastra cu Puterea Superioara,
desi, foarte probabil, in termeni diferiti.
· Mi se intampla cumva
sa trec printr-o schimbare a parerilor mele despre natura Puterii Superioare?
Descrie.
· Ideea pe care o am
despre Puterea mea Superioara este inca valabila? Ce schimbari cred ca sunt
necesare?
Pe masura ce imaginea pe
care o avem despre Puterea Superioara se dezvolta si se maturizeaza, vom
descoperi ca reactionam diferit la lucrurile care se intampla in vietile
noastre. Vom descoperi probabil ca suntem capabili sa facem fata unor situatii
care altadata ne infricosau. Vom descoperi ca putem sa stam putin si sa
analizam o situatie, inainte de a trece la actiune. Vom deveni mai calmi, mai
stapaniti, mult mai capabili sa vedem dincolo de impulsul de moment.
A LASA IN GRIJA…
Are o mare semnificatie
ordinea in care ne pregatim sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu,
asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi. Cei mai multi dintre noi respecta
intocmai ordinea sugerata in acest Pas. Mai intai, ne lasam vointa; dupa aceea,
treptat, ne lasam si viata in grija Puterii Superioare. Se pare ca este mult
mai usor pentru noi sa intelegem natura distrugatoare a vointeii proprii si sa
vedem ca trebuie sa o capitulam, de aceea, este cea pe care o lasam prima. Este
mult mai greu sa intelegem nevoia de a ne lasa viata in grija Puterii
Superioare si procesul capitularii sub acest aspect.
Pentru a ne fi mai usor sa
ii dam voie Puterii noastre Superioare sa aiba grija de vietile noastre, trebuie
mai intai sa capatam ceva incredere. Poate ca nu avem nici o problema cu
capitularea adictiei, dar, vrem totusi sa pastram controlul
asupra restului vietii. Poate ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija
de locul nostru de munca, dar nu si de relatiile noastre cu alti oameni. Poate
ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija de soti sau sotii, dar nu si de
copii nostrii. Poate ca ii dam voie Puterii Superioare sa aiba grija de
siguranta noastra, dar nu si de aspectul financiar. Cei mai multi dintre noi au
probleme cu capitularea completa. Avem impresia ca lasam anumite aspecte ale
vietii noastre in grija Puterii Superioare, dar luam totul inapoi sub propriul
control, in prima clipa in care ne este teama ca lucrurile nu merg asa cum
credem noi ca ar trebui sa mearga. Este foarte important sa ne examinam
progresul pe care il facem in procesul de capitulare.
· Ce inseamna pentru
mine „in grija”?
· Ce inseamna pentru
mine sa-mi las vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum eu L-am inteles?
· Cum cred ca se poate
schimba viata mea daca ma hotarasc sa o las in grija Puterii mele Superioare?
· In ce fel ii dau voie
Puterii Superioare sa lucreze in viata mea?
· In ce fel Puterea mea
Superioara are grija de vointa si viata mea?
· Au fost momente in
care nu am fost in stare sa las in grija Lui Dumnezeu anumite situatii?Descrie.
Pentru a reusi sa ne lasam
vointa si viata in grija Puterii noastre Superioare, trebuie sa trecem si la actiune.
Multi dintre noi descopera ca este de mare ajutor daca facem un fel de
declaratie formala, in mod regulat. Putem folosi o rugaciune sugerata in D.A :
„Ia-mi vointa si viata. Calauzeste-ma in recuperare. Arata-mi cum sa traiesc”.
Pentru cei mai multi dintre noi, aceasta rugaciune captureaza intreaga esenta a
Pasului Trei. Dar, suntem cu siguranta liberi sa alegem propriile noastre
cuvinte, sau sa gasim o modalitate mai putin formala de a trece la actiune. Noi
credem ca fiecare zi in care ne abtinem de la actiunile dependentei* noastre sau in care ascultam sfaturile
nasului sau ale altui membru D.A, este o actiune practica, in conformitate cu
hotararea de a ne lasa vointa si viata in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L
inchipuie fiecare dintre noi.
· Cum actionez ca sa-mi
las vointa si viata in grija Puterii Superioare? Am anumite cuvinte pe care le
spun in mod regulat? Care sunt acestea?
PRINCIPII SPIRITUALE
In analizarea principiilor
spirituale proprii Pasului Trei, ne vom concentra mai intai asupra capitularii
si bunavointei. Apoi, vom analiza felul in care speranta se transforma in
credinta si incredere. In cele din urma, vom vedea felul in care principiul
angajarii este strans legat de Pasul Trei.
Am putea crede ca
practicarea principiului capitularii este destul de usoara atunci cand
lucrurile merg dupa placul nostru. In realitate, atunci cand totul merge bine,
este mai degraba posibil sa fim atrasi de ideea ca tinem totul sub control, si
asta nu cere prea multa capitulare. De aceea, chiar si atunci cand totul merge
bine, este foarte important sa mentinem viu in mintea noastra principiul
capitularii in grija unui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi.
· Ce fac pentru a-mi
reinnoi hotararea de a-i da voie Puterii Superioare sa aiba grija de vointa si viata
mea?
· In ce fel Pasul Trei
ma ajuta sa consolidez procesul de capitulare pe care l-am inceput in Pasii Unu
si Doi?
De obicei, ne simtim
cuprinsi de cea mai mare bunavointa, imediat dupa ce capitulam. Bunavointa apare
adesea in mijlocul disperarii, sau al bataliei pentru control. Totusi, putem
incerca sa practicam principiul bunavointei chiar inainte de a fi nevoiti de
imprejurari, putand astfel sa ne scutim de multe necazuri si dureri.
· In ce feluri mi-am
demonstrat bunavointa in recuperare, pana acum?
· Am inca probleme
legate de anumite aspecte? Ce cred ca o sa se intample daca am bunavointa sa
aduc si acele aspecte ale vietii mele in procesul de recuperare?
In Pasul Trei, avem de a
face cu o crestere spirituala de la speranta la credinta si de la credinta la incredere.
Atunci cand incepem Pasul Trei, purtam in noi speranta care s-a nascut atunci
cand am parcurs Pasul Doi. Speranta izvoraste din descoperirea faptului ca
vietile noastre sunt pline de posibilitati; nu este nimic sigur inca, sunt
numai primele firicele de emotie, la gandul ca ar putea fi posibil sa realizam
cele mai frumoase dorinte ale inimii noastre. Indoielile pe care inca le mai
tragem dupa noi se risipesc atunci cand speranta se transforma in credinta.
Credinta ne indeamna la actiune; incepem efectiv sa facem lucrurile pe care cei
in care credem ni le sugereaza, ca sa dobandim ceea ce vrem. In Pasul Trei,
credinta pur si simplu ne da capacitatea de a lua hotarari si de a le transpune
in actiuni. Increderea intra in scena numai dupa ce credinta a fost pusa in
aplicare. Probabil ca deja am facut un progres semnificativ catre atingerea
scopurilor noastre; acum avem dovada ca putem influenta propriul drum in viata,
prin actiunile pozitive pe care le luam.
· In ce fel speranta,
credinta si increderea au devenit forte pozitive in viata mea?
· Ce hotarari pot sa
iau mai departe, in recuperare, in care sa aplic principiile sperantei, credintei
si increderii?
· Ce dovezi am ca pot
sa am toata increderea in procesul de recuperare?
Principiul angajarii este
punctul culminant al procesului spiritual al Pasului Trei. Hotarandu-ne iar si
iar, sa ne lasam vointa si viata in grija Puterii Superioare, chiar si atunci
cand hotararea noastra nu pare sa aiba nici un efect pozitiv, este esenta
acestui Pas. Putem sa punem in practica principiul spiritual al angajarii prin
reluarea aceleasi hotarari in mod regulat si continuand sa actionam in
concordanta cu aceasta hotarare (De exemplu: continuam lucrul la ceilalti
Pasi).
· Ce actiune am luat
recent care demonstreaza angajamentul meu pentru recuperare si pentru parcurgerea
programului?
Exemple :
· Am facut vreun
serviciu in cadrul intrunirilor?
· Am fost de acord sa
fiu nasul unui nou venit?
· Am continuat sa
particip la intruniri, indiferent de sentimentele pe care le aveam fata de ele?
· Am continuat sa
lucrez cu nasul meu, chiar si dupa ce acesta mi-a spus vreun adevar care nu mi-a
convenit, sau m-a indrumat intr-o directie pe care nu vroiam s-o urmez? Am
urmat totusi acea directie?
MAI DEPARTE
Inainte de a trece mai
departe la Pasul Patru, vom arunca o privire asupra lucrurilor pe care le-am castigat
prin parcurgerea Pasului Trei. Scriind ceea ce am inteles noi din Pasul Trei ne
va ajuta foarte mult sa asimilam mai bine principiile spirituale ale acestui
Pas.
· Am vreo rezerva in
legatura cu hotararea de a-mi lasa vointa si viata in grija Lui Dumnezeu, asa
cum eu Il inteleg?
· Am sentimentul ca
sunt pregatit acum sa-mi las vointa si viata in grija Puterii Superioare?
· In ce fel capitularea
din Pasul Unu ma ajuta in Pasul Trei?
· Ce actiuni am in plan
care sa urmeze hotararii pe care am luat-o? Cum se incadreaza aici parcurgerea
Pasilor ramasi?
Sfarsim lucrul la Pasul
Trei simtind ca am castigat o si mai mare libertate. Daca am parcurs Pasul cu constiinciozitate,
acum vom fi foarte usurati sa constatam ca lumea merge inainte foarte bine si
fara interventia noastra. Responsabilitatea de a controla totul este o povara
prea mare si suntem fericiti sa o dam jos de pe umerii nostri. Ne vom simti
impacati la gandul ca un Dumnezeu bun si iubitor are grija de vointa si viata
noastra, dandu-ne de inteles, pe cai foarte subtile, ca drumul pe care suntem este
cel bun. Ne-am analizat ideile vechi si le-am vazut in adevarata lor lumina;
acum avem bunavointa sa le capitulam si sa permitem schimbari in viata noastra.
Poate ca vom descoperi ca acum avem bunavointa sa ne asumam riscuri pe care nu
avusesem niciodata curajul sa le asumam, pentru ca acum, stiind ca suntem in
grija Puterii noastre Superioare, avem un sentiment puternic de siguranta.
Unii oameni se opresc
inaintea fiecarei hotarari majore si isi iau o pauza, cautand sa-si intareasca propria
spiritualitate. Ne intoarcem privirea catre sursa puterii noastre, invitam
Puterea noastra Superioara sa lucreze in viata noastra, si atunci cand suntem
siguri ca suntem pe calea cea buna, mergem mai departe.
Acum trebuie sa facem un
alt Pas pe drumul catre recuperare, un Pas care materializeaza hotararea pe
care am luat-o in Pasul Trei. Este timpul sa facem, fara teama, un inventar
moral amanuntit al propriei persoane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu