STUDIU BIG BOOK

A fost nevoie de Bill și Bob pentru a scrie Cartea Mare,

                                            dar a fost nevoie de Joe și Charlie pentru a o explica.

JOE & CHARLIE BIG BOOK STUDY

INTRODUCERE

„Deoarece această carte a devenit textul de bază pentru Societatea noastră și a ajutat un număr atât de mare de bărbați și femei alcoolici să se recupereze, există un sentiment împotriva oricăror schimbări radicale aduse în ea. Prin urmare, prima parte a acestui volum, care descrie programul de recuperare AA, a fost lăsată în mare parte neatinsă...

Prefață

În acest paragraf există două idei pe care putem să le analizăm pentru un moment. 

 1) Numărul unu: mai întâi vedem cuvintele „text de bază”. Cred că atunci când vedem acele cuvinte, suntem atenționați de tipul de carte pe care îl avem în față. Cu toții ne amintim ce este un manual. Le folosim la școală. Nu ne-au plăcut în mod deosebit pentru că însemnau muncă și studiu când am prefera să facem altceva. 

     Dar cred că - dacă ne-am uita la un manual în forma sa cea mai simplă - cred că am putea spune că un manual este o carte cu care se predă. Avem și o aversiune față de cuvântul învățătură. Dar Bill Wilson ne spune în broșura „Alte probleme decât alcoolul” că singurul scop al unui grup AA este de a practica și a preda cei Doisprezece Pași ai „Alcoolicilor Anonimi”. Dacă vom lua predarea (a învăţa pe altul) în termenii ei cei mai simpli, cred că atunci putem găsi câteva cuvinte cu care să începem.
     A preda nu este altceva decât a prelua informații din mintea unei ființe umane și, într-o formă sau alta, a o transfera în mintea altei ființe umane, crescând astfel cunoștințele celeilalte ființe umane. Indiferent despre ce materie predăm, chiar nu are nicio diferență. Pe măsură ce informația este transferată și intră în mintea celeilalte ființe umane, atunci cunoașterea celeilalte ființe umane despre acele informații, cunoașterea subiectului, crește și devine mai bună.
     Un manual nu este altceva decât un instrument care este folosit pentru a preda prin cuvântul scris. Există o mulțime de moduri de a preda, dar un manual o face prin cuvântul scris. Scoate informații din mintea uneia sau mai multor ființe umane, le pune în scris. Apoi, utilizatorul manualului în lectura și studierea acelei cărți transferă acele informații în mintea lor, sporindu-și astfel cunoștințele despre subiect.
       Credem că este un manual. Și credem că este conceput ca toate manualele, începând cu Opinia Doctorului, unde începe să ne explice care este problema. Dacă putem înțelege o dată problema, atunci putem începe să căutăm soluția. Dar până nu cunoaștem problema, nu vom ști niciodată care este soluția. Și după ce găsim o dată soluțiile, putem căuta un program practic de acțiune necesar pentru a aduce (despre) acea soluție. Dar dacă nu cunoaștem adevărata soluție, atunci și programul practic de acțiune va fi greșit.

 2) Numărul doi:      Cartea Mare a trecut prin patru ediții. Singurul motiv pentru editiile ulterioare a fost pentru că poveștile din spatele cărții, care au fost introduse odată cu prima ediție, erau practic toți bărbați, cei mai mulți destul de bătrâni și cei mai mulți dintre ei adevărați bețivi. Până în 1955, această imagine începuse să se schimbe. Din ce în ce mai multe femei intrau în AA. Vârsta medie devenea din ce în ce mai scăzută, iar limitele de jos deveneau tot mai sus în același timp. Poveștile din spatele primei ediții nu mai reflectau cu exactitate apartenența la AA  și ele sunt acolo pentru ca cititorul să se identifice.

     Așa că au decis că trebuie să schimbe unele dintre acele povești. Au scos câteva, și au adăugat altele și au mutat câteva, și au apărut cu a doua ediție. Dar primele 164 de pagini, programul de recuperare de bază, au rămas în mare parte neatinse. 
     A funcționat atât de bine pentru atât de mulți oameni în această perioadă de ani, încât chiar și noi, grandiosii alcoolici controversați, nu am găsit încă un motiv pentru a schimba programul de recuperare, cuvântul scris din Cartea Mare „Alcoolicii Anonimi”. Cred că este foarte important pentru mine să înțeleg asta. Pentru a ști că cartea pe care o folosesc astăzi – fie că este prima ediție, a doua ediție, a treia sau a patra ediție – foloseşte același program de recuperare de bază care a fost folosit în 1935, 1937 și până în 1939. A funcționat pentru ei și va funcționa și pentru mine astăzi.

Să ne uităm la Cuvântul înainte la prima ediție. Aici există o declarație care spune:

  „Noi, cei de la Alcoolicii Anonimi, suntem mai mult de o sută de bărbați și femei care s-au recuperat dintr-o stare a minții și a corpului aparent fără speranță. 

        Suntem mai mult de o sută de bărbați și femei. Asta mă alertează asupra faptului că nu citesc o carte cu o singură persoană ca autor. Majoritatea cărților pe care le-am citit au fost scrise de o singură persoană. Și cu îndrăzneala mea intelectuală, minte alcoolică, când citesc o carte care a fost scrisă de un singur individ, dacă nu sunt de acord cu ceea ce spune el, spun, ei bine, cine este el să creadă că este mai inteligent decât mine. Pur și simplu ignor ce are de spus și apoi continui cu restul cărții. Dar dacă fac asta cu Cartea Mare, „Alcoolicii Anonimi”, nu mă voi certa cu o singură persoană, mă voi certa cu o sută.

Amintiți-vă că primii patruzeci i-au spus lui Bill să o scrie, dar să vedem capitolele pe măsură ce vor fi scrise. Vom adăuga, vom șterge și vom schimba tot ceea ce dorim. Când vom termina cu asta, va fi povestea despre cum ne-am recuperat toți patruzeci, care până în 1939 s-a dovedit a fi prima sută. Așa că, astăzi, când mă cert cu cartea, mă cert cu o sută de oameni, nu doar cu unul.
         Aceștia o sută s-au recuperat din același lucru care mă sfâșie ca alcoolic practicant, din starea fără speranță a minții și a corpului. Este puțin mai greu să te cerţi cu oamenii aceia.

„Scopul principal al acestei cărți este de a arăta altor alcoolici exact cum ne-am recuperat.

Cuvânt înainte la prima ediție

     Suntem în AA de suficient de mult timp pentru a ști că există o singură cerință pentru calitatea de membru al Alcoolicii Anonimi și aceasta este dorința de a nu mai bea. Știi că poți veni la o întâlnire AA. Poți să te ridici în mijlocul întâlnirii. Poți spune că nu-ţi plac deloc nebunii. Îți urăsc vechiul blestemat program de Doisprezece Pași și abia pot suporta cafeaua ta proastă. Dar sunt membru al Alcoolicilor Anonimi pentru că am dorința de a rămâne treaz. Și nimeni nu poate spune nimic despre asta. Nici măcar nu trebuie să fii treaz pentru a fi membru al Alcoolicilor Anonimi. Te ajută dacă ești.
Dar trebuie să fii, pentru a fi membru al Alcoolicilor Anonimi.
     Dar toate acele lucruri se referă la apartenența la comunitatea Alcoolicilor Anonimi. Cartea Mare nu are nimic de-a face cu Comunitatea. Cartea Mare se ocupă doar de recuperare. Scopul acestei cărți este de a arăta altor alcoolici exact modul în care primii o sută s-au vindecat de boala alcoolismului. Dacă vreau să mă recuperez așa cum au făcut-o ei, atunci probabil că sunt unele lucruri pe care va trebui să le fac, chiar dacă nu voi dori neapărat să le fac. 
     Este la fel ca a face un tort. Dacă mergem la una dintre întâlnirile noastre grozave, să presupunem că ești acolo și ai făcut un tort frumos - preferatul meu este tortul cu căpșuni. Iau o mușcătură din prăjitura aia și, omule, e bună. Textura este corectă. Glazura este corectă. Conținutul de umiditate este corect și pur și simplu se topește în gură. Și zic, cine a făcut acest tort? Ei bine, tu, fiind un bucătar bun, probabil vei spune că eu l-am făcut. Și eu spun, bine, spune-mi cum ai făcut. Și tu spui, sigur.
     Te vei așeza și vei scrie pentru mine un set de direcţii sau instrucțiuni despre cum se face acel tort. Îmi vei spune ingredientele pe care trebuie să le pun în el, cantitatea de ingrediente, succesiunea în care să le amestec împreună, temperatura la care să coc și cât timp să coc.
     Iau indicațiile tale acasă în bucătăria mea și le urmez până la al n-lea grad, cât pot. Când scot tortul acela din cuptor și îl las să se răcească și iau o mușcătură din el, cred că mă pot aștepta să aibă un gust exact ca al tău.
     Dar dacă iau indicațiile acasă, în bucătăria mea, și cu mintea mea ascuțită, intelectuală, alcoolică, spun, nu cred că ar trebui să aibă patru ouă, este nevoie doar de două. Sau în loc de două căni și jumătate de zahăr, o să pun patru. În loc să coc la 350, o să-l coc la 200. O să-l coc timp de patruzeci și cinci de minute. Când îl scot din cuptor, și îl las să se răcească și iau o gură, cu siguranță o să mușc o bucată de tort. Dar mă întreb cât de mult ar semăna cu tortul tău. Pentru că motivul principal pentru care am făcut tortul era să semene cu al tău.
     Cartea Mare, „Alcoolicii Anonimi” ne-a oferit o rețetă precisă despre cum să ne recuperăm din boala alcoolismului, exact așa cum s-au recuperat autorii. Dacă o urmăm exact așa cum au făcut-o ei, atunci cred că ne putem aștepta la același lucru pe care l-au obținut ei de la ea, recuperarea dintr-o stare fără speranță a minții și a corpului. Nu există elemente obligatorii în AA, dar probabil că sunt unele lucruri pe care va trebui să le facem dacă vrem să ne recuperăm așa cum au făcut primii o sută. 

Cuvânt înainte la a doua ediție.

„Scânteia care urma să izbucnească în primul grup AA a fost aprinsă la Akron, Ohio, în iunie 1935, în timpul unei discuții între un agent de bursă din New York și un medic din Akron. Cu șase luni mai devreme, brokerul fusese eliberat de obsesia sa pentru băutură printr-o experiență spirituală bruscă , în urma unei întâlniri cu un prieten alcoolic care fusese în contact cu Grupurile Oxford din acele vremuri. 

 Experiența spirituală vitală a lui Bill a venit după contactul său cu Ebby, care fusese în contact cu Grupurile Oxford.

 „A fost, de asemenea, foarte ajutat de regretatul Dr. William D. Silkworth, un specialist din New York în alcoolism, care acum este considerat nu mai puțin decât un sfânt medical de către membrii AA și a cărui poveste despre primele zile ale Societății noastre apare în paginile următoare. De la acest doctor, brokerul aflase natura gravă a alcoolismului. 

 Putem vedea chiar aici cele trei elemente ale recuperării. De la medic a aflat problema, Ebby i-a adus soluția (via Roland, via Jung) și planul de recuperare al Grupurilor Oxford.

 „Deși nu putea accepta toate principiile grupurilor Oxford, el era convins de necesitatea inventarului moral, a mărturisirii defectelor de personalitate, a reparaţiilor făcute celor răniți, a ajutorului pentru ceilalți și necesitatea credinței în Dumnezeu și a dependenței de Dumnezeu. 

 „Înainte de călătoria sa la Akron, brokerul lucrase din greu cu mulți alcoolici la teoria că doar un alcoolic l-ar putea ajuta pe un alcoolic...” 

 Din experiența spirituală a lui Bill în Spitalul Towns în decembrie 1934 până în mai 1935, lucrase cu mulți alcoolici, dar nu ajutase pe nimeni. Pur și simplu a rămas treaz. 

 „Brokerul se dusese la Akron într-o afacere care se prăbușise, lăsându-l cu teamă foarte mare că ar putea începe să bea din nou. 

 Bill s-a dus în jur - în mare parte a fost oarecum copleșit în aceste luni de ceea ce i s-a întâmplat, care i-a schimbat complet viața - și a umblat în această perioadă de timp luând bețivi de pe scaunele de la bar, încercând să-i facă să accepte programul său de acțiune planificat. Nu a mers. Chiar înainte de a merge la Akron, a mers să-l vadă pe Dr. Silkworth. Dr. Silkworth a spus: Bill, ar trebui să renunți să mai mergi pe aici încercând să vinzi acel fulger alb, pe care l-ai avut, acestor oameni. El a spus, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să le explici care este problema, ce ți-am spus și apoi poate că vor accepta programul tău de acțiune. Aceasta a fost o întâlnire foarte, foarte, importantă în ceea ce privește „Alcoolicii Anonimi”, pentru că asta a fost chiar înainte ca Bill să meargă să-l vadă pe Dr. Bob în Akron. 

 „Și-a dat deodată seama că, pentru a se salva, trebuie să-și ducă mesajul unui alt alcoolic. Acel alcoolic s-a dovedit a fi medicul din Akron. Acesta a fost Dr. Bob. 

     Apropo, vedem cum a lucrat Dumnezeu în viețile acestor oameni. Bill are experiență la Towns (spital) și a început să ia parte la întâlnirile grupurilor Oxford din New York înainte de a merge la Akron. Dr. Bob a fost în Akron și a fost în Grupurile Oxford. Este foarte ciudat că Dr. Bob era în Grupurile Oxford de doi ani și jumătate. Știa mai multe despre programul lor decât Bill. Fusese de mai mult timp în grupurile Oxford. 
     
      Când Bill a venit la Dr. Bob - vezi că Dr. Bob era în grupurile Oxford. Avea programul de recuperare. Dr. Bob știa că soluția era în domeniul spiritual, pentru că deja încerca să o caute în grupurile Oxford. Dar nu a putut să-l aplice. Nu putea funcționa pentru Dr. Bob. 

 Ceea ce Bill i-a adus Dr. Bob a fost Primul Pas. Odată ce a înțeles problema, a putut aplica programul de acțiune și s-a recuperat.

Cuvânt înainte la a doua ediție.

 „Acest medic a încercat în mod repetat mijloace spirituale pentru a-și rezolva dilema alcoolică, dar nu a reușit. Dar când brokerul i-a dat descrierea doctorului Silkworth despre alcoolism și despre lipsa de speranță, medicul a început să caute remediul spiritual pentru boala lui cu o bunăvoință pe care nu a reușit să o adună până acum. A rămas treaz, să nu mai bea niciodată până în momentul morții sale, în 1950.'

      Ceea ce Bill i-a adus Dr. Bob a fost Primul Pas. Odată ce a primit asta, a putut să pornească la drum.
       

„Acest lucru părea să dovedească că un alcoolic îl poate influenţa pe altul, așa cum niciun nealcoolic nu o poate face. De asemenea, a indicat că munca obositoare, un alcoolic cu altul, era vitală pentru recuperarea permanentă.

  Prin urmare, cei doi bărbați s-au apucat să lucreze aproape frenetic cu alţi alcoolici în secția spitalului din Akron. Primul lor caz, unul disperat, și-a revenit imediat și a devenit numărul trei AA.
      Acesta este bărbatul de pe pat. (Bill D., primul lor caz de succes, în peisajul popular)

 „Nu a mai băut niciodată. Această lucrare la Akron a continuat până în vara anului 1935. Au fost multe eșecuri, dar a existat ocazional un succes încurajator. Când brokerul s-a întors la New York în toamna anului 1935, primul grup AA fusese de fapt format, deși nimeni nu și-a dat seama în acel moment.

      „Până la sfârșitul anului 1937, numărul de membri care aveau un timp substanțial de sobrietate în spate a fost suficient pentru a convinge membrii că o nouă lumină a intrat în lumea întunecată a alcoolicilor.
      „Un al doilea grup mic luase imediat formă la New York. Și, în plus, erau alcoolici împrăștiați care adunaseră ideile de bază în Akron sau New York și încercau să formeze grupuri AA în alte orașe.
      „Acum era timpul, s-au gândit grupurile aflate în luptă, să-și pună mesajul și experiența unică în fața lumii. Această determinare a dat roade în primăvara anului 1939 prin publicarea acestui volum. Numărul de membri ajunsese atunci la aproximativ 100 de bărbați și femei. Societatea incipientă, care fusese fără nume, a început acum să se numească Alcoolici Anonimi...'

      Această carte nu spune nimic despre comunitatea Alcoolicilor Anonimi. Cartea Mare, „Alcoolicii Anonimi” vorbește despre recuperare. De fapt, Cartea Mare a fost scrisă cu adevărat înaintea comunității Alcoolicilor Anonimi. Nu erau decât o sută de oameni. Erau chiar fără nume. Acest grup de oameni fără nume a scris această carte. S-a discutat mult despre cum să numească cartea. 
      Așa că cei o sută de oameni au scris cartea și au numit cartea „Alcoolicii Anonimi”. „Alcoolici” Anonim" este un manual care conține un program planificat de recuperare din alcoolism. Odată ce cartea AA a fost scrisă, atunci primii o sută au luat numele de pe carte și l-au pus Comunităţii. Deci sunt doi AA, într-adevăr. Una este o carte, iar cealaltă este o Comunitate.
      În 1939, în mod firesc, oamenii din comunitatea Alcoolicilor Anonimi practicau același program care era în Cartea Mare, „Alcoolicii Anonimi”. Deci, programul din Cartea Mare a rămas neschimbat. Nimeni nu a schimbat vreodată programul din carte, dar programul din Comunitate s-a schimbat treptat. Oamenii se schimbă. A adăugat câteva lucruri; a omis câteva lucruri; a adus niște lucruri noi. În cincizeci de ani, programul din Comunitate, cu greu, pe alocuri, seamănă cu programul din carte.
      Programul din Comunitatea Alcoolicilor Anonimi este diferit de programul care se află în Cartea Mare, „Alcoolicii Anonimi”, care ne-a fost de folos și ne-a fost dat – care este neschimbat – de către primii o sută de oameni. Este un program, program precis, de recuperare din alcoolism.

Oamenii se schimbă. Comunitatea Alcoolicilor Anonimi de astăzi, nu seamănă deloc cu comunitatea originală în ceea ce privește programul. Dar Cartea Mare nu a fost niciodată schimbată. Așadar, programul a rămas același, chiar dacă Comunitatea s-a schimbat.

      Auzi că se vorbeste despre depresie în grup, disfuncție sexuală; Doamne, aș putea numi încă o jumătate de duzină de subiecte. Unde naiba suntem? Nu știu, trebuie să fim la BB. La BB, ce este asta? Orice, dar nu este AA.

    Avem un singur program de recuperare, și este în Cartea Mare, „Alcoolicii Anonimi”.” În multe dintre grupurile noastre de astăzi, vorbim despre orice, în afară de asta. Cred că aceasta este responsabilitatea pentru membrii mai în vârstă ai Alcoolicilor Anonimi: pentru a fi siguri că noii veniți, atunci când intră, își dau seama că există un program de recuperare. Este în Cartea Mare, „Alcoolicii Anonimi” și că nu a fost schimbat niciodată.
      În zelul nostru de a ajuta oamenii, poate în zelul nostru de a juca jocul numerelor și de a spune că avem cinci milioane în loc de un milion, avem tendința de a reduce programul. Tindem să ne fie frică să-l jignim pe noul venit și poate că vor fugi sau ceva de genul ăsta. Este responsabilitatea noastră să îi spunem noului venit ce este cu adevărat AA.
      Noul venit nu știe asta. Singurul mod în care vor învăța asta, este ca membrii mai în vârstă să fie siguri că scoatem acest lucru la iveală și ei înțeleg asta. Cred că am ajuns într-un loc rău când îi lăsăm pe noii veniți să decidă programul pe care îl vom folosi în propriile noastre grupuri. Cred că asta depinde de noi să ne stabilim programul, iar apoi noul venit se încadrează în acel program. Despre asta este Marea Carte, iar noi asta suntem.

 „...acceptarea publică a AA a crescut cu salturi. Pentru aceasta au existat două motive principale: numărul mare de recuperări și casele reunite. Acestea și-au făcut impresii peste tot. Dintre alcoolicii care au venit la AA și au încercat cu adevărat, 50% au devenit treji dintr-o dată și au rămas așa; 25% s-au trezit după unele recăderi, iar printre restul, cei care au rămas cu AA au arătat o îmbunătățire.

      În 1939, când a fost scrisă această carte, iar ei foloseau în Comunitate programul din Cartea Mare, jumătate din oamenii care au venit la AA s-au ridicat și au rămas treji. Douăzeci și cinci la sută au avut unele probleme și au devenit treji... mai târziu. Deci, când foloseau acest program în carte, în comunitatea Alcoolicilor Anonimi, 75%dintre oamenii care au venit la AA au devenit treji. Și mă întreb astăzi, 75% dintre cei care vin la AA devin treji?

 

PASUL 1

OPINIA DOCTORULUI

„... Că trupul alcoolicului este la fel de anormal ca mintea lui. Nu ne-a mulțumit să ni se spună că nu ne putem controla băutura doar pentru că eram neadaptați la viață, că eram în plină fugă de realitate sau că eram deficienți mintali. Aceste lucruri au fost adevărate într-o oarecare măsură, de fapt, într-o măsură considerabilă cu unii dintre noi. Dar suntem siguri că și trupurile noastre s-au îmbolnăvit. În opinia noastră, orice imagine a alcoolicului care omite acest factor fizic este incompletă.

      „Teoria doctorului că avem o alergie la alcool ne interesează. În calitate de profani, părerea noastră cu privire la temeinicia sa poate, desigur, să însemne puțin. Dar, ca foști băutori cu probleme, putem spune că explicația lui are sens. Ea explică multe lucruri pentru care altfel nu le putem explica.

 

      Dacă trebuie să folosim asta ca un manual, și dacă un manual este menit să preia informații din mintea unei ființe umane şi să le transfere prin cuvântul scris în mintea altei ființe umane, atunci așa cum acea altă ființă umană îl primește se va baza pe înțelegerea cuvintelor care sunt folosite. Dacă persoana care îl primește, dacă înțelegerea sa asupra cuvântului este diferită de a persoanei care l-a scris, atunci informația va fi informație deformată. Constatăm că există multe, multe cuvinte în Cartea Mare - că mulți dintre noi avem o înțelegere incompletă sau greșită a cuvântului.

      Cred că alergia este unul dintre cuvintele cele mai greșit înțelese din Cartea Mare. Când am venit la AA, mi-au spus, ești alergic la alcool. Am spus, ce înseamnă asta? Au spus, ei bine, nu știm, dar înseamnă că nu poți să-l bei. Am spus, cum naiba pot fi alergic la alcool. Am spus, am băut cel puțin un litru pe zi în ultimii patru sau cinci ani și, dacă ești alergic la ceva, nu poți bea atât de mult.
      Am presupus că, dacă ai o alergie, va exista întotdeauna un semn sau o manifestare vizibilă în exterior a acelei alergii. Știam că dacă ești alergic la căpșuni și le mănânci, izbucnești într-o erupție. Știam că dacă ești alergic la lapte și îl bei aveai un caz grav de dizenterie. Știam că, dacă ești alergic la ambrozie și eşti prinprejur, ochii și nasul îți vor da mâncărime.
      Și am spus, nu pot fi alergic la alcool, pentru că nu mă face să fac aceste lucruri. 
      Acum, e în regulă pentru o vreme. Dar dacă ai o minte ascuțită, intelectuală, alcoolică ca a mea, trebuie să afli. Așa că într-o zi, am descoperit că trebuie să merg la sursa cuvintelor și la sursa care explică sensul acestor cuvinte, care s-a întâmplat să fie dicționarul. Am căutat cuvântul alergie, pentru a vedea cum se aplică în viața mea. Am găsit patru sau cinci definiții diferite. Dar am găsit una care cred că mi se potrivește exact.
Această definiție este: o alergie este o reacție anormală la orice aliment, băutură sau substanță. O reacție anormală la orice aliment, băutură sau substanță de orice fel.
      M-am uitat înapoi în viața mea pentru a vedea unde am fost anormal când vine vorba de alcool. Pentru că dacă sunt alergic la el, atunci trebuie să fiu anormal cu el. Spre uimirea mea am aflat, nu știam ce este normal și ce este anormal.
Singurul lucru pe care îl știam despre băutură era felul în care beau. Oamenii care au băut cu mine au băut la fel. Așa că am presupus că felul în care am băut era normal și toți ceilalţi oameni beau anormal. Nu știam nimic despre perioada normală de băutură.
      Așa că a devenit necesar să aflu: ce este normal și ce este anormal? Am început să vorbesc cu unii dintre acești băutori normali, sociali și moderati. Am spus, spune-mi cum te simți ori de câte ori bei alcool? Ei spun așa ceva, ei bine, putem pleca acasă de la serviciu, obosiți, încordați de luptele zilei și putem bea unul sau două pahare înainte de cină. Avem o senzație caldă, confortabilă, relaxantă. Apoi vom lua cina și probabil că nu vom mai bea în noaptea aceea.
      Ei bine, nu mă simt așa când beau alcool.
Iau un pahar de alcool si il bag in gura. Pe măsură ce îmi trece peste buze, buzele încep să mă furnice și să ardă. Pe măsură ce mă lovește în dinți, încep să clănțăn în sus și în jos. Îmi lovește limba, iar limba mea începe să crească, să se umfle și să se extindă. Îmi lovește obrajii și încep să vibreze înăuntru și în afară. Îl simt trecând prin cavitățile sinusurilor mele din frunte. Am un sentiment aici sus, care este absolut, de nedescris, minunat. 
      Când îl înghit și coboară prin esofag, încep să aibă loc lucruri minunate. Pieptul meu începe să crească și să se extindă și să devină din ce în ce mai mare și mai mare. Mă lovește în stomac și explodează ca o bombă. Îl simt imediat cum îmi iese prin brațe, iar ele devin din ce în ce mai lungi. Îmi lovește degetele, iar acestea încep să furnice și să vibreze. În același timp, îmi zburdă prin picioare, iar picioarele îmi devin din ce în ce mai lungi. Sunt din ce în ce mai înalt. Este în partea de jos a picioarelor mele, iar picioarele și degetele de la picioare au o senzație de fierbinte, arsură, incitantă. Vor să se ridice și să meargă undeva și să facă ceva.
     Ceea ce primesc este o poftă care se dezvoltă în corpul meu. Care este o poftă fizică care cere mai mult la fel. Acolo unde ei vor doar trei băuturi, când am trei băuturi în corpul meu, tocmai acum este pornit. Pofta fizică devine atât de puternică încât corpul însuși cere mai mult de la fel, indiferent de ceea ce spune mintea. Așa că am un 0 a patra băutură, și o a cincea băutură și o a șasea băutură. Cu cât beau mai mult, cu atât poftesc mai mult, și merg șapte, opt, nouă, zece, cincisprezece, optsprezece. În sfârșit, sunt beat și bolnav și am tot felul de necazuri. Aceasta este diferența dintre consumul normal și anormal.
      Doar o persoană din zece simte așa cum simt eu. Doar o persoană din zece are această poftă în organism atunci când bea alcool. Singura diferență între normal și anormal este ceea ce fac majoritatea oamenilor. Nouă dintre ei îl beau în siguranță, unul dintre ei îl bea așa cum o fac eu. Prin urmare, reacția mea la alcool este considerată a fi anormală, sau este o alergie fizică la alcool în sine și nu știam asta.
      Anormal devenise normal pentru mine. Prima dată când bei și vomiți, asta ar putea fi anormal. Dar Doamne, dacă ai făcut-o în fiecare dimineață timp de cinci ani, este absolut normal să faci asta.
      Majoritatea alcoolicilor care beau astăzi nu știu asta. Ei cred că ceea ce fac este absolut normal. Toți acești băutori sociali normali sunt anormali. Prin urmare, majoritatea alcoolicilor de astăzi mor din cauza bolii lor, fără să știe niciodată că suntem anormali, că avem o alergie la alcool. Dr. Silkworth este cel care a stabilit primul lucrul acesta. I-a spus-o lui Bill.
      Toate programele de tratament de succes din lume astăzi se bazează pe această gheață simplă: că corpul alcoolicului este anormal, avem o alergie fizică la alcool. Nu vom fi niciodată ca ceilalți oameni. Nu o putem bea niciodată în siguranță. Singura ușurare pe care mi-o poate oferi doctorul astăzi este: nu-l bea. Asta este adevărat cu toate alergiile. Dacă am o alergie la alimente și mă duc la medic, el nu încearcă să mă repare, așa ca să pot mânca acea mâncare. El spune, cred că ar trebui să renunți la mâncarea aia.
Același lucru este valabil și cu alcoolul. Doctorul spune, cred că ar trebui să renunți să bei.

 

…

„Noi credem, și așa am sugerat acum câțiva ani, că acțiunea alcoolului asupra acestor alcoolici cronici este o manifestare a unei alergii; că fenomenul poftei este limitat la această clasă și nu apare niciodată la băutorul mediu temperat.'

      Sunt câteva cuvinte aici, din nou trebuie să înțelegem.
      Unele cuvinte nu-mi plac, nu le-am înțeles niciodată, dar oricum nu-mi plac. Unul dintre ele este cuvântul cronic. Dacă ne uităm la cronic, înseamnă de mai multe ori. Deci dacă ai făcut-o de mai multe ori ești cronic.

Și un...fenomen de poftă...înseamnă că știm că se întâmplă, dar astazi este inexplicabil pentru noi. Putem vedea că se întâmplă, dar nu putem explica ce cauzează acest lucru. 

 

Si se spune:
      „Aceste tipuri alergice nu pot folosi niciodată în siguranță alcoolul sub nicio formă și odată ce și-au format obiceiul și au descoperit că nu-l pot rupe, odată ce și-au pierdut încrederea în sine, încrederea în lucrurile umane, problemele lor se adună peste ei și devin uimitor de greu de rezolvat.'

      Și spune că acest lucru nu se întâmplă niciodată la băutorul mediu temperat. Băutorii sociali normali nu au poftă de alcool. Și din nou vrem să fim atenți cu cuvintele. Am făcut câteva schimbări și continuăm să spunem aceste lucruri din nou și din nou. Auzi mulți oameni spunând, ei bine, am venit la AA și m-am lăsat de băut. Dar am poftit la alcool timp de doi sau trei ani după ce m-am lăsat de băut. 
      Potrivit Big Book, singura modalitate prin care putem avea poftă de alcool este sa punem alcool în sistem. S-ar putea să fi avut o obsesie mentală de a bea, dar singurul mod prin care poți pofti alcool este să îl introduci în sistem. Dacă nu luăm niciodată prima băutură, nu vom avea poftă de alcool. El spune că oamenii normali nu au poftă de alcool, băutorii sociali normali. Este pur și simplu uimitor pentru mine.
      

 Cred că este foarte important pentru noi să ne amintim, pe măsură ce progresăm prin carte, că acest cuvânt poftă se referă întotdeauna la corp, nu la minte. În contextul Cărții Mari, singurul mod în care apare este după ce am băut una, două sau trei băuturi. Asta declanșează pofta fizică pentru mai mult de la fel. Acum, celălalt termen pe care îl vor folosi este obsesia minții. 

…

Dr. Silkworth descrie cinci tipuri diferite de alcoolici. 

 „Clasificarea alcoolicilor pare cea mai dificilă și, în multe detalii, în afara domeniului acestei cărți. Există, desigur, psihopați care sunt instabili emoțional. Cu toții suntem familiarizați cu acest tip. Întotdeauna „merg în căruță pentru păstrări”. Sunt exagerați cu remușcările și iau multe rezoluții, dar niciodată o decizie.

Acesta este tipul unu. Acesta este primul tip.

 „Există tipul de bărbat care nu este dispus să admită că nu poate bea o băutură. Planifică diferite moduri de a bea. Își schimbă marca sau mediul.'

Tipul doi.

„Există tipul care crede întotdeauna că, după ce a fost complet eliberat de alcool pentru o perioadă de timp, poate bea o băutură fără pericol”.

Tipul trei.

„Există tipul maniaco-depresiv, care este, poate, cel mai puțin înțeles de prietenii săi și despre care s-ar putea scrie un întreg capitol”.

Tipul patru.

Următorul tip, tipul cinci pe care l-am crezut întotdeauna că mi se potrivește foarte bine. 

 

„...există tipuri complet normale din toate punctele de vedere, cu excepția efectului pe care alcoolul îl are asupra lor. Sunt adesea oameni capabili, inteligenți, prietenoși.

Tipul cinci.

Obișnuiam să citesc asta și spuneam, de unde știa atât de multe despre mine. Găsește un punct comun: 

 

„Toate acestea, și multe altele, au un simptom în comun: nu pot începe să bea fără să dezvolte fenomenul poftei. Acest fenomen, așa cum am sugerat, poate fi manifestarea unei alergii care îi diferențiază pe acești oameni și îi deosebește ca o entitate distinctă. 

 

Nu a fost niciodată, prin niciun tratament cu care suntem familiarizați, eradicată definitiv. Singura ușurare pe care trebuie să o sugerăm este abstinența totală. 
Chiar dacă am face lucruri diferite după ce am băut una, două sau trei băuturi, există un lucru pe care fiecare dintre noi, ca alcoolici, l-am face. De îndată ce beam una, două sau trei băuturi, începeam să căutăm a patra băutură, și a cincea băutură, și a șasea băutură și a șaptea băutură. Ne-am fi declanșat alergia, s-ar fi dezvoltat fenomenul poftei și pur și simplu nu ne-am putea opri din băut. Acum, știu că acest lucru este adevărat pentru că dacă am putea bea în siguranță nu am fi venit niciodată la comunitatea Alcoolicilor Anonimi. Am fi în continuare acolo, bând în siguranță, dacă am putea bea fără să se dezvolte această poftă. 

 

     Asta ne-a dat Dr. Silkworth, în 1934, 1933 de fapt, când a vorbit cu Bill Wilson la Spitalul Towns. Astăzi, nu mai trebuie să luăm asta ca o opinie. Pe vremea doctorului era o părere pentru că nu avea cum să o dovedească. El a numit-o fenomenul poftei. 
    
    ….

„Bărbații și femeile beau în principal pentru că le place efectul produs de alcool”.

Opinia Doctorului

Unii oameni sunt foarte jigniți când le spui asta. Ei spun, oh, nu de asta am băut. Spun: am băut pentru că îmi place gustul alcoolului. Nu m-aș certa cu nimeni dacă îi place sau nu gustul alcoolului. Mi-a plăcut gustul berii reci. Îmi place și gustul apei reci de izvor de munte. Nu m-am așezat niciodată să beau o cutie de apă rece de izvor de munte.

Nu cred că de asta am băut. Cred că bem pentru că ne place ceea ce face alcoolul pentru noi. Face să ne simțim diferit. Primim ceva din alcool pe care nu l-am putea obține niciodată din altă sursă, punct. În copilărie și am fost mereu în exteriorul mulțimii privind înăuntru. Întotdeauna mi-am dorit să fac parte din ea și am știut că nu poti. Am știut întotdeauna că orice aș spune sau face ar fi un lucru greșit, iar oamenii ar râde și mi-ar fi rușine. Am devenit foarte , foarte introvertit și foarte timid. Într-o noapte, cineva mi-a dat un pahar de whisky. Am dat chestia asta jos prin esofag și aproape că m-am sufocat de moarte. N-am băut niciodată în viața mea ceva care să aibă un gust atât de oribil ca și chestia aia. Dar de îndată ce mi-a lovit stomacul, lucrurile au început să se schimbe. Am început să mă simt din ce în ce mai înalt, din ce în ce mai mare. Trăsăturile feței mele au început să se schimbe. Am devenit Fred Astaire pe ringul de dans. Puteam vorbi cu fetele. 
Alcoolul a făcut pentru mine ceea ce eu nu puteam face pentru mine. Mintea mea a devenit obsedată de ideea de a bea alcool. O obsesie a minții este o idee care depășește toate celelalte idei. O obsesie a minții este o idee atât de puternică încât te face să crezi o minciună. Te face să crezi ceva care nu este adevărat.
     Oamenii au început să-mi spună, băiete, nu poți bea. Au început să spună, ar trebui să lași chestia asta în pace. Tatăl meu spunea: Fiule, noi oamenii nu putem bea în familia noastră. Toți cei care încercăm să bem, ajungem în probleme serioase cu asta. Mama a început să spună, ai un unchi care a murit deja într-un azil de nebuni din cauza alcoolismului. Nu poți bea. Toată lumea putea vedea asta, dar eu nu puteam vedea. Pentru că alcoolul a făcut pentru mine ceea ce eu nu puteam face pentru mine.
     Mintea mea a devenit atât de obsedată să-mi recapete acel sentiment iar și iar și iar, încât am crezut ceva care nu este adevărat. Am crezut că pot să beau. Am crezut că pot găsi o modalitate de a bea și de a nu mă îmbăta. Am crezut că pot găsi o modalitate de a bea ca ceilalți oameni. N-am putut să beau niciodată.
     Privind înapoi la viața mea de astăzi, nu am putut niciodată să beau alcool în siguranță, dar nu știam asta. Am băut până la patruzeci de ani, înainte să-mi dau seama că nu mai pot bea alcool. Aceasta este obsesia minții.
     Când găsești ceva care te face să te simți la fel de bine pe cât ne-a făcut pe noi să ne simțim la început, mintea ta va deveni obsedată de asta. Pentru unii oameni, este mâncare. Pentru alții, este vorba despre jocuri de noroc. Pentru alții, este sex. Pentru alții, sunt droguri. Pentru alții, e munca. Oricine operează cu o adevărată obsesie a minții nu poate vedea adevărul despre băutura lor, sau orice ar fi . Ei cred că va fi bine. Ei cred că sunt normali. Ei cred că toți ceilalți sunt în decalaj. 
…

 „Sunt neliniștiți, iritabili și nemulțumiți, cu excepția cazului în care pot experimenta din nou  sentimentul de ușurință și confort care vine deodată de luând câteva băuturi — băuturi pe care îi văd pe alții luându-le fără probleme. După ce au cedat din nou dorinței, așa cum o fac atât de mulți, și se dezvoltă fenomenul poftei, trec prin fazele binecunoscute ale unei beții, ieșind cu remușcări, cu hotărârea fermă de a nu mai bea. Acest lucru se repetă iar și iar, și dacă această persoană nu poate experimenta o schimbare psihică completă, există foarte puține speranțe de recuperare. Opinia doctorului

Observați utilizarea cuvintelor: fenomen de poftă. Până în acel moment, el descrie felul în care se simte mintea în timp ce persoana este trează. Apoi a spus, după ce au cedat din nou dorinței, după ce și-au băgat două-trei băuturi în organism, atunci se dezvoltă fenomenul poftei. Deci pofta are de-a face cu corpul fizic, nu cu mintea. Este întotdeauna folosit în contextul după ce am băut una, două sau trei băuturi. Atunci nu ne putem opri. 

Cealaltă jumătate a bolii noastre, partea principală a problemei noastre... este locul unde va fi făcută toată munca. Ilustram asta aici... cu micul nostru barometru emoțional. Fiecare individ... fiecare ființă umană... are o viață emoțională foarte complexă. Avem singurătate, frică și toate aceste emoții și sentimente fac parte din viața umană. Și toate ar trebui să fie în noi. Toate joacă roluri vitale. Nimeni nu a fost vreodată perfect cu ele. Noi alcoolicii nu suntem singurele persoane care au probleme cu emoțiile noastre. Toți oamenii au probleme emoționale. Ele devin o problemă. El spune că devenim neliniștiți, iritabili și nemulțumiți . 

Am putea adăuga o mulțime de alte lucruri la asta.
Suntem plini de rușine, frică, vinovăție și remușcări pentru lucrurile pe care le-am făcut la ultima noastră betie.
Aceste lucruri se acumulează și devin dureroase. Am avut probleme cu aceste lucruri înainte  să beau primul meu pahar.

 

 Când am pus alcool în sistemul meu, alcoolul a suprimat aceste emoții. Deci, chiar în acel moment, într-o oarecare măsură, foarte subtil alcoolul a devenit o soluție. Am avut o problemă, pe care o aveam de câțiva ani, luni sau perioadă de timp. Am băut câteva băuturi. Câteva băuturi m-au deprimat. Deci, alcoolul a devenit răspunsul meu, soluția mea. Eu nu nu mai trebuie să mă simt așa. Data viitoare când am devenit neliniștit, iritabil și nemulțumit, am ajuns la acel punct și mi-am amintit ce am făcut ultima dată. Acea obsesie. Mi-am amintit soluția. O idee care a depășit toate celelalte idei. Așa că am început să joc acest joc foarte curând... Asta e dependenta. 
Dependență mentală, nu dependență fizică.

Toată acțiunea - acțiunea de a bea este ca orice altă acțiune - orice acțiune se naște în gândire. Nu poți să bei o băutură, decât dacă este procedat de gândul de a bea. Gândul de a bea este cel care produce băutul. Devenim neliniștiți, iritabili și nemulțumiți și asta ne produce gândul de a bea. Gândul de a bea învinge toate celelalte idei. Înlătură toate celelalte gânduri... și preia controlul. Luăm câteva băuturi. Aceasta este adevărata problemă. Nu este vorba de băutură, ci de gândul de a bea. Gândul să bem ne face să luăm câteva pahare. Odată ce luăm câteva băuturi, odată ce alcoolul intră în sistem, acesta este sfârșitul problemei noastre mentale.
     Nu mai e mental. Pentru că odată ce punem alcool în sistem, acesta produce fenomenul de poftă. Acum bem din cauza corpului. Mai luăm o băutură, și o altă băutură și trecem prin binecunoscutele stadii ale unei beții. Când am terminat de băut repetăm ​​imnul nostru național, ne luăm angajamentul cănu voi mai face asta niciodată.
Public: (râsete)
     Ne dezvoltăm încet, avem o altă acumulare emoțională. Suntem neliniştiţi, iritabili şi nemulţumiţi. Ne construim din nou, se declanșează obsesia de a bea din nou. Obsesia ne face să bem câteva pahare și repetăm ​​asta din nou. Doctorul a spus, acest lucru se repetă iar și iar.
 

     Deci, mintea distruge corpul, iar corpul în sens invers distruge mintea. Despre asta vorbim în Primul Pas. Dacă aveți o alergie fizică la alcool, nu puteți folosi alcool în siguranță. 

Dacă nu poți bea din cauza corpului și nu te poți lăsa din cauza minții, 

atunci ești neputincios față de alcool.

Și dacă viața ta nu este de necontrolat, va fi în curând, dacă continui așa.

 Aceste două lucruri ne fac neputincioși față de alcool. Aceasta este lucrarea Dr. Silkworth. Odată ce rezolvăm acest lucru, acesta este fundamentul recuperării. Odată ce înțelegem problema, există - nu-mi pasă cât de dificilă este - o soluție. Există o modalitate de a învinge chestia asta. Evident, nu știm nimic despre vindecarea alergiei fizice. Prin urmare, dacă credem că suntem neputincioși, soluția ar fi puterea, o Putere care lucrează în minte. Mulți ani am încercat să-mi controlez băutura, în timp ce beau. Nu am făcut prea mult bine. Mă opresc la trei sau patru. Dar nu știam asta. Îmi dau seama acum... de ce am eșuat. După mulți ani, mi-am dat seama în sfârșit că nu pot să beau.
Așa că am decis să renunț. Fiecare alcoolic ajunge în acel punct. Când alcoolicul vrea să renunțe, Și foloseste instrumentul lui suprem: Vointa. Eram încă neliniştit, iritabil şi nemulţumit şi mai aveam o obsesie să beau, dar i-am blocat cu putere de voinţă. În cele din urmă, într-o zi, voința a trecut, iar eu am fost beat din nou.

 Deci, nu vom avea niciodată succes pe termen lung cu puterea voinței. Trebuie să vorbim despre puterea voinței. Puterea voinței funcționează doar atunci când vedem ceva în neregulă. Atâta timp cât vedem că este greșit, puterea voinței funcționează. Dar din când în când, mintea alcoolică le spune, este în regulă să bei. Apoi puterea va ieși pe fereastră. Puterea voinței funcționează doar atunci când este ceva greșit în ceea ce suntem pe cale să facem.
     

Doctorul a spus, odată ce acești oameni „... pot experimenta o întreagă schimbare psihică”.  Vorbește despre o schimbare de personalitate suficientă pentru a se recupera. (Anexa II - Experienta spirituala)
     Dacă putem lucra aici (partea de obsesie a bolii, dacă putem face unele schimbări în personalitatea noastră, dacă putem trăi sub acest nivel de toleranță (pe barometrul emoțional), ceea ce declanșează această obsesie, dacă putem trăim aici unde nu este necesar să bem, nu vom ajunge niciodată în acest punct unde este necesar să bem. Nu vom declanșa niciodată obsesia. Nu vom lua niciodată primul pahar. Nu vom declanșa niciodată pofta în corp.
     Despre asta...vorbim: a crede că o Putere mai mare decât noi înșine, prin aplicarea acestor Pași, o experiență spirituală produce o schimbare de personalitate suficientă, suficient de bună, pentru a ne recupera din alcoolism. Dar bazat pe: care este problema? Primul Pas este fundamentul tuturor celorlalte lucrări. 

 

Cartea noastră ne arată 

natura exactă a problemei noastre.

…

„Senzația este atât de evazivă încât, deși admit că este dăunătoare, ei nu pot, după un timp, să diferențieze adevărul de fals”.

Opinia doctorului

Chiar dacă, din când în când, am putut vedea ce îmi face alcoolul, ziceam, omule, trebuie să renunț la nenorocirea asta, mă omoară, în două ore mintea mea avea să creadă ceva diferit. Mintea mea ar spune că nu a fost alcoolul. Erau oamenii aceia din acel bar. Sau renunță să mai încerci să bei vodcă și întoarce-te la vin și vei fi bine. Sau renunță la acel vinși bea bere. 
Sunt al naibii de sigur că sunt alergic la el. Nu putem diferenția adevăratul de fals.
     Asta trebuie să facem - dacă vrem să-l ajutăm pe alcoolicul practicant - asta trebuie să realizăm, că persoana care bea nu poate diferenția adevărul de fals.
     Ei vin în ușa unei întâlniri AA. Le spunem, în înțelepciunea noastră, tot ce știm, și se întorc direct și se îmbată din nou. Noi spunem, ce naiba se întâmplă cu ei. Ceea ce se întâmplă cu ei este că nu pot diferenția adevărul de fals. Ei cred că pot bea. De aceea beau alcoolicii, pentru că ei cred că pot. Dacă nu aș crede că pot bea, nu aș bea. Dacă aș putea vedea adevărul și să știu că de fiecare dată când beau, mă duc la închisoare, nu aș bea. Mintea mea trebuie să creadă o minciună, ca să beau. Dacă crezi o minciună, înseamnă că nu poți diferenția adevăratul de fals.
 „Pentru ei, viața lor alcoolică pare singura normală”. 

…

Doctorul a spus: '...dacă această persoană nu poate experimenta o schimbare psihică completă, există foarte puține speranțe de recuperare.' 

În clipa în care a folosit cuvântul psihic, a părăsit corpul și cu siguranță s-a dus la minte. Pentru că termenii despre care a vorbit: neliniștit, iritabil și nemulțumit nu sunt sentimente ale corpului. Sunt emoții pe care mintea le dezvoltă.

     „Pe de altă parte – și oricât de ciudat ar părea asta celor care nu înțeleg – odată ce a avut loc o schimbare psihică, chiar aceeași persoană care părea condamnată, care avea atâtea probleme pe care cu disperare a încercat să le rezolve, se trezește brusc capabil să-și stăpânească cu ușurință dorința de alcool, singurul efort necesar fiind acela de a respecta câteva reguli simple.

Opinia doctorului

 

     Deci, deși avem o boală dublă, boala corpului și o boală a minții, recuperarea poate apărea doar prin minte însăși. Ei nu pot face nimic în privința corpului. Au încercat să facă ceva în privința asta încă de când a fost scris asta în 1939. Ei nu sunt mai aproape de asta, astăzi, decât erau atunci. Medicii ne mai spun astăzi: nu bea. Stai departe de ea. Ei nu pot face nimic în privința corpului, așa că recuperarea va trebui să vină prin minte.

     Să scoatem din acea soluție cuvintele alcool și să punem în ea cuvântul „mâncare”. Unii oameni sunt neliniștiți, iritabili și nemulțumiți, cu excepția cazului în care pot experimenta sentimentul de ușurință și confort care vine deodată mâncând două Snikersuri.

Oamenii care sunt obsedați de ideea de a mânca mâncare primesc din mâncare ceva pe care noi alcoolicii nu îl înțelegem. Oricare ar fi, îi face să se simtă bine. Încep să mănânce prea mult orice ar fi. Ei încep să-și distrugă viața. Ei încep să distrugă viețile celor din jur. Toată lumea vede că nu poate face asta și ei înșiși văd asta din când în când. Dar și, din când în când, mintea lor crede că de data aceasta va fi diferit. Oricine care operează sub o obsesie a minții nu poate vedea cu adevărat adevărul despre ceea ce face.
      Să luăm mâncare de acolo și să punem jocurile de noroc. Unii oameni sunt obsedați de ideea jocurilor de noroc. Cu cât îl examinează mai mult și cu cât îl studiază astăzi, ei știu că atunci când jucătorul joacă de noroc, corpul suferă anumite schimbări. Creează un factor fizic în organism și îi face să se simtă mai bine decât orice i-a făcut să se simtă vreodată. Ei continuă să joace, și să parieze, și să parieze și să-și distrugă viețile și viețile tuturor celor din jurul lor. Întotdeauna mintea spune că de data asta o să pariez doar două sute de lei, atât. Ei chiar nu pot diferenția adevăratul de fals.
     Unii oameni sunt obsedați de sex.
     Unii oameni sunt obsedați de muncă. Ei muncesc, și muncesc, și lucrează, și singurul moment în care se simt bine este atunci când lucrează. Ei le distrug viețile și viața tuturor celor din jurul lor. Toată lumea poate vedea ce li se întâmplă, dar nu poate vedea asta.  

     Singura speranță pe care alcoolicul practicant sau mancatorul în exces sau  dependentul de droguri este, într-un fel, să găsim o modalitate de a trăi și de a fi pașnici, fericiți și senini, ori de câte ori am nu folosim orice folosim. Dacă putem găsi o modalitate de a ne simți bine și de a fi eliberați de orice folosim, atunci nu trebuie să folosim acele lucruri pentru a ne face să ne simțim mai bine. Și facem asta printr-o schimbare psihică. O schimbare a minții. O schimbare de atitudine. O schimbare în perspectiva mentală. asupra vieții.
     Doctorul (Dr. Silkworth) ne-a spus ce este în neregulă cu noi. Doctorul ne-a spus ce avem nevoie pentru a ne recupera. Dar doctorul nu a putut face mai mult pentru noi, pentru că nu știa cum să aducă această schimbare psihică. Singurul lucru pe care ni l-a dat a fost problema. Dar pentru prima dată în istoria omenirii am văzut care este cu adevărat problema.
    
 Pentru că totul va fi construit pe problemă. Care este problema? Primul pas, acesta este fundamentul recuperării. Asta deschide ușa. Am aflat că suntem neputincioși față de alcool și că viața noastră devenise de necontrolat. Am aflat că detaliile acestui lucru au fost implicate în faptul că avem o boală. Că această boală este dublă. Că afectează corpul și mintea.
     Mai târziu va trebui să aducem a treia zonă a vieții umane, cea spirituală, pentru a ne recupera. 

    Există trei părți în viața umană: mintea, trupul și spiritul. Aflăm că boala noastră este dublă. Avem o alergie fizica, care se manifesta prin pofta. Și avem o obsesie mentală. Aceste două lucruri, cuplate împreună, ne fac neputincioși față de alcool. Aceasta este natura exactă a problemei.
…

„Medicul care, la cererea noastră, ne-a dat această scrisoare, a fost destul de amabil să-și extindă părerile într-o altă declarație care urmează. În această declarație, el confirmă ceea ce noi, cei care am suferit torturi alcoolice, trebuie să credem --- că corpul alcoolicului este la fel de anormal ca și mintea lui.

Opinia Doctorului

      Pentru prima dată în istoria scrisă, vedem referire la faptul că atât corpul alcoolicului este bolnav, cât și mintea lui. Până în acest moment, majoritatea oamenilor nu știau care este problema. Deoarece nu știau care este problema, au încercat întotdeauna să aplice soluția greșită și programul de acțiune greșit. Foarte puțini alcoolici și-au revenit din boala lor.
      Majoritatea oamenilor din vremea despre care vorbim, la mijlocul anilor treizeci, spuneau că alcoolismul este o chestiune de putere de voință. Au spus că alcoolismul este o lipsă de caracter moral. Au spus că alcoolismul este un păcat. Nu ești o ființă umană bună din punct de vedere moral. Toate lucrurile la care se refereau erau chestiuni ale minții. Puterea voinței, caracterul moral, păcatul, a nu fi o ființă umană bună, niciunul din aceste lucruri nu se referă la trup. Nu este de mirare că oamenii nu au venit niciodată cu soluția potrivită.
      Faptul interesant, de asemenea, este că toate acele nume puse pe alcoolic și toate acele motive pentru a bea ne-au fost întotdeauna puse de către oameni care fie nu au băut, fie oameni care au putut să bea în siguranță. 

Ei sunt cei care au spus că este o chestiune de voință. 

Ei sunt cei care au spus că este un caracter moral. 

Ei sunt cei care au spus că este păcat. 

Noi nu am spus niciodată. Și probabil că nu ne-a păsat, am continuat să bem. Dar oamenii care nu aveau boala au încercat să determine care este boala.
      Nu știau nimic despre boală. Prin urmare, de fiecare dată când au încercat să identifice problema, au avut un diagnostic greșit. Pentru prima dată în istoria scrisă, vedem referire la faptul că atât corpul alcoolicului este bolnav, cât și mintea.

      Niciuna dintre marile minți din istorie nu a înțeles alcoolismul. Au încercat soluții, dar nu au înțeles niciodată problema. În cele din urmă, cred că prima persoană - Dr. Benjamin Rush, care a fost părintele psihiatriei americane, în 1780 si ceva - a fost prima persoană care a spus că este un proces de boală. A spus că este o boală, dar nu a putut explica. 
      În cele din urmă, totul a început în Spitalul Towns. Dr. Silkworth a mers la muncă la Towns (spital) pentru patruzeci de dolari pe săptămână. S-a dus acolo pentru că nu a putut să obțină un loc de muncă unde și-a dorit. A luat un loc de muncă la Spitalul Towns, lucrând cu bețivi pentru patruzeci de dolari pe săptămână.
În 1930. A început acolo, la Spitalul Towns - era acolo în fiecare zi, nu a văzut pe nimeni să se recupereze. Toți au murit. S-au îmbolnăvit, s-au întors și au murit. 

Dr. Silkworth a lucrat cu ei în fiecare zi, zi de zi. El a spus: știu că spui că acești oameni sunt slabi. Ei spun că este un păcat. Dar el a spus: „Îmi dau seama că există ceva forță în acești oameni. A început să discearnă ceva în ei, o forță de distrugere. Acolo a acumulat această idee. El a spus, știi, eu cred că o parte din ea este în corp și o parte din ea este în minte. Asta i-a împărtășit lui Bill. Asta a scris în fața Cărții Mari astăzi.
      În cele din urmă, a spus el, alcoolismul este o boală. Ne-a spus cum a funcționat boala, în fața Cărții Mari. Nu a fost publicat în jurnale medicale. A fost publicat în fața Cărții Mari, „Alcoolicii Anonimi”. În sfârșit, în 1956, cred că Asociația Medicală Americană, pe baza acestui concept și a succesului său, a soluției și a planului de recuperare, pe baza acestei probleme, a demonstrat că aceasta este o boală. Au acceptat în cele din urmă faptul că alcoolismul e o boala. Asociația Medicală Americană, Asociația Americană de Psihiatrie... și întreaga lume crede că alcoolismul este o boală. A început cu Dr. Silkworth de la Spitalul Towns.
      Acesta este fundamentul Cărții Mari, deoarece descrie: care este problema? Tot restul cărții, planul de soluție și recuperare, se bazează pe Opinia Doctorului, Primul Pas, când ne spune natura exactă a problemei alcoolismului.

…

Povestea lui Bill - Introducere

Toată lumea vorbește cu alcoolicul practicant despre alcoolismul său. Soția, soțul,  doctorul, poliția și toți ceilalți au vorbit cu alcoolicul despre alcoolismul lui. Membrul AA se așează și vorbește despre propriul alcoolism.

     Aceasta este o mare ușurare pentru alcoolicul practicant. Discutând despre propriul lor alcoolism, ei îi pot ajuta pe noii alcoolici să vadă unde sunt. Discutând despre propria lor boală, ei îl pot ajuta pe noul alcoolic să vadă care este boala alcoolismului. Făcând asta, dacă o fac în mod corect, facem un proces de identificare, un alcoolic vorbind cu altul. Ei știau, totuși, când a fost scrisă Cartea Mare, că va ajunge în locuri precum Arizona, California, Oklahoma, Arkansas, Nebraska. Nu aveau de gând să-i vadă pe acei oameni unu la unu, față în față.
     Deci Cartea Mare ar trebui să facă procesul de identificare. Punând Povestea lui Bill exact acolo unde se află, persoana care a citit și studiat Opinia doctorului, acum se va putea identifica cu un alt alcoolic din Povestea lui Bill. Va putea, de asemenea, să aibă începutul credinței, crezând că ceea ce i s-a întâmplat lui Bill s-ar putea întâmpla și lor.
     Acesta este începutul speranței, sperând că ceea ce i s-a întâmplat lui Bill ni se poate întâmpla și nouă. Îi vom vedea recuperarea. Dacă suntem ca Bill și ne-am identificat, atunci ne putem dezvolta speranța că poate asta ni se poate întâmpla și nouă. Deci Povestea lui Bill se potrivește aici si este exact in locul in care trebuie.
   
Dacă citim și studiem Povestea lui Bill, cred că vom putea găsi toată identificarea de care avem nevoie, să ne identificăm cu Bill și să începem să credem și să sperăm că poate asta s-ar putea întâmpla și nouă. Vom putea vedea evoluția bolii în Povestea lui Bill. 
      

 „Am urmat un curs de drept nocturn și am obținut un loc de muncă ca investigator la o firmă de garanții. Motivul pentru succes era pornit. Aș putea dovedi lumii că sunt important.

      Nu am urmat dreptul, dar pot să mă identific cu Bill Wilson la dorința de a demonstra lumii că sunt inteligent si de a avea succes.

     „Munca mea m-a dus pe Wall Street și încetul cu încetul am devenit interesat de piață. Mulți oameni au pierdut bani, dar unii au devenit foarte bogați. De ce nu eu? Am studiat economia și afacerile, precum și dreptul. Potențial alcoolic ce eram, aproape că am picat cursul meu de drept. La examenul final eram prea beat ca să mă gândesc sau să scriu. Deși băutul meu nu era încă continuu, a deranjat-o pe soția mea. Am avut discuții lungi , dar i-am liniștit presimțirile spunându-i că bărbații de geniu și-au conceput proiectele băuți...”

     Cred ca si aici ne putem identifica cu Bill Wilson (eu, cel puțin la ce e bolduit).

„Când am terminat cursul, știam că legea nu era pentru mine. Vârtejul primitor de pe Wall Street m-a ținut în strânsoarea lui. Liderii de afaceri și financiari au fost eroii mei. Din acest aliaj de băutură și speculație, am început să forjez arma care, într-o zi, avea să se transforme în zbor ca un bumerang și aproape să mă taie în panglici. Trăind modest, eu și soția mea am economisit 1.000. Am intrat în anumite titluri, apoi ieftine și destul de nepopulare. Mi-am imaginat pe bună dreptate că vor avea într-o zi o mare ascensiune. Nu am reușit să-mi conving prietenii brokeri să mă trimită să cercetez fabrici și conducere, dar eu și soția mea am decis să mergem oricum. Am dezvoltat o teorie conform căreia cei mai mulți oameni au pierdut bani din acțiuni din ignorarea piețelor. Am descoperit multe alte motive mai târziu.
     

Putem începe să vedem încăpățânarea alcoolicului în Bill Wilson. Bill dezvoltase o teorie. Asta a fost în anii 1920. Bursa a fost pe un val, similar cu ceea ce este astăzi. Aproape toți cei care tranzacționau cu acțiuni câștigau bani. Pur și simplu trebuia să cumperi niște acțiuni, să le ții puțin. Când crescut prețul, le-ai vândut. Ai mai cumpărat câteva, le-ai ținut puțin, etc. Bill a început să spună, acesta chiar nu este modul de a vă investi banii

…

Am început să beau din ce în ce mai mult, pe tot parcursul zilei şi aproape în fiecare seară. Dojenile din partea prietenilor duceau la certuri, aşa că am devenit un lup singuratic.

...

Au început tremurăturile de dimineaţă.

...

La sfârşitul uneia din acele zile de iad, mă îndreptam pe patru cărări, dinspre barul unui hotel, către un birou de bursă.

...

„A doua zi dimineața am sunat la un prieten din Montreal. Mai aveau mulți bani și a crezut că ar fi mai bine să plec în Canada. În primăvara următoare, trăiam în stilul nostru obișnuit. M-am simțit ca și cum Napoleon se întoarce din Elba. Fără Sfânta Elena pentru mine' Dar băutul m-a prins din nou din urmă și prietenul meu generos a fost nevoit să se debaraseze de mâine. De data asta eram ruinați cu adevărat.

      Putem vedea progresia bolii lui Bill. Treptat din ce în ce mai rău.

 „Ne-am mutat la părinţii soţiei. Am găsit un serviciu, pe care apoi l-am pierdut ca urmare a unei încăierări cu un taximetrist. Prin mila Cerului, nimeni nu-şi putea închipui la vremea aceea că, în următorii cinci ani, eu voi fi fără serviciu şi nu voi mai fi treaz nici un minut. Soţia si-a găsit un post la un magazin universal; când se întorcea acasă, ruptă de oboseală, mă găsea beat. Am devenit un scai nedorit pe la oficiile de Bursă. '

     Iată un tip care cu doar câteva luni înainte de asta, oamenii îi urmau sfaturile în valoare de milioane de dolari. Acum, el este un nedorit agățat la locurile de brokeraj. Nimeni nu vrea să aibă de-a face cu el acum. Băutul lui a devenit atât de rîu încât nimeni nu vrea să-i urmeze judecata.

 

 „Băutura a încetat să mai fie un lux; a devenit o necesitate.

     Acum nu mai bem pentru distracție și emoție. Acum bem ca să trăim, pentru că trebuie neapărat.

 „Ginul de contrabandă, două sticle pe zi, și adesea trei, a ajuns să fie o rutină. Uneori, o mică afacere aducea câteva sute de dolari, iar eu îmi plăteam facturile la baruri și delicatese. Acest lucru a continuat la nesfârșit și am început să mă trezesc foarte devreme dimineața tremurând violent. Un pahar plin cu gin urmat de o jumătate de duzină de sticle de bere ar fi necesar dacă ar fi să mănânc orice mic dejun. Cu toate acestea, încă credeam că pot controla situația și au fost perioade de sobrietate care au reînnoit speranța soției mele.

     Amintiți-vă că dr. Silkworth ne spune că nu putem diferenția adevărul de fals. Pentru noi ceea ce facem este normal. Putem vedea viața lui Bill mergând în iad deja. Bill nu poate vedea asta. Bill simte că poate controla situația. Au fost perioade de timp în care s-a trezit, a pus câteva oferte, a câștigat puțini bani și a crezut că totul merge bine.

     Dar:  „Treptat lucrurile s-au înrăutățit. Casa a fost preluată de titularul ipotecii, soacra mea a murit, soția și socrul meu s-au îmbolnăvit.
     „Atunci am primit o oportunitate de afaceri promițătoare. Acțiunile erau la punctul cel mai scăzut al anului 1932 și formasem cumva un grup dispus să cumpere acțiuni. Urma să-mi revină o parte generoasă din profituri. Dar am tras o beţie monumentală şi şansa s-a dus pe copcă.'

     Aceasta este o poveste în sine. Vezi „Dă mai departe”, pp. 91-92. Bill pusese cap la cap această afacere. O vânduse oamenilor care aveau bani. Au acceptat această idee cu condiția ca Bill să nu bea. Ei au spus, Bill, dacă iei o picătură de băutură, vei scăpa toată afacerea. Fără perioadă de băut. Și Bill a spus, nu-ți face griji pentru asta. Nu voi mai bea vreodată cât voi trăi. Într-o noapte, chiar înainte de încheierea înțelegerii, stăteau în jur și cineva a dat o sticlă de băutură. Bill a spus, nu, mulțumesc, nu beau. Când a fost îmbiat a doua oară Bill a spus, ei bine, nu cred că un pahar de Applejack ar răni pe cineva. Bill a băut, i-a declanșat alergia, nu s-a putut opri din băut, s-a îmbătat și a dat peste cap toată afacerea. Pentru prima dată în viața lui, Bill a putut vedea ce îi face alcoolul.
…

     „M-am trezit. Acest lucru trebuia oprit. Am văzut că nu pot lua nici măcar o băutură. Am trecut pentru totdeauna. Înainte de atunci, scrisesem un pumn de promisiuni dulci, dar soția mea a observat cu bucurie că de data aceasta mă refeream la afaceri. Și așa am făcut.

El a cântat imnul nostru național (angajamentul de a nu mai bea). A spus, nu voi mai lua niciodată un pahar din chestia asta atâta timp cât voi trăi. Bill avea o cantitate uimitoare de putere de voință. Bill a fost unul dintre acești tipi care a venit din nimic. A fost un om făcut de sine. L-am văzut educandu-se ca avocat la facultatea de drept de noapte. L-am văzut trecând de la cineva fără mijloace financiare la un multimilionar pentru o perioadă de timp. Bill avea o putere de voință extremă. El a presupus că acum că vreau să nu mai beau, tot ce trebuie să fac este să-mi pun puterea voinței și voi fi bine. Dar apoi:

 „La scurt timp după aceea am venit acasă beat. Nu fusese nicio luptă. Unde fusese hotărârea mea mare? Pur și simplu nu știam. Nici măcar nu-mi venise în minte. Cineva îmi împinsese o băutură, iar eu o luasem. Am fost nebun? Am început să mă întreb, pentru că o astfel de lipsă îngrozitoare de perspectivă părea  să fie tocmai asta.

     — Reînnoindu-mi hotărârea, am încercat din nou. A trecut ceva timp (începutul p. 6), iar încrederea a început să fie înlocuită cu siguranța. Aș putea râde de morile de gin. Acum aveam ce trebuie! Într-o zi am intrat într-o cafenea să sun. În cel mai scurt timp băteam bara întrebându-mă cum s-a întâmplat. Pe măsură ce whisky-ul mi s-a ridicat la cap, mi-am spus că o să mă descurc mai bine data viitoare, dar ar putea la fel de bine să mă îmbăt și atunci. Și am făcut.'

     Nu am probleme să mă identific cu Bill Wilson.

Mintea și corpul sunt mecanisme minunate, pentru că al meu a mai suportat această agonie încă doi ani. Uneori furam din poșeta subțire a soției mele când teroarea și nebunia dimineții erau asupra mea. Din nou m-am legănat amețit în fața unei ferestre deschise sau a dulapului cu medicamente unde era otravă, înjurându-mă pentru un slab. Au fost zboruri din oraș în țară și retur, a. eu și soția mea am căutat să scăpăm. Apoi a venit noaptea în care tortura fizică și mentală a fost atât de infernală încât mi-a fost teamă că nu voi izbucni prin fereastră, cercevea și toate celelalte. Cumva am reușit să-mi trag salteaua la un etaj inferior, fapt ce am sărit brusc. A venit un medic cu un sedativ greu. A doua zi m-a găsit că beau gin și sedativ. Această combinație m-a aruncat curând pe stânci.

     Vorbim astăzi ca și cum dubla dependență ar fi ceva nou-nouț. Bill a avut o problemă cu acest drum în anii '30. La fel a făcut și Dr. Bob, la fel și mulți dintre primii o sută de oameni.

„Oamenii se temeau pentru sănătatea mea. La fel am făcut și eu. Puteam să mănânc puțin sau nimic când beam și aveam patruzeci de kilograme sub greutate.

     Acum vedem progresia bolii până la punctul în care începem să murim din cauza alcoolismului. Nu mai putem mânca. Malnutriția ne-a prins. Dacă nu se întâmplă ceva destul de repede, vom muri din cauza bolii noastre. Bill a fost foarte norocos.

     El a spus: „Cumnatul meu este medic...” Acesta este un tip pe nume Dr. Leonard Strong.  „...și prin bunăvoința lui și a mamei mele am fost internat într-un spital de renume național pentru reabilitarea psihică și fizică a alcoolicilor. Sub așa-numitul tratament cu belladona, creierul mi s-a limpezit. Hidroterapia și exercițiile ușoare au ajutat mult. Cel mai bine, am întâlnit un doctor amabil care mi-a explicat că, deși cu siguranță egoist și prost, fusesem grav bolnav, fizic și psihic.

     Este vara lui 1933. Acum suntem la Spitalul Towns, iar Bill a vorbit cu Dr. Silkworth.
Dr. Leonard Strong l-a plasat pe Bill în Towns (spital) sub Dr. Silkworth. El a fost o mare parte din asta în viața lui Bill. El  l-a pus de fapt în Towns (Spitalul), și a plătit pentru asta de fiecare dată când a fost acolo. Acolo l-a cunoscut pe doctorul Silkworth. Dr. Silkworth i-a explicat lui Bill despre ce este scris in The Doctor's Opinion. I-a explicat, Bill, cred că ai această alergie. Eu cred că nu are nimic de-a face cu puterea voinței. Cred că ai o boală.

     Bill a spus: „M-a ușurat oarecum să învăț că la alcoolici voința este uimitor de slăbită când vine vorba de combaterea alcoolului, deși adesea rămâne puternică în alte privințe”.

     Pentru că Bill încercase să folosească puterea voinței. Odată ce a vorbit cu Dr. Silkworth, atunci a văzut unde nu ar funcționa.

„A fost explicat comportamentul meu incredibil în fața unei dorințe disperate de a opri. Înțelegându-mă acum, am plecat cu mare speranță. Timp de trei sau patru luni, gâsca a atârnat sus.

     Acum, asta e argo. Este posibil ca tinerii să nu înțeleagă. Asta înseamnă că se descurca destul de bine.

„M-am dus regulat în oraș și chiar am făcut câțiva bani. Cu siguranță acesta a fost răspunsul - autocunoașterea.
     — Dar nu a fost, pentru că a venit ziua îngrozitoare când am mai băut o dată. Curba sănătății mele morale și corporale în declin a căzut ca o săritură cu schiurile. După un timp m-am întors la spital.

 

…

 Bill s-a întors la spital in vara lui 1934, aproximativ un an mai târziu dupa prima internare.

 „Venise sfârşitul, căderea cortinei, aşa mi se părea.. Soția mea obosită și disperată a fost informată că totul se va termina cu insuficiență cardiacă în timpul delirium tremens...

     Bill îl auzi pe doctorul Silkworth vorbind cu Lois, spunându-i că probabil nu va mai trăi prea mult.

 „...sau mi-aș dezvolta un etilism impregnat, poate în decurs de un an. În curând va trebui să mă predea pompelor funebre sau azilului.

     — Nu aveau nevoie să-mi spună. Știam și aproape că am salutat ideea. A fost o lovitură devastatoare pentru mândria mea. Eu, care mă gândisem atât de bine la mine și la abilitățile mele, la capacitatea mea de a depăși obstacole, am fost în sfârșit încolțit. Acum trebuia să plonjez în întuneric, alăturându-mă acelor cortegii nesfârșite de nestăpâniți de beţivani care decăzuseră deja în acea stare. M-am gândit la biata mea soție. La urma urmei, fusese multă fericire. Ce n-aș da ca să repar. Dar acum era prea târziu.

     Bill, ține minte, trecuse prin toată treaba. Vorbise o dată cu doctorul Silkworth. Acum iată-l că s-a întors din nou, a doua oară. Începea să accepte, într-adevăr, situația sa. Ascultă cu atenție următorul paragraf.

 „Nici un cuvânt nu poate spune despre singurătatea și disperarea pe care le-am găsit în acea mlaștină amară a autocompătimii. Nisipurile mișcătoare se întindeau în jurul meu în toate direcțiile. Îmi întâlnisem meciul. Fusesem copleșit. Alcoolul era stăpânul meu.

Cu siguranță, acesta este momentul în care Bill a făcut pasul unu. Nu a existat Pasul Unu scris în acele vremuri Dar cu siguranță că acesta este momentul în care Bill a recunoscut înfrângerea. Recunoscuse că devenise neputincios față de alcool - că viața lui devenise de necontrolat.
     Alcoolul devenise stăpânul lui. Îl învinsese într-o luptă corectă. Dacă mie și ție s-ar întâmpla asta astăzi, sunt șanse să părăsim acel spital și să spunem, ei bine, cred că ar fi mai bine să merg la AA. Dar nu era niciun AA în acele vremuri. Bill nu avea unde să se ducă. Chiar dacă a recunoscut înfrângerea completă și a recunoscut că alcoolul devenise stăpânul lui. A părăsit acel spital fără să știe unde să meargă.

„Tremurând, am ieşit din spital un om sfârșit. Frica m-a trezit un pic. Apoi a venit nebunia insidioasă a primei băuturi, iar în ziua armistițiului din 1934, am băut din nou.

      (Aceasta a fost 11 noiembrie 1934) Din nou, aceasta este o poveste în sine. Este în „AA ajunge la maturitate”. (paginile 56-57) Dacă nu ați citit-o, chiar ar trebui să o citiți. Este o poveste foarte interesantă. Mintea lui, obsesia lui au devenit operative și i-au spus că ar fi în regulă să bea ceva. Bill a băut și a declanșat alergia și, desigur, nu s-a putut opri.

 „Toată lumea s-a resemnat cu certitudinea că va trebui să fiu închis undeva, sau că o să mă poticnesc până la un final mizerabil. Ce întuneric este înainte de zori. În realitate, acesta a fost începutul ultimei mele desfrânări. În curând aveam să fiu catapultat în ceea ce îmi place să numesc a patra dimensiune a existenței. Urma să cunosc fericirea, pacea și utilitatea, într-un mod de viață care este incredibil de minunat pe măsură ce trece timpul.

 

…

 „Aproape de sfârșitul acelui noiembrie sumbru, am stat să beau în bucătărie. Cu o anumită satisfacție, am reflectat că era destul gin ascuns în casă pentru a mă duce în noaptea aceea și a doua zi. Soția mea era la serviciu. M-am întrebat dacă am îndrăznit să ascund o sticlă plină de gin lângă capul patului nostru. Aș avea nevoie de el înainte de lumina zilei.

— Gândirea mea a fost întreruptă de telefon. Vocea veselă a unui vechi prieten de școală a întrebat dacă ar putea să vină. Era treaz. Au trecut ani de când mi-am amintit venirea lui la New York în această stare. Am fost uimit.'

     Acest vechi prieten era un tip pe nume Ebby Thatcher. Bill îl cunoștea pe Ebby de când erau cu adevărat copii. Au mers la școală împreună, în diferite locuri și ore diferite, în Vermont. Ebby a băut la fel ca Bill. De fiecare dată când Bill îl vedea pe Ebby, mai ales în New York City, Ebby fusese întotdeauna beat. Iată-l pe Ebby în New York. Îl sună pe Bill și e treaz. Bill este absolut uimit de asta. Ultimul lucru pe care îl auzise despre Ebby a fost că Ebby era pe cale să fie internat la azilul de nebuni de stat din Vermont pentru nebunie alcoolică. Asta făceau ei cu oameni ca noi. Nu aveau centrele de tratament așa cum sunt astăzi. Dacă ai cunoaște pe cineva, sau ai avea destui bani, ai putea intra într-un loc precum Spitalul Towns. Dar bătrânul bețiv normal, ca majoritatea dintre noi, despre singurul lucru pe care l-au putut face pentru noi era să ne târască în fața Judecătorului. Judecătorul ne-ar trimite la azilul de nebuni de stat, oriunde ar fi, pentru nebunie alcoolică. Bill auzise că asta i se întâmplase lui Ebby în Vermont. Dar iată-l în New York. Nu numai că nu este în azilul de nebuni, dar este treaz.

 

     Bill a spus:  „Se zvoneau că ar fi fost comis pentru nebunie alcoolică. M-am întrebat cum a scăpat. Bineînțeles că vom lua cina și apoi aș putea bea deschis cu el. Fără să țină seama de bunăstarea lui, m-am gândit doar să recuperez spiritul altor zile. A fost acel moment în care am închiriat un avion pentru a finaliza un Jag. Venirea lui a fost o oază în acest deșert trist al inutilității. Așa sunt băutorii de o

vază.
     Ușa s-a deschis și el a rămas acolo, cu pielea proaspătă și strălucitor. Era ceva în ochii lui. Era inexplicabil de diferit. Ce s-a intamplat?
     — Am împins o băutură peste masă. A refuzat-o. Dezamăgit, dar curios, m-am întrebat ce a pătruns în tip. Nu era el însuși.

     '"Hai, despre ce este vorba?" am intrebat eu. — S-a uitat drept la mine. Pur și simplu, dar zâmbind, a spus: „Am religie.”

     Sunt al naibii de bucuros că nu s-a întâmplat în bucătăria mea. Habar n-am ce aș fi făcut. Dar iată ce a făcut Bill.

     Bill a spus: „Am fost îngrozit. Așa a fost - vara trecută, un alcoolic smintit acum, bănuiam, puțin răvășit despre religie. Avea privirea aceea cu ochi înstelați. Da, bătrânul a luat foc. Dar binecuvântați-i inima, lăsați-l să dezvăluie! În plus, ginul meu ar dura mai mult decât predicarea lui.
     — Dar el nu a dezvăluit. De fapt, el a povestit cum doi bărbați s-au prezentat în instanță, l-a convins pe judecător să-și suspende angajamentul. Povestiseră despre o idee religioasă simplă și despre un program practic de acțiune. Asta a fost acum două luni și rezultatul a fost de la sine înțeles. A mers!

      (Rețineți că aici este expresia: program practic de acțiune.)

Acum putem vedea că aceasta este o parte foarte integrantă, unde putem vedea ideile reunite care au produs Cartea Mare, cele trei lucruri despre care vorbim. (problemă, soluție, program practic de acțiune) 

 

Amintiți-vă că Bill a fost deja la dr. Silkworth în 1933 și a înțeles problema. În vara anului 1933, dr. Silkworth i-a explicat natura exactă a problemei. În 1934, în acea vară la Towns (spital), el a acceptat cu adevărat Pasul Unu. Dar nu avea niciun alt program. Nu avea altceva decât Pasul Unu.

      Cam în aceeași perioadă, în acea vară, Ebby, care provenea dintr-o familie bună, era oarecum dezamăgit de norocul lui. Băutura îl stăpânea pe Ebby. Și Ebby întâmpinase puține dificultăți în vara aceea. Se pare că Ebby conducea mașina tatălui său pe drum. Tatăl lui trecuse... iar familia lui îi dăduse una dintre mașini. Conducea mașina asta pe drum. Se pare că a fugit de pe drum și a intrat în casa unei doamne. Și mai important, chiar a intrat în bucătăria casei doamnei. Doamna era în bucătărie. Ebby a coborât din mașină chiar în bucătăria doamnei și a spus: Doamnă, ce zici de o ceașcă de cafea.
    Părea că un judecător cu mintea îngustă nu a scos umorul din asta și a vrut să-l bage pe Ebby la casa de nebuni. (Vezi „Dă mai departe”, pp. 114-115)
      Rowland, despre care vom vorbi puțin mai târziu, fusese la Dr. Carl Jung. Dr. Carl Jung îi povestise despre experiența spirituală, îi spusese despre soluție, la Zurich, Elveția. A auzit de Ebby. Se întorsese și intrase în Grupurile Oxford și și-a folosit programul, programul lor de acțiune planificat, pentru a găsi soluția despre care i-a spus dr. Carl Jung. Deci aveau aceste informații.
     Rowland l-a dus pe Ebby acasă și l-a ținut câteva săptămâni. Apoi l-a dus la New York, la misiunea lui Sam Shoemaker, care era la acea vreme cu adevărat sediul mișcării Oxford Groups. Erau niște grupări Oxford care stăteau în jurul misiunii și aveau grijă de oamenii care intrau acolo noaptea, zece sau doisprezece dintre ei. Ebby avea aproximativ trei luni de sobrietate. El a fost unul dintre discipolii din grupul Oxford de acolo la misiune care lucra cu oamenii noaptea. Mai fusese și pe Wall Street în timpul zilei. A decis să coboare pe Wall Street. Când a ajuns acolo, unii dintre oameni i-au spus despre Bill și în ce fel de formă se afla. Ebby a spus: „Cred că îl voi suna să văd dacă este interesat de chestia asta nouă”
      Bill a avut problema. Făcuse Pasul Unu. Și atât a avut. Dar Ebby i-a adus o idee religioasă simplă, care este Pasul doi, și un program practic de acțiune, care au devenit Pașii Trei la Doisprezece, Pașii de recuperare. Ebby i-a adus celelalte două piese ale puzzle-ului. Întotdeauna am spus că atunci când Ebby a intrat în bucătărie, problema a găsit soluția și programul planificat de recuperare.

      …

„El venise să-mi transmită experiența – dacă îmi păsa să o am. Am fost șocat, dar interesat. Sigur că m-a interesat. Trebuia să fiu, pentru că eram fără speranță.

      Vezi că Bill făcuse Pasul Unu!

 

Mi-a vorbit ore în şir, timp în care mi-au revenit în minte-amintirile copilăriei. Aproape că puteam auzi sunetul vocii predicatorului, care ajungea până la mine, pe când şedeam afară, pe coasta dealului, în câte o duminică liniştită; mi-am amintit acel legământ de temperanţă care-mi fusese pus în faţă la un moment dat şi pe care nu l-am semnat niciodată; mi-am amintit dispreţul nerăutăcios al bunicului faţă de anumite feţe bisericeşti şi faptele lor, precum şi insistenţa cu care credea că sferele îşi au muzica lor, fără să permită predicatorului să-i spună lui cum să asculte acea muzică; mi-am amintit îndrăzneala cu care vorbise el despre asemenea lucruri chiar şi înainte de a închide ochii. Aceste amintiri au năvălit din trecut şi m-au făcut să înghit cu noduri.

      Amintește-ți că atunci când Ebby a venit în bucătăria lui Bill, nu a fost mesajul „Alcoolicilor Anonimi”. Era programul Grupului Oxford, avea conotații religioase și expresii religioase. A fost un lucru foarte dur de auzit pentru Bill. Bill... la fel ca majoritatea alcoolicilor avea multe rezerve... nu-i plăcea religia, nu-i plăcea chestia asta. A venit din felul în care bunicul său... l-a crescut pe Bill, trecutul lui. Nu-i plăcea soluția lui Ebby. S-a înrăit imediat la ceea ce i-a spus Ebby. Nu i-a plăcut.

 Bill a spus:  „Întotdeauna am crezut într-o Putere mai mare decât mine. M-am gândit adesea la aceste lucruri. Nu am fost ateu. Puțini oameni sunt cu adevărat, pentru că asta înseamnă credință oarbă în propunerea ciudată că acest univers își are originea într-un cifr și nu se grăbește nicăieri. Eroii mei intelectuali, chimiștii, astronomii, chiar și evoluționiștii, au sugerat legi și forțe vaste la lucru. În ciuda indicațiilor contrare, nu aveam nicio îndoială că un scop și un ritm puternic stau la baza tuturor. Cum ar putea exista atât de multă lege precisă și imuabilă și nicio inteligență? Pur și simplu trebuia să cred într-un Spirit al Universului, care nu cunoștea nici timp, nici limitare. Dar atât de departe am mers.
      „Cu miniștrii și religiile lumii, m-am despărțit chiar acolo. Când mi-au vorbit despre un Dumnezeu personal, care era dragoste, putere și direcție supraomenească, am devenit iritat și mintea mi s-a închis împotriva unei astfel de teorii.
 „I-am acordat lui Hristos certitudinea unui om mare, nu prea urmărit de cei care Îl revendicau. Învățătura lui morală - cea mai excelentă. Pentru mine, adoptasem acele părți care mi s-au părut convenabile și nu prea dificile, iar restul le-am ignorat.

      Nu am probleme să mă identific cu Bill Wilson.

      „Dar prietenul meu s-a așezat în fața mea, și a făcut o declarație fără îndoială că Dumnezeu a făcut pentru el ceea ce nu putea face pentru el însuși. Voința lui umană eșuase. Medicii îl declaraseră incurabil. Societatea era pe cale să-l închidă la nebuni. La fel ca mine, recunoscuse înfrângerea completă. Şi atunci, a fost realmente înviat din morţi, scos brusc din groapa de ciurucuri şi adus la un nivel de viaţă mai bună decât tot ce cunoscuse el înainte!
      „Oare această putere își avea originea în el? Evident că nu. Nu existase mai multă putere în el decât era în mine în acel moment și aceasta nu era deloc.
      

Se vede aici cât de important este procesul de identificare. Bill știa despre Ebby. Știa cum bea Ebby. Știa că Ebby era la fel de neputincios ca și el. Totuși, iată-l pe Ebby în bucătărie, cu ochi strălucitori și coadă stufoasă. El spune, Bill, din cauza acestui Dumnezeu pe care l-am găsit prin acest program practic de acțiune, nu mai trebuie să beau. Bill putea vedea că ceva se întâmplase în viața lui Ebby, că Ebby fusese cu siguranță neputincios și că trebuia să vină de la o Putere mai mare decât era Ebby. Chiar dacă a recunoscut asta, tot nu-i plăcea ideea.

   …

 „În ciuda exemplului viu al prietenului meu, au rămas în mine vestigiile vechii mele prejudecăți. Cuvântul Dumnezeu a stârnit încă o anumită antipatie. Când a fost exprimat gândul că ar putea exista un Dumnezeu personal pentru mine, acest sentiment a fost intensificat. Nu mi-a plăcut ideea. Aș putea alege astfel de concepții precum Inteligența Creativă, Mintea Universală sau Spiritul Naturii, dar am rezistat gândului de un Țar al Cerurilor, oricât de iubitoare ar fi dominația Lui. Am vorbit de atunci cu zeci de bărbați care s-au simțit la fel.

      Se pare că Ebby s-a săturat de această mizerie. Ei stau acolo și chiar se ceartă despre această idee de Dumnezeu și despre religie, etc. Se pare că Ebby s-a săturat să facă asta. În cele din urmă, i-a spus Ebby lui Bill - și observă că următoarea declarație este scrisă cu caractere italice. Când vezi scrisul italic în Cartea Mare, oprește-te și citește-o din nou. De obicei, este foarte, foarte, important.
      Ebby i-a spus lui Bill: „De ce nu îți alegi propria concepție despre Dumnezeu?”

      De fapt, a spus el cu adevărat, despre ce ne certăm, Bill. Ce diferență are dacă Îl numim Dumnezeu, Minte Universală, Țar al Cerurilor, Spirit al Naturii, Iahve, Mahomed, Buddha. El a spus, de ce nu îți alegi pur și simplu propria concepție despre Dumnezeu. Acum, în momentul în care a spus asta, a schimbat-o de la o idee religioasă la o idee spirituală.

      Religia spune: acesta este modul în care trebuie să crezi. Spiritualitatea spune că poți crede oricum vrei. Principalul lucru este că crezi într-o putere mai mare decât ești. Imediat ideea este schimbată de la religie la spiritualitate. Acest lucru a început să aibă sens în viața lui Bill.

      Bill a spus:  „Acea afirmație m-a lovit puternic. A topit muntele intelectual înghețat în a cărui umbră trăisem și tremurasem mulți ani. Am rămas în sfârșit în lumina soarelui.

      „A fost doar o chestiune de a fi dispus să cred într-o Putere mai mare decât mine. Nu mi s-a cerut nimic mai mult pentru a-mi începe. Am văzut că creșterea ar putea începe din acel punct. Pe o bază de bunăvoință, aș putea construi ceea ce am văzut la prietenul meu. Aș putea? Bineînțeles că aș putea!

      Cu siguranță acesta este momentul în care Bill a făcut pasul doi. Pasul doi nu fusese niciodată scris. Dar cu siguranță Bill a început să creadă într-o Putere mai mare decât el însuși, care ar putea să-și rezolve problema, care i-ar putea reda sănătatea mentală, care ar putea face orice trebuia făcut. El a spus că este doar o chestiune de a fi dispus să crezi. Chiar nu trebuie să crezi. Chiar și ateul poate deveni dispus să creadă. Oamenii care erau înclinați agnostic ca mine, i-am crezut întotdeauna. Pur și simplu ne-am comportat ca și cum nu am fi făcut-o.

…      

„Așa am fost convins că Dumnezeu este preocupat de noi, oamenii, atunci când Îl dorim suficient. În cele din urmă am văzut, am simțit, am crezut. Din ochi mi-au căzut cântare de mândrie și prejudecăți. A apărut o lume nouă.

      Prin vorbire și uitându-se la Ebby, văzându-l pe Ebby, Bill a putut ajunge să creadă. Amintiți-vă, totuși, el a început să bea în ziua armistițiului. Amintiți-vă succesiunea evenimentelor. A ieșit din spital în acea vară a lui '34, a început să bea de ziua armistițiului, la începutul lunii noiembrie. Acum este... sfârșitul lunii noiembrie, când Ebby vine să-l vadă. Este sfârșitul lunii și probabil că a băut de trei săptămâni. Era într-o formă destul de proastă. Încearcă să - deși a făcut al doilea pas - încearcă să înceapă să lucreze la programul de acțiune. Încearcă să înceapă să meargă la niște întâlniri cu Ebby, să înceapă să lucreze la program. Dar este în strânsoarea alcoolismului activ. Ține minte, este cronic în acest moment. Nu se poate opri cu adevărat să bea. 

Au trecut vreo trei zile... înainte să cadă atât de rău încât a trebuit să se întoarcă la Spitalul din Towns pentru a fi scos din alcool pentru ultima oară.

 „La spital am fost separat de alcool pentru ultima dată. Tratamentul mi s-a părut înțelept, pentru că am dat semne de delirium tremens.

      Atenție! Aceasta este o pagină foarte importantă a Cărții Mari. Să mergem cu mare grijă.

 „Acolo m-am oferit cu smerenie lui Dumnezeu, așa cum L-am înțeles atunci, să fac cu mine așa cum ar fi vrut El. M-am pus fără rezerve sub grija și îndrumarea Lui. Am recunoscut pentru prima dată că din mine însumi nu eram nimic; că fără El am fost pierdut.'

Cu siguranță, acesta este momentul în care Bill a făcut pasul trei. 

 „Mi-am înfruntat fără milă păcatele”

Cu siguranță, acesta este momentul în care a făcut Pasul Patru, un inventar moral cercetător și neînfricat al lui însuși.

„și am fost dispus să-l pun pe noul meu Prieten să-i ia p rădăcină și ramură”.

Trebuie să fi făcut pașii șase și șapte. El a devenit pe deplin pregătit ca Dumnezeu să îndepărteze aceste defecte de caracter și i-a cerut cu umilință să facă acest lucru. Desigur, acesta este Pasul Șase și Șapte.

„Colegul meu de școală m-a vizitat și l-am familiarizat pe deplin cu problemele și deficiențele mele”.

Acesta trebuie să fie Pasul Cinci. Am recunoscut lui Dumnezeu, noi înșine și o altă ființă umană natura exactă a greșelilor noastre.

 

 „Am făcut o listă cu persoanele pe care le-am rănit sau față de care am simțit resentimente”.

Acesta trebuie să fie Pasul Opt. Am făcut o listă cu cei pe care i-am făcut rău și am fost dispuși să-i reparăm pe toți.

 „Mi-am exprimat toată disponibilitatea de a aborda acești indivizi, recunoscând greșeala mea. N-am fost critic cu ei. Trebuia să îndrept toate aceste chestiuni cu tot ce puteam.

Acesta trebuie să fie Pasul Nouă.

„Trebuia să-mi testez gândirea prin noua conștiință divină din interior. Bunul simț ar deveni astfel simț deosebit.'

Acesta trebuie să fie Pasul Zece.

 

 „Urma să stau liniștit atunci când am îndoieli, cerând doar direcție și putere pentru a-mi rezolva problemele așa cum ar vrea El. Nu-mi mai puteam permite să mă rog pentru mine, decât dacă împlinirea nevoilor mele avea să fie de folos altora. Numai atunci puteam aştepta ca rugăciunile să mi se împlinească. Şi îmi vor fi împlinite din belşug.

Acesta trebuie să fie Pasul unsprezece.

„Prietenul meu a promis că, când vor fi făcute aceste lucruri, voi intra într-o nouă relație cu Creatorul meu: că voi avea elementele unui mod de a trăi care să răspundă tuturor problemelor mele”.

Acesta trebuie să fie Pasul Doisprezece. Având o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași.

Așa că putem vedea chiar înainte ca Pașii să fie scrisi, Bill s-a recuperat ca rezultat al luării Pașilor. Trebuie să vă amintiți acum, când a fost scris acest capitol. Povestea lui Bill a fost scrisă cu exact douăsprezece luni înainte ca cei Doisprezece Pași să fie scrisi. Dar, de fapt, putem vedea că Bill s-a recuperat ca urmare a Pașilor. Mai târziu, când a scris în acea noapte, și-a putut aminti ceea ce a făcut și a lăsat acești pași pentru noi. Dar s-a recuperat. 

 

Nu i-a venit în minte chestia asta, și bang, apoi scrie Pașii pentru noi. S-a recuperat ca rezultat al pașilor, în Spitalul Towns, cu Ebby și cu Dr. Silkworth.

Acesta este motivul pentru care a putut spune în Cum funcționează, că aceștia sunt pașii pe care i-am făcut, care sunt sugerați ca un program de recuperare. 

      Bill a mai spus:  „Simplu, dar nu ușor...”

 

…

 „Simplu, dar nu ușor; trebuia plătit un preț. Însemna distrugerea egocentrismului. Trebuie să mă întorc în toate lucrurile către Tatăl Luminii care ne prezidează pe toți.

     Sărmanul alcoolic, ca să ne recuperăm, trebuie să renunțăm la cele două lucruri pe care le ținem cel mai aproape și mai drag inimii noastre: unul este alcoolul, iar celălalt este egocentrismul, lucruri foarte, foarte simple, dar extrem de greu de realizat.

„Acestea au fost propuneri revoluționare și drastice, dar în momentul în care le-am acceptat pe deplin, efectul a fost electric. A existat un sentiment de victorie, urmat de o asemenea pace și seninătate pe care nu le cunoscusem niciodată. Era o încredere deplină. M-am simțit înălțat, de parcă vântul mare și curat al unui vârf de munte ar fi suflat dincolo. Dumnezeu vine la majoritatea oamenilor treptat, dar impactul Lui asupra mea a fost brusc și profund.

     Și Bill a crezut că înnebunește.

„Pentru o clipă m-am alarmat și l-am sunat pe prietenul meu, doctorul, să-l întreb dacă sunt încă sănătos la minte. M-a ascultat mirat în timp ce vorbeam.
     „În cele din urmă, a clătinat din cap, spunând: „Ti s-a întâmplat ceva, nu înțeleg. Dar ar fi bine să te agăți de asta. Orice este mai bun decât așa ai fost.”

     Nu cred că vreunul dintre noi știe cu adevărat ce a avut loc în viața lui Bill în acea zi, pentru că noi nu eram acolo și nu eram Bill Wilson. Dar știm asta: că asta i s-a întâmplat lui Bill în jurul datei de zece sau unsprezece decembrie 1934. Știm că Bill nu a murit decât în ​​ianuarie 1971. Știm că Bill nu a mai fost nevoit să mai bea whisky sau alcool în niciun fel. orice formă atâta timp cât a trăit. Ceva profund a avut loc în viața lui Bill în acea zi, ca rezultat al acestui program practic de acțiune care i-a fost adus de Ebby de la grupele Oxford însuși.

     Bill a fost prima ființă umană care a știut toate cele trei lucruri. El știa care era problema. El știa care este soluția. El cunoștea programul practic de acțiune. Când a aplicat-o în viața lui, s-a recuperat din boala alcoolismului. Oamenii de astăzi, cred ei, ei bine, Bill, tocmai a avut acest fulger alb grozav, știi, fără nimic care să-l pregătească să aibă asta. Putem vedea în Povestea lui Bill unde a făcut de fapt Pașii. Cu mult, mult, înainte de a fi scriși vreodată, Bill i-a luat și i-a aplicat în propria viață. 

 

 

PASUL 2

 „NOI, CEI DIN ALCOOLICII ANONIMI, cunoaștem mii de bărbați și femei care au fost cândva la fel de fără speranță ca Bill. Aproape toți s-au recuperatt. Au rezolvat problema băuturii.

Există o soluție

Finalizând Povestea lui Bill, am pus bazele. Știm exact care este problema. Aceasta este finalizarea secțiunii referitoare la problemă a cărții. Acum că știm problema putem lua acele informații și trecem în a doua parte a fazei Cărții Mari: care este soluția? La fel ca atunci când mergi la medic, primul lucru pe care îl face medicul este să afle: care este problema? El pune un diagnostic. Odată ce face un diagnostic, atunci poate scrie o rețetă. Nu poate scrie o rețetă până nu află: care este problema? Chiar aici, acum va începe să scrie rețeta pentru alcoolismul nostru.

     Am spus că suntem neputincioși și, evident, puterea, aceasta ar fi soluția. Din moment ce nu putem... să facem nimic în privința corpului, putem lucra doar în minte. Spune să credem că acea Putere va trebui să lucreze mai degrabă în minte decât în ​​corp. Așa că acum că vedem că avem o alergie fizică și o obsesie mentală, credem că răspunsul este puterea care lucrează în minte. Prin urmare, am ajuns să credem că o Putere mai mare decât noi înșine ne poate readuce la minte. 

Nu întâmplător acest capitol se intitulează, Există o soluție. Hai să scriem rețeta.

Pe măsură ce citim Povestea lui Bill, cu siguranță ne-am identificat cu Bill. Cu siguranță l-am văzut pe Bill recuperându-se din boala. Procesul de recuperare pe care l-a folosit este încă cam neclar în mintea noastră până în acest moment. Nu suntem cu adevărat siguri ce s-a întâmplat acolo. Dar capitolul doi ne va arăta exact ce s-a întâmplat cu Bill. O să facă asta spunându-ne: există o soluție. Va descrie nu numai ce s-a întâmplat cu Bill, ci și ce s-a întâmplat cu mulți alți oameni.

 

     La început, cei care și-au revenit erau Bill și Ebby. Ei au fost părtășia acelei zile, la început, doi oameni. Dar acum vom vorbi despre mii de oameni. Același lucru a avut loc în viața lor. Ne va arăta exact ce a avut loc.

 

…

 „... bucuria noastră nu se potolește pe măsură ce mergem pe căile noastre individuale. Sentimentul de a fi împărtășit un pericol comun este un element din cimentul puternic care ne leagă.

     Părtășia Alcoolicilor Anonimi este un lucru puternic. Amintiți-vă că am spus în Primul Pas că suntem neputincioși. Deci, una dintre soluțiile la alcoolism este puterea care se află în comunitatea Alcoolicilor Anonimi. Există multă putere în comunitatea Alcoolicilor Anonimi. Dar el spune că nu este suficient. Acesta este doar un element din cimentul care ne leagă.

     Amintiți-vă, în 1939, nu puteau să prevadă. Această carte a fost de fapt scrisă înaintea comunității Alcoolicilor Anonimi, pentru că nu aveau decât o sută. Au fost foarte norocoși într-un fel. Nu puteau merge la nouăzeci de întâlniri în nouăzeci de zile. Nu aveau atât de multe.
Poți să fii cu adevărat agățat de părtășie, mergi doar la întâlnire, mergi la întâlniri, mergi la întâlniri. Dar cartea spune că întâlnirile, părtășia nu sunt suficiente. 

Există un proces prin care trebuie să treci.
Sunt câțiva pași pe care va trebui să-i faci.
Mulți dintre voi s-ar putea să se oprească la unii dintre ei.
Participarea la întâlnirile AA nu te va face un membru treaz al Alcoolicilor Anonimi. El spune, asta nu este suficient.

„Dar asta în sine nu ne-ar fi ținut niciodată împreună, așa cum suntem acum uniți.
„Faptul extraordinar pentru fiecare dintre noi este că am descoperit o soluție comună.”

     Am descoperit soluția comună. Nu numai că avem aceeași problemă, dar ceea ce ne leagă astăzi aici este că avem aceeași soluție comună. Mai târziu în cartea noastră, ne va spune că soluția comună este o experiență spirituală vitală care face ca modificări de personalitate suficiente pentru a se recupera. (Anexa II)

 

Chiar pe această pagină ne-a vorbit despre Putere. El a spus că eram neputincioși deja în primul capitol și în The Doctor's Opinion. Pe această pagină ne spune - credem că scrie rețeta. Pentru a depăși această neputință, credem că puterea părtășiei și Puterea experienței spirituale vor face ca o persoană să biruiască neputința față de alcool. Acestea sunt cele două elemente. Părtășia, da, trebuie să avem părtășia, dar adevărata Putere este în experiența spirituală, care este soluția comună la alcoolism.

 

...

 'De ce se comportă așa? Dacă sute de experiențe i-au arătat că o băutură înseamnă o altă dezamăgire, cu toată suferința și umilința aferente, de ce ia acea băutură? De ce nu poate rămâne pe vagonul cu apă? Ce s-a întâmplat cu bunul simț și cu puterea de voință pe care încă le arată uneori în privința altor chestiuni?

     „Poate că nu va exista niciodată un răspuns complet la aceste întrebări. Opiniile variază considerabil cu privire la motivul pentru care alcoolicul reacţionează diferit de oamenii normali. Nu suntem siguri de ce, odată ajuns la un anumit punct, nu se poate face nimic pentru el. Nu putem răspunde la ghicitoare.
     „Știm că, în timp ce alcoolicul se ține departe de băutură, așa cum poate face timp de luni sau ani, el reacționează la fel ca ceilalți bărbați. Suntem la fel de convinși că, odată ce ia orice alcool în sistemul său, se întâmplă ceva, atât în ​​sens corporal, cât și mental, ceea ce face practic imposibil pentru el să se oprească (începutul p. 23). Experiența oricărui alcoolic va confirma din belșug acest lucru.
     „Aceste observații ar fi academice și fără rost dacă prietenul nostru nu ar lua niciodată prima băutură, punând astfel în mișcare ciclul teribil. Prin urmare, principala problemă a alcoolicului se concentrează în mintea lui, mai degrabă decât în ​​corpul lui.'

     Dacă nu iau niciodată prima băutură, nu pot declanșa alergia. Dacă nu declanșez alergia, atunci pofta nu se va produce niciodată și nu voi ajunge beat, și bolnav și în tot felul de necazuri.

     Se pare că... nu mă pot abține să iau prima băutură. Există ceva în mintea mea care pare să-mi spună că e în regulă să beau când este evident că nu este. Deci adevărata problemă nu este faptul că sunt alergic la alcool. Adevărata problemă este faptul că mintea îmi tot spune că e în regulă să beau alcool. Deci, adevărata problemă se concentrează mai degrabă în minte decât în ​​corp.

 „Dacă-l întrebi de ce a început pe ultima beție, sunt șanse să-ți ofere oricare dintre o sută de alibiuri. Uneori, aceste scuze au o anumită plauzibilitate, dar niciuna dintre ele nu are cu adevărat sens în lumina ravagiilor pe care le creează unui alcoolic. Sună ca filozofia omului care, având o durere de cap, se bate în cap cu un ciocan ca să nu simtă durerea. Dacă atrageți acest raționament greșit în atenția unui alcoolic, acesta va râde sau va deveni iritat și va refuza să vorbească.

     — Din când în când poate spune adevărul.
     Oricât de ciudat ar părea, noi – din când în când – spunem adevărul.
Vorbeam cu o doamnă zilele trecute în Al-Anon. Soțul ei încă mai bea. Ea a spus: Tot ce face el este să mintă, să mintă, să mintă. Cum vă puteți da seama când unul dintre voi minte. Am spus, dragă, urmărește-l cu atenție. Când îi vezi buzele mișcându-se, atunci probabil că te minte.
Este vorba despre băutură dar uneori spunem adevărul.

 „Și adevărul, ciudat de spus, este, de obicei, că el nu are mai multă idee de ce a luat băutura aceea de foc decât ai tu. Unii băutori au scuze cu care sunt mulțumiți o parte din timp. Dar în inimile lor ei chiar nu știu de ce o fac. Odată ce această boală are o putere reală, ei sunt o mulțime de nedumeriți. Există obsesia că cumva, într-o zi, vor învinge jocul. Dar deseori bănuiesc că sunt în stare de scădere.

     Ține minte, o obsesie a minții este o idee atât de puternică încât depășește toate celelalte idei și te face să crezi o minciună, ceva care nu este adevărat. 

 

Marea obsesie a fiecărui alcoolic este, într-o zi, cumva, vom învinge jocul. Încercăm în toate modurile din lume să-l învingem. Știm doar că putem. Dar adevărul este că nu putem. Adevărul este că nu putem. Obsesia minții este cea care ne duce înapoi la băutură.

„Adevărul este că majoritatea alcoolicilor, din motive încă obscure, și-au pierdut puterea de a alege în privința băuturii. Așa-numita noastră putere de voință devine practic inexistentă. Suntem incapabili, în anumite momente, să aducem în conștiința noastră cu suficientă forță amintirea suferinței și umilințelor de acum o săptămână sau o lună. Suntem fără apărare împotriva primei băuturi. '(scriere italica in carte pentru a sublinia importanta mesajului)

     Pentru ca puterea voinței să funcționeze, mintea trebuie să vadă ceva în neregulă cu ceea ce vrea să facă. Dar dacă mintea nu vede nimic în neregulă cu ceea ce vrea să facă, atunci puterea voinței este inexistentă. În anumite momente, mintea noastră nu-și poate aminti cu suficientă forță suferința și durerea și umilirea ultimului bețiv. Întotdeauna spune că de data aceasta va fi diferit. De data asta nu ne vom îmbăta și nu ne vom duce la închisoare. De data asta nu o să ne îmbătăm și să intrăm într-o epavă de mașină. O să bem două pahare și să ne distrăm ca ceilalți. Chiar credem că putem face asta.

 

…

 „Sentimentul de a fi împărtășit într-un pericol comun este un element din cimentul puternic care ne leagă. Dar asta în sine nu ne-ar fi ținut niciodată împreună, așa cum suntem acum uniți.

     „Faptul extraordinar pentru fiecare dintre noi este că am descoperit o soluție comună. Avem o cale de ieșire asupra căreia putem fi absolut de acord și asupra căreia ne putem alătura într-o acțiune frățească și armonioasă. Aceasta este vestea minunată pe care această carte o poartă celor care suferă de alcoolism.

 

cap. Există o soluție

     Avertizându-ne că, deși părtășia este un lucru puternic, asta în sine nu este suficient. Vom avea nevoie, de asemenea, de Puterea care vine din soluție - soluție comună. Cred că una dintre cele mai mari tragedii din lume de astăzi este că avem literalmente milioane de oameni care vin la comunitatea Alcoolicilor Anonimi și care nu fac altceva decât să se bucure de părtășie. Nu fac nimic în privința soluției comune.
     Ține minte, dr. Silkworth ne-a spus că va trebui să ne schimbăm. A spus că vom avea nevoie de o schimbare psihică. (p. xxvii, par. 1-2) Părtășia nu va aduce acest lucru. Schimbarea psihică se realizează prin soluția comună. Acolo ne schimbăm atitudinile mentale și viziunea asupra vieții. (p. 84, par. 1) Acolo învățăm să trăim și să fim treji și pașnici și fericiți și senini în același timp.
     Văd oameni care vin la AA și nu fac altceva decât părtășie și nu se schimbă. Le este frică. Ei rămân supărați. Ei rămân iritați. Ei rămân neliniștiți și nemulțumiți. Aceeași veche rușine, frică, vinovăție și remușcare le mănâncă și după un timp dispar.

     „Unde s-a dus John?”  John s-a întors acolo și bea din nou. Sau John a fost ucis într-o epavă de mașină sâmbătă noaptea trecută. Sau John s-a împușcat săptămâna trecută. Mă gândesc din nou, aceasta este responsabilitatea noastră, membrii mai în vârstă, de a face acest lucru clar pentru fiecare nou venit care intră pe ușa unei întâlniri a Alcoolicilor Anonimi că există două părți ale soluției. Una este această părtășie extraordinară și este grozavă. Nu cred că am putea supraviețui fără ea. Dar cealaltă este soluția comună, experiența spirituală vitală (p. 27, par. 5) care va fi adusă de trusa simplă de instrumente spirituale puse la picioarele noastre. (pag. 25, alin. 2)
     

Prima jumătate a acestui capitol va vorbi despre noi, cei care alcătuim această părtășie. O să vorbească despre alcoolic. Ne va explica de ce doar părtășia nu este suficientă.
     Ultima jumătate a capitolului ne va explica apoi care este soluția reală. Cartea nu ne lasă niciodată atârnați nicăieri. Nu face niciodată o declarație pe care să nu explice în continuare.  Bill ne va arăta în prima jumătate a acestui capitol de ce trebuie să avem soluția care se află în ultima jumătate a acestui capitol.
     
     Privind această primă pagină a capitolului doi. Am putut vedea diagnosticul de alcoolism în Opinia medicului. Acum, aici pe pagina (șaptesprezece) vedem soluția. Vedem că nu se află doar în comunitatea Alcoolicilor Anonimi, ci și în soluția comună. 

 

…

 „Poate că te-ai întrebat deja de ce ne-am îmbolnăvit cu toții din cauza băuturii. Fără îndoială că ești curios să descoperi cum și de ce, în fața opiniei dimpotrivă a experților, ne-am recuperat dintr-o stare fără speranță a minții și a corpului. Dacă ești un alcoolic care vrea să treacă peste asta, s-ar putea să te întrebi deja: „Ce trebuie să fac?”

     „Scopul acestei cărți este să răspundă în mod specific la astfel de întrebări. Vă vom spune ce am făcut.

     Din nou vedem un cuvânt care într-adevăr nu se ocupă de generalități. Am văzut cuvântul „exact” în Cuvant inainte. Și acum vedem folosit cuvântul „specific”.

 „De ce nu bei ca un domn sau nu renunți?” — Tipul ăla nu se poate descurca cu băutura lui. — De ce nu încerci berea și vinul? „Lăsați lucrurile grele.” „Puterea lui de voință trebuie să fie slabă”. — S-ar putea opri dacă ar vrea. „Are o fată atât de dulce, ar trebui să cred că s-ar opri de dragul ei”. „Doctorul i-a spus că dacă mai bea vreodată, îl va ucide, ...”.
     „Acum, acestea sunt observații banale despre băutori, pe care le auzim tot timpul. În spatele lor este o lume a ignoranței și a neînțelegerii.

     Începe să explice cele trei... tipuri de băutori.
      „Băutorii moderați au puține probleme în a renunța complet la băutură, dacă au motive întemeiate pentru lt. O pot lua sau o pot lăsa în pace.

     Acesta este băutorul moderat sau social. Nu este mare lucru pentru ei. Iau una, două sau trei băuturi. Au o senzație de greață, scăpată de sub control și pur și simplu nu mai beau. Pot bea sau pot s[ nu bea. Chiar nu le pasă prea mult într-un fel sau altul.

 „Atunci avem un anumit tip de băutor tare. Poate avea obiceiul suficient de rău pentru a-l afecta treptat fizic și psihic. Îl poate face să moară cu câțiva ani înainte de vremea lui. Dacă un motiv suficient de puternic - sănătatea, îndrăgostirea, schimbarea mediului sau avertismentul unui medic - devine operațional, acest bărbat poate, de asemenea, să se oprească sau să modereze, deși i-ar putea fi dificil și supărător și poate chiar să aibă nevoie de un tratament medical. Atenţie.'

     O vedem pe această persoană tot timpul. Îl numim băutorul tare sau intens. Ei beau exact ca noi. Dar dacă li se va prezenta un motiv suficient de puternic, fie vor înceta cu totul să bea, fie vor învăța să-și modereze băutura. Acești oameni nu sunt alcoolici.

     Acum se spune: „Dar cum rămâne cu adevăratul alcoolic?”
     Dacă ești un băutor, te vei încadra într-una din aceste trei categorii. Acum ce zici de adevăratul alcoolic. Pur și simplu ne place acel termen acolo, adevărat alcoolici.
  „El poate începe ca un băutor moderat...”
     Și mulți dintre noi au făcut-o.
' ...s-ar putea să devină sau nu un băutor tare continuu...'
     Unii dintre noi am fost băutori excesiv, nu am băut în fiecare zi.
„...dar la un moment dat al acestei cariere de băutură începe să-și piardă controlul asupra consumului de băuturi alcoolice, odată ce începe să bea”.
     „Iată-l pe tipul care te-a nedumerit...”

     Amintiți-vă acum, descriem oamenii care alcătuiesc această părtășie.

 „...mai ales în lipsa lui de control. Face lucruri absurde, incredibile, tragice în timp ce bea. El este un adevărat Dr. Jekyll și Mr. Hyde. Rareori este ușor intoxicat. Este întotdeauna mai mult sau mai puțin nebunește beat. Dispoziția lui în timp ce bea seamănă cu natura lui normală, dar puțin. Poate fi unul dintre cei mai buni oameni din lume. Cu toate acestea, lasă-l să bea o zi și devine adesea dezgustător și chiar periculos de antisocial. Are un geniu pozitiv pentru a se strânge exact în momentul nepotrivit, mai ales atunci când se ia o decizie importantă sau se păstrează implicarea. El este adesea perfect sensibil și bine echilibrat în ceea ce privește totul, cu excepția băuturii, dar în această privință este incredibil de necinstit și egoist. El posedă adesea abilități, aptitudini și aptitudini speciale, și are o carieră promițătoare în față. Își folosește darurile pentru a construi o perspectivă strălucitoare pentru familia sa și pentru el însuși, apoi își trage structura în jos pe cap printr-o serie de siruri fără sens. El este tipul care se culcă atât de îmbătat încât ar trebui să doarmă ceasul. Totuși, devreme, următoarea dimineață (în partea de sus a p. 22), el caută nebunește sticla pe care a pierdut-o cu o seară înainte. Dacă își poate permite, ar putea avea băuturi alcoolice ascunse peste tot în casă, pentru a fi sigur că nimeni nu-și ia întreaga cantitate. Pe măsură ce lucrurile se înrăutățesc, începe să folosească o combinație de sedativ puternic și băutură alcoolică pentru a-și liniști nervii, astfel încât să poată merge la muncă. Amintiți-vă, aceasta a fost scrisă în 1938 și 1939. (p. 22, alin. 1) ' Apoi vine ziua în care pur și simplu nu poate reuși și se îmbată din nou. Poate merge. la un medic care îi dă morfină sau vreun sedativ cu care să se diminueze. Apoi începe să apară la spitale și... Centre de tratament.

     Le spuneau sanatorii, azi le zice centre de tratament, aceeași afacere.

    Sunt un loc în care trimit oameni ca noi să încerce să facă ceva pentru noi. Cea mai mare parte a acestei descrieri a fost scrisă în genul masculin, deoarece în anii '30, singurii oameni cu care aveau de-a face, desigur, erau practic toți bărbați. Abia înainte de a fi scrisă Cartea Mare, a apărut prima femeie. Dar dacă o doamnă ar trebui să citească acest lucru pur și simplu transferându-o pentru el, atunci mai multe femei s-ar putea găsi și în această descriere.
     Cred că toți cei care suntem alcoolici, fie că avem optsprezece, sau șaisprezece, sau doisprezece, sau șaizeci și doi, ne putem găsi în această descriere undeva. Mă îndoiesc că vreunul dintre noi ar putea să se potrivească cu tot ce există acolo, dar toți ne putem potrivi cu o parte din acea descriere a alcoolicului, o imagine foarte cuprinzătoare a alcoolicului.
     Se spune:  „Aceasta nu este nicidecum o imagine cuprinzătoare a adevăratului alcoolic, deoarece modelele noastre de comportament variază. Dar această descriere ar trebui să-l identifice aproximativ.

 

…

 „Suntem americani obișnuiți. Toate secțiunile acestei țări și multe dintre ocupațiile sale sunt reprezentate, precum și multe medii politice, economice, sociale și religioase. '

Există o soluție

     Vorbește despre comunitatea Alcoolicilor Anonimi așa cum există astăzi sau la momentul în care a fost scrisă această carte. Fellowship este alcătuit din oameni din multe secțiuni diferite ale țării. Este alcătuit din diferite ocupații. Avem medii politice diferite. Avem medii economice diferite. Avem medii sociale diferite. Avem medii religioase diferite. Alcoolicii Anonimi este probabil cel mai amestecat grup de oameni din lume. Poți vedea oameni cu tot felul de medii sociale, de la cel mai înalt la cel mai de jos, tot felul de ocupații, tot felul de religii. Suntem atât de amestecați. Suntem atât de diferiți. De obicei, oamenii care se adună - ca și cum ar avea aceeași religie, sau au același mediu politic, același mediu social - au ceva în comun. Nu avem niciunul dintre aceste lucruri în comun. În mod normal suntem oameni care nu s-ar amesteca. N-ar fi trebuit să ne cunoaștem niciodată. 

 „Dar există între noi o părtășie, o prietenie și o înțelegere care este de nedescris minunat.”

     Suntem foarte, foarte apropiați, deși nu ar fi trebuit să ne cunoaștem niciodată. Bill vorbește în această carte de multe tipuri diferite de oameni. El a avut capacitatea pură, deși îndrumarea lui Dumnezeu, de a picta imagini. El a folosit pilde pentru a învăța. El folosește această pildă a părtășiei ca și cum, a spus el, suntem ca pasagerii pe un mare vas. În acel timp, 1939, acea a fost modalitatea de a călători în Europa. Aceasta a fost o ilustrare foarte potrivită, deoarece calea de a călători în Europa era pe marile transatlantice.

     El spune: „Suntem precum călătorii de pe un vapor ce tocmai a scăpat dintr-un naufragiu, când toţi - de la proră până la pupă - se simt camarazi, fericiţi, egali.”

     Pe aceste mari nave maritime erau tot felul de oameni acolo, dar acești oameni erau separați pe medii sociale. Jos, "plebea". Când ajungeai pe punțile de sus, unde aveau apartamente și toate finețurile, oamenii aceia mâncau într-o sufragerie specială. Și dacă ai fi o persoană foarte specială în acea sufragerie specială, ai putea sta la masa Căpitanului.
     Era un drum lung de la masa Căpitanului până la secțiunea de jos. De fapt, acești bărbați nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată în călătoria lor. Așa cum nu ar fi trebuit să ne întâlnim niciodată în călătoria vieții. Nu avem nimic în comun, nimic din lucrurile obișnuite. Dar în timpul acelei nopți - și vorbesc despre Titanic tot timpul - când au lovit acel aisberg, când au mers peste bord, când au lovit apa aceea, acești oameni aveau ceva în comun. Au avut o problemă comună. 

Aceasta este frumusețea părtășiei Alcoolicilor Anonimi. Deși nu ar fi trebuit să ne întâlnim niciodată, venim din medii atât de diverse. Am fost aruncați împreună. Singurul lucru pe care îl avem în comun este că suferim de boala alcoolismului. Cam asta e singurul lucru. Este singurul lucru pe care îl avem în comun. Aceasta este ceea ce ne leagă. Suferința și problemele sunt legături grozave.

 „Spre deosebire de sentimentele pasagerilor navei, totuși, bucuria noastră de a scăpa de dezastru nu se potolește pe măsură ce mergem pe drumul nostru individual”.

     Sunt sigur că în noaptea aceea, odată ce pasagerii navei au fost salvați și s-au întors la uscat, tipul de la secția de jos probabil a spus, tipul ăsta este prea mare pentru mine. Și sunt sigur că tipul de la masa Căpitanului a spus, nu ar trebui să mă asociez cu acest tip. S-au întors la vechile vieți, pentru că dezastrul lor se terminase. Dar noi mereu vom fi alcoolici.

 

…

 „Suntem fără apărare împotriva primei băuturi”.

     „Consecințele aproape sigure care urmează să luăm chiar și un pahar de bere nu se înghesuie în minte pentru a ne descuraja. Dacă apar aceste gânduri, ele sunt neclare și ușor înlocuite cu vechea idee ușoară că de data aceasta ne vom comporta pe noi înșine ca ceilalți oameni. Există un eșec complet al tipului de apărare care împiedică cineva să pună mâna pe o sobă încinsă.

     Îmi amintesc, mama punea întotdeauna o cadă veche de zinc în spatele sobei din sufragerie. Încingea apa pe aragazul din bucătărie, apoi o aducea și o punea în cada de spălat. Copilul cel mai mare făcea mai întâi baie, apoi următorul, și următorul, și următorul. Când ajunge la cel mai mic, apa aia veche devenise cam zdrobită, știi. Dar tot trebuia să faci o baie.
     Nu o sa uit niciodată. Într-o noapte, în plină iarnă, eram în spatele acelei sobe, în cadă, făcând o baie. M-am aplecat și când am făcut-o, mi-am lipit spatele de acea sobă. Acel lucru mi-a făcut o veziculă pe partea din spate de mărimea mâinii mele și m-a durut ca naiba. De atunci nu am mai avut o obsesie a minții să-mi bag fundul pe o sobă încinsă.
    Dar alcoolul m-a ars în mod repetat, iar și iar și iar și iar, și m-a rănit la fel de rău. Totuși, obsesia minții spune, hei, nu te va arde de data asta. Întotdeauna obsesia minții spune că va fi în regulă.
     Genul de apărare care ne ferește de situații normale periculoase, situații dureroase, rănitoare, acea apărare nu există atunci când vine vorba de alcool. Lipsește ceva în capul nostru. Există un comutator care nu face dreapta sau s-a întâmplat ceva aici, pe care majoritatea oamenilor îl au în cap. Se pare că nu avem asta.

 „Alcoolicul s-ar putea să-și spună în cel mai dezinvolt mod: „Nu mă va arde de data asta, așa că iată cum!” Sau poate că nu gândește deloc. Cât de des unii dintre noi au început să bea în acest mod nonșalant și, după al treilea sau al patrulea, au bătut în bar și ne-am spus: „Pentru numele lui Dumnezeu, cum am reluat vreodată?” Doar pentru a avea acel gând înlocuit de „Ei bine, mă opresc cu a șasea băutură”. Sau „La ce folosește oricum?” „Când acest tip de gândire este pe deplin stabilit la un individ cu tendințe alcoolice, probabil că s-a plasat dincolo de ajutorul uman...” Pasul # 1-2 Big Book Pagina # 24-25 Caseta 3A-12
     Acum, dacă ne-am plasat dincolo de ajutorul uman, atunci părtășia Alcoolicilor Anonimi nu va duce la recuperarea bolii noastre. Pentru că părtășia este formată dintr-o grămadă de ființe umane.
      (p. 24, alin. 5: p. 25, alin. 1) „...și dacă nu este închis, poate muri sau înnebuni definitiv. Aceste fapte dure și urâte au fost confirmate de legiuni de alcoolici (începutul p. 25) de-a lungul istoriei. Dar pentru harul lui Dumnezeu, ar fi existat alte mii de demonstrații convingătoare. Mulți vor să se oprească, dar nu pot.

     Și apoi scrie:  „Există o soluție”.

 

…

 

„Există o soluție”.

     Ni s-a descris ca ce avem este o condiție fără speranță a minții și a corpului. Acest lucru  care tocmai ni s-a descris ne spune că fie vom muri, fie vom înnebuni definitiv. Dar spune că există o soluție la ceea ce tocmai au descris.
     Acum, vom începe să ne uităm la soluția comună. Ne-am uitat la oamenii din tovărășie. Acum putem vedea de ce va trebui să avem această soluție comună. Pentru că ne-am plasat dincolo de ajutorul uman. Să ne uităm la soluție și să vedem care este.

 

„Există o soluție. Aproape niciunuia dintre noi nu ne-a plăcut căutarea de sine, strângerea mândriei noastre, mărturisirea neajunsurilor pe care procesul le cere pentru desăvârșirea cu succes. Dar am văzut că a funcționat cu adevărat în alții și am ajuns să credem în deznădejdea și inutilitatea vieții așa cum o trăim. Când, așadar, am fost abordați de cei în care problema fusese rezolvată, nu ne-a mai rămas nimic decât să ridicăm trusa simplă de unelte spirituale așezate la picioarele noastre. Am găsit o mare parte din rai și am fost aruncați într-o a patra dimensiune a existenței la care nici măcar nu visasem.
     „Marele fapt este doar acesta și nimic mai puțin: am avut experiențe spirituale profunde și eficiente (Complet explicat-Anexa II)...”

     În cele din urmă, se ajunge la soluția comună a alcoolicului: o experiență spirituală profundă și eficientă. Ce face asta?

 „...care a revoluționat întreaga noastră atitudine față de viață, față de semeni și față de universul lui Dumnezeu. Faptul central al vieții noastre de astăzi este certitudinea absolută că Creatorul nostru a intrat în inimile noastre și trăiește într-un mod care este într-adevăr miraculos. El a început să realizeze acele lucruri pentru noi pe care nu le-am putea face niciodată singuri.

     El spune că această experiență spirituală - și observăm că produce o atitudine - ne revoluționează întreaga atitudine față de semeni și față de universul lui Dumnezeu. Aceasta pare ceea ce căuta Dr. Silkworth când a spus, dacă nu putem avea o schimbare psihică există foarte puține speranțe de recuperare. Spunem că această experiență spirituală va produce acea experiență psihică. Schimbare. Acestea sunt lucruri ale minții, atitudini, nu ale corpului. Acestea sunt schimbarea. în interiorul minții. Există un alt asterisc acolo care este foarte, foarte important.
     Dacă nu am observa acel asterisc din carte - experiența spirituală este un termen foarte înalt și le-a lipsit primilor cititori ai Cărții Mari. Așa că au pus un asterisc acolo și scrie: „*Complet explicat--Anexa II”.

     Când au publicat prima tipărire a primei cărți mari, nu avea un asterisc acolo. Cititorul, citind această carte, când spune experiență spirituală, a trebuit să folosească propriul concept despre ceea ce este o experiență spirituală. Așa că au pus o Anexă în carte, la sfârșitul cărții noastre, pentru a ne explica: despre ce vorbesc, când spun experiență spirituală.
     Ar fi foarte greu să continuăm dacă am avea o concepție greșită a termenului, experiență spirituală. O anexă - când vedem o anexă - înseamnă ceva care a fost adăugat cărții de când a fost publicată pentru a o face mai completă. Acest apendice a fost adăugat - și dacă ați continua de aici cu ideea greșită a experienței spirituale, întreaga carte s-ar prăbuși total.

 

…

„Dacă ești la fel de alcoolic ca și noi, credem că nu există o soluție de mijloc. Eram într-o poziție în care viața devenea imposibilă și, dacă am fi trecut în regiunea din care nu există întoarcere prin ajutorul uman, nu aveam decât două alternative: una era să mergem până la capătul amar, ștergând conștientizarea situației noastre intolerabile cât am putut mai bine”

Pasul unu.

 „și cealaltă să acceptăm ajutor spiritual”.

Pasul doi.

Gândul predominant în AA astăzi este că ar fi bine să nu vorbești prea mult despre Dumnezeu, pentru că s-ar putea să-l alungi pe noul venit. Cartea Mare nu se deranjează să vorbească despre Dumnezeu. Cartea Mare ne spune că avem doar una dintre cele două alternative: să bem până când murim sau să acceptăm ajutor spiritual, una dintre cele două. Acestea se dovedesc a fi Pasul Unu și Pasul doi.

     Un vechi sponsor m-a ajutat foarte mult în acest domeniu. El a spus,, nu trebuie să-ți faci griji că-l falungi pe noul venit vorbind despre Dumnezeu. El a spus, pentru că dacă o faci, atunci whisky-ul îl va aduce înapoi aici dacă trăiește suficient. Cred că undeva trebuie să ne confruntăm cu faptul că puterea umană nu rezolvă boala alcoolismului; că se realizează prin spiritualitate. Avem doar una dintre cele două alternative: să bem până când murim sau să acceptăm ajutor spiritual, Pasul Unu și Pasul doi. El va repeta asta iar și iar și iar pe măsură ce progresăm prin carte. 

Este prima dată când ne pregătește de fapt pentru pașii unu și doi. El va face asta pe parcursul acestor capitole anterioare. Acesta este scopul ei -- să ne dea Pasul Unu și Pasul Doi. El ne-a spus soluția. Ne va spune același lucru din nou, într-adevăr, în următoarele câteva pagini, pentru a-și întări punctul de vedere. Va folosi o poveste despre Rowland H. care a mers să-l vadă pe doctorul Carl Jung. De aici a venit originea Pasului doi. 
     Această poveste ne oferă multe. Ne spune de unde a venit acest lucru și de unde începe. Așa îi spui unui bețiv. El doar ți-a spus care a fost soluția, o experiență spirituală. Această poveste vă va spune același lucru. El face o abordare diferită pentru a spune același lucru. Așa vorbești cu un bețiv. Spune-i unui bețiv ce ai de gând să-i spui mai întâi.
Îi spui ce vrei să-i spui. Apoi îi spui ce i-ai spus și el înțelege.

 

…

 Bill a folosit o poveste despre Rowland H. care a mers să-l vadă pe doctorul Carl Jung. De aici a venit originea Pasului doi. 

     Spune același lucru în două sau trei moduri diferite (ca sa intareasca ideea).

     Așa că spune povestea: 

„Un anume om de afaceri american avea abilități, bun simț și caracter înalt”.
     Acesta a fost Rowland Hazzard.
„De ani de zile s-a mutat de la un sanatoriu la altul”.
     Rowland provenea și dintr-o familie proeminentă din Vermont.
„A consultat cei mai cunoscuți psihiatri americani. Apoi plecase în Europa, punându-se în grija unui medic celebru. Tipul era alcoolic. Familia lui avea bani.

     Dr. Carl Jung, amintește-ți că la vremea aceea era unul dintre cei mai mari psihiatri ai timpului său. El a fost... acesta a fost un om genial, unul dintre cei mai buni din lume.

 ' ... care i-a prescris. Deși experiența îl făcuse să fie sceptic, și-a încheiat tratamentul cu o încredere neobișnuită. Starea lui fizică și psihică era neobișnuit de bună. Mai presus de toate, el a crezut că a dobândit o cunoaștere atât de profundă a funcționării interioare a minții sale și că izvoarele ascunse că recidiva era de neconceput.

     El nu a mers acolo pentru un program de tratament de douăzeci și opt de zile. Rowland a rămas în tratamentul Dr. Carl Jung, cu Dr. Carl Jung timp de un an.
   „Cu toate acestea, s-a îmbătat în scurt timp. Mai derutant încă, nu putea să-și dea nicio explicație satisfăcătoare pentru căderea lui.
     „Așa că s-a întors la acest doctor, pe care-l admira, și l-a întrebat de ce nu s-a putut recupera. El a dorit mai presus de toate să-și recapete stăpânirea de sine. Părea destul de rațional și echilibrat în ceea ce privește alte probleme. Cu toate acestea, nu avea niciun control asupra alcoolului. De ce a fost asa?

     „L-a implorat pe doctor să-i spună tot adevărul și l-a înțeles. După părerea doctorului, era cu totul fără speranţă; nu și-ar putea recăpăta niciodată poziția în societate și ar trebui să se pună sub cheie sau să angajeze un bodyguard dacă se aștepta să trăiască mult. Asta a fost o părere grozavă a unui medic.
     „Dar acest om încă trăiește și este un om liber. Nu are nevoie de bodyguard și nici nu este închis. El poate merge oriunde pe acest pământ unde pot merge și alți oameni liberi fără dezastre, cu condiția să rămână dispus să mențină o anumită atitudine simplă.
     „Unii dintre cititorii noștri alcoolici ar putea crede că se pot descurca fără ajutor spiritual. Să vă spunem restul conversației pe care prietenul nostru a avut-o cu medicul său.
     „Doctorul a spus: „Ai mintea unui alcoolic cronic. Nu am văzut niciodată să se recupereze un singur caz în care acea stare de spirit a existat în măsura în care există în tine”. Prietenul nostru a simțit că porțile iadului s-au închis asupra lui cu un zgomot.
     „I-a spus doctorului: „Nu există nicio excepție?”
     „Da”, a răspuns doctorul, „există. Excepții de la cazuri precum al dumneavoastră au apărut încă din timpuri.
     Amintiți-vă, dr. Carl Jung a fost un psihiatru care se ocupa cu mintea. Avea la dispoziție toate cunoștințele din acel moment ale minții umane. I-a spus lui Rowland, a spus el, în domeniul meu de înțelegere, a cunoștințelor mele, nu te pot ajuta. Acest om este un om foarte umil care spune: nu te pot ajuta, dar există ajutor. Un alt domeniu al vieții umane este viața spirituală. Psihiatrii nu știu nimic despre asta. Ei au de-a face cu mintea. Teologi spirituali și alți oameni se ocupă de acest domeniu. Avem specialisti pe corp, specialisti pe minte si specialisti pe spirit.
     Dr. Carl Jung a reușit să admită că nu are abilitățile pentru a vă ajuta, dar există ajutor în domeniul spiritual. De fapt, el spune că alcoolicii (recuperările) au avut loc încă de la început. Alcoolicii au devenit treji, probabil, în programe spirituale într-o biserică sau așa ceva, din când în când, de la începutul timpurilor. Dar dr. Carl Jung a văzut asta și a luat de la acești oameni și i-a dat-o lui Rowland. El a spus, nu te pot ajuta. Dr. Carl Jung nu poate ajuta!

…

 „Ici și colo, din când în când, alcoolicii au avut ceea ce se numesc experiențe spirituale vitale. Pentru mine aceste evenimente sunt fenomene. Ele par a fi în natura unor uriașe deplasări și rearanjamente emoționale. Ideile, emoțiile și atitudinile care au fost cândva forțele călăuzitoare ale vieții acestor oameni sunt aruncate dintr-o dată într-o parte și un set complet nou de concepții și motive încep să le domine. De fapt, am încercat să produc o astfel de rearanjare emoțională în tine. Cu multe persoane, metodele pe care le-am folosit sunt de succes, dar nu am avut niciodată succes cu un alcoolic de descrierea ta." * '

     Se pare că, dacă citim acolo: rearanjamente de idei, emoții și atitudini, toate aceste lucruri sunt schimbate. Dr. Carl Jung a descoperit cum să producă schimbarea psihică pe care dr. Silkworth o căuta înapoi la Spitalul Towns. Dr. Jung a spus că experiența spirituală va produce aceste schimbări psihice. Putem privi și vedea cum miracolul „Alcoolicilor Anonimi”, cum s-au întâmplat toate acestea. Dr. Silkworth era înapoi la Spitalul Towns (în New York City). Singurul lucru pe care Dumnezeu l-a dat doctorului Silkworth a fost cunoașterea: care este problema? Asta era tot ce știa. El știa că schimbarea era o schimbare psihică, dar dr. Silkworth nu știa cum să producă schimbarea psihică.

     Rowland merge să-l vadă pe Dr. Carl Jung în Elveția. Dr. Carl Jung i-a dat lui Rowland soluția, experiența spirituală care va produce schimbarea psihică. Rowland îl părăsește pe doctorul Carl Jung și se întoarce. Amintiți-vă că grupul Oxford era foarte proeminent în acele vremuri în întreaga lume. Așa că Rowland s-a întors, probabil că Dr. Carl Jung a sugerat asta,la mișcarea Grupurilor Oxford. Rowland s-a întors la Oxford Groups și, folosind programul lor de recuperare, a produs o schimbare psihică și s-a recuperat. Apoi i-a adus asta lui Ebby, iar Ebby i-a adus asta lui Bill.
      Toate aceste lucruri au fost acționate împreună în mintea lui Bill. Dr. Silkworth știa problema. Dr. Silkworth nu știa soluția. Dr. Carl Jung știa soluția, dar nu știa problema. Grupurile Oxford aveau programul de recuperare. Ei aveau programul de acțiune planificat, care a devenit mai târziu cei zece pași ai noștri de recuperare. Aveau programul de recuperare și nu cunoșteau problema sau soluția.

Miracolul a fost că toate aceste lucruri - Bill a spus, eu eram un instrument. Bill nu a creat niciuna dintre acestea. Niciunul dintre aceste concepte nu își are originea în Bill Wilson. Bill a spus că mintea lui era un vas care aduna aceste trei lucruri. Problema de la Dr. Silkworth, soluția de la Dr. Carl Jung și programul de acțiune planificat de recuperare de la Grupurile Oxford și le-au împerecheat în mintea lui pentru a produce cei Doisprezece Pași ai recuperării în programul „Alcoolicii Anonimi”. Acesta este miracolul „Alcoolicilor Anonimi”, că aceste lucruri au venit din toată lumea în mintea unui om pentru a fi puse în această carte.
Desigur, era o putere mai mare decât noi înșine, care avea ceva de-a face cu modul în care aceste informații au fost în cele din urmă adunate și puse în mintea lui Bill. 
Amintiți-vă că în partea de jos a paginii vedem un asterisc pe pagina douăzeci și șapte. În partea de jos a paginii scrie: „Pentru amplificare, vezi Anexa II”. -- din nou, îți cere să fii sigur că ai citit asta.
   
… 

Amintiți-vă, un manual este folosit pentru a transfera informații din mintea unei persoane prin cuvântul scris în mintea alteia. Dacă înțelegerea noastră a cuvintelor este diferită, atunci informațiile pe care le primim vor fi informații greșite. Cred că cei mai mulți dintre noi au avut o concepție despre o experiență spirituală înainte de a ajunge vreodată la AA. Să mergem la Anexa 2 din Big Book și să aruncăm o privire la ce înțeleg ei prin experiență spirituală.

Termenii - există un plural acolo, doi termeni - pe care îi vom analiza sunt „experiență spirituală” și „trezire spirituală”. Deci imediat vedem că există două moduri prin care putem face acest lucru.

 „Termenii „experiență spirituală” și „trezire spirituală” sunt folosiți de multe ori în această carte, care, la o lectură atentă, arată că schimbarea personalității suficientă pentru a duce la recuperarea după alcoolism s-a manifestat printre noi în multe forme diferite.' "

     Îmi place acolo unde spune citirea atentă. Noi, bețivii, nu facem prea multă lectură atentă. Dar dacă citim cu atenție, putem vedea că spune că această experiență spirituală aduce schimbări de personalitate suficient de bune, suficiente, pentru a ne recupera din alcoolism. 

„Totuși, este adevărat că prima noastră tipărire a dat multor cititori impresia că aceste schimbări de personalitate, sau experiențe religioase, trebuie să fie în natura unor răsturnări bruște și spectaculoase-. Din fericire pentru toată lumea, această concluzie este eronată. "

 „În primele câteva capitole sunt descrise o serie de schimbări revoluţionare bruşte. Deși nu era intenția noastră să creăm o astfel de impresie, mulți alcoolici au ajuns totuși la concluzia că, pentru a se recupera, trebuie să dobândească o „conștiință a lui Dumnezeu” imediată și copleșitoare, urmată imediat de o schimbare vastă a sentimentelor și perspectivei.

     Cititorii care citesc cartea și mulți oameni care încă nu citesc Anexa II au impresia asta, din cauza schimbării bruște a lui Bill în viața lui Bill. Există o serie de experiențe spirituale bruște menționate în carte. Cititorul care citește asta fără să citească apendicele, îi vine ideea că singurul mod în care mă voi recupera este să am același lucru brusc pe care l-a avut Bill. El a spus: Nu este adevarat.

„Printre membrii noștri în creștere rapidă de mii de alcoolici, astfel de transformări, deși frecvente, nu sunt în niciun caz regula”.

     Oamenii, încă și astăzi, au experiențe spirituale bruște în AA. Dar acest lucru este foarte rar. Și aceasta nu este în niciun caz regula.

 

„Majoritatea experiențelor noastre sunt ceea ce le numește psihologul William James. „varietatea educațională”.

     Majoritatea oamenilor din AA au astăzi o experiență spirituală a varietății educaționale. În varietatea educațională putem vedea că te vei schimba pe măsură ce înveți, educațional. Pe măsură ce învățați și aplicați, va avea loc o schimbare treptată.
     În varietatea educațională a experienței spirituale, se spune:  „...se dezvoltă lent pe o perioadă de timp. Destul de des, prietenii noului venit sunt conștienți de diferență cu mult înainte ca el să fie el însuși.
     Bill a spus la începuturile sale în discuția cu Dr. Tiebout că aproximativ zece la sută din primii o sută de oameni au avut experiențe spirituale bruște. Restul au avut o schimbare treptată. A avut loc pe o perioadă de timp. Cred că și astăzi. Experiența spirituală bruscă, este ceva de văzut, dar este foarte, foarte rar. Am văzut mulți, mulți oameni recuperându-se, prin varietatea educațională. Ei încep și lucrând programul, treptat - se pot vedea schimbări de personalitate pe care nici măcar ei nu le pot vedea. 
     Pe măsură ce lucrează programul, se schimbă treptat pe o perioadă de timp. Când în sfârșit își dă seama... persoana care trece prin varietatea educațională:  „În sfârșit își dă seama că a suferit o modificare profundă în reacția sa față de viață că o astfel de schimbare cu greu ar fi putut fi făcută de el însuși.

     În varietatea educațională, am lucrat programul, am lucrat pașii și facem ceea ce ni se spune. În sfârșit ne dăm seama că ceva s-a întâmplat în viața noastră. Aceasta este o trezire spirituală. Tipul brusc este o experiență spirituală. În varietatea educațională, devenim conștienți de schimbare - este o trezire spirituală. Ambele sunt la fel de eficiente. Ambele vor avea loc - oricare dintre ele va avea loc ca rezultat al Pașilor. Și ambele vor produce o schimbare de personalitate suficientă pentru a se recupera de alcoolism.

    „Cu puține excepții, membrii noștri constată că au interceptat...”

     În trezirea spirituală:  „au exploatat o resursă interioară nebănuită pe care o identifică în prezent cu propria lor concepție despre o Putere mai mare. decât ei înșiși.
     „Cei mai mulți dintre noi cred că această conștientizare a unei Puteri mai mari decât noi înșine este esența experienței spirituale”.
     Când avem conștientizarea că ne-am schimbat, este același lucru care se întâmplă într-o experiență spirituală.
 „Membrii noștri mai religioși o numesc „conștiința lui Dumnezeu”.
     „Cel mai ferm dorim să spunem că orice alcoolic capabil să-și confrunte cu onestitate problemele în lumina experienței noastre se poate recupera, cu condiția să nu-și închidă mintea la toate conceptele spirituale. El poate fi învins doar printr-o atitudine de intoleranță sau de negare beligerantă.
     „Considerăm că nimeni nu trebuie să aibă dificultăți cu spiritualitatea programului. Voința, onestitatea și deschiderea la minte sunt elementele esențiale ale recuperării. Dar acestea sunt indispensabile.
     Nu este nicio diferență, fie că este vorba de o experiență spirituală, fie de o trezire spirituală care va avea loc (încet) pe o perioadă de câteva luni. Una este bruscă, una este lentă, amândouă produc același lucru, o schimbare de personalitate suficientă pentru a-și reveni după alcoolism. Și fie - de fiecare dată când cineva a lucrat vreodată pașii, cei Doisprezece Pași, el este garantat - asta este ceea ce garantează cei Doisprezece Pași, singurul lucru pe care cei Doisprezece Pași îl produc este o trezire spirituală sau o experiență spirituală. Oricare dintre ele se va fi produs ca rezultat al acestor Pași.
Au adăugat această altă declarație ceva timp mai târziu. Care spunea:  

„Există un principiu care este un obstacol împotriva oricărei informații, care este o dovadă împotriva tuturor argumentelor și care nu poate să nu țină un om în veșnică ignoranță - acel principiu este anterior disprețului. la investigație."
     Neînțelegând ce înțeleg ei prin experiență spirituală, am disprețuit acest termen, pe baza a ceea ce știam eu. Când o ținem cu dispreț, atunci nimic nu se va întâmpla. Dar acum că mi-au explicat sensul cuvântului experiență spirituală, atunci am o atitudine complet diferită față de el. Aceasta nu este deloc o afacere atât de rea. O experiență spirituală nu este altceva decât o schimbare de personalitate suficientă pentru a ne recupera din boala alcoolismului.

     Am mai găsit două sau trei lucruri aici. Unul este că voi deveni conștient de faptul când am avut una, când voi deveni conștient că am profitat de o resursă interioară nebănuită de putere pe care în prezent mă identific cu Dumnezeu, așa cum Îl înțeleg. Toți cei care au avut această experiență spirituală cu cel mai mare accent vor spune, cu siguranță devenim conștienți de faptul că există o Putere mai mare decât noi înșine care lucrează în viața noastră. Dumnezeu, așa cum înțelegem noi, dim, sau cum vrem să-l numim. Cred că trebuie să observați diferiți termeni pe care îi folosește în descrierea acestei experiențe spirituale.
     În primul paragraf a vorbit despre o schimbare de personalitate. În al treilea paragraf vorbește despre schimbări revoluționare. În al treilea paragraf, la sfârșitul acestuia, el vorbește despre o schimbare vastă a sentimentelor și perspectivei. La mijlocul celui de-al patrulea paragraf el vorbește despre o modificare profundă. Și înapoi aici, la pagina douăzeci și cinci, el a vorbit despre: care ne-au revoluționat întreaga atitudine. A folosit o serie întreagă de cuvinte pentru a descrie același lucru, o schimbare. Fiecare dintre acestea înseamnă o schimbare de un fel. Cred că acesta este un alt lucru de care trebuie să ne dăm seama despre Bill când a scris. A refuzat absolut să folosească aceleași cuvinte mereu. El a spus mereu că asta ar arăta ignoranța scriitorului. Dacă ai de gând să descrii același lucru, trebuie să găsești încă zece pentru a-l descrie.
     Iată un exemplu perfect în acest sens. Nu a spus schimbare, nu a folosit cuvântul schimbare iar și iar. A continuat să folosească cuvinte diferite pentru a o descrie. Dar toate au ca rezultat o schimbare a atitudinii mentale, o schimbare a personalității suficientă pentru a se recupera. Termenul doctorului Silkworth a fost schimbare psihică.  Cei Doisprezece Pași vor aduce o schimbare în viziunea noastră asupra vieții. Înainte, când eram treji, eram neliniştiţi, iritabili şi nemulţumiţi. Eram plini de rușine, frică, vinovăție și rușine. Aceștia sunt toți termeni ai minții.
     Acum, după experiența spirituală, avem liniște sufletească, fericire și seninătate. Nu suntem plini de rușine, frică, vinovăție și remușcări. Întreaga noastră atitudine s-a schimbat. Doar venirea la întâlnirile AA nu va aduce schimbarea. Cei Doisprezece Pași, trusa simplă de instrumente spirituale,vor aduce această schimbare în viața noastră. 

…

 „În capitolul următor, apare o explicație a alcoolismului, așa cum îl înțelegem, apoi un capitol adresat agnosticului. Mulți dintre cei care au fost cândva în această clasă sunt acum printre membrii noștri. În mod surprinzător , considerăm că astfel de convingeri nu sunt un mare obstacol în calea unei experiențe spirituale.

     — Mai departe, direcții clare sunt oferite arătând cum ne-am recuperat.

     Din nou vedem cuvinte care nu se ocupă de generalități. Ne-am uitat la „specific”. Ne-am uitat la „precise”, iar acum ne uităm la o referință la „direcții clare”. Bill, ține minte, era alcoolic la fel ca și noi. Sunt aproape sigur că, la sfârșitul acestui capitol, Bill probabil s-a așezat pe spate și s-a gândit la ce a scris până acum. S-a gândit la Opinia Doctorului. S-a gândit la propria sa poveste. Prin cei doi și-ar putea spune, în capitolul doi le-am arătat care este cu adevărat problema. Apoi și-ar putea spune, le-am arătat soluția problemei, părtășia Alcoolicilor Anonimi și experiența spirituală vitală. Dar apoi și-ar putea spune că nu le va plăcea chestia asta mai mult decât mie, că nu le va plăcea ideea experienței spirituale vitale, că mulți dintre ei vor avea o aversiune față de ea exact așa cum am avut si eu. Așa că apoi își spune, ei bine, poate mai bine le explic un pic mai multe despre care este problema cu adevărat. Și când a făcut această declarație:

   „În capitolul următor, apare o explicație a alcoolismului, așa cum îl înțelegem ...

 

     Se referă la capitolul trei, Mai multe despre alcoolism. În capitolul trei, el va vorbi din nou despre exact de ce va trebui să avem această experiență spirituală vitală. Pentru că în capitolul trei, el va vorbi despre nebunia alcoolismului. El ne va arăta de ce, dacă nu avem experiența spirituală vitală, mintea noastră se va întoarce întotdeauna la dorința de a bea.

     Mulți oameni din AA spun, ei bine, nu am probleme cu nebunia, pentru că îmi amintesc toate lucrurile nebunești și stupide pe care le făceam când beam. Într-adevăr, toate acele lucruri pe care le-am făcut când eram beți, într-adevăr nu au nimic de-a face cu nebunia, sau cu nici una dintre ele. Acele lucruri pe care le facem în timp ce bem sunt cauzate de un medicament sedativ numit alcool. Medicamentul sedativ intră în creier și scade inhibițiile. Dacă creierul tău a fost umplut cu un medicament sedativ care reduce inhibițiile, mai bine ai grijă. O să faci niște lucruri destul de nebunești, stupide. Dar asta este cauzat în primul rând de alcoolul de droguri.

     Sanitatea și nebunia sunt definite ca fiind capacitatea/incapacitatea de a vedea adevărul. Este definită ca întregire a minții. Întreaga minte poate vedea întotdeauna adevărul despre un subiect. O minte care nu este întreagă, din când în când, nu poate vedea adevărul despre subiect. Și există diferite grade de nebunie.

    E ca și cum ar trebui să luăm... o plăcintă întreagă și să o punem aici, pe farfuria din fața noastră. Atâta timp cât acea plăcintă este acolo, toată, este întreagă în întregime. Dar dacă luăm o bucată din ea, atunci este doar nouăzeci la sută acolo. Dacă luăm o altă bucată din ea, atunci e doar optzeci la sută acolo. Mai luăm o bucată din ea, apoi e doar șaptezeci la sută acolo. Deci, există grade diferite de integralitate a plăcintei. Acum, nebunia nu înseamnă că suntem plecati cu totul. Înseamnă pur și simplu că nu suntem cu totul acolo.

O plăcintă care a dispărut treizeci la sută, cu siguranță, nu a dispărut complet. Doar că nu este totul acolo.

     Nebunia înseamnă același lucru în mintea umană. Majoritatea oamenilor sunt nebuni de ceva. Majoritatea oamenilor nu pot vedea adevărul despre ceva din viața lor. Dacă am putea vedea adevărul despre orice, atunci am fi ființe umane absolut, complet întregi. Dar majoritatea oamenilor au anumite domenii ale vieții lor în care nu pot vedea adevărul.
     Constatăm că majoritatea alcoolicilor în cea mai mare parte a vieții lor și în majoritatea relațiilor lor pot vedea adevărul despre majoritatea subiectelor. Majoritatea dintre noi putem lucra. Cei mai mulți dintre noi își pot câștiga existența. Majoritatea dintre noi putem face lucrurile necesare. Dar când vine vorba de alcool, se pare că suntem ciudat de nebuni. (pag. 38, alin. 3)

     Nu putem vedea întotdeauna adevărul despre alcool și credem o minciună despre alcool. Prin urmare, când vine vorba de alcool în sine, suntem nebuni. Nu înseamnă că suntem nebuni. Dacă ești nebun, ești plecat cu totul. Ești închis într-o casă de nebuni pentru a te proteja pe tine și societatea. Dar dacă ești nebun înseamnă pur și simplu că nu poți vedea adevărul despre anumite chestiuni. Singura nebunie cu care ne vom ocupa în acest capitol următor este aceea de a trata alcoolismul în sine, cu alcoolul în sine. Nu va avea de-a face cu nimic altceva. 

Dar la început tot ceea ce mă preocupă este capacitatea mea de a vedea adevărul despre alcool. Dacă văd adevărul, pot lua decizii sănătoase. Dacă iau decizii sănătoase, pot lua acțiuni sănătoase și totul este în regulă. Dar dacă nu văd adevărul, atunci iau decizii nebunești, fac acțiuni nebunești, care au ca rezultat durere și suferință și umilință pentru mine. Tot acest capitol următor va fi conceput pentru a ne arăta nebunia alcoolismului, din care trebuie să ne recuperăm.
     Ne-am uitat deja la Pasul Unu. Ne-am uitat deja la pasul doi. Dar acum vom întări Pasul Doi, pentru a ne arăta de ce trebuie neapărat să avem experiența spirituală vitală pentru a ne reda sănătatea mentala, astfel încât să putem vedea adevărul despre alcool. 

 

…

 „Cei mai mulți dintre noi nu au fost dispuși să admitem că suntem alcoolici adevărați. Nimănui nu îi place să creadă că este fizic și mental diferit de semenii săi. Prin urmare, nu este surprinzător că carierele noastre de băutură au fost caracterizate de nenumărate încercări zadarnice de a demonstra că am putea bea la fel ca ceilalți oameni. Ideea că într-o bună zi el își va controla și se va bucura de băutură este marea obsesie a oricărui băutor anormal. Persistența acestei iluzii este uluitoare. Mulți îl urmăresc până la porțile nebuniei sau morții.

     „Am învățat că a trebuit să recunoaștem pe deplin sinelui nostru interior că suntem alcoolici. Acesta este primul pas în recuperare. Amăgirea că suntem ca ceilalți oameni, sau am putea fi în prezent, trebuie să fie distrusă.

     Aici vom vedea din nou modul în care Bill folosește cuvintele, folosind multe cuvinte diferite pentru a descrie același lucru.
Pe aceste primele două paragrafe de la pagina treizeci (text original), vedem că Bill a folosit trei cuvinte; toate însemnând practic același lucru. Pur și simplu ca sa nu le repete din nou și din nou.

     În acest prim paragraf, Bill a folosit cuvântul obsesie când a spus marea obsesie a fiecărui alcoolic - a oricărui băutor anormal - această obsesie este ideea că într-o zi el își va controla și se va bucura de băutura. Am vorbit deja despre cuvântul obsesie. Fiind o idee atât de puternică, încât depășește toate ideile contrare. Te face să crezi ceva care nu este adevărat, te face să crezi o minciună. Obsesia oricărui alcoolic este că, într-o zi, el va controla și va bucura de băutura. Va putea să bea ca ceilalți oameni. Am văzut deja cum este ceva neadevărat. Dar credem cu adevărat în timp ce bem că vom reuși să facem asta. Deci putem vedea, obsesia înseamnă a crede o minciună.
     Apoi a spus că persistența acestei iluzii este uluitoare. A folosit un alt cuvânt care înseamnă practic același lucru, cuvântul iluzie. Știm cu toții ce este un iluzionist. Un iluzionist este un magician. Un magician este la fel de bun încât poate să stea în fața ta și, cu o mână ușoară și câteva elemente de recuzită, te pot face să crezi ceva care nu este adevărat. Te pot face să crezi o minciună. Deci, cuvântul iluzie și cuvântul obsesie înseamnă practic același lucru. În paragraful următor, îl vedem folosind termenul amăgire.
     „Amăgirea că suntem ca ceilalți oameni, sau ar putea fi în prezent, trebuie să fie distrusă”.
     Și cuvântul amăgire înseamnă în mod identic același lucru. Înseamnă să crezi ceva care nu este adevărat. Te amăgești să crezi ceva care este incorect. Amintiți-vă, nebunia este definită... ca o minte care nu este întreagă. Dacă mintea ta este sănătoasă, dacă ai minte, atunci ai o minte întreagă. Înseamnă că poți să vezi adevărul sau să nu vezi adevărul, pe baza căruia ești. Și toți acești trei termeni sunt folosiți pentru a descrie nebunia, credința într-o minciună. Îl vom vedea folosindu-le în mod interschimbabil de-a lungul cărții. Nu contează dacă el numește asta obsesie, iluzie sau amăgire, toate trei vor însemna același lucru.
     O să înceapă să ne arate câteva exemple din aceste iluzii, aceste obsesii sau aceste amăgiri, cum vreți să le numiți.

     

 

     „Iată câteva dintre metodele pe care le-am încercat: să bem numai bere, să limităm numărul de băuturi, să nu bem niciodată singur, să nu bem niciodată dimineața, să bem doar acasă, să nu avem bautura niciodată în casă, să nu bem niciodată în timpul orelor de lucru, a bea doar la petreceri, a trece de la scotch la țuică, a bea doar vinuri naturale, a accepta să-și dea demisia dacă a fost vreodată beat la serviciu, a face o excursie, a nu face o călătorie, a denunța pentru totdeauna (cu și fără un jurământ solemn), a face mai multe exerciții fizice, citind cărți inspiraționale, să ne ducem la o clinică sau la un sanatoriu ...
     Centre de tratament. (Asta e termenul pentru cuvântul cărții, sanatoriu, dar ele au aparut mai tarziu)
 „...să acceptăm de bună voie internarea la azil - lista se poate completa la infinit....'”.

     Cred că undeva în timpul vieții mele le-am încercat pe majoritatea. Încerc să demonstrez că pot bea ca ceilalți oameni. Am această mare obsesie că, într-o zi, voi găsi cumva o modalitate de a bea ca ceilalți oameni și de a nu mă îmbăta.

     Cartea spune: „Ne displace să punem noi cuiva eticheta de alcoolic, însă dumneavoastră vă puteţi pune singur diagnosticul destul de repede. Mergeţi la barul cel mai apropiat şi încercaţi să beţi controlat. Încercaţi să beţi şi să vă opriţi brusc. Repetaţi experimentul de mai multe ori. În scurt timp, veţi putea decide, dacă sunteţi onest cu sine, despre ce este vorba. Poate că se merită să înduraţi o criza zdravănă de tremurători, ca să ajungeţi la o cunoaştere deplină stării în care vă aflaţi.

     „Deși nu există nicio modalitate de a dovedi acest lucru, credem că la începutul carierei noastre de băut, cei mai mulți dintre noi ar fi putut să nu mai bea. Dar dificultatea este că puțini alcoolici au suficientă dorință să se oprească cât mai este timp. Am auzit de câteva cazuri în care oamenii, care prezentau semne clare de alcoolism, au putut să se oprească pentru o perioadă lungă de timp din cauza dorinței copleșitoare de a face acest lucru. Iată un exemplu.

     Primul exemplu pe care îl vom vedea este un tip care a căzut victima unei credințe și a crezut o minciună. Bărbatul de treizeci de ani. 
Întregul capitol va fi o serie de eseuri mici, care de fapt vor identifica starea minții individului înainte de prima băutură. Va scoate la iveală - aceste povești vor indica nebunia care precedă prima băutură. Încearcă să ne arate puțin mai multe despre specificul acestei boli si care este punctul în care vom avea nevoie ajutor.

 

…

Cele două elemente ale soluției: 

1 - Comunitatea Alcoolicilor Anonimi în care vechiul membru care s-a recuperat din alcoolism îl poate sprijini pe noul membru. Prin vechiul membru, noul membru uitându-se la vechiul membru, capătă speranță. El poate împărtăși experiența puterea și speranța cu noul membru și poate sprijini noul membru. În timp ce noul membru se află în comunitatea Alcoolicilor Anonimi și în timp ce este susținut de alți oameni, poate ajunge să creadă.
2 - Dacă este dispus, el poate merge mai departe, poate investiga și ridica un set simplu de instrumente spirituale. Aceștia sunt Pașii de recuperare. În timp ce este în părtășie, dacă aplică acești Pași în viața sa, ca rezultat al acestor Pași, el are o experiență spirituală care îi revoluționează întreaga atitudine față de viață, față de semeni și față de universul lui Dumnezeu. Apoi are o schimbare de personalitate suficientă pentru a se recupera din alcoolism. (Anexa II)
     Putem vedea că cele două lucruri ale soluției sunt: comunitatea, care ne susține, și experiența spirituală, care ne schimbă ca urmare a Pașilor. 

 

Odată ce noul membru a făcut acești Pași, și s-a recuperat și are o schimbare de personalitate suficientă pentru a se recupera, atunci el poate veni din acea parte înapoi în această parte. Odată ce s-a recuperat, atunci devine...un vechi membru. El poate sprijini următorul membru nou. Deci putem vedea că este doar un cerc care are loc, al vechiului sprijinind noul. Odată ce noul devine vechi, atunci el poate sprijini următorul membru nou. Aceasta este soluția la alcoolism.

     Aceasta ne duce la capitolul trei, Mai multe despre alcoolism. Acest capitol special va fi dedicat pentru a ne învăța, pentru a ne oferi puțin mai multe informații despre: adevărata problemă este în minte înainte de a lua prima băutură.

 

Nebunia alcoolismului 

nu este ceea ce facem DUPĂ ce bem. 

 

Nebunia alcoolismului 

este starea minții ÎNAINTE de a bea. 

 

Acest capitol se va ocupa în mod specific de ceea ce se întâmplă cu mintea alcoolicului care duce la prima băutură.

….

 „Un bărbat cam la treizeci de ani o ţinea din beţie în beţie. Era nervos dimineţile de după şi bea ca să se liniştească. Avea ambiţia de a reuşi în afaceri, dar a priceput că nu va ajunge niciunde, dacă se atinge de băutură. De cum începea să bea, nu se mai putea înfrâna.

     Putem vedea că era alcoolic.

 

 „S-a hotărât, prin urmare, să nu mai bea nici un strop de alcool, până după ce va fi reuşit în afaceri, când putea ieşi la pensie. De o tărie cu totul excepţională, omul acesta a rămas complet abstinent timp de douăzeci şi cinci de ani şi s-a retras din afaceri la vârsta de cincizeci şi cinci de ani, după o carieră fericită şi reuşită. Atunci a căzut victimă concepţiei pe care o au cam toţi alcoolicii şi anume, că lunga perioadă de abstinenţă şi de auto-disciplină i-ar fi redat capacitatea de a bea ca alţi bărbaţi. Şi-a pus papucii de casă şi a scos sticla. Două luni mai târziu, era internat la spital, dezorientat şi umilit. O vreme, a încercat să-şi regleze modul de a bea, cu ajutorul unor internări repetate. Apoi, adunându-şi toate forţele, a încercat să înceteze complet băutul, dar a descoperit că nu putea. Datorită poziţiei sale, avea la dispoziţie toate mijloacele financiare pentru rezolvarea problemei. Şi totuşi, fiecare încercare a eşuat. Deşi fusese un om robust la momentul atragerii din afaceri, s-a prăbuşit rapid şi a murit după patru ani.

     Acest bărbat a căzut victimă, a crezut o minciună. El credea că poate bea. Aceasta este starea minții care precede prima băutură. Aceasta este nebunia alcoolismului. Nebunia este să crezi o minciună. Întotdeauna, spunem mereu, dacă crezi o minciună, adevărul te va elibera. Adevărul este că nu poți bea. Dar credem că putem bea.
     Ne este total imposibil să bem din adevăr. Pentru ca eu să beau din adevăr, ar trebui să fac așa ceva. Ar trebui să merg la magazinul de băuturi sau la cel mai apropiat bar, să intru acolo și să spun, domnule, am băut ceva din asta acum aproape douăzeci și cinci de ani și aproape m-a omorât. Am ajuns în casa de nuci. Mi-am pierdut soția și mi-am pierdut slujba. Cât de mult m-ai percepe pentru o altă sticlă de ea.

 Acesta este adevărul. Singurul mod în care aș putea intra acolo este să cred o minciună. De data asta nu mă va răni. Ar trebui să cred minciuna.
     Deci omul acesta a crezut o minciună. A căzut victima acestei convingeri. Chiar dacă putem vedea progresul în el. Chiar dacă s-a putut opri la un moment dat, de data aceasta când a încercat să se oprească nu a putut. Pentru că putem vedea evoluția bolii lui în acest moment și l-a ucis.

„Pentru cei care nu pot să bea moderat, întrebarea este cum să se oprească cu totul. Presupunem, desigur, că cititorul dorește să se oprească. Dacă o astfel de persoană poate renunța pe o bază non-spirituală, depinde de măsura în care și-a pierdut deja puterea de a alege dacă va bea sau nu. Mulți dintre noi am simțit că avem destul caracter. Era o dorință extraordinară de a înceta pentru totdeauna. Cu toate acestea, ni s-a părut imposibil. Aceasta este trăsătura derutantă a alcoolismului așa cum îl știm noi - această totala incapacitate de a sta departe de băutură, indiferent de cât de mari ar fi nevoia sau dorinţa omului în cauză.

 

…

     „Atunci cum ne vom ajuta pe cititorii noștri să stabilească, spre propria lor satisfacție, dacă sunt unul dintre noi? Experimentul de a renunța pentru o perioadă de timp va fi de ajutor, dar credem că putem oferi un serviciu și mai mare suferinților de alcool și poate frăției medicale. Așa că vom descrie unele dintre stările mentale care preced o recădere a băuturii, pentru că, evident, acesta este cheia problemei.

     „Ce fel de gândire domină un alcoolic care repetă din când în când experimentul disperat al primei băuturi? Prietenii care s-au argumentat cu el după o desfășurare care l-a adus până la divorț sau faliment sunt nedumeriți când intră direct într-un salon. De ce el? La ce se gândește?

      Când am citit această afirmație, că starea mentală care precede o recădere în băutură, evident că acesta este miezul problemei, am început să privesc din nou înapoi în viața mea. Mi-am dat deodată seama că întotdeauna, înainte de a bea o băutură, eram treaz. De fiecare dată când am băut prima băutură, chiar înainte să o iau, eram treaz. Așa că nu pot învinovăți alcoolul pentru că am luat prima băutură pentru că nu am alcool în creier în acel moment. Trebuie să fie ceva în neregulă în capul meu care mă face să iau prima băutură.
     Așa că îmi vor descrie unele dintre stările mentale care preced prima băutură, astfel încât să pot determina singur dacă sunt alcoolic sau nu. Mi s-a spus deja o modalitate de a determina dacă sunt sau nu. E să merg peste drum să beau câteva pahare și să văd dacă sunt sau nu. De asemenea, un exemplu le va arăta - ce este în neregulă în mintea mea chiar înainte de a lua prima băutură.

 

 

 

     Primul exemplu este acela al unui prieten pe care îl vom numi Jim. Omul are o soţie şi o familie fermecătoare. A moştenit o agenţie rentabilă de vânzări de automobile. S-a întors de pe front cu o reputaţie excelentă. Este un bun comerciant şi toată lumea îl simpatizează. 

Alcoolic tipic

Este inteligent şi, la prima vedere, normal - doar că e cam nervos de felul lui. Nu a băut deloc, până la vârsta de treizeci şi cinci de ani. În doar câţiva ani, a devenit atât de violent la beţie, încât a trebuit să fie internat la ...

Centrul de tratament (pe vremea aceea le numeau aziluri). Acum le numesc centre de tratament. Sunt același lucru. Le-au schimbat numele, dar același lucru vechi.😎

... azil. La externare, a intrat în legătură cu noi.

 „I-am spus ce știam despre alcoolism...”

Și acesta este Pasul Unu. I-au spus care este problema. 

 

 „...și răspunsul pe care îl găsisem.

 

Probabil că i-au spus că răspunsul este o Putere mai mare decât noi înșine. Așa că cel mai probabil i-au spus Pasul doi. 

 

 „El a făcut un început”

 

Dacă vom observa la sfârșitul Pasului Trei din Cartea Mare, se spune că Pasul Trei este un început. Deci...Jim a făcut primii trei pași.

 „Familia s-a reunit şi el s-angajat ca vânzător la agenţia pe care o pierduse din cauza' băutului. Totul a mers bine o vreme, numai că Jim şi-a neglijat creşterea spirituală.

          Singurul mod prin care poți crește la Pasul Trei este Pasul Patru, apoi Cinci, Șase, Șapte, Opt, Nouă, Zece, Unsprezece, Doisprezece, iar tipul ăsta tocmai s-a oprit la Pasul Trei și nu a mai făcut nimic.

 „Spre consternarea sa, s-a pomenit beat de vreo şase ori, la intervale scurte.”.

          Jim s-a îmbatat de șase ori cu adevărat repede.

 „În fiecare dintre aceste ocazii am lucrat cu el, revizuind cu atenție ceea ce s-a întâmplat”.

          Aceștia erau membri buni AA în acele vremuri. Tine minte. În zilele noastre, nu cred că ai putea convinge pe cineva să lucreze cu tine dacă te-ai îmbătat de șase ori. Nu s-ar mai deranja cu tine. Dar se duceau și lucrau cu el de fiecare dată când se îmbăta.

 „A recunoscut că este un adevărat alcoolic și în stare gravă”.

 

…

          A admis Pasul Unu.

 „Ştia, dacă mai continua să bea, urma iar să fie internat la azil. În plus risca să-şi piardă familia, la care ţinea foarte mult.
„Totuși s-a îmbătat din nou”.

         Acum, aceasta este de șapte ori. Aceștia erau membri buni AA, dar s-au cam săturat de Jim.😂

După a șaptea oară, ei spun, ei bine, uite Jim. Uite, am fost aici de șapte ori. Cum te îmbeți? Cum se întâmplă asta, Jim?

„L-am rugat să ne spună exact cum s-a întâmplat. Aceasta este povestea lui: „Am venit la serviciu marți dimineața”.

Cei care au studiat cartea nu văd asta de la început. Am venit la muncă marți dimineața. Unde a fost tipul ăsta luni?😂

Zice marți, nu-i așa? Unde a fost el toată ziua de luni?

Mahmureala de luni!😎

 

…

Haideți să căutăm în povestea lui Jim pentru sănătate și nebunie. 

Ne amintim, sănătatea mentală este capacitatea de a vedea adevărul. 

Nebunia este atunci când credem o minciună. 

Să ne uităm și să vedem când tipul ăsta a devenit nebun. 

 „Îmi amintesc că m-am simțit iritat că trebuia să fiu vânzător pentru o companie pe care o deținusem cândva”.

Cred că aceasta este o gândire absolut normală. Cred că oricare dintre noi, care trebuia să fie vânzător pentru propria companie pe care o aveam cândva, ar fi probabil puțin iritat de asta. Deci cred că este o gândire normală, sănătoasă.

„Am avut un schimb de cuvinte cu șeful, dar nimic grav.”

Este normal, gândire sănătoasă. Șeful probabil a spus, unde ai fost ieri, Jim?😂

Acum este marți dimineața, ai fost plecat toată ziua de luni. 

Nimic cu adevărat grav, dar a avut câteva cuvinte cu șeful în acea dimineață.

„Apoi, m-am hotărât să plec cu maşina la ţară, să mă întâlnesc cu un client interesat de cumpărarea unui automobil. ”.

 Gândire normală, sănătoasă. Tipul ăsta este vânzător de mașini. Dacă ești un bun vânzător de mașini, ești tot timpul pe drum. Cauți un prospect oriunde mergi. El știe despre acesta că este din țară. Se duce să vadă dacă îi poate vinde o mașină. Ce este mai normal decât ca un vânzător de mașini să facă asta?

„Pe drum mi-a fost foame, așa că m-am oprit la un local de lângă drum, unde aveau și un bar”.

 

Aceasta este o gândire normală, sănătoasă. Nu e nimic în neregulă să-ți fie foame. În acea parte a țării, mai ales în acele vremuri, cu greu găseai un loc care să nu aibă bar. Deci aceasta este o gândire normală, sănătoasă.

„Nu aveam nicio intenție să beau. M-am gândit că voi lua un sandviș.

Nu a intrat în bar să bea. Nu avea de gând să bea. Ți-e foame, așa că e cel mai normal lucru să intri acolo ca să-ți iei un sandviș. Gândire normală, sănătoasă.

 „Am avut și ideea că aș putea găsi un client pentru o mașină în acest loc, pentru ca era un loc pe care îl frecventasem ani de zile”.

Intră acolo de ani de zile. Nu merge acolo să bea. S-ar putea chiar să găsească un alt client cât timp este acolo. Gândire normală, sănătoasă.

 „Am mâncat acolo de multe ori în lunile în care eram treaz”.

Nu intră acolo să bea. Intră acolo să mănânce. Făcea asta de multe ori de când eram treji. Gândire normală, sănătoasă.

Toată intenția acestui tip, gândirea lui, este să ia un sandviș și poate să vadă un potențial client pentru o mașină. Nu a intrat acolo ca să se întoarcă la azil.😉

Și acum:

„M-am așezat la o masă și am comandat un sandviș și un pahar de lapte”.

Gândire normală sănătoasă. Dacă ți-e foame, ce e mai normal decât să te așezi la o masă și să comanzi un sandviș și un pahar de lapte. Gândire normală, sănătoasă.

„Încă nu m-am gândit să beau. Am comandat un alt sandviș și am decis să mai iau un pahar de lapte.
Nimic în neregulă cu asta. Dacă ți-e foame, nu e nimic rău cu două sandvișuri și două pahare de lapte. Gândire normală, sănătoasă. 

Acum, uită-te, totuși, la următoarea declarație:

 ... este scrisă cu litere italice. Să vedem ce scrie.
Uite cum i s-a schimbat mintea.

Brusc, mi-a trecut prin cap că aş putea adăuga un strop de whiskey în lapte, că n-avea cum să-mi facă rău, nefiind pe stomacul gol

A devenit absolut nebun.😔

A crezut ceva care nu este adevărat.
A crezut o minciună.
El credea că ar putea pune un gram de whisky în lapte și să-l bea și nu va avea probleme, pentru că l-ar bea pe stomacul plin. El a crezut ceva ce nu este adevărat. A înnebunit. Acum, pe baza nebuniei sale, să vedem care au fost deciziile și acțiunile sale care au urmat.

 

Am comandat un whiskey si l-am turnat în lapte. Simţeam vag că nu era prea înţelept ce făceam, dar m-am liniştit cu gândul că whiskey-ul venea pe stomacul plin. 

Acum are alcool în corp. Acum, a declanșat alergia și s-a dezvoltat fenomenul de poftă. Să vedem ce se întâmplă mai departe.

Experimentul s-a desfăşurat atât de bine, încât am mai comandat un whiskey şi încă un pahar cu lapte. Şi, fiindcă nu părea să-mi facă rău, am repetat iar combinaţia".

Astfel, Jim a pornit din nou pe drumul azilului, sub ameninţarea internării, a pierderii familiei şi a serviciului, fără să mai vorbim de suferinţele mintale şi fizice pe care i le aducea întotdeauna băutura. Jim era un om bine informat în legătură cu alcoolismul său. Şi totuşi, toate motivele pe care le avusese ca să nu bea au fost neglijate cu uşurinţă, în favoarea ideii prosteşti că ar putea bea whiskey, dacă l-ar amesteca în lapte!

Oricare ar fi definiţia precisă a cuvântului, noi numim acest lucru curată nebunie. Ce alt cuvânt ar putea fi folosit pentru a numi o asemenea pierdere a simţului măsurii, a puterii raţiunii?

         Și aici avem o definiție reală, definiție clară, pentru nebunie. Nebunia este lipsa proporției, a capacității de a gândi corect. Mai exact pentru noi, la alcoolicul despre care vorbim, alcoolicul are o lipsă de proporție, de capacitatea de a gândi corect in legatura cu alcoolul. Asta este nebunia noastră. În niciun alt domeniu, dar apare in legatura cu alcoolul.

Faptul că Jim este alergic la alcool nu are foarte mare importanță. Adevărata lui problemă este că a devenit nebun. Mintea i-a spus că ar fi în regulă să bea alcool, dacă l-ar amesteca cu lapte. Pe baza acelei convingeri, pe baza acelei minciuni, a luat o decizie. A comandat whisky-ul și a luat măsurile necesare pentru a-l bea. Asta a declanșat alergia și apoi s-a îmbătat. Deci, problema lui nu este faptul că este alergic. Problema lui este că chiar înainte să bea era absolut nebun. A crezut o minciună. Nu contează dacă numim asta o iluzie, o amăgire sau o obsesie. Toate trei înseamnă același lucru, a crede ceva care nu este adevărat.

 

…

 NOTA: Jaywalking este acțiunea în care pietonii merg pe sau traversează o șosea care are trafic, altfel decât într-un punct de trecere desemnat, sau altfel, nerespectând regulile de circulație. Termenul își are originea în Statele Unite ca o derivație a expresiei jay-drivers, oameni care conduceau trăsuri trase de cai și automobile pe partea greșită a drumului, înainte de a-și lua sensul actual. Jaywalking a fost inventat pe măsură ce automobilul a ajuns în stradă în contextul conflictului dintre pietoni și automobile (cunoscute atunci și sub numele de trăsuri fără cai), mai precis industria auto în curs de dezvoltare.

„Comportamentul nostru este la fel de absurd și de neînțeles în ceea ce privește prima băutură, precum cel al unui individ cu o pasiune, să zicem, traversatul periculos”.

         E de neinteles tipul ăsta. Depășește capacitatea mea de a înțelege cum poate obține un fior sărind în fața acestor vehicule care se mișcă cu viteza.
Dar el iese acolo și ajunge în fața lor. Vede cât de aproape pot ajunge să-l lovească. Undeva, cumva, are o senzație interesantă din asta. Acum:

       „Se bucură câțiva ani, în ciuda avertismentelor prietenești”.

         Știi, oamenii îl văd făcând asta și spun: „Hei, cred că ar trebui să încetezi să faci asta”. Mai devreme sau mai târziu vei fi rănit. El nu acordă nicio atenție. El merge direct înainte și obține acest fior și bucurie din asta.

 

 „Până în acest moment l-ați eticheta drept un tip nu pre destept care are idei ciudate de distracție. Norocul îl părăsește apoi și este ușor rănit de mai multe ori la rând.

         Îmi imaginez ce s-a întâmplat, el îmbătrânește. Nu se poate mișca la fel de repede.😁

Încep să-l lovească din când în când. Nimic serios, doar mici trânteli.

 

  „Te-ai aștepta ca el, dacă ar fi normal, să-l renunțe”.

Nu este normal.

 „În prezent este lovit din nou și de data aceasta are un craniu fracturat. În aproximativ o săptămână de la părăsirea spitalului, un troleibuz care se mișcă rapid îi rupe brațul. Îți spune că a decis să oprească pentru totdeauna traversatul periculos.”

          El le cântă imnul național! (își ia angajamente). A spus, nu mă voi mai duce niciodată la Jay-walk (in original) atâta timp cât voi trăi.

     '...dar în câteva săptămâni își rupe ambele picioare.
          „De-a lungul anilor, această conduită continuă, însoțită de promisiunile sale continue de a fi precaut sau de a se ține departe de străzi. În cele din urmă, nu mai poate lucra, soția sa divorțează și el este ridiculizat. Încearcă toate mijloacele cunoscute pentru a scăpa de ideea de a traversa periculos.'

          Nu trupul lui, capul lui.

 „Cere să fie internat într-un azil, cu speranţa că se îndrepta. Dar, în ziua externării, aleargă în faţa maşinii pompierilor, care-i fracturează spinarea. Numai un nebun poate face ceva, nu?

Vi se pare cumva că exemplul acesta ar fi exagerat de ridicol? Oare aşa să fie? Cei care am trecut prin acelaşi gen de "storcător" psihic trebuie să admitem că, dacă înlocuim boala traversatului prin trafic cu alcoolismul, exemplul de mai sus ne descrie pe noi. În mod bizar, oricât de inteligenţi am fost în alte privinţe, în faţa alcoolului Ne pierdeam minţile. Limbajul este dur, dar cât de bine prezintă el adevărul!

          „Unii dintre voi vă gândiți: „Da, ceea ce ne spuneți este adevărat, dar nu se aplică pe deplin. Admitem că avem unele dintre aceste simptome, dar nu am ajuns la extremele pe care le-ați făcut voi, colegii, și nici nu este posibil. pentru, căci ne înțelegem atât de bine după ce ne-ați spus că astfel de lucruri nu se mai pot întâmpla. Nu am pierdut totul în viață prin băutură și noi cu siguranță nu avem de gând să facem. Mulțumesc pentru informații. "

          — Acest lucru poate fi adevărat pentru anumite persoane nealcoolice care deși beau prostesc și abundent în prezent, sunt capabili să se oprească sau să modereze, deoarece creierul și corpurile lor nu au fost afectate ca ale noastre.
          Am vorbit despre acel tip, băutorul intens. 

 

Cu foarte rare excepţii, alcoolicul propriu-zis sau potenţial, este absolut incapabil de a înceta băutul doar pe baza cunoaşterii de sine. Acest adevăr, la care am ajuns în urma unor amare experienţe, este un punct la care revenim repetat şi asupra căruia insistăm mereu, pentru a ne asigura că s-a imprimat cât se poate de adânc în mintea cititorilor noştri alcoolici.

 

…

Să luăm o altă ilustrare. Cred că această ilustrare este concepută pentru a ne arăta că nu trebuie să mergem până la capăt pentru a fi alcoolici. De asemenea, cred că este concepută pentru a ne arăta că suntem la fel de dispuși să bem atunci când ne simțim bine ca și atunci când ne simțim rău. Jim nu s-a simțit prea bine când s-a îmbătat. Dar Fred, în ziua în care se îmbată, tipul ăsta plutește și trăiește chiar în vârful lumii și totul este grozav. Se îmbată exact așa cum s-a îmbătat bătrânul Jim. Să ne uităm la Fred pentru un minut.

Fred se află într-o mulțime de circumstanțe diferite de Jim.
„Fred este partener într-o firmă de contabilitate binecunoscută. Veniturile lui sunt bune, are o casă bună, este căsătorit fericit și tată a unor copii promițători de vârstă universitară. Are o personalitate atât de atractivă încât se împrietenește cu toată lumea. Dacă a fost vreodată un om de afaceri de succes, acesta este Fred.
         Ține minte, Jim își pierduse afacerea. Fred are succes cu adevărat aici. Îi face bine.
  „În aparență, el este un individ stabil, bine echilibrat. Totuși, el este alcoolic. L-am văzut pentru prima dată pe Fred în urmă cu aproximativ un an, într-un spital unde se dusese pentru a-și reveni după un caz grav de nervozitate. A fost prima lui experiență de acest gen și îi era foarte rușine de asta. Departe de a admite că a fost alcoolic... 

N-a vrut să facă Primul Pas.
'...si-a spus ca a venit la spital sa-si odihneasca nervii. Doctorul a sugerat cu tărie că ar putea fi mai rău decât își dădea seama. Timp de câteva zile a fost deprimat din cauza stării sale. S-a hotărât să renunțe complet la băutură. Nu i-a trecut niciodată prin minte că poate nu ar putea face acest lucru, în ciuda caracterului și a statutului său. 

Fred nu se crede alcoolic...
         Primul pas.
 '...cu atât mai puțin să accepte un remediu spiritual pentru problema lui.'
         Pasul doi. Nu face nici Pasul doi.
 „I-am spus ce știam despre alcoolism”.
         Primul pas.
 „Era interesat și a recunoscut că avea unele dintre simptome, dar era departe de a admite că nu putea face nimic în privința asta. Era sigur că această experiență umilitoare, plus cunoștințele pe care le dobândise, îl vor menține treaz pentru tot restul vieții. Cunoașterea de sine l-ar rezolva.
         — Nu am mai auzit de Fred o vreme. Într-o zi ni s-a spus că s-a întors la spital. De data asta era destul de nasol . El a spus curând că este nerăbdător să ne vadă. Povestea pe care a spus-o este cea mai instructivă, pentru că aici era un tip absolut convins că trebuie să nu mai bea, care nu avea nicio scuză pentru a bea, care a dat dovadă de o judecată splendidă și de hotărâre în toate celelalte preocupări, dar totuși era pe spate.

         „Lăsați-l să vă spună despre asta: „Am fost foarte impresionat de ceea ce ați spus voi despre alcoolism și, sincer, nu am crezut că mi-ar fi posibil să beau din nou. Am apreciat mai degrabă ideile dumneavoastră despre nebunia subtilă care precede prima băutură, dar eram încrezător că nu mi se poate întâmpla după ce am învățat. M-am gândit că nu sunt la fel de avansat ca majoritatea dintre voi, frații, că de obicei reușisem să-mi rezolv celelalte probleme personale și că, prin urmare, nu aș fi la fel. Am simțit că am tot dreptul să fiu încrezător în mine, că va fi doar o chestiune de a-mi exercita puterea voinței și de a fi în garda.
         „În această stare de spirit, m-am ocupat de treburile mele și pentru o vreme totul a fost bine. Nu am avut probleme în a refuza băuturile și am început să mă întreb dacă nu făcusem o muncă prea grea dintr-o chestiune simplă. Într-o zi, m-am dus la Washington pentru a prezenta niște dovezi contabile unui birou guvernamental. Mai fusesem plecat din oraș în timpul acestei perioade de secetă, deoarece nu era nimic nou în asta. ~
         Îmi place pur și simplu această abordare a primei băuturi
        „Fizic, m-am simțit bine.”
         Acum, amintiți-vă de Jim.
         "Nici eu nu am avut probleme sau griji presante. Afacerea mea a mers bine, am fost mulțumit și am știut că vor fi și partenerii mei. A fost sfârșitul unei zile perfecte. ,
         Băiete, tipul ăsta se simte bine.
„M-am dus la hotel și m-am îmbrăcat pe îndelete pentru cină”.
         Iată acum scrisul italic.
Când am trecut pragul sufrageriei, mi-a venit în minte gândul că ar fi frumos să bei câteva cocktail-uri la cină. Asta a fost tot. Nimic mai mult. 
         Iată un tip care a avut o zi grozavă, și-a făcut călătoria, a mers la Washington, a prezentat aceste dovezi, a avut o zi grozavă, știa că partenerii săi vor fi mulțumiți de afacerea, de lucrurile pe care le făcuse în ziua aceea. Zi perfectă, nici un nor la orizont. Intră în sala de mese și spune, băiete, am avut o zi bună azi. Cred că voi bea ceva și mă voi întoarce la spital.😂 Aceasta este decizia pe care a luat-o!😂
Acesta este adevărul.
Nu putea vedea adevărul. A crezut o minciună. Mintea lui a spus că ar fi frumos să bea câteva cocktail-uri la cină. Nimic mai mult. Asta a fost tot. Bazat pe credința nebună, bazat pe minciună, a luat o decizie și a luat unele măsuri. El a spus:
 „Am comandat un cocktail și masa mea. Apoi am comandat un alt cocktail.
         Acum avem alcoolul în interiorul sistemului nostru. Acum am declanșat alergia și s-a dezvoltat pofta. Nu ne putem opri.

 „După cină am decis să fac o plimbare. Când m-am întors la hotel, mi s-a părut că ar fi bine înainte de a merge la culcare, așa că am intrat în bar și am luat unul. Îmi amintesc că am mai luat câteva în noaptea aceea și multe în dimineața următoare. Am amintiri sumbre că am fost într-un avion cu destinația New York și că am găsit un șofer de taxi prietenos la pista de aterizare în locul soției mele. Șoferul m-a escortat câteva zile. Știu puțin unde am mers sau ce am spus și făcut. Apoi a venit spitalul cu suferințe psihice și fizice insuportabile.
         „De îndată ce mi-am recăpătat capacitatea de a gândi, am trecut cu atenție în acea seară la Washington. Nu numai că nu fusesem in gardă, dar nu luptasem cu nimic împotriva primei băuturi. De data aceasta nu mă gândisem de loc la consecințele .'
         Jim a simțit vag că nu era prea deștept. Fred nici măcar nu a simțit asta. Fred nu s-a gândit deloc la consecințe. El a spus:
 „Începusem să beau cu o totală nonşalaţă, de parcă aş fi băut coca-cola, nu cocktail-uri. Mi-am amintit acum ce-mi spuseseră prietenii mei alcoolici, cum mi-au prezis ei că, dacă aveamgân direa tipică de alcoolic, vor veni odată ziua şi locul în care voi bea din nou. Chiar dacă îmi construiam un zid de apărare, spuseseră ei, acel zid se va nărui în faţa unei scuze de două parale. Ei bine, prezicerea lor s-a împlinit, cu vârf şi îndesat, pentru că nu mi-a trecut prin minte nimic din cele învăţate despre alcoolism. Din acel moment, am ştiut că aveam gândirea tipică de alcoolic. Am văzut că puterea voinţei şi cunoaşterea de sine nu-mi erau de nici un ajutor în momentele acelea stranii de vid mintal. Nu putusem niciodată să-i înţeleg pe cei care ziceau că i-a învins vreo problemă şi că nu mai aveau nici o speranţă. Acum ştiam. Era o lovitură zdrobitoare.

 

…

  Așa că vedem, exemplu după exemplu, că Bill întărește ideea, că trebuie să avem această experiență spirituală pentru a ne recupera din boală: că suntem nebuni. Nu putem fi restabiliți la minte, restabiliți să credem adevărul, cu ajutorul unei Puteri mai mari decât noi, prin această experiență spirituală.

 „Încă o dată: alcoolicul în anumite momente nu are o apărare mentală eficientă împotriva primei băuturi. Cu excepția câtorva cazuri rare, nici el și nicio altă ființă umană nu poate oferi o astfel de apărare. Apărarea lui trebuie să vină de la o Putere Superioară. „

        Personal, sunt convins, în mod absolut. Întorcându-mă și văzându-mi nebunia, sunt convins că, dacă nu găsesc această Putere mai mare decât mine, probabil că voi muri de boala alcoolismului.
         Asta nu înseamnă că îmi place ideea. Asta nu înseamnă că voi accepta această spiritualitate în viața mea și voi fi fericit cu ea. Pentru că încă mai am anumite aversiuni față de acest termen în această etapă a jocului. Încă mai am anumite aversiuni pentru orice sună ca religie sau spiritualitate. Tot nu-mi place ideea de a fi atât de slab încât trebuie să am o Putere mai mare decât sunt. Încă nu înțeleg cu adevărat unde stau spiritual sau în relația mea cu Dumnezeu pe care nu o înțeleg.
         Mulțumim lui Dumnezeu pentru „Alcoolicii Anonimi”, pentru cartea „Alcoolicii Anonimi”. Pentru că în această carte îmi va oferi oportunitatea de a avea un Dumnezeu pe care îl înțeleg.
         Când am ajuns la AA, înțelegerea mea despre Dumnezeu a fost focul iadului; meri în iad pentru că am mințit, am înșelat, am furat și am băut whisky și toate celelalte lucruri. Cu această înțelegere, ar fi imposibil pentru mine să merg mai departe cu acest program, pur și simplu pentru că nu credeam că Dumnezeu va face pentru mine ceea ce ar trebui să pot face pentru mine. Nu am înțeles dacă sunt ateu sau agnostic. Nu am înțeles dacă sunt un credincios adevărat sau nu. Cu confuzia în minte, deși am recunoscut că va trebui să am acea Putere, în această etapă a jocului, încă credeam că pur și simplu nu se poate întâmpla în viața mea. Că ar fi o imposibilitate.

 În capitolul următor, este o mică grădiniță spirituală. Ne va ajuta să înțelegem unde suntem și unde ar trebui să fim. Îmi va arăta o modalitate simplă de a ajunge dintr-un loc în altul. O să-mi schimbe complet înțelegerea despre acest Dumnezeu pe care l-am înțeles absolut greșit înainte de a veni la AA.
 Asta ne aduce la Noi Agnosticii.

 

…

Noi Agnosticii. Vedem frumusețea acestui capitol și ceea ce face cu adevărat pentru noi. Ajută pe oricine să evalueze sau ne oferă premizele pentru a începe să dezvoltăm. Oriunde ne-am afla, putem începe să folosim acest capitol pentru a dezvolta viața spirituală.

 „În capitolele precedente ați învățat ceva despre alcoolism. Sperăm că am clarificat distincția dintre alcoolic și nonalcoolic. Dacă, când vrei cu sinceritate, descoperi că nu poți renunța complet sau dacă, atunci când bei, ai puțin control asupra cantității pe care o consumi, probabil că ești alcoolic.

Sunt două întrebări aici, pentru a determina dacă ești alcoolic. Vedeți simplitatea Cărții Mari?! În 1939, când a fost scris, aveau două întrebări pentru a stabili daca esti sau nu alcoolic. Acum, cred că avem patruzeci și patru. Ne-am îmbunătățit!!!
Vedeți, Comunitatea se schimbă.
Nu avem nevoie decât de două întrebări.
Slavă Domnului, Ebby nu avea cele patruzeci și patru de întrebări când a intrat în bucătăria lui Bill. L-ar fi încurcat al naibii pe Bill. El ar fi spus, Bill, reputația ta a suferit din cauza băuturii tale? Nu avusese o reputație de ani de zile. Atunci el ar fi spus, oare viața ta sexuală a suferit din cauza băuturii tale. L-ar fi încurcat al naibii pe Bill.
         Două întrebări simple. 

Poți să renunți complet când vrei să renunți? 

Ai puțin control asupra cantității pe care o iei, după ce ai început odată să bei?
         Dacă îți pui aceste două întrebări, poți afla foarte repede dacă ești sau nu alcoolic. Dacă nu poți face aceste lucruri, atunci probabil că ești alcoolic. Acum:

        „Dacă acesta este cazul, atunci s-ar putea să suferi de o boală (pasul 1) pe care doar o experiență spirituală (pasul 2) o va învinge”.

         Vedeți, Bill se repetă iar și iar și iar, pentru a face să se înțeleagă anumite puncte. Pașii unu și doi.

 

O asemenea experienţă poate părea ceva imposibil cuiva care se crede ateu sau agnostic, dar continuând în starea în care se afla, omul se îndreaptă sigur spre dezastru, mai ales dacă este un alcoolic din categoria celor fără speranţă. Nu este întotdeauna uşor de ales între a muri de alcoolism ...

Pasul unu.

 „sau a trăi pe o bază spirituală...”

Pasul doi.

 …

Cam jumătate dintre primii membri A.A. au fost din această categorie. La început, unii dintre noi am încercat să evităm subiectul - sperând, în ciuda evidenţei, că nu eram cu adevărat alcoolici. Dar, după un timp, ne-am confruntat cu faptul că trebuia să găsim o bază spirituală, pentru viaţa noastră, pentru că altfel... Poate că la fel o să fie şi cu dumneavoastră. Nu vă pierdeţi curajul. Cam jumătate dintre noi ne-am crezut agnostici sau atei. Ştim din experienţă că nu este cazul să vă pierdeţi cumpătul.

 

   Și din nou vedem cuvinte despre care cred că dacă nu le înțelegem așa cum le-au spus în carte, informațiile pe care le primim vor fi denaturate. Spre uimirea mea am aflat că nu prea înțelegeam ce este un ateu. Chiar nu am înțeles ce este un agnostic. Astăzi cred că există doar trei moduri prin care poți crede în acest Dumnezeu, așa cum Îl înțelegem, indiferent cum am vrea să-l numim. Poți fi ateu; poţi fi un agnostic sau poţi fi un adevărat credincios. Aceste trei moduri sunt cam singura modalitate prin care poți crede cu adevărat în Dumnezeu.
         Acum, a fi ateu înseamnă a spune că Dumnezeu nu există. Adevăratul ateu crede că nu există putere mai mare decât puterea umană, nici o putere mai mare decât mintea umană. Acum, dacă acesta este cazul, atunci adevăratul ateu nu are altă putere la care să apeleze. El trebuie să stea pe picioarele lui, să ia propriile decizii, să-și conducă propriul spectacol, pentru că nu există putere mai mare decât mintea lui. Nu cred că majoritatea dintre noi am fost atei.
         Cred că probabil majoritatea dintre noi am fost agnostici. Pentru că un agnostic este unul care crede că Dumnezeu există, dar apoi se comportă ca și cum nu ar fi. El se comportă exact ca ateul. Își conduce propriul spectacol, stă pe picioarele lui, își conduce propriul destin și nu apelează la nicio altă putere pentru ajutor. Are aceleași rezultate, nimic. Chiar dacă crede că Dumnezeu există, el se comportă ca și cum nu ar exista. 
         Singurul alt mod prin care poți crede în Dumnezeu este să fii un credincios adevărat. Un credincios adevărat, crede că Dumnezeu există și acționează ca și cum ar exista. Nu încearcă să-și conducă propriul spectacol. Nu încearcă să ia decizii. El nu încearcă să-și stăpânească propriul destin. El se îndreaptă către acest Dumnezeu, așa cum Îl înțelege, pentru ajutor și îndrumare în viața lui, îl primește și știe că Dumnezeu există.
         Și doar așa poți să crezi. Trebuie să fii ateu, agnostic sau credincios adevărat, unul dintre cei trei. Majoritatea dintre noi ne-am trezit, cred, agnostici. Nu m-am certat niciodată toată viața mea, indiferent dacă Dumnezeu a existat sau nu. Întotdeauna am știut că a existat o Putere mai mare decât puterea umană. Dar înțelegerea mea despre acea Putere era falsă. Am crezut că Puterea este o Putere care pedepsește. Și nu ar ajuta oamenii care fuseseră ca mine.
         Această carte mi-a permis să-mi schimb înțelegerea. Mi-a permis să trec de la agnostic la unul care acum a devenit un credincios adevărat. Nu numai că îmi dă pe Dumnezeu așa cum Îl înțeleg, dar îmi oferă o nouă înțelegere a lui Dumnezeu. Acum, dacă suntem atei sau suntem agnostici, întrebarea devine, cum ajungem de la acea stare la starea de a fi credincios adevărat? Cineva care poate folosi acea Putere și apoi va ști că Dumnezeu există cu siguranță. Cartea îmi va spune exact cum să o fac într-un mod foarte simplu. 

 

…

 „Dacă un simplu cod al moralului sau o filozofie de viață mai bună ar fi fost suficiente pentru a învinge alcoolismul, mulți dintre noi ne-am fi recuperat cu mult timp în urmă. .'
         Cred că există o diferență între un alcoolic și un vagabond bețiv. Un vagabond bețiv este, de obicei, unde vrea el să fie. Sunt mulțumiți de locul în care se află, de ceea ce fac și nu doresc în mod deosebit să se schimbe. Dar un alcoolic este o altă rasă. Un alcoolic are de obicei un cod de morală. Un alcoolic are de obicei o filozofie bună pentru viață. Un alcoolic știe că trebuie să lucreze. Trebuie să-și câștige existența. Trebuie să-și plătească facturile. Trebuie să aibă grijă de familia sa.
         Avem o bună filozofie de viață, dar dacă aceasta ne-ar fi putut salva, ne-am fi recuperat de mult. Dar nu ne-a salvat. Lucrurile se înrăutățeau din ce în ce mai mult. Chiar dacă aveam morală, chiar dacă aveam o filozofie de viață, am constatat că nu ne putem ridica la nivelul acestora din cauza alcoolismului nostru. Și cartea spune:

 

 „Dar am constatat că astfel de coduri și filozofii nu ne-au salvat, oricât am încercat. Ne-am putea dori să fim morali, am putea dori să fim mângâiați filozofic, de fapt, am putea dori aceste lucruri cu toată puterea noastră, dar puterea necesară nu era acolo. Recursurile noastre umane, așa cum au fost organizate de voință, nu au fost suficiente și au eșuat total.

         Eu cred că este adevărat. Dacă tu și cu mine am fi putut face asta prin propria noastră voință, prin propria noastră morală, prin propriile noastre filozofii, nu am fi devenit niciodată membri ai Alcoolicilor Anonimi. Nu cunosc pe nimeni care a început să bea la optsprezece, șaisprezece, paisprezece ani și a luat un pahar și a spus că abia aștept să vină ziua când pot fi membru al AA.😂
Am fost conduși aici, sub biciuitul alcoolismului.

         Am încercat toate puterile la care ne-am putut gândi și, în cele din urmă, când toate au eșuat, a trebuit să ajungem la Alcoolicii Anonimi. Aceasta este ultima instanță. Puterea noastră, așa cum este organizată de voință, pur și simplu nu a fost suficientă. Acum cartea îmi va spune care este problema mea reală. Am crezut tot timpul că băutura. Dar cartea spune:

 „Lipsa de putere, asta a fost dilema noastră. Trebuia să găsim o putere prin care să putem trăi și ea trebuia să fie o Putere mai mare decât noi înșine. Evident. Dar unde și cum să găsim această Putere?

         — Ei bine, exact despre asta este vorba în această carte. Obiectivul său principal este să vă permită să găsiți o Putere mai mare decât dvs., care vă va rezolva problema.'

         Nu spune care te va ajuta să o rezolvi. Nu spune care vă va permite să o rezolvi. Se spune, care vă va rezolva problema. Până în acest moment, am privit sobrietatea și nu băutura ca fiind lucrul principal. Această pagină spune că nu despre asta este vorba. S-a spus că scopul principal al acestei cărți este să-mi permită să găsesc o Putere mai mare decât mine, care să-mi rezolve problema.

 

         Destul de interesant, am terminat de vorbit despre alcool. Cartea nu mai vorbește despre alcool. (problema) De pe această pagină se concentrează pe un singur lucru și doar pe un singur lucru. Cum găsești acea Putere? (soluția) Îmi va arăta o procedură foarte simplă de urmat în găsirea acelei Puteri. (programul practic de acțiune) 

…

„Nu trebuia să ne punem decât o singură întrebare scurtă. „Cred acum...?”
         Dacă ești agnostic, deja crezi. Dacă ești ateu, trebuie să devii dispus să crezi. Aceasta este povestea.
„Acum cred, sau chiar sunt dispus să cred, că există o Putere mai mare decât mine?”
         Asta este tot ce trebuie să facem, este să credem.
„De îndată ce un om poate spune că crede, sau este dispus să creadă, îl asigurăm cu tărie că este pe drumul bun. S-a dovedit în mod repetat printre noi că pe această piatră de temelie simplă poate fi construită o structură spirituală minunat de eficientă.
         Aici îl vedem pe Bill cum își pictează pozele. Amintiți-vă, el a spus că bunăvoința este fundamentul a ceea ce vom face. Pe acest fundament al bunăvoinței, vom pune o piatră de temelie. Construim o structură spirituală.
         Acum, piatra de temelie este a crede. A crede este piatra de temelie a tot ceea ce facem. Să te ridici de pe scaunul în care te așezi începe atunci când crezi că te poți ridica. Orice faci este inițiat cu credință. Aceasta este limitarea, sau succesul sau eșecul vieții noastre. Ceea ce credem, vom deveni. Deci acesta este începutul. Dacă nu suntem dispuși să credem, nu putem începe. Dacă suntem atei, nu putem începe. Dar dacă putem ajunge până la punctul de a crede, atunci suntem pe drumul nostru. Acesta este tot ce avem de făcut. Nu trebuie cecât să avem încredere în acest program.

         Credința este cunoaștere de fapt. Credința vine înainte. Înainte de a începe, poți doar să crezi. Este foarte ușor să te uiți la ceilalți oameni care s-au recuperat. Cum să nu ne uităm la toți ceilalți oameni care  s-au recuperat și să nu putem crede? 

„A crede este locul de unde începem. Nu trebuie să avem credință. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să credem (sau să fim dispuși să credem). Și a crede, a crede este ca și cum ai fi puțin curios. Asta este tot ce trebuie să faci pentru a începe.
Dacă vei observa la sfârșitul acelei declarații, există un mic asterisc. Mă duce în partea de jos a paginii. Scrie:
         ''Vă rugăm să citiți Anexa II despre „Experiența spirituală.
A treia oară.
 Vor să fie absolut siguri că nu înțelegem greșit ceea ce încearcă să ne spună. Vom construi această structură spirituală minunat de eficientă. Este evident că, referindu-se, cu asterisc, la experiența spirituală, la ceea ce el se referă este la schimbarea personalității suficientă pentru a ne recupera (din alcoolism). 
         Structura pe care o vom construi este acea schimbare de personalitate. Bunăvoința este fundația pe care punem acea structură. Piatra de temelie a structurii este să credem sau să fim dispuși să credem că există o Putere mai mare decât noi înșine. Și nu am nicio problemă cu asta, pentru că am recunoscut deja la pasul unu că sunt neputincios față de alcool. Dacă sunt neputincios față de alcool, atunci asta înseamnă că alcoolul este o putere mai mare decât mine. Deci nu am probleme să văd că există o putere mai mare decât puterea umană. Sper că această Putere nu îmi va face ceea ce mi-a făcut alcoolul. S-a spus:
  „Aceasta a fost o veste grozavă pentru noi, pentru că am presupus că nu putem folosi principiile spirituale decât dacă acceptăm multe lucruri pe baza credinței care păreau greu de crezut”.

 

…

Acum, dacă știu că de ce am nevoie este Puterea și dacă știu că găsirea Puterii poate începe pur și simplu cu credință, atunci mai este doar un lucru pe care trebuie să îl știu cu adevărat pentru a obține acea Putere. A afla unde este acea Putere. 

     Cred că motivul pentru care nu l-am găsit niciodată pe Dumnezeu este că nu știam unde să caut.  Cartea îmi va spune exact unde să-L găsesc pe Dumnezeu.

 

„Cu toate acestea, am văzut un alt fel de zbor, o eliberare spirituală din această lume, oameni care se ridicau deasupra problemelor lor. Ei au spus că Dumnezeu a făcut posibil aceste lucruri, iar noi doar am zâmbit. Am văzut eliberarea spirituală. Dar ne-a plăcut să ne spunem că nu este adevărat.
     „De fapt, ne păcăleam pe noi înșine, căci în adâncul fiecărui bărbat, femeie și copil, este ideea fundamentală a lui Dumnezeu. Poate fi ascuns de calamitate, de fast, de închinarea altor lucruri, dar într-o formă sau alta există. Căci credința într-o Putere mai mare decât noi înșine și demonstrațiile miraculoase ale acestei puteri în viețile umane sunt fapte la fel de vechi ca oamenii însuși.
     „Am văzut, în sfârșit, că credința într-un fel de Dumnezeu face parte din alcătuirea noastră, la fel de mult ca și sentimentul pe care îl avem pentru un prieten. Uneori trebuia să căutăm fără teamă, dar El noi. Acolo. El a fost un fapt la fel de mult ca și noi. Am găsit Marea Realitate în adâncul nostru. În ultimă analiză, numai acolo poate fi găsit El. Așa a fost și cu noi.

     Vedeți, cartea mea îmi spune că Dumnezeu locuiește în mine. Dacă Dumnezeu locuiește în mine, atunci asta îmi dă un concept sau o idee complet diferită despre Dumnezeu. Acum, chiar nu cred că Dumnezeu este pierdut. Oamenii spun, trebuie să-L găsești, trebuie să-L găsești. Nu cred că s-a pierdut. Dacă ești aici de la începutul timpurilor, este destul de greu să te pierzi. Cred că Dumnezeu locuiește în fiecare ființă umană. Se pare că în adâncul fiecărui bărbat, femeie și copil este ideea fundamentală a lui Dumnezeu.
     Nu știu cum numim această idee. Unii oameni l-ar putea numi cunoaștere înnăscută. Unii oameni s-ar putea referi la asta drept bun simț. Unii ar putea dori să o numească conștiință. Alții ar putea dori să-l numească suflet. Nu cred că are vreo diferență cum numim noi. Dar se pare, totuși, pentru fiecare dintre noi în adâncul interiorului nostru, avem anumite idei fundamentale de bază despre cum să trăim.

     Pur și simplu nu am putea fi niciodată la înălțimea acestor idei. Pentru că în goana noastră după bani, putere, prestigiu, sex etc., am ascuns și acoperit acele idei și ne-am făcut treaba. Cred că tot ce trebuie să facem este să curățăm gunoiul și să scăpăm de gunoiul acela. Cred că aceste cunoștințe de bază pe care parcă le avem cu toții pot ieși la suprafață și constatăm că știm deja să trăim. Știm deja să facem ceea ce vrem să facem. Știi, chiar nu trebuie să primești nimic în Pași. În Pași, trebuie să scapi de unele lucruri. Acești pași de acțiune pe care vom fi chemați să-i facem, scopul lor este de a curăța acest legăn de gunoi și de a scăpa de el. Și lăsați această cunoaștere înnăscută pe care o avem cu toții la nivel subconștient să iasă la suprafață și vom putea folosi acea Putere. 
     Și dacă acest lucru este adevărat, și cred că este, atunci asta înseamnă că am propriul meu Dumnezeu personal. Dacă el locuiește în mine, atunci nu trebuie să-mi fac griji dacă El este Dumnezeul bisericii baptiste. Nu trebuie să-mi fac griji dacă El este Dumnezeul religiei catolice, al religiei iudaice sau orice altceva. El este propriul meu Dumnezeu personal. Dacă pot scoate aceste cunoștințe la suprafață, atunci voi putea să trăiesc liniștit, fericit și să mă supăr pentru prima dată în viața mea. Întotdeauna înainte nu L-am putut găsi niciodată, pentru că L-am tot căutat în locuri nepotrivite. Acum, dacă El locuiește în mine, atunci cu siguranță El locuiește și în tine. Dacă putem crede asta, atunci acesta este punctul de plecare. De acolo putem începe să ne recuperăm din boala alcoolismului.
    Se pare că a fost mereu acolo. Dacă aș fi putut trăi după asta la început, atunci nu aș fi avut problemele pe care le-am avut.
     Vedeți, acesta este un concept foarte simplu, al acestui Dumnezeu așa cum Îl înțeleg, un punct de început de bază. Și dacă pur și simplu putem crede că Dumnezeu este acolo, dacă putem crede că El locuiește în noi, atunci avem punctul de plecare pe care să o luăm. Îți amintești experiența spirituală? Vom deveni conștienți de faptul, atunci când vom ști că am profitat de o resursă interioară nebănuită de putere pe care o identificăm în prezent drept Dumnezeu, așa cum Îl înțelegem.
     ('...pe care ei o identifică în prezent cu propria lor concepție despre o Putere mai mare decât ei înșiși.' Anexa II)
    

…

Ne vom uita la un exemplu sau două despre ceea ce se poate realiza prin credință.   

 „Această lume a noastră a făcut mai multe progrese materiale în ultimul secol decât în ​​toate mileniile care au trecut”.

         Și asta este absolut adevărat. În domeniul materialului în ultimii o sută de ani, am văzut practic tot ce folosim astăzi dezvoltat. Mașinile noastre, televizoarele noastre, uscătorul de păr, acest proiector, cafetierele electrice, navele spațiale, avioanele, Hristos, aproape tot ce avem astăzi a fost dezvoltat în ultimii o sută de ani. Cartea spune:
 „Aproape toată lumea știe motivul”.
         Ei bine, chiar nu cred că o facem. Se spune:
„Cei care studiaza istoria antică ne spun că intelectul oamenilor din acele vremuri era egal cu cel mai bun din zilele noastre”.
         Am crezut că motivul pentru care ne-am dezvoltat în ultimii o sută de ani este pentru că suntem mai deștepți decât au fost acei oameni. Nu asta spune cartea. Se spune că atunci erau la fel de deștepți ca și noi astăzi.
„Totuși, în vremurile străvechi, progresul material a fost dureros”.
         Chiar dacă erau deștepți, nu s-au dezvoltat foarte mult.

„Spiritul cercetării și invenției științifice moderne era aproape necunoscut. Pe tărâmul materialului, mințile oamenilor erau blocate de superstiții, tradiții și tot felul de idei fixe.
         Acum patru sau cinci sute de ani, cu o mie de ani, cu cinci sute de ani în urmă, nu aveai voie să crezi diferit. Din cauza superstiției, a tradiției și a ideilor fixe, oamenii nu puteau crede altfel. Dacă ai îndrăznit să crezi diferit, de obicei, ai avut probleme grave. Nu a fost cu mult timp în urmă ardeam oameni pe rug aici, în propria noastră țară, pentru că au îndrăznit să creadă altfel. Le-am ars pe rug ca vrăjitoare. Dacă ai crede altfel, te-ar răstigni, te-ar spânzura de copac, te-ar băga în închisoare. Nu aveai voie să crezi diferit. Prin urmare, din moment ce credințele nu puteau fi schimbate, atunci nici starea lor de viață nu putea fi schimbată. Abia în ultimii o sută de ani mintea bărbaților și femeilor s-a deschis.

 

…

 „Fiind convinși, eram la Pasul Trei, și anume că am decis să ne predăm voința și viața noastră către Dumnezeu așa cum L-am înțeles. Ce vrem să spunem prin asta și ce facem?

     „Prima cerință este să fim convinși că orice viață bazată pe voință proprie poate fi cu greu un succes. Cu toate acestea, aproape întotdeauna suntem în coliziune cu ceva sau cu cineva, chiar dacă motivele noastre sunt bune.

     Acest lucru numit voință proprie. Înainte de a ne pierde voința proprie, Bill ne-a spus în povestea sa: „Simplu, dar nu ușor... A însemnat distrugerea egocentrismului.” 

 

 Pentru ca pentru ca noi să fim dispuși să renunțăm la această voință proprie, probabil va trebui să înțelegem cu adevărat de ce trebuie să ne eliberăm de voința proprie. Aproape toată lumea operează pe baza voinței proprii. Cei mai mulți dintre noi am făcut asta practic toată viața. Suntem foarte reticenți să-i dăm drumul, dacă nu înțelegem cu adevărat de ce trebuie să facem asta. Este cam greu să faci ceva în legătură cu o problemă dacă nu înțelegi cu adevărat care este problema. Cred că, pentru a ne pierde voința proprie, va trebui să vorbim mai întâi despre: ce este voința proprie? De unde vine și cum se încadrează în aceste lucruri?

     Acest Pas conține câteva cuvinte care sunt foarte, foarte importante. Din nou, dacă nu înțelegem acele cuvinte, așa cum scriitorul a vrut să le înțelegem, orice idee pe care o vom obține va fi dezordonată. Pasul în sine, pasul trei, în timp ce vorbim despre el, se spune, am luat o decizie. Cred că este important să ne uităm la cuvântul decizie. Am auzit atât de mulți oameni spunând, ei bine, am fost în AA patru, cinci, opt, zece ani. Viața mea e încă nasoală. Încă nu sunt fericit și nu înțeleg de ce. Pentru că mi-am predat voința lui Dumnezeu când am făcut Pasul Trei, acum șapte ani, sau acum trei ani, sau acum doi ani. Nu am predat la pasul trei. Luăm decizia să o predăm. Decizia înseamnă și implică acțiuni ulterioare. O decizie este pur și simplu ceea ce spune, o decizie de a face ceva. Dar putem lua o decizie din nou și din nou și din nou și din nou și să nu luăm nicio măsură în privința ei și totul va rămâne identic.
     
    La pasul trei, tot ce vom face este să luăm o decizie. Vom decide să ne predăm voința și viața în grija lui Dumnezeu așa cum L-am înțeles. Va trebui să ne uităm la cuvântul „voință” și va trebui să ne uităm la cuvântul „viață”. Nu am înțeles ce este voința. Astăzi, cam înțeleg că voința este aparatul meu de gândire. Voința este mintea mea. Voința este lucrul care îmi spune ce să fac.
     M-am speriat de moarte când am venit la AA să predau acest lucru acestui Dumnezeu, așa cum Îl înțeleg, pentru că nu știam ce vrea Dumnezeu să fiu. M-am dus la sponsorul meu și i-am spus, omule, nu cred că pot face pasul trei. El a spus, de ce? Am spus, dacă îmi predau gândirea, voința, mintea în grija lui Dumnezeu, așa cum Îl înțeleg, nu știu ce ar vrea Dumnezeu să fiu, ce ar vrea El să fac. Poate că vrea să fiu misionar în Africa sau în China, iar eu sigur că nu vreau să fiu asta. Și doar a râs. El a spus,  cel puțin nu ar fi în mâinile unui idiot, nu-i așa?😂

A spus, să privim înapoi în viața ta. Ai fost întotdeauna o persoană cu voință proprie. Ai făcut întotdeauna exact ceea ce ai vrut să faci, ori de câte ori ai vrut să faci asta. Marele rezultat, marea recompensă pe care o primești pentru că trăiești acest tip de viață, este că trebuie să devii membru al Alcoolicii Anonimi.
     Mă uit în urmă la viața mea astăzi și îmi dau seama care a fost problema mea întotdeauna. Gândirea mea, voința mea, mintea mea au fost întotdeauna destul de defectuoase. Nu doar în ceea ce privește alcoolul, ci și multe alte lucruri. Întotdeauna înainte de a face ceva, trebuia să mă gândesc mai întâi la asta. Corpul nu poate acţiona fără să spună mintea, este în regulă să faci asta. Gândirea mea a fost întotdeauna destul de greșită. Pe baza unei gândiri greșite, am luat niște decizii foarte, foarte proaste. Pe baza unor decizii proaste, am luat niște acțiuni foarte, foarte proaste. Acele acțiuni au dus la un iad viu pentru mine.
     Sponsorul meu mi-a spus, doar gândește-te, dacă Dumnezeu ar putea să-ți îndrume gândirea, atunci poate că ar deveni mai bună. Și a spus, dacă ar deveni mai bună, atunci poate că deciziile tale ar deveni mai bune. Atunci poate că acțiunile tale ar deveni mai bune. Atunci poate că ai avea o viață mai bună și nu ai avea probleme tot timpul. Am luat decizia de a-mi preda voința, aparatul de gândire și viața mea, în grija lui Dumnezeu așa cum L-am înțeles.
     Acum, care este viața mea? Ei bine, viața mea nu este altceva decât acțiunile mele. Viața mea de astăzi este totalul cumulat al tuturor acțiunilor pe care le-am întreprins de-a lungul vieții mele. Ele au stabilit care este viața mea acum. Acum, cu o gândire greșită și decizii proaste și acțiuni proaste, viața mea a fost întotdeauna încurcată. Dar dacă Dumnezeu îmi conduce gândirea și dacă deciziile mele devin mai bune, iar acțiunile mele devin mai bune, atunci viața mea va deveni mai bună. Cred că asta este tot ceea ce încerc cu adevărat să-mi amintesc că am făcut la pasul trei, este să predau acest aparat de gândire lui Dumnezeu în speranța că...

 

…

 „Unii dintre contemporanii lui Columb au considerat că un pământ rotund este absurd”.

         În urmă cu aproximativ cinci sute de ani, oamenii care trăiau în Europa încercau să găsească o cale rapidă pentru a ajunge din Europa în ceea ce ei numeau Indiile de Est. În Indiile de Est găsiseră aur, mătase, mirodenii, ceai și multe alte lucruri și își doreau foarte mult. Dar singura cale prin care puteai ajunge acolo era pe uscat. Singura cale pe care trebuia să mergi era pe jos, călare, pe spatele camilei, elefantului sau așa ceva. A durat literalmente ani pentru a face călătoria. Au vrut să ajungă acolo mai repede și să aducă acele lucruri înapoi mai mult. Încercau să găsească o nouă rută rapidă pentru a ajunge acolo, dar nu știau cum să meargă decât pe uscat. Pentru că știau că, dacă ai încerca să navighezi acolo, ai ajunge la marginea pământului pentru că lumea era plată. Toată lumea credea că lumea este plată. Ei credeau că, dacă ai naviga până acolo vei c[dea și asta ar fi sfârșitul.
          Iată că vine un tip pe nume Columb. parcă ar fi un alcoolic. Ar trebui să fie principalul membru AA. Pentru că Columb avea toate trăsăturile. Columb a spus, ei bine, cred că lumea este rotundă. Trebuie să fii un tip puternic, îndrăzneț și încăpățânat să crezi în fața tuturor celorlalti, împotriva restului lumii, să crezi diferit. El a spus, cred că lumea este rotundă. Un alt motiv pentru care credem că este alcoolic este pentru că a spus, cred că aș putea ajunge în Est navigând spre Vest.😂

Dacă asta nu este o declarație de bețiv, n-am auzit niciodată una până acum. El a spus, cred că dacă navighez direct spre vest, aș putea veni în Indiile de Est. Au spus, Columb, ești nebun ca naiba.

Dacă navighezi acolo în vest, vei cădea de pe margine ca un fraier și nu te vei mai întoarce niciodată. A îndrăznit să creadă altfel. Columb a făcut câteva lucruri care au dus la schimbarea credinței întregului rest al lumii. Există și alte motive pentru care credem că este alcoolic. 

 

Cred că trebuie să ne uităm la asta și să vedem de ce Bill a folosit aceste ilustrații, este probabil una dintre cele mai grozave ilustrații din timpul nostru pentru a vedea cu adevărat ce a făcut Columb. El a schimbat lumea. El a schimbat geografia lumii, economia lumii. El a schimbat viețile fiecărui corp de pe fața acestui pământ, probabil de atunci.
         Felul în care a făcut-o. Era destul de mare ca să creadă diferit. Orice crezi vei deveni. Așadar, singurul mod în care poți schimba este să crezi diferit. Dacă crezi diferit, vei deveni ceva diferit.

         Columb a schimbat lumea pentru că a crezut adevărul și ei au crezut o minciună. Și trebuia să fie alcoolic pentru că povestea ilustrează clar, se spune, când a plecat, nu știa încotro se duce. Ăsta da beţiv.😂
Când a ajuns acolo, nu știa unde se află.😂
Și când s-a întors, nu știa unde fusese.😂
Dar ceea ce îl face cu adevărat alcoolic a fost că o femeie a finanțat întreaga călătorie.😂

Și chiar a murit în închisoare.
Dar era suficient de mare încât să creadă diferit. El a spus, cred că lumea este rotundă. Așa că a crezut asta și nu numai că a făcut asta, a luat o decizie. El a luat acțiunile. Când s-a întors, putem folosi asta ca un principiu al succesului sau al eșecului, pe care l-am folosit toată viața. Îl putem folosi în orice fel, îl poți folosi pentru tine sau împotriva ta. Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să crezi. Acea credință nu va schimba nimic în sine. Credința este înainte.

 

…

Când Columb și-a făcut mica călătorie, nu a mers pe încredere. Nimeni nu făcuse niciodată această călătorie înainte. El a mers strict pe a crede (credință). Credem că a angajat un marinar special. L-a pus noaptea în fața navei cu un felinar. El a spus, cred că această lume este rotundă. Dar dacă vezi marginea, strigi.😂

Când s-a întors, s-a întors imediat la regina Spaniei, doamna care l-a finanțat prima dată. Ea a spus: Columb, unde este aurul și mătasea și mirodeniile pe care mi le-ai promis. El a spus, nu le-am găsit. Dar a spus, dacă mă vei finanța din nou, mă voi întoarce și de data asta voi găsi. Ea l-a finanțat din nou, iar el s-a întors. Dar singura diferență este că de data aceasta, când s-a întors, acum a mers pe cunoștințe. El a mers pe credință. Nu mergea pe a crede, pentru că acum știa. Nu trebuiau să angajeze acel marinar în plus și să-l pună pe partea din față a navei.
😂. Pentru că acum știa că lumea este rotundă.
     Dar vezi, el a urmat același model pe care l-a urmat întotdeauna omenirea pentru a avea succes. În primul rând, dacă vrei să te schimbi, trebuie să crezi că poți. Dacă nu crezi, nu te vei schimba niciodată. Dacă crezi că nu poți, vei rămâne exact acolo unde ești pentru tot restul vieții.
     Acum, el credea că lumea este rotundă, dar asta nu i-a făcut deloc bine. Pentru că încă stătea pe malul oceanului când a crezut asta. Au trecut câteva luni, și poate, doi sau trei ani, până a luat decizia de a merge să afle. Dar după ce a luat decizia, nici asta nu i-a făcut bine, pentru că încă stă pe malul oceanului. Au trecut câteva luni sau ani mai târziu, până când a luat măsuri în privința acelei decizii. S-a dus în cele din urmă la regele Portugaliei. Regele l-a refuzat. Apoi s-a dus la regina Spaniei să ia banii. A primit banii. El a luat navele. A angajat echipajele. Au început să navigheze peste ocean. Au luat măsuri. Apoi, rezultatul acestei acțiuni este cunoașterea și credința.
    Nu este nimic nou. Oamenii au folosit acest lucru de secole pentru a schimba felul în care sunt. Ei cred că se pot schimba. Ei decid să încerce. Apoi iau decizii. Apoi iau măsuri.
     Acum, dacă rezultatele pe care le obțin nu sunt cele pe care le doresc, atunci este evident că credința lor a fost greșită. Tot ce trebuie să facă este să se întoarcă și să schimbe credința, apoi să decidă, apoi să acționeze și să încerce din nou. În cele din urmă obținem rezultatele potrivite și apoi știm. Asta este tot ceea ce facem cu cei Doisprezece Pași ai „Alcoolicilor Anonimi”. Asta este tot ce trebuie să facem în orice pentru a avea succes.

…

 ... circumstanţele l-au făcut dispus să creadă, el s-a oferit cu umilinţă Creatorului său şi ochii i s-au deschis. Aşa ne-a redat Dumnezeu tuturor sănătatea mintală. 

Odată ce crezi, a crede este ca o teorie de domino. A crede trebuie să aducă o decizie. O decizie nu va schimba nimic, într-adevăr. Decizia, indiferent despre ce decidem, se bazează pe ceea ce credem. Odată ce credem, decidem. Odată ce ne decidem, trebuie să luăm măsuri pentru a duce decizia. Odată ce luăm măsurile pentru a duce decizia, obținem rezultate din acțiunile noastre. Și odată ce obținem rezultate din acțiunile noastre, încetăm să credem și începem să cunoaștem.

     Atunci avem credință/încredere. 

De atunci, putem călători pe credință, dar trebuie să începem prin a crede. Putem vedea că aceasta este simplitatea Pașilor noștri, a programului nostru. Se bazează pe bază - este modul simplu în care facem totul. Acesta este cel de-al doilea pas al nostru este a crede, a ajunge să credem. Al doilea pas este locul în care începem, este să credem.

 

Odată ce credem, care este al doilea pas, atunci luăm o decizie, care este al treilea pas. Odată ce luăm o decizie, atunci luăm acțiunile: Patru, Cinci, Șase, Șapte, Opt și Nouă sunt Pașii de acțiune care duc la îndeplinire deciziei. Odată ce facem acești Pași, atunci obținem rezultate, care sunt: ​​promisiunile încep să iasă din carte. Odată ce promisiunile sunt împlinite, spune Cei Doisprezece Pași, atunci știm. Avem credință. Provine din rezultatele acțiunilor pe care le-am întreprins și le-am aplicat în viața mea. Acum că știu, ceea ce știu este credința.
     Credința mea nu poate fi transferată către următoarea persoană. Ceea ce știu nu poate decât să ajute persoana nouă să creadă. El trebuie să facă singur călătoria. Odată ce crede și ia o decizie și ia măsuri și obține rezultate, într-o zi va ști. Deci a crede este începutul.

     Cred că este atât de simplu, orice am face, succes sau eșec. Eșuăm în același mod. Sunt oameni în necaz astăzi folosind acest principiu. Este un principiu. Acestea sunt principiile vieții. A crede este al doilea pas, decizia este al treilea pas, acțiunile pașii patru până la nouă. Apoi obținem rezultate, care este genul de promisiuni, apoi știm, care este al Doisprezecelea Pas. Cel care știe poate ajuta următoarea persoană să creadă.

     Acesta este modul în care merg la magazin și cumpăr ceva. Când vreau să cumpăr ceva de la magazin și nu l-am cumpărat până acum, merg la băcănie. Mă uit la toate aceste lucruri diferite. Doar că nu știu care este bun. Chiar nu stiu care este cel mai bun produs. Poate ascult o reclamă sau ceva ce aud la televizor și cred că este un produs bun. Prima data cand il cumpar nu stiu daca este bun. Eu cred că e bine. Mă hotărăsc să-l cumpăr și îl iau acasă și îl folosesc. Odată ce îl folosesc și funcționează bine, obțin rezultate bune, am încredere în el. Când mă întorc acolo data viitoare, nu o să cumpăr pe ceea ce cred. De atunci, cumpăr pe credință/încredere, dar prima dată, trebuie să încep, cu a crede. 

 

PASUL 3

Rareori s-a întâmplat ca cineva să nu reuşească, atunci când a aplicat metoda noastră în întregime.

Suntem la Cum funcționează (Capitolul cinci). În acest moment, am finalizat primii doi pași. Avem problema și soluția. Știm că suntem neputincioși. Credem că există o Putere. Dacă... ai acele două fapte, dacă știi că ești neputincios și crezi că există o Putere, atunci scopul principal acum este să găsești acea Putere. Deci acum ajungem la programul de recuperare. Ajungem la programul planificat de recuperare. După cum am spus, știți, dacă faceți primii doi pași, ați diagnosticat problema și aveți rețeta.

     Dacă mergi la medic și doctorul îți diagnostichează problema, îți spune ce e în neregulă cu tine. Atenție, doar să-ți spun ce este în neregulă cu tine nu îți îmbunătățește starea. Încă te simți rău. Spune, ai avut gripă. Ei bine, la naiba, și ce? Nu te simți mai bine, dar știi ce e în neregulă cu tine. Apoi îți scrie o rețetă. Încă stai acolo, în birou. Știi ce este în neregulă cu tine și ai solutia în mână. Aveți problema și soluția, dar încă nu a avut loc nicio îmbunătățire. Toată îmbunătățirea va avea loc prin planul de tratament. Mergeți și începeți să luați medicamentul și începeți să luați măsuri, apoi începeți să vă îmbunătățiți starea. Dar aceste două lucruri sunt esențiale pentru a ne aduce la programul de recuperare.

    Aici ne aflăm, iar scopul principal al cărții este programul de acțiune planificat. El se bazează pe primii doi pași. Acesta este motivul pentru care am spus, eroarea de a începe în capitolul cinci este că, atunci când nu ai primii doi pași, este imposibil. Dar acum putem intra în programul de acțiune planificat, care începe în Cum funcționează. Bill știa că a pus pregătirile pentru programul de recuperare, despre care vorbise în aceste primele patru capitole și Opinia doctorului. A simțit că era timpul să le spună cu adevărat acestor oameni.
     S-a confruntat cu sarcina de a scrie fundamentul cărții, programul de recuperare.

     (AA a ajuns la maturitate) S-a simțit foarte inadecvat în acea noapte când a început asta. A spus că, după cum spune povestea, s-a întins în pat cu un bloc și un creion. Știa că trebuie să intre cu adevărat în asta acum. Pur și simplu nu și-a putut face treaba. Și-a întins blocul și creionul pentru o vreme și a făcut o pauză. A avut o perioadă de rugăciune și meditație și i-a cerut lui Dumnezeu putere și să-i dea câteva îndrumări în scris cum funcționează. Ceea ce citim, și citim mult în toate întâlnirile noastre. După o scurtă perioadă de rugăciune și-a luat blocul și creionul. În treizeci de minute a scris... partea din Cum funcționează pe care am citit-o în întâlnirile noastre, inclusiv cei Doisprezece Pași.

     …

Se vor face referiri la manuscrisul original așa cum l-a scris Bill în prima seară.

Bill a spus că după această perioadă de rugăciune și meditație în acea noapte, că a ridicat creionul. A spus că părea că creionul are o minte proprie. A început să scrie. În aproximativ douăzeci până la treizeci de minute, el a scris acest lucru, capitolul Cum funcționează. Va fi puțin diferit de ceea ce este în cartea de acum. Acesta este Cum funcționează, manuscrisul original, înainte ca ceilalți membri să îl citească.
Și înainte de a fi făcute vreo modificare în el. (Vezi „Dă-l mai departe”, pp. 198-199) Cred că dacă vedem originalul lui Bill, Cum funcționează, vom putea vedea câteva lucruri cheie foarte importante care leagă totul în mintea noastră. El a spus:

     „Rareori am văzut o persoană eșuată care ne-a urmat cu atenție INSTRUCȚIUNILE. Cei care nu își revin sunt oameni care nu pot sau nu se vor da complet acestui program simplu, de obicei bărbați și femei care sunt incapabili din punct de vedere constituțional să fie sinceri cu ei înșiși. Există astfel de nenorociți. Ei nu sunt de vină; par să se fi născut așa. Ei sunt în mod natural incapabili să înțeleagă și să dezvolte un MOD DE VIAȚĂ care cere rigurozitate și onestitate. Șansele lor sunt mai mici decât media. Există și cei care suferă de tulburări emoționale și mentale grave, dar mulți dintre ei își revin dacă au capacitatea de a fi onești.
     „Poveștile noastre dezvăluie într-un mod general cum eram înainte, ce s-a întâmplat și cum suntem acum. Dacă ați decis că doriți ceea ce avem și sunteți dispuși să faceți orice pentru a-l obține - atunci sunteți gata să URMAȚI INSTRUCȚIUNILE. La unele dintre acestea S-AR PUTEA SĂ RENUNȚAȚI. S-ar putea să crezi că poți găsi o cale mai ușoară și mai blândă. Dar ne îndoim să poți. Cu toată seriozitatea la comandă, vă rugăm să fiți neînfricat și minuțios încă de la început. Unii dintre noi au încercat să ne păstrăm vechile idei și rezultatul a fost nul până când am renunțat absolut.
     „Amintiți-vă că AVEȚI DE A FACE cu alcoolul - viclean, derutant, puternic! Fără ajutor este prea mult pentru TINE. Dar există Cineva care are toată puterea - acela este Dumnezeu. TREBUIE să-L găsești acum.
     „Jumătățile de măsură nu îți vor folosi la nimic. STAI la punctul de cotitură. ARUNCAȚI-VĂ SUB protecția și grija lui cu un abandon total. ACUM CREDEM că LE POȚI URMA.
     „Iată pașii pe care i-am făcut, care sunt sugerați ca programul DVS. de recuperare:

„1. Am recunoscut că suntem neputincioși față de alcool - că viața noastră devenise de necontrolat.
„2. Am ajuns să credem că o Putere mai mare decât noi înșine ne-ar putea reda sănătatea mentală.
'3. Am luat decizia de a ne întoarce voința și viețile noastre în grija ȘI DIRECȚIA lui Dumnezeu, așa cum L-am înțeles.
„4. Am făcut un inventar moral cercetător și neînfricat despre noi înșine.
'5. Am recunoscut lui Dumnezeu, față de noi înșine și față de o altă ființă umană natura exactă a greșelilor noastre.
'6. Am vrut să înlăture Dumnezeu toate aceste defecte de caracter.
'7. Cu umilință ÎN genunchi L-am rugat să ne îndepărteze neajunsurile - SĂ NU REȚINĂ NIMIC.'

'8. Am făcut o listă (COMPLETĂ) a tuturor persoanelor pe care le-am rănit și am devenit dispus să le reparăm pe toate.
'9. Am făcut amendamente directe unor astfel de persoane ori de câte ori a fost posibil, cu excepția cazului în care a face acest lucru i-ar răni pe ei sau pe alții.
'10. Am continuat să facem inventarul personal și când ne-am înșelat am recunoscut prompt.
'11. Am căutat prin rugăciune și meditație pentru a ne îmbunătăți CONTACTUL CU DUMNEZEU, rugându-ne doar pentru cunoașterea voinței Lui pentru noi și puterea de a o îndeplini.
'12. Având o EXPERIENȚĂ spirituală ca rezultat al acestui CURS DE ACȚIUNE, am încercat să transmitem acest mesaj ALTORA, ÎN special alcoolici, și să practicăm aceste principii în toate treburile noastre.

 

„PUTEȚI EXCLAMA: „Ce comandă! Nu pot duce până la capăt”. Nu te descuraja. Nimeni dintre noi nu a reușit să mențină ceva ca aderarea perfectă la aceste principii. Nu suntem sfinți. Ideea este că sunt dispuși să crească pe linii spirituale. Principiile pe care le-am stabilit sunt ghiduri pentru progres. Pretindem mai degrabă progres spiritual decât perfecțiune spirituală.

     Descrierea noastră despre alcoolic'

Aceasta este opinia doctorului,

 '...capitolul pentru agnostici'

 Capitolul patru.

 „...și aventurile noastre personale înainte și după”

Aceasta este povestea lui Bill și mai multe despre alcoolism.

 '...AU FOST CONCEPUTE SA VA VANDA trei idei pertinente:'

(a) Că ești alcoolic și NU îți poți gestiona propria VIAȚĂ.'

Pasul unu.

„(b) Probabil că nicio putere umană nu îți poate alina alcoolismul.”

Pasul doi.

 

„(c) Că Dumnezeu POATE ȘI VREA.”

Acesta este încă Pasul doi.

 

Și mare atenție ce scrie Bill în manuscris:

„DACĂ NU SUNTEȚI CONVINS DE ACESTE PROBLEME VITALE, TREBUIE SĂ RECITIȚI CARTEA PÂNĂ ÎN ACEST PUNCT SAU SĂ O ARUNCAȚI”.

Puteți vedea claritatea Cărții Mari în manuscris față de cartea noastră. El spune că în primele patru capitole și Opinia doctorului, capitolul despre agnostic, aventurile noastre înainte și după, Povestea lui Bill, că aceste capitole anterioare au fost concepute pentru a vă vinde ABC-urile care sunt primii doi pași. Dacă ai primii doi Pași, atunci spune el, chiar în următorul paragraf, suntem convinși că suntem la Pasul Trei. Dar dacă nu ai primii doi Pași, zice el, recitește cartea și fă-i sau aruncă cartea. Pentru că nu poți începe pasul trei. Acesta este motivul pentru care nu putem începe cu capitolul cinci.

 

Cartea Mare conține doar Pașii Trei până la Doisprezece. Cartea Mare nu ne spune cum să lucrăm Pașii Unu și Doi. Singurii Pași de acțiune, singurii Pași de lucru sunt de la Trei la Doisprezece. Pasul trei este primul pas din carte. Se bazează pe concluziile primilor doi pași. Deci trebuie să ai aceste două concluzii. Tu doar... ai citit primele capitole și ai ajuns la două concluzii.
     Unu: că ești neputincios.
     Și Doi: că există o Putere.
     Apoi puteți începe programul „Alcoolicii Anonimi”, care începe la Pasul Trei.

 

…

 Un vechi membru AA spunea ce au făcut ei la un apel privind al Doisprezecelea Pas în primele zile ale AA. Când au ieșit la un apel de pasul 12, ei făceau o vizită și îți spuneau povestea lor. Ți-ar spune despre alcoolismul lor. Atunci te-ai putea vedea pe tine, Primul Pas în ei. Ai putea spune, oh, sunt neputincios. Ascultându-i spunându-și povestea, te-ai putea regăsi în viața lor. Despre asta este un apel la al Doisprezecelea Pas. Ei ar convinge persoana că este neputincioasă față de alcool, așezându-se, vorbind cu el și spunându-și povestea. Apoi  spuneau, ne putem întoarce să ne vedem mai târziu? El spune, da. Se întorceau data viitoare, iar la următoarea vizită, vorbeau cu el puțin despre Dumnezeu și vedeau dacă credea în Dumnezeu sau avea câteva concepte cu care să înceapă. Și dacă ar fi făcut-o, atunci l-ar duce la AA. Ei chiar ar face Pașii Unu și Doi la un apel la al Doisprezecelea Pas. Și când ați venit la AA, ați început pasul trei. Acolo a început programul. Ai început cu pasul trei. 

     Cartea noastră a fost scrisă să ajungă la oameni cu care nu se putea stabili contactul fizic. Așa că partea din față a cărții noastre a trebuit să facă pașii unu și doi. Partea din față a primelor patru capitole și Opinia doctorului au trebuit să conțină informațiile pentru ca cititorul să ajungă la aceste două concluzii. Dacă ai asta, atunci ești acum la Pasul Trei. Acesta este primul pas de recuperare, acest Pas Trei.
     Când... manuscrisul a fost scris pentru prima dată... Bill l-a scris în acea noapte. Imaginează-ți cum trebuie să se fi simțit, văzând cei Doisprezece Pași pentru prima dată. El a spus că a asociat acest lucru cu cei Doisprezece Apostoli dintr-un anumit motiv. 
    Au avut șase pași în întâlnirile grupurilor Oxford. Făcuseră șase pași și asta era ceea ce foloseau. 
Majoritatea primilor oameni - au fost multe controverse - majoritatea nu le-au plăcut cei Doisprezece Pași. A existat un argument mai mare, o mare confuzie cu privire la Big Book, care aproape a distrus proiectul cărții. A fost o luptă mare pentru cei Doisprezece Pași, ceea ce scrisese el în noaptea aceea. Deci, aici lupta... chiar a ajuns să se schimbe la versiunea pe care o avem acum în cartea noastră.
Tipul care stătea aici în Arizona, nu avea de gând să-i vadă niciodată pe oamenii aceia din Akron, New York City și Cleveland. Nu avea să aibă niciodată ocazia de a primi un apel clasic de Doisprezece Pași în persoană. Deci Cartea Mare a trebuit să o facă. Opinia doctorului și primele patru capitole fac apelul celor Doisprezece Pași. Ne arată toate informațiile de care avem nevoie pentru pașii unu și doi.
     Tendința, înainte de a vedea manuscrisul original, este să citești Cum funcționează. La sfârșitul acestei declarații, s-ar spune că suntem acum la Pasul Trei. Aș spune, unde s-au dus Unu și Doi? La fiecare pas de la Trei încolo, cartea îți spune, mai întâi: de ce trebuie să o faci. Îți spune cum să-l faci și îți spune care vor fi rezultatele. Dar nu există o explicație pentru Unu și Doi. Abia când am primit manuscrisul original am văzut ce făcuse Bill în scrierea cărții. El ne-a dat toate acele informații pentru a recunoaște că suntem neputincioși față de alcool și că viețile noastre sunt de necontrolat. El ne-a dat toate aceste informații pentru a recunoaște că există o Putere mai mare decât noi înșine, care ne poate reda sănătatea mentală. Vom fi chemați să luăm o decizie în Trei. 
     Atunci nu aveau un pas unu și doi. Au început cu Pasul Trei când te-au adus la o întâlnire AA, când te-au sponsorizat în grup. Au spus, am vorbit cu acest tip. Cred că el recunoaște că este neputincios și cred că el crede într-o Putere mai mare decât el însuși, așa că îl voi sponsoriza în acest grup. De aici a venit sponsorizarea la început. Dar acum, cartea trebuia să fie completă în acest detaliu. Așa că acum recunoaștem că nu există nicio muncă implicată în pașii unu și doi. Sunt concluzii ale minții. Sunt fapte pe care le-am preluat din informațiile din The Doctor's Opinion și din primele patru capitole.

 

…    

Este evident că Bill nu a intenționat ca această carte să fie un set de sugestii. Bill intenționa să fie un set de instrucțiuni. Bill a fost foarte emfatic. În primul rând, a fost un super-vânzător. Ne-a vândut Pasul 1 si 2 în timp ce ne uitam la carte. Acum vine el și ne va îndruma în ceea ce trebuie să facem. El a spus, dacă vrei ceea ce am avut și ești dispus să faci orice pentru a-l obține, atunci ești gata să urmezi instrucțiunile. Nu a spus sugestii.

     A luat chestia asta și s-a dus la restul membrilor AA. Un grup dintre ei a spus, Doamne, ce vrei să spui când încerci să-i conduci pe alcoolici. Nu le poți spune ce au de făcut. Au spus că nu vor face nimic dacă le spui. O altă facțiune a spus: Bill, nu le-ai spus destul de imperativ. Trebuie strâns șurubul mai tare. S-au luptat, și s-au luptat, și s-au luptat pentru direcțiile acelui cuvânt. Un alt cuvânt pentru care s-au luptat a fost Dumnezeu. Acesta a fost un lucru religios la început, dar începuseră să vină acolo niște oameni care mărturiseau a fi atei. Era un tip pe care ei îl numesc, Jimmy ateul, Jimmy B, ar trebui să-i vezi poza. Stă acolo și fumează o pipă veche și dreaptă cu tulpină lungă. El este cel mai rece cu ochii pe care l-am văzut vreodată. Arată exact așa cum crezi că ar trebui să arate un ateu. El a spus, scoate toate chestiile alea cu Dumnezeu de acolo. Nu vrem nimic din toate astea acolo. Dar o parte a grupului era foarte religioasă. Ei au spus, o, hai să vorbim mai mult despre Dumnezeu, să punem mai mult acolo. 
     Au încercat să-l facă pe Bill să se schimbe. Bill a spus, nu voi schimba.* Am scris asta după rugăciune și meditație. Acestea nu sunt cuvintele mele, sunt cuvintele lui Dumnezeu. Au spus, vei schimba. El a spus, nu. Ei au spus, ba da.😂

Și aproape au aruncat totul în aer. În cele din urmă, Bill a recunoscut că va trebui să facă un compromis, dacă ar fi să meargă mai departe.
     La sugestia unui psihiatru nealcoolic (AA  aajuns la maturitate) au făcut unele schimbări. El a spus, de ce nu schimbi de la indicații la sugestii. El a spus, probabil că mai mulți oameni ar accepta acest lucru ca pe ceva sugerat lor, decât ar accepta dacă le-ai spune că trebuie să o facă. A spus, acolo unde tot spui „tu, tu, tu” acolo, de ce nu le spui ce ai de făcut. Folosește cuvintele „noi”. În loc să spui că trebuie să faci asta, spune că a trebuit să facem asta. Acolo unde tot spui „trebuie, trebuie,”, să schimbăm asta cu „ar trebui, ar trebui,”. Cred că ar avea mai mult succes.
     Astăzi, nimeni nu are idee, dacă nu ar fi făcut acele schimbări, în loc de două milioane în lume de astăzi, am putea avea zece milioane. Dar, de asemenea, dacă nu ar fi făcut acele schimbări, în loc de două milioane în întreaga lume, am putea avea zece mii. Cine știe? Niciunul dintre noi nu este atât de inteligent. Știm pur și simplu că aceasta este istoria din spatele cărții. Când citești manuscrisul original, atunci acest lucru are mai mult sens.

     Bill era viclean, derutant și puternic. Cu compromisul său, a pus o prevedere. Sunt dispus să schimb, dar am să vă spun un lucru. Dacă e să termin această carte, de acum înainte, voi fi singura autoritate. Nu mai trec prin asta. Dacă nu-mi dați autoritatea să scriu restul cărții așa cum vreau, a spus el, atunci am terminat cu asta (AA a ajuns la maturitate). Chiar nu aveau de ales. Ceea ce știa el, dar ceea ce nu știau ei, era două pagini mai târziu. O să pună direct instrucțiuni înapoi în chestia asta.
Și vorbește despre instrucțiuni tot restul cărții .
Când le-au scos din Cum funcționează, au stricat continuitatea cărții. Cred că vom putea vedea asta pe măsură ce progresăm prin carte. Dar este evident că el a vrut să fie un set de instrucțiuni.
     Mai trebuie spus un lucru. Acesta este singurul set de instrucțiuni din AA despre cum să lucrați Pașii. „Cei doisprezece și doisprezece” este o carte bună. Există câteva informații acolo care sunt absolut geniale. Dar mai mult sau mai puțin explică de ce funcționează acești pași. Nu explică cum funcționează acești pași. Ei au făcut asta în Cum funcționează. Și nu au numit asta De ce funcționează.😂

Motivul pentru care funcționează este că ne-au oferit un set de instrucțiuni de urmat și ne spune exact cum să lucrăm fiecare Pas, de la Trei la Doisprezece. Și sunt singurele instrucțiuni pe care le avem. Aș putea spune, de asemenea, că acesta este singurul program pe care îl avem. Programul este menționat în Cartea Mare. Este singurul program din AA. Deci, dacă vrem să-l lucrăm așa cum au făcut-o primii o sută, vom avea un set complet de instrucțiuni de aici încolo, despre cum să lucrăm cu programul lor în viețile noastre pentru a ne recupera din boala alcoolismului. 

 

…

La Pasul 3 ni se spune să luăm o decizie. Dacă luăm această decizie, trebuie să ne lăsăm voința (care este gândirea noastră) și viețile noastre (care sunt acțiunile noastre) în grija Puterii superioare.

Cuvântul decizie înseamnă a alege un curs de acțiune. Putem alege un curs de acțiune, pe baza primilor doi Pași. Pentru prima dată în viața noastră avem de ales. Putem alege între Pasul Unu sau Pasul doi pentru a merge mai departe. Aceasta este o decizie.

Când suntem alcoolici adevărați avem două opțiuni, doi pași. avem primii doi pași,  și decidem pe care îl vrem.  (pag. 25, alin. 4 și p. 44, alin. 2 - big Book engleză) 

Numărul unu: suntem neputincioși, lipsa de putere, problema, alergia fizică și obsesia psihică. 

Și doi: soluția este puterea, puterea comunității și Puterea experienței spirituale. 

„Nu aveam decât două alternative: 

- una era să mergem pe vechiul drum până la capătul amar, ignorându-ne total conştiinţa care ne spunea că situaţia era de netolerat, (alegem problema - Pasul 1 - rămânem neputincioși)

- iar cealaltă, să acceptăm ajutor spiritual”. (alegem soluția - Pasul 2) (pag. 25)

Lucrurile pe care le facem care ne permit să acceptăm ajutorul spiritual sunt principiile cuprinse în cei 12 pași. Acesta este motivul pentru care a trebuit să facem Pașii Alcoolicilor Anonimi pentru a ne recupera din boala alcoolismului.

Nu este întotdeauna uşor de ales între a muri de alcoolism şi a trăi o viaţă bazată pe principii spirituale. (pg 44)

Nu este o decizie grea, pentru că nu sunt decât două căi de urmat. Dacă am avea zece ar fi o decizie grea, dar nu există decât două lucruri pe care le putem face.

O decizie, două variante:

pasul 1 - neadmiterea neputinței = MOARTE alcoolica

pasul 2 - admiterea unei puteri superioare = VIAȚĂ spirituală

…

 Dacă Dumnezeu îmi conduce gândirea și dacă deciziile mele devin mai bune și acțiunile mele devin mai bune, atunci viața mea va deveni mai bună. Cred că tot ceea ce încerc cu adevărat să fac în Pasul Trei este să predau acest aparat de gândire către Dumnezeu, în speranța că acțiunile și viața mea vor deveni mai bune în viitor. În acest pas, iau decizia de a preda. Nu voi preda în sine, dar voi decide să încerc să predau. 

Pasul trei este un început și este un proces de predare. Modul în care luăm acțiunile de a ne preda viața în grija lui Dumnezeu este de fapt în Pașii Patru, Cinci, Șase, Șapte, Opt și Nouă. Acesta este modul în care ne predăm. Există o decizie de a efectua acele acțiuni. iar decizia este o alegere.
Când suntem alcoolici adevărați avem două opțiuni, doi pași. avem primii doi pași,  și decidem pe care îl vrem.  (pag. 25, alin. 4 și p. 44, alin. 2 - big Book engleză) 

Numărul unu: suntem neputincioși, lipsa de putere, problema, alergia fizică și obsesia psihică. 

Și doi: soluția este puterea, puterea comunității și Puterea experienței spirituale. 

„Nu aveam decât două alternative: 

- una era să mergem pe vechiul drum până la capătul amar, ignorându-ne total conştiinţa care ne spunea că situaţia era de netolerat, (alegem problema - Pasul 1 - rămânem neputincioși)

- iar cealaltă, să acceptăm ajutor spiritual”. (alegem soluția - Pasul 2) (pag. 25)

Lucrurile pe care le facem care ne permit să acceptăm ajutorul spiritual sunt principiile cuprinse în cei 12 pași. Acesta este motivul pentru care a trebuit să facem Pașii Alcoolicilor Anonimi pentru a ne recupera din boala alcoolismului.

Nu este întotdeauna uşor de ales între a muri de alcoolism şi a trăi o viaţă bazată pe principii spirituale. (pg 44)

Nu este o decizie grea, pentru că nu sunt decât două căi de urmat. Dacă am avea zece ar fi o decizie grea, dar nu există decât două lucruri pe care le putem face.

     Cuvântul decizie înseamnă a alege un curs de acțiune. Putem alege un curs de acțiune, pe baza primilor doi Pași. Pentru prima dată în viața noastră avem de ales. Putem alege între Pasul Unu sau Pasul doi pentru a merge mai departe. Aceasta este o decizie.

…

Prima cerință, este necesar să fim convinşi de faptul că o viaţă bazată pe voința proprie cu greu ar putea avea succes

...ce este voința proprie? 

Suntem cea mai mare creație a lui Dumnezeu. Când Dumnezeu a creat lumea, a făcut un legământ cu omul. El a spus toate celelalte animale ale lumii, toate celelalte animale le voi controla și le voi dirija. Toate celelalte animale sunt conduse de Dumnezeu. Nu li s-a dat capacitatea de a face ceea ce voiau să facă sau de a-și conduce viața. Și pentru că Dumnezeu îi îndrumă, îi pasă de ei, îi hrănește și îi adăpostește. Dar... a vrut ca omul să preia stăpânirea pământului, așa că ne-a dat capacitatea de a raționa. El i-a dat omului capacitatea de voință proprie, de auto-direcționare. 

    Avem voință proprie și este un lucru dat de Dumnezeu. Nu este nimic în neregulă cu asta. Dacă este dat de Dumnezeu, ar trebui să fie acolo. Se presupune că - o anumită cantitate din asta este necesară pentru viața umană. Dar nimeni nu este perfect cu asta. Când începe să scape de sub control, același lucru care este necesar și vital pentru viața noastră începe să ne rănească.   

     Unul dintre cele mai mari lucruri pe care Bill le-a scris a fost Pasul patru din „Doisprezece și Doisprezece”. (În partea din față a Cărții Mari, la pagina „ALTE CĂRȚI”, ne spune că „Cei doisprezece pași și douăsprezece tradiții” este „Un comentariu interpretativ asupra programului AA de către un co-fondator”). Vorbește despre vointa de sine. El a spus că dacă nu ne-ar păsa unul de celălalt, de noi înșine și de stima noastră de sine, nu ar exista societate. Acesta este un instinct de supraviețuire. Voința de sine este un instinct de supraviețuire. Dacă nu am avea securitate, dacă nu am recolta hrană sau nu am construi adăpost, rasa umană nu ar supraviețui. Deci securitatea face parte din voința proprie. La fel ca instinctul nostru social. El mai spune, dacă nu ar fi sex, nu ne-am reproduce și nu ar exista nicio supraviețuire a rasei umane pe acest pământ. („Doisprezece și doisprezece”, p. 42.)

Natura ne-a înzestrat cu instincte, nu fără motiv. Fără ele, n-am fi fiinţe umane complete. Dacă atît bărbatul, cît şi femeia, nu şi-ar căuta securitatea personală în faţa primejdiilor, dacă n-ar face efortul procurării hranei şi al construirii unui adăpost, n-ar exista supravieţuirea. Dacă omul nu s-ar reproduce, pămîntul n-ar fi populat. Dacă n-ar exista instinctul social, dacă oamenii nu s-ar sinchisi de traiul printre semeni, n-ar exista societatea. Deci, asemenea dorinţe -de relaţii sexuale, de securitate materială şi emoţională, precum şi de compania semenilor- sînt perfect corecte şi necesare; sînt, fără îndoială, daruri Dumnezeieşti.

     Așa că Dumnezeu a pus aceste lucruri în om pentru supraviețuirea noastră. Acestea sunt necesare. Ele sunt vitale și sunt date de Dumnezeu. Dar aceleași lucruri care sunt necesare vieții, uneori depășesc cu mult funcția lor corespunzătoare. Ele scapă de sub control. În loc să fie un atu, ele devin o pasiune pentru viețile noastre. Deci ceea ce s-a întâmplat este că am lăsat sinele să scape de sub control. Și întrucât în ​​lume există doar două voințe, voința omului și voința lui Dumnezeu, numai Dumnezeu poate corecta voința omului. Unul îl poate elimina pe celălalt. Deci aceasta este decizia noastră.

…

Un alcoolic este un exemplu extrem de voință proprie.

Mă întorc până la începutul timpului, când au început Adam și Eva, când a început omul. Știi, erau noi la chestia asta numită viață. Nu au știut multe despre asta în primele zile. Erau în parcul seninătăţii, grădiniţa. Erau pur și simplu drăguți.

Au fost singurii oameni de aici. Toate celelalte animale au operat din voia lui Dumnezeu. Așa că le-a fost ușor să accepte asta. Știau ceva diferit. Dumnezeu le-a spus ce să facă. Fă asta și fă asta, și ei doar au urmat instrucțiunile lui Dumnezeu. 
     Ce s-a întâmplat, a venit și micul șarpe și a spus, de ce nu mâncați mărul ăla, i-a spus Evei mai întâi. Eva a spus, nu putem mânca acel măr. De ce? Ei bine, Dumnezeu tocmai a spus că nu putem. Șarpele probabil a spus, cine se crede?😂 A spus, nu poți, dar ai voință proprie. Puteți, și tu și Adam. Puteți face ceea ce doriți, pentru că aveți voință proprie. Chiar dacă El a spus asta, poți să faci tot ce vrei, pentru că El ți-a dat această abilitate. Eva s-a dus și i-a spus lui Adam, i-a spus, hai să mâncăm mărul.
     Așa că l-au mâncat. Mai târziu, Dumnezeu a venit și a spus, hei, ce s-a întâmplat cu mărul. Adam a spus, l-am mâncat. Credeam că ți-am spus să nu o faci. Cum de ai mâncat mărul ăla. A fost probabil primul alcoolic pentru că a spus că ea m-a pus să o fac!😂
Și Eva a fost probabil și prima care a mâncat în exces!

     Dar de acolo încolo, avem dreptul, avem capacitatea de bază a voinței proprii și o vom avea întotdeauna. Cred că cel mai grozav lucru pe care încercăm să-l facem este că încercăm să trăim o viață auto-dirijată, într-o lume condusă de Dumnezeu. Asta e necazul. Asta e frustrarea. Trebuie să luăm o decizie de a renunța la această voință proprie. Acesta este un lucru foarte dificil. Nu este un lucru ușor. Un alcoolic este un exemplu extrem de voință proprie. Trebuie să ai voință puternică pentru a fi alcoolic. O persoană slabă nu ar putea face niciodată această boală. Prima dată când a vărsat, s-a lăsat. 😂Nu poți să faci așa și să continui. Și aceasta este rădăcina problemei noastre. Un alcoolic este un exemplu extrem de voință proprie.

 

 

 

PASUL 4

Să aruncăm o privire la ce spune Bill în „Doisprezece și Doisprezece”. În primele două pagini din Pasul Patru a vorbit despre instinctele de bază ale vieții. Toate animalele de pe fața pământului au aceleași instincte de bază, dorința de instinct social, dorința de securitate și dorința de sex. Dar marea diferență este: celelalte animale, nu au de ales. Dumnezeu îi îndrumă. Ei răspund și fac orice fac doar la voia lui Dumnezeu și la îndrumarea lui Dumnezeu. El ne-a dat aceleași instincte de bază ca să putem supraviețui. Dar El ne-a dat privilegiul sau blestemul de a putea lua decizii. Ne gândim și decidem ce vrem să facem.

     În Doisprezece și Doisprezece, vorbind despre cele trei instincte de bază, primul despre care a vorbit a fost instinctul social. El a spus că fiecare ființă umană se naște cu dorința de a fi plăcută, acceptată și respectată de alți oameni. Fără această dorință de a fi plăcut, acceptat și respectat de alți oameni, lumea ar intra într-o anarhie completă. În cele din urmă, rasa umană nu va supraviețui. Uneori îl auzim numit instinct de grup, alteori instinct de turmă, alteori instinct social. Nu contează cum îl numim, dar toată lumea vrea să fie plăcută. Toată lumea vrea să fie acceptată și toată lumea vrea să fie respectată.
     Fără asta, nu ne-am uni pentru a face lucrurile care nu sunt necesare pentru supraviețuirea rasei umane. Sunt tot felul de cuvinte care se încadrează la el. Compania este una. Prestigiul este unul. Unii oameni vor să fie lideri. Unii oameni vor doar să facă parte din grup. Fără lideri, fără factori de decizie, rasa umană nu ar supraviețui deloc.
     În orice caz, însă, se va baza pe ceea ce cred alții despre noi. Dacă nu ne plac și nu ne respectă, cu siguranță nu putem fi lideri. Dacă nu ne plac și nu ne acceptă, cu siguranță nu putem fi membri ai grupului și vom fi pe dinafară.
     Toată lumea se naște cu acea dorință de a fi acceptată și plăcută de alți oameni. Avem stima de sine. Stima de sine este ceea ce credem despre noi înșine și asta se bazează pe ceea ce credem că cred alții despre noi. Avem relații personale între noi. Avem ambiții în acest domeniu special, să fim recunoscuți, să fim acceptați etc. Toate acestea sunt bune, au devenit lucruri date de Dumnezeu.
     Acum, dacă le-am practica la nivelul exact pe care l-a intenționat Dumnezeu, atunci nu ar fi un conflict între noi. Dar dacă le practicăm din voință proprie, în loc de voința lui Dumnezeu, se pare că suntem mereu în necaz. Mă îndoiesc că tu și cu mine am face lucrurile necesare pentru a fi plăcut și acceptați și respectați de alți oameni dacă nu am primi o recompensă pentru asta. Trebuie să lucrezi pentru a fi plăcut, acceptat și respectat. Trebuie să afli ce anume așteaptă oamenii din partea mea de lume cu adevărat de la mine. Trebuie să vă îndepliniți obiectivele și trebuie să lucrați pentru atingerea acestui obiectiv. Muncești, și muncești, și te străduiești, și te străduiești. Poate fi o educație universitară. Poate fi o mulțime de lucruri diferite. Va varia în diferite părți ale lumii. Și la fel de important, nu numai că trebuie să lucrezi pentru asta, dar probabil că trebuie să renunți la unele lucruri pe care chiar îți place să le faci. Dacă faci anumite lucruri, cu siguranță ei nu te vor accepta ca parte a grupului. Trebuie să renunți la unele dintre aceste lucruri. Nu cred că am face toate astea dacă nu am primi o recompensă.
     Recompensa este, iar Bill a menționat-o în povestea sa când a spus: „Am reușit” (p. 3, par. 2) Ți-ai stabilit obiectivul. Ai muncit la asta și te-ai străduit. Dintr-o dată ești acolo și ai ajuns la el. Doamne, ce bine te simți când ai terminat cu succes asta, oricare ar fi. Singurul lucru în neregulă cu el; pare a fi doar un sentiment temporar. Înțelegi și te uiți în jur. Tu spui, asta este tot ce este? Ți-ai stabilit un alt obiectiv și decolezi din nou. Te străduiești și te străduiești până ajungi la acel obiectiv și nu este suficient. Se pare că creează o dorință nesățioasă pentru mai mult de la fel.
     Nu ajungem suficient de mult acolo și nu primim recunoașterea că am mers. Oamenii nu ne lasă să avem - și începem să mințim puțin. începem să trișăm puțin. Începem să furăm, să înșelăm și să manipulăm oamenii. Când o facem, începem să rănim oamenii. Ei se răzbună împotriva noastră, iar asta ne creează suferință și durere. Este clar că o viață bazată pe voință proprie nu poate fi niciodată un succes, pentru că în acele condiții, suntem mereu în ciocnire cu oameni, locuri și lucruri. Pur și simplu nu putem controla acele dorințe rămase din propria noastră voință.

….

Al doilea instinct de bază despre care a vorbit este instinctul de securitate.

      Știu că în AA trăim câte o zi, la rând. Dar știu, de asemenea, că practic toată lumea din această cameră are o poliță de asigurare pentru a ne proteja pe viitor. Dumnezeu ne-a dat acel instinct de bază al vieții. Dacă nu am fi îngrijorați de viitor, nu ne-am asigura hrana, îmbrăcămintea și adăpostul de care vom avea nevoie în viitor. Când vine seceta, vom muri de foame. Când vine vremea rece, vom îngheța până la moarte. Nu am avea apă de băut. Nu am avea lucrurile necesare supraviețuirii dacă nu ne-ar fi preocupat de asta și de viitor. Este un instinct de bază dat de Dumnezeu.
     Dacă vrei să fii în siguranță, este nevoie de multă muncă. Nu poți fi în siguranță și stai pe fund tot timpul. Trebuie să decideți: de ce am nevoie pentru a fi în siguranță? Și, de obicei, asta va varia în diferite părți ale lumii. 

Recompensa este sentimentul de a fi atins acel obiectiv. Am ajuns acolo. Singurul lucru este că, atunci când îl primești, pare a fi doar un sentiment temporar. De îndată ce îl primești, începi să te uiți în jur. Tu spui, asta este tot ? la naiba, alții au mai mult. Se pare că creează o dorință nesățioasă pentru mai mult de la fel.
      Și începem să mințim puțin. începem să înșelăm, să manipulăm, să furăm și începem să rănim pe alții. Ei, la rândul lor, se răzbună împotriva noastră și asta ne creează durere și suferință. Este clar că o viață condusă pe propria voință nu poate fi niciodată un succes. În aceste condiții, suntem mereu în coliziune cu oameni, locuri și lucruri.

…

Al treilea instinct de bază este instinctul sexual. Bill ne spune acolo în „Doisprezece și Doisprezece” că toate ființele umane se nasc cu ideea de baza. dorința de bază, nevoia de bază de a face sex. El a spus, poate fi oprit de calamitate, poate fi oprit de întâmplări rele, poate fi oprit de învățături rele, dar toate ființele umane se nasc la început cu dorința de bază de a face sex, pentru că fără sex nu putem avea copii. Și fără copii, rasa umană pur și simplu nu reușește să supraviețuiască. Sexul este ca și celelalte două. Mă îndoiesc că ne-am angaja în sex, pentru că sexul este o muncă al naibii de grea. Nu cred că am face munca necesară pentru a o face cu succes dacă nu am primi o recompensă pentru asta. Doamne, poți cheltui mai multă energie în câteva minute de sex, decât dacă ai petrece toată ziua săpând un șanț. Lucrezi la asta, și lucrezi la asta, și apoi când îți obții recompensa - senzația minunată pe care o ai în momentul finalizării cu succes. Pur și simplu cazi în lateral. Transpirația curge din tine. Cu greu mai poți respira. Simți că ai murit și te-ai dus în rai și te-ai întors de două sau trei ori. Nu cred că am face treaba asta dacă nu am primi acea recompensă.

     Acea recompensă în momentul finalizării cu succes este unul dintre cele mai bune lucruri care i se pot întâmpla unei ființe umane. E un singur lucru în neregulă, ca și celelalte două. Pare a fi doar un sentiment temporar. De îndată ce ai terminat cu asta, începi să te uiți în jur și să te gândești să o faci din nou. Te gândești nu numai să o faci din nou, ci și să o faci în locuri diferite cu oameni diferiți în poziții diferite.😂

     Nu obții tot ce îți dorești așa cum vrei și în modul în care crezi că ai nevoie. Începi să faci asta cu alți oameni în alte locuri în poziții greșite. Următorul lucru pe care îl faci este că începi să rănești oamenii. Acei oameni, la rândul lor, ripostează împotriva noastră și ne creează durere și suferință. Este clar că o viață bazată pe voință personală nu poate fi niciodată un succes, pentru că în acele condiții, nu ne putem sătura niciodată. Întotdeauna rănim oameni, locuri și lucruri. Vom suferi întotdeauna durerea și umilința care vin din exagerarea în acele zone.

….

 Dacă toate ființele umane ar putea să practice aceste instincte la nivelul exact pe care a vrut Dumnezeu, ar exista o armonie completă în lumea de astăzi. Nu ar fi niciun conflict. Dar lăsați pe voință proprie, nu vom putea niciodată, niciodată să avem o asemenea armonie. Ni s-a spus deja că ori de câte ori suntem treji, suntem neliniștiți, iritabili și nemulțumiți. Suntem plini de rușine, frică, vinovăție și remușcări. Mintea începe să caute ușurare și ne duce înapoi la ideea de a bea ceva. Dacă nu mai vreau să beau, trebuie să găsesc un mod de a trăi, nu numai că pot fi treaz, dar pot avea fericire, pace și seninătate. Că pot fi liber de rușine, frică, vinovăție și remușcări. Dacă pot face asta, pot fi treaz și fericit în același timp.

     Într-o viață bazată pe voință proprie, pur și simplu nu poate exista fericire pentru mine. De câte ori am încercat tu și cu mine să depășim voința proprie prin voință proprie? De câte ori am încercat să ne facem mai buni? De câte ori am spus că n-am de gând să mai fac asta și apoi ne-am întors la dreapta și am făcut totul din nou? Voința proprie nu poate învinge voința proprie. Voința proprie este un lucru dat de Dumnezeu și numai Dumnezeu are puterea de a birui ceea ce a făcut.

     Deci, dacă vrem ca viața noastră să se îmbunătățească, se pare că va trebui să lăsăm altceva să ne dirijeze gândirea. Dacă altceva ne dirijează gândirea, atunci poate că deciziile noastre vor deveni mai bune și nu vom întreprinde acțiunile care ne pun în conflict cu oamenii, locurile și lucrurile. Și poate că putem trăi liniștiți, fericiți și senini și treji în același timp. Pentru prima dată în viața mea înțeleg de ce trebuie să iau această decizie. Lăsată în voia mea, viața nu va fi niciodată un succes pentru mine. Cu voia lui Dumnezeu, există șanse mari să fie așa. 

…

Voința proprie este dată de Dumnezeu. Sunt trei instincte de bază.

VEZI: Voința proprie și cum se leagă cu Pasul 4

(Linistea din incaperi)

 

Voința proprie și cum se leagă cu Pasul 4

Înainte de a intra în detaliile pasului 4, vreau să mă uit la ce este voința proprie. De ce? Pasul 4 este locul în care îmi fac un inventar veridic al meu. Este un proces să mă uit la gândirea mea bazată pe o viață bazată pe voința proprie, mai degrabă decât pe voia lui Dumnezeu.

Ar trebui să facem un bilanț al vieții noastre. Primul lucru pe care ei îl sugerează este să caut defectele personalității mele care mi-au cauzat eșecul. Defectele sunt rezultatul voinței proprii, iar pasul 4 este un inventar al manifestărilor comune ale unei vieți conduse pe voință proprie.

Deci, ce este voința proprie? Auzi despre asta vorbindu-se tot timpul la întâlniri. De ce este dăunător?

Iată o fișă despre ceea ce alcătuiește voința proprie. 

 

 

Instinctul social	Instinctul de securitate	Instinctul sexual
Companie/Apartenență: dorința de a aparține sau de a fi acceptat. Prestigiu: Dorința de a fi recunoscut sau acceptat ca lider. Stima de sine: ceea ce credem despre noi înșine, ridicat sau scăzut. Mândria: O părere excesivă și nejustificată despre sine, fie pozitivă (iubire de sine) fie negativă (ura de sine). Relații personale: relațiile noastre cu alte ființe umane și cu lumea din jurul nostru. Ambiții: Planurile noastre de a câștiga acceptare, putere, recunoaștere, prestigiu etc.	Material:   Doresc bani, clădiri, proprietăți, îmbrăcăminte etc., pentru a fi în siguranță. Emoțional:   Bazat pe nevoile noastre pentru o altă persoană sau alte persoane. Unii tind să domine, unii sunt excesiv de dependenți de alții. Ambiții:   Planurile noastre de a câștiga bogăție materială, de a domina sau de a depinde de alții.     >>  V V SINELE     <<	Acceptabil:   viața noastră sexuală este acceptată fie de către societate, fie de Dumnezeu, fie de propriile noastre principii. Ascuns:   Elemente din viața noastră sexuală care sunt contrare fie principiilor Societății, fie ale lui Dumnezeu, fie propriilor noastre principii. Ambiții:   Planurile noastre cu privire la viața noastră sexuală, fie acceptabile, fie ascunse.
Resentimente Sentimente de rănire amară sau de indignare care apar după a avea sentimente de rănire sau ofensare pe bună dreptate sau greșit.	<< < GREȘELI V >>  Frica Sentimente de anxietate, agitație, neliniște, teamă etc.	Daune sau răni  Acțiuni greșite care au ca rezultat durere, sentimente rănite, îngrijorare, pierderi financiare etc., pentru alții și, de asemenea, pentru sine.

 

Există SINELE în centru. Deasupra se află cele trei instincte de viață care alcătuiesc sinele. Ele sunt date de Dumnezeu și necesare pentru supraviețuirea rasei umane. 

Sunt instincte sociale, de securitate și sexuale. 

Instinctul social este compus din apartenență, prestigiu, stima de sine, mândrie, relații personale și ambiție. 

Instinctul de securitate include material, emoțional și ambiții ca să mă simt în siguranță. 

Al treilea instinct este instinctul sexual și este modul în care folosim acest instinct. Îl folosim în mod egoist pentru a satisface celelalte instincte sau pentru a domina sau manipula?

Dacă îmi conduc viața și mă concentrez pe mine și pe ceea ce cred că am nevoie pentru a fi ok în orice domeniu al vieții mele, instinctele mele sunt amenințate în mod constant. De exemplu, dacă decid ce am nevoie pentru a-mi satisface instinctul material dacă ceva îmi amenință banii, locul de muncă sau obiectivele materiale, sunt amenințat și fie am frică, fie sunt supărat. Devin dependent de satisfacția instinctelor mele la nivelul pe care determin să mă simt bine. Din păcate, nu sunt niciodată mulțumit. Întotdeauna vreau mai mult, nu este niciodată suficient. Alcoolicul nu se satură niciodată.

Problema este că sunt de sine stătător! Încercând să-mi gestionez viața pentru a satisface aceste instincte până la nivelul de care cred că am nevoie, nu ajung niciodată suficient pentru a fi ok. Îmi este frică constantă de a nu obține ceea ce îmi doresc, îmi vor lua ceea ce am, sau voi fi aflat cum am fost necinstit să obțin ceea ce mi-am dorit. Instinctele mele sunt amenințate în mod constant și sunt furios tot timpul. Pentru a satisface aceste instincte voi întreprinde acțiuni care îmi provoacă rău mie și altora.

Așadar, manifestările unei vieți de voință proprie sunt resentimentele, frica și rușinea și vinovăția din cauza acțiunilor dăunătoare. Greșelile sunt o gândire greșită care are ca rezultat acțiuni greșite. 

Resentimentul este o judecată greșită, 

frica este o credință greșită, iar 

răul provocat este un comportament greșit față de noi înșine sau față de ceilalți.

În pasul 4 inventariem greșelile de mai sus și lucrăm pentru a vedea cum gândirea centrată pe sine declanșează defectele caracterului nostru. Apoi (la pasul 5) cunoaștem natura exactă a greșelilor noastre pentru a lucra pașii 6 și 7. Facem o listă cu cei pe care i-am rănit și folosim aceste informații pentru a lucra pașii 8 și 9. 

…

     Este fundamentul vieții. Este rădăcina vieții umane. Dar odată ce scapă de sub control, atunci devine o forță distructivă pentru acea viață. Toate problemele umane se bazează pe sine. Toți cei care au probleme astăzi - nu numai alcoolicii, există multe, multe tipuri diferite de probleme în lumea noastră de astăzi - fiecare om care are probleme, bărbat sau femeie sau copil, are probleme din acest sine. Unul dintre aceste instincte de bază este problema principală a acestuia. Avem oameni în închisoare. Avem un tip care e în închisoare pentru furt. De aceea l-au pus deoparte. Dar de ce a furat? A furat pentru securitate sau a furat pentru a-și construi stima de sine? Unul dintre aceste lucruri, o parte din sine a fost ceea ce l-a determinat să fure. Toate problemele umane...
     „Egoism – egocentrism! Aceasta, credem noi, este rădăcina necazurilor noastre. Conduși de o sută de forme de frică, auto-amăgire, auto-căutare și autocompătimire, călcăm pe degetele semenilor noștri și aceștia ripostează. Uneori ne rănesc, aparent fără provocare, dar constatăm în mod invariabil că am luat decizii bazate pe sine, care mai târziu ne-au pus în situația de a fi răniți.

     „Așa că necazurile noastre, credem noi, sunt în esență făcute de noi. Ele apar din sinele nostru, iar alcoolicul este un exemplu extrem de voință proprie, deși de obicei nu crede așa. Mai presus de orice, noi alcoolicii trebuie să scăpăm de acest egoism. Trebuie, sau ne ucide! Dumnezeu face asta posibil. Și adesea nu pare a fi nicio modalitate de a scăpa complet de ego fără ajutorul Lui. Mulți dintre noi aveam convingeri morale și filozofice din belșug, dar nu ne-am putut ridica la înălțimea lor, deși ne-am fi dorit. Nici nu ne-am putea reduce prea mult egocentrismul prin dorința sau încercarea propriei noastre puteri. Trebuia să avem ajutorul lui Dumnezeu.

     Nu putem face nimic cu voința proprie. Numai Dumnezeu poate controla voința proprie. Pe măsură ce luăm decizia de a ne preda voința în grija lui Dumnezeu, venirea voinței lui Dumnezeu în viața noastră va bloca de fapt o parte din voința noastră. Acest lucru este simplu. Unul îl va ocupa pe celălalt.
     (p. 62, alin. 4) „Aceasta este cum și de ce. În primul rând, a trebuit să renunțăm să ne jucăm de-a Dumnezeu.'
     Și numai noi putem lua această decizie. Dumnezeu nu se va coborî și va lua ceva ce ne-a dat. Numai noi putem lua această decizie de a da asta înapoi lui Dumnezeu. 

„A trebuit să renunțăm să ne jucăm de-a Dumnezeu.” Aceasta este o lume condusă de Dumnezeu. Totuși, noi, oameni auto-dirijați, aveam impresia că controlăm situația. Nu numai că ne-am îndreptat propriile vieți, ci am îndreptat viața tuturor celor din jurul nostru. Am condus viețile soțiilor noastre, ale soților noștri. Am condus viața copiilor noștri. Am încercat să direcționăm viețile oamenilor cu care am lucrat. Dumnezeu conduce lumea, iar când încercăm să o direcționăm, ne jucăm doar de Dumnezeu. Chiar nu suntem Dumnezeu. Și declarația spunea: „A trebuit să renunțăm să ne jucăm de-a Dumnezeu. Nu a funcționat.” „În continuare, am decis că de acum încolo în drama vieții”
     Și aceasta este decizia noastră. Noi decidem acum.
    '...Dumnezeu urma să fie Directorul nostru.'
          De acum înainte.

…

 „Acum eram la Pasul Trei”. 

Ne oferă o ilustrare a modului în care il putem face.

"Doamne, mă las în grija Ta - să faci din mine şi prin mine ceea ce doreşti Tu. Scapă-mă din robia egoismului, ca să pot împlini mai bine voia Ta. Scapă-mă de greutăţi în aşa fel, încât biruinţa mea asupra lor să fie, pentru cei pe care i-aş putea ajuta, o mărturie a Puterii Tale, a Iubirii Tale, a Modului Tău de Viaţă. Fie-mi dat să fac voia Ta întotdeauna!" Am cumpănit bine înainte de a face acest pas, asigurându-ne că eram pregătiţi să-l facem, că ne puteam în fine abandona lui Dumnezeu pe de-a-ntregul.

     Am descoperit că era de dorit să facem acest pas spiritual împreună cu o persoană înţelegătoare, precum soţia ori cel mai bun prieten ori sfetnicul spiritual.

         La începuturile AA, mulți oameni, și unii încă și astăzi, au făcut Pasul Trei împreună cu altcineva.
     „Dar este mai bine să-L întâlnești pe Dumnezeu singur decât cu cineva care ar putea înțelege greșit. Desigur, ne-am ales noi înşine cuvintele către Dumnezeu, fiind atenţi să exprimăm ideea în sine, fără rezerve. 

     Eroul este rezultatul real. Rezultatele de la pasul trei sunt însă limitate.
 „Acesta a fost doar un început, deși, dacă a fost făcut cu onestitate și umilință, un efect, uneori foarte mare, s-a simțit deodată”.
     În cazul experienței spirituale, uneori experiența spirituală are un mare efect. În cele mai multe cazuri, este doar un început.
     Nu primim foarte multe - cred că deși punem foarte mult accent pe Pasul Trei, nu -- cartea nu spune că obținem multe în majoritatea cazurilor din Pasul Trei, pentru că este doar un început. Noi chiar nu am făcut nimic. Tocmai am luat decizia de a face ceva în pasul trei. Vom afla mai târziu - examinăm pasul cinci, la sfârșitul pasului cinci, în timp ce examinăm rezultatele pasului cinci - vom descoperi că de fapt obținem mult mai mult din pasul cinci decât o facem pasul trei. Și firesc, pentru că Pasul Cinci este un Pas de acțiune. Deci obținem mai mult din Pașii de acțiune decât din Pașii de acceptare. Acesta este primul pas. Nu am făcut nimic, ci doar luăm o decizie de a face ceva. Cred că e destul de clar după aceea. El spune:

Pe urmă, ne-am lansat într-un program de acţiune viguroasă, al cărei prim pas este o curăţenie generală interioară, ceea ce mulţi dintre noi nu mai încercaserăm să facem niciodată înainte. Deşi decizia noastră a fost un pas vital și crucial ...

     Pasul trei a fost un pas vital și crucial.

 „...ar putea avea un efect permanent redus dacă nu este urmat imediat de un efort obositor de a recunoaște și de a scăpa de lucrurile din noi înșine care ne blocau”.

…

 „...noi suntem agenții Lui. El este Tatăl, iar noi suntem copiii Lui. Majoritatea ideilor bune sunt simple, iar acest concept a fost cheia de boltă a noului și triumfătorului arc prin care am trecut la libertate.

     Din nou vedem cum Bill pictează frumos aceste imagini în mintea noastră, ale experienței spirituale, ale structurii pe care o vom construi. Amintiți-vă că a spus că bunăvoința este fundația acestei structuri. (p. 12, par. 5) El a spus că Pasul doi este piatra de temelie a acestei structuri. (pag. 47, alin. 2) Acum el spune, Pasul Trei este „... cheia de boltă a noului și triumfătorului arc prin care am trecut la libertate.” (p. 62, par. 4) 

Acum el construiește – așa că acum vedem că acesta va fi arcul pe care îl construim. Fundația este bunăvoința, piatra de temelie este pusă, în timp ce ei stivuiesc aceste pietre în arcadă... pe măsură ce construiau aceste arcade, ei stivueau aceste pietre și chiar piatra din mijloc, ultimul element care a intrat a fost cheia de boltă. Celelalte pietre s-au sprijinit de cheia, cheia a susținut poarta. El spune, Pasul Trei este elementul de susținere a porții pe care o construim prin care urmam să trecem spre libertate. El desenează aceste imagini în mintea noastră. 

„Când am luat sincer o asemenea poziție, au urmat tot felul de lucruri remarcabile. Aveam un nou Patron. Fiind atotputernic, El ne-a oferit ceea ce aveam nevoie, dacă ne-am păstrat aproape de El și am îndeplinit bine lucrarea Lui'.
     Și asta este ceea ce obținem din asta.

Ancoraţi pe acest fundament, am devenit din ce în ce mai puţin interesaţi de sine, de măruntele noastre planuri şi proiecte. Ne interesa din ce în ce mai mult să înţelegem cu ce puteam contribui noi la viaţă. Pe măsură ce simţeam pătrunzând în noi o putere nouă şi savuram pacea sufletească, pe măsură ce descopeream că puteam face faţă vieţii cu succes şi deveneam conştienţi de prezenţa Lui - a început să ne părăsească frica de ziua de azi, de cea de mâine şi de viitorul îndepărtat. Am renăscut.

  Pentru a renaște, asta înseamnă că ne-am schimbat. În minte. Devenim oameni diferiți. În construirea acestei structuri spirituale minunat de eficiente, devenim oameni diferiți decât ceea ce eram înainte, nu fizic, ci în mintea noastră. Atitudinea și perspectiva noastră asupra vieții încep să se schimbe. Începem să avem mai puține conflicte cu oamenii, locurile și lucrurile. Deja, tocmai prin luarea deciziei începem să facem un mic progres. Oamenii văd acești pași ca pe lucruri negative. Nu este nimic negativ la ei  Va exista un rezultat pozitiv care vine de la fiecare Pas pe măsură ce progresăm prin ei acum, de acum înainte. Aceste promisiuni pe care le primim aici fac parte din rezultatul pasului trei. 

 …

 „...ar putea avea un efect permanent redus dacă nu este urmat imediat de un efort susținut de a recunoaște și de a scăpa de lucrurile din noi înșine care ne blocau”.

     Am luat decizia de a ne preda voința și viețile noastre în grija lui Dumnezeu, așa cum Îl înțelegem. Dacă nu mergem la muncă imediat pentru a îndepărta lucrurile care ne blochează de la Dumnezeu, nu putem pune în aplicare acea decizie. Este evident. Pasul trei este foarte vital. Pasul patru este despre identificarea acelor lucruri care ne blochează de la acea decizie. Mințile noastre sunt pline de resentimente. Mintea noastră este plină de temeri. Mintea noastră este plină de conflicte. Deși am luat o decizie, cum poate Dumnezeu să conducă o astfel de minte? Așa că trebuie să mergem la muncă, să curățăm lucrul - care ne blochează de la decizia pe care am luat-o în pasul trei și asta este ceea ce și începem să facem.
 „Lichiorul nostru a fost doar un simptom. Așa că a trebuit să ajungem la cauze și condiții'
     Acum începem să luăm măsurile pentru a duce la îndeplinire decizia de la Pasul Trei 

Un lucru pe care trebuie să ne uităm în acel paragraf este elementul de timp plasat la realizarea pasului

      Pasul patru. S-a spus că decizia noastră a fost un pas vital și crucial, dar nu a avut un efect permanent, cu excepția cazului în care a fost urmată IMEDIAT de un efort susținut de a frecunoaște și de a scăpa de lucrurile din interiorul nostru care ne blocau. Oamenii continuă să întrebe cât de mult ar trebui să aștepte înainte de a face pasul patru. Conform cărții, îl facem imediat după ce facem pasul trei. Cred că există un motiv pentru asta.
     Pasul al treilea, în care am luat decizia de a ne preda voința și viața în grija lui Dumnezeu, așa cum L-am înțeles, în luarea acelei decizii și rostirea rugăciunii, aceasta va înlătura un pic de voință proprie, doar suficientă voință proprie eliminată pentru a ne permite să continuăm cu Pasul Patru. Dar dacă nu luăm Patru imediat și începem să amânăm, atunci după un timp acea mică voință proprie care a fost înlăturată începe să revină. Egoul îmi spune că nu cred că trebuie să fac acest pas. Sau îmi spune, mi-e frică să fac acest Pas. Sau îmi spune, nu știu cum să fac acest Pas. Voința proprie va găsi un motiv pentru amânarea Pasului. Când face asta, suntem mereu în pericol să bem ceva.
     Amintiți-vă, dacă mintea rămâne neliniștită, iritabilă și nemulțumită este întotdeauna în pericol de a se schimba imediat și de a merge după ideea că o băutură ne-ar face să ne simțim mai bine. Amintește-ți ce s-a întâmplat cu Jim.  Amintiți-vă ce s-a întâmplat cu Fred. Nicio gândire prealabilă la acele lucruri. Mintea s-a schimbat imediat. S-ar putea întâmpla oricând vouă și mie, cu excepția cazului în care luăm măsuri pentru a preveni acest lucru. Așa spune cartea: IMEDIAT. Și știi, Patru l-a urmat întotdeauna pe Trei. Chiar are sens.😂

…

 „...ar putea avea un efect permanent redus dacă nu este urmat imediat de un efort susținut de a recunoaște și de a scăpa de lucrurile din noi înșine care ne blocau”.

   „Lichiorul nostru a fost doar un simptom. Așa că a trebuit să ajungem la cauze și condiții'

Următorul pas în acest proces va fi să facem acest inventar moral cercetător și neînfricat al nostru.

     Cred din nou că trebuie să ne uităm cu adevărat de ce trebuie să facem asta. Întotdeauna există voia lui Dumnezeu. Întotdeauna a existat voința proprie. Aș fi putut opera pe voia lui Dumnezeu toată viața mea, dar nu am făcut-o niciodată. Am operat întotdeauna pe voia mea. Motivul pentru care am operat pe voia mea a fost pentru că anumite lucruri din mintea mea, voința mea, mă blocaseră continuu de la voința lui Dumnezeu. Prin urmare, nu am putut opera după voia Lui. A trebuit să operez pe cont propriu.
     Din nou, va trebui să ne uităm la cuvinte. Va trebui să devenim dispuși să acceptăm idei noi, definiții noi ale unor cuvinte. Când ne uităm la Pasul Cinci, ne spune: „Am recunoscut lui Dumnezeu, față de noi înșine și față de o altă ființă umană natura exactă a greșelilor noastre.” Și presupunem imediat că aceasta va fi o listă de lucruri murdare, lucruri urâte. Dar dacă intrăm în dicționar și căutăm cuvântul „greșit”. Vom descoperi că există cel puțin trei definiții diferite ale acestuia.

     În dicționar scrie că a judeca incorect este considerat a fi o greșeală. Asta este un resentiment. Judecăm alte ființe umane, ne supărăm pe ei; ne supărăm pe ei, din cauza a ceea ce fac. A judeca incorect este considerat a fi un lucru gresit. 

Mai spune, a crede incorect înseamnă a fi o greșeală. Asta este frica. Toți am fugit de frică toată viața. Nouăzeci și nouă la sută din temerile pe care le-am avut sunt incorecte, deoarece nu s-au adeverit niciodată. Doamne, dacă toate temerile mele ar fi fost corecte, cu siguranță nu aș fi stat aici astăzi. Așa că a crede greșit este considerat a fi un lucru greșit. 

Apoi se spune că a acționa incorect este, de asemenea, considerat a fi o grșeală, a face lucruri dăunătoare altor oameni. 

În concluzie, există trei greșeli de bază care apar din voință proprie. Toate ființele umane le au, în grade diferite, diferite. Acestea par să fie cele trei lucruri de bază care ne blochează de la voia lui Dumnezeu.

     O minte plină de resentimente se gândește mereu la ceea ce ne-au făcut ei și la ce le vom face noi, și la naiba, nenorociții, ei nu ne pot face așa. Dumnezeu nu poate intra într-o minte plină de acele lucruri.
     O minte care este plină de frică, nu există nicio cale ca Dumnezeu să poată dirija acea gândire, pentru că frica o conduce. Dacă gândirea mea este controlată de frică, atunci frica îmi determină deciziile, frica îmi determină acțiunile și frica îmi controlează viața. Nu există nicio modalitate ca Dumnezeu să facă asta dacă mintea mea este plină de frică.
     Dacă fac rău altor oameni și aceștia se răzbună împotriva mea, atunci trebuie să fiu plin de rușine, frică, vinovăție și remușcări. Trebuie să fiu plin de teama de ce vor face când vor afla. Nu există nicio cale ca Dumnezeu să intre într-o minte plină de frică.

     Deci, aceste trei greșeli de bază ne blochează de la voia lui Dumnezeu. Cartea mea îmi va oferi o modalitate de a privi aceste lucruri. Îmi va oferi moduri de a afla de unde au venit. Îmi va oferi o modalitate de a vedea cum să scap de ele. Îmi va oferi o modalitate de a nu mai reveni în viitor. Dacă pot să le văd odată și să le identific și să văd de unde vin și să scap de ele și să văd cum să le țin departe de mine în viitor, atunci mintea mea nu se va mai umple de acele lucruri. Dacă mintea mea nu este plină de acele lucruri, atunci Dumnezeu poate începe să-mi direcționeze gândirea.

 

 

 A existat o cantitate mică de confuzie în AA cu privire la Pasul Trei și Patru. Cred că motivul pentru care am avut această confuzie este că suntem oameni foarte complicati. Am căutat ceva complicat în Cartea Mare despre Trei și Patru, iar Trei și Patru sunt foarte, foarte simpli. Cred că este atât de simplu încât, cu mințile noastre complicate, am trecut cu vederea simplitatea pașilor trei și patru. Cred că am căutat ceva mai greu decât ceea ce este de fapt aici.

     Deoarece nu am putut găsi instrucțiunile din carte despre cum să facem acest lucru, am început să căutăm în afara noastră ceva mai bun. Unii dintre noi au văzut la Pasul Cinci: „Am recunoscut lui Dumnezeu, față de noi înșine și față de o altă ființă umană natura exactă a greșelilor noastre.”  Așa că am presupus atunci că Pasul Patru trebuie să fie o listă a acestor lucruri murdare, lucruri urâte. Există o declarație în Pasul Cinci care este în cauză. Spune toată povestea vieții noastre. (pag. 73, par. 1) Așa că am trecut la acea afirmație în Pasul Cinci și am presupus că înseamnă că în Patru ar trebui să scriem toată povestea vieții noastre.
   Așa că am început să ne facem inventarul scriind întreaga noastră poveste de viață. Cartea nu spune deloc să facem asta.

    Să vedem cum să facem Pasul Patru din Cartea Mare, „Alcoolicii Anonimi”.

    Există anumite lucruri pe care trebuie să-ți amintești pentru a le înțelege. În primul rând, Bill nu ne spune nimic direct. El învață prin pilde. El folosește exemple pentru a-și transmite ideile. Acum, cunoaștem un alt profesor care a făcut și asta. A trăit acum câteva mii de ani. În acea carte care vorbește despre el, se vorbește despre capacitatea acestui mare profesor de a preda folosind pilde, spunând povești. Întotdeauna spunea o poveste oricui vorbea, pe baza a ceea ce presupunea că știa persoana respectivă. Când a vrut să aducă un punct de vedere în fața pescarilor, el a vorbit despre pește. Când a vrut să facă un punct de vedere ciobanilor, a vorbit despre oi. Dacă voia să-i transmită unui fermier un punct de vedere, vorbea despre vite și cereale etc.
     Bill va face același lucru cu tine și cu noi. O face pe tot parcursul cărții, dar iată un alt exemplu excelent. Am văzut-o când a vorbit despre: suntem ca pasagerii unui mare vas transantlantic în clipa după naufragiu. (p. 17 alin. 2) A făcut un punct de vedere acolo cu o poveste. Aici el va face același lucru. Dacă putem recunoaște acest lucru și ne uităm la câteva cuvinte cheie, cred că putem înțelege acest proces de inventar foarte ușor și foarte simplu. Să vedem ce a spus:

  „De aceea, am pornit să facem un inventar personal”.

Să ne uităm mai întâi la cuvântul inventar. Mergi din nou la dicționar. Căutați cuvântul inventar și vom descoperi că este definit ca o listă scrisă de articole. Nu există într-adevăr un inventar mental. Un inventar este întotdeauna o listă scrisă de articole. Poți merge în bucătărie. S-ar putea să te uiți în jur pentru a vedea alimentele pe care le ai și să încerci să știi în mintea ta ce trebuie să cumperi de la magazin. Cineva înttreabă, ce ai făcut. Spui, ei bine, am fost acolo inventariind alimentele mele. Nu, dacă nu ai făcut o listă scrisă de articole, nu ai inventariat. Erai doar în bucătărie, uitându-te în jur, asta era tot ce ai făcut.😂
Deci, dacă definim cuvântul inventar, știm automat că acesta va fi o listă scrisă de articole. Bill a spus: „... am pornit să facem un inventar personal”. Dar imediat trecem de la un inventar personal, la un inventar de afaceri. El a spus:

 „Acesta a fost Pasul Patru. O afacere care nu face un inventar obișnuit, de obicei, dă faliment.

 

 

Comparăm inventarul personal cu inventarul comercial. Aceasta este prima comparație pe care o facem. Tu și cu mine știm că o afacere care nu face un inventar obișnuit se va prăbuși mai devreme sau mai târziu. Să presupunem că avem o afacere care vinde poșete pentru femei, ceasuri pentru bărbați, pantofi, orice ar fi. Dacă nu facem, din când în când, inventarierea a ceea ce avem în acel magazin, chiar nu știm unde ne aflăm. Nu știm ce am vândut din magazin. Prin urmare, nu știm ce să comandăm pentru a înlocui. Nu știm ce ne-a fost furat, mai degrabă decât ce am vândut oamenilor. Nu știm ce a fost avariat, poate de ploaie sau alte moduri, și a devenit de nevândut. Nu știm ce s-a demodat, iar oamenii nu mai vor să cumpere. Deci nu știu ce să scot de pe rafturi pentru a aduce noile articole și a le pune în stoc. Dacă operați o afacere fără un inventar din când în când, mai devreme sau mai târziu, veți intra în faliment. Cred că toți am putea recunoaște asta.

     Ei bine, tu și cu mine avem o afacere. Tu și cu mine avem ceea ce este probabil cea mai importantă afacere din lume. Aceasta este afacerea de a găsi o modalitate de a trăi în care să găsim liniște sufletească, seninătate și fericire și să nu bem alcool.
     Dacă nu facem un inventar regulat, probabil că și noi vom da faliment. Să dăm faliment pentru noi înseamnă să ne întoarcem la băutură. Falimentul unui inventar de afaceri este atunci când rămân fără bani. Dar în inventarul nostru, când dîm faliment ne întoarcem la băutură. Așa că mai întâi comparăm cuvintele, chiar acolo. Inventarul personal sau inventarul afacerii, fără un inventar obișnuit, afacerea se va frânge. Afacerea noastră de a rămâne trezi va eșua. Acum, urmărește-l cu atenție.

„Facerea unui inventar comercial este o constatare a faptelor...”

     Acum, să ne oprim. Să-l comparăm cu inventarul nostru de la pasul patru din carte. Spunea... am făcut „o căutare amănunțită”, iar în inventarul comercial a spus „o constatare a faptelor”. Ei bine, aflarea faptelor și căutarea înseamnă același lucru. Deci, comparația dvs. de cuvinte între cele două afirmații ar fi: aflarea faptelor și căutarea. Să vedem din nou ce spune în inventarul comercial. El a spus:

 „...un proces de stabilire a faptelor și un proces de abordare a faptelor”.

     În pasul nostru a spus, am făcut o căutare amănunțită și fără frică. Fără frică și a face față faptelor înseamnă exact același lucru. Acesta este modul în care Bill a scris. Acesta este modul în care scrie... În inventarul comercial,

 „Este un efort de a descoperi adevărul...”

     Acum, în al patrulea pas, spunea că am făcut un inventar moral cercetător și neînfricat. Când ne uităm la cuvântul moral, ne-am gândit, există acea listă de lucruri murdare, urâte. Acum, nu sunt sigur ce știa tot ce știa Bill Wilson, dar știu un lucru despre acest tip, el știa limba engleză. Știa ce cuvinte să folosească atunci când voia să le folosească. Dacă ar fi vrut să facem o listă de lucruri murdare și urâte ca un inventar, ar fi spus, un inventar amoral sau imoral cercetător și neînfricat. El nu a spus asta. A spus moral. Luăm morala și mergem la dicționar. Găsim că o definiție a acestui cuvânt este adevărul. Morala și adevărul (onest) înseamnă același lucru. În inventarul afacerii, încercăm să descoperim adevărul. În inventarul nostru personal, încercăm să descoperim adevărul. Asta înseamnă moral. Adevărul despre ce? Ei bine, în inventarul comercial, un obiect este:

 „...să descopere adevărul despre stocul comercial”.

     Adevărul despre stocul comercial. Din inventarul companiei, știm care este stocul comercial. Stocul în comerț este ceea ce se află pe rafturi. Fie că este vorba de ciorapi de damă, pantofi pentru bărbați sau orice ar putea fi, stocul în comerț este ceea ce se află în acel magazin. Când intră acolo la inventariere, vrea să afle adevărul despre ce este acolo. Vrea să afle ce a fost furat. Vrea să afle ce a fost deteriorat, ca să pot scăpa de asta și să fac loc pe rafturi pentru obiecte utilizabile. Vrea să afle ce a devenit demodat și de nevândut și să scape de asta, astfel încât să putem pune cea mai nouă, utilizabilă, articole care pot fi vândute înapoi. Inventarul lui este să descopere adevărul despre stocul în comerț.

…

   Acum, cuvântul comparabil din Pasul nostru este: am făcut un inventar moral cercetător și neînfricat despre noi înșine. Suntem singurul stoc pe care îl avem. Singurul lucru pe care trebuie să-l vindem este felul în care gândim. Stocul nostru comercial este procesul nostru de gândire. Tu și cu toții știm că modul în care gândim determină dacă rămânem treji sau nu. Deci gândurile noastre sunt stocul nostru comercial. Privește înapoi la inventarul comercial. Când caută adevărul despre stocul în tranzacționare, este interesat de ceea ce se află în magazinul său astăzi. Ceea ce a fost în magazinul lui în urmă cu douăzeci de ani nu are nimic de-a face cu faptul că mâine va fi falimentar sau nu. Ceea ce se află în magazinul lui, care va fi acolo peste douăzeci de ani în viitor, nu are nimic de-a face cu dacă va fi frâu mâine sau nu.

     Tu și cu mine suntem la fel. Stocul nostru în comerț este gândirea noastră. Modul în care gândim astăzi va determina dacă vom fi în faliment mâine sau nu. Ceea ce era pe rafturile mele aici sus în capul meu în urmă cu douăzeci de ani nu are nicio legătură cu dacă mă voi îmbăta sau nu mâine. Și ceea ce va fi acolo douăzeci de ani în viitor nu are nimic de-a face cu dacă mâine mă voi îmbăta sau nu. Mă voi îmbăta mâine sau nu, pe baza a ceea ce am în cap azi. Știm cu toții că gândirea împuțită duce la băutură. Modul în care gândim va determina dacă vom rămâne treji mâine sau nu. Stocul nostru comercial este gândurile noastre. Ne uităm la ce este acolo chiar acum, astăzi.
     Există trei lucruri de bază care ne blochează de la voia lui Dumnezeu, care ne vor face ca afacerea să se destrame. 

Unul este resentimentul. 

Unul este frica. 

Unul este răul pe care îl fac altor oameni. 

Așa că mă voi uita la stocul meu în comerț cu privire la cele trei lucruri de bază care mă fac să beau, care mă blochează de la voia lui Dumnezeu. Am să mă uit la resentimentele care îmi sunt în cap astăzi. Mă voi uita azi la temerile care îmi sunt în cap. Mă voi uita la răul pe care l-am făcut altor oameni. Poate le pot schimba și le înlocuiesc cu ceva mai bun. Cartea spune în acest inventar comercial:

 „Un obiectiv este dezvăluirea bunurilor deteriorate sau nevandabile, de a scăpa de ele prompt și fără regret. Dacă proprietarul afacerii vrea să aibă succes, el nu se poate păcăli cu valorile.'

     Mărfurile din capul meu, mărfurile de pe rafturile mele, stocurile de acolo sus, sunt defecte. Unele dintre ele sunt complet demodate. Unele dintre ele sunt deteriorate. Unele dintre ele sunt absolut de nevânzare. Obiectul inventarului meu este de a dezvălui acele bunuri deteriorate și nevandabile și de a scăpa de ele prompt și fără regret. Nu trebuie să mă uit la bunurile (calitățile) mele. În adâncul fiecărui bărbat, femeie și copil este ideea fundamentală a lui Dumnezeu. la ceea ce trebuie să mă uit, sunt pasivele (defectele) care împiedică activele (calitățile) să iasă la suprafață. Pot să găsesc pasivele și să le scot din mine, apoi activele pot ajunge la suprafata. Pot începe să trăiesc așa cum ar trebui să trăiască o ființă umană. Caut bunuri deteriorate si nevandabile. 

…

Cartea spune:

 „Am făcut exact același lucru cu viața noastră. Am făcut bilanțul sincer.
     Am făcut un inventar moral.
  „În primul rând, am căutat defectele caracterului nostru care ne-au cauzat eșecul. Fiind convinși că sinele, manifestat în diverse moduri, a fost ceea ce ne-a învins, am luat în considerare manifestările sale comune.'
     O manifestare nu este altceva decât un indicator exterior a ceva. Îmi arăți o ființă umană egoistă, egocentrică, iar eu îți voi arăta una care e mai nebună decât iadul tot timpul. 
     Arată-mi o ființă umană egoistă și egocentrică atât de mică și îți arăt una care este plină de frică tot timpul. 
     Arată-mi o persoană egoistă, egocentrică, iar eu îți voi arăta una care întotdeauna dăunează și rănește pe alții. A face lucruri pentru a se satisface pe sine care creează durere și suferință altor oameni. Apoi se răzbună și creează durere și suferință înapoi. Există trei manifestări comune ale sinelui. Dacă pot să le văd și să le identific și să văd de unde vin, atunci poate că pot face ceva în privința lor.
     Întotdeauna am știut că am operat pe furie. Întotdeauna am știut că furia a fost un rău rău pentru mine, pentru că m-a determinat să iau decizii și să iau acțiuni care i-au rănit pe alții și, în schimb, m-au rănit. Mereu am încercat să fac ceva în privința asta. N-am putut niciodată, pentru că nu am știut niciodată de unde vine.
     Mereu am operat cu frica, știu asta. Întotdeauna am știut că frica m-a determinat să iau decizii și să iau acțiuni care îi rănesc pe alți oameni, care în schimb mă rănesc. Întotdeauna am încercat să mă eliberez de frică, dar niciodată nu am putut face nimic pentru că nu știam de unde vine.
     Întotdeauna am făcut lucruri care îi rănesc pe alții. Aș spune că nu voi mai face asta niciodată. Nu-mi place să rănesc oamenii, nu mi-am dorit niciodată. Dar aș face-o iar și iar și iar și aș spune că nu o să mai fac asta. Dar nu m-am putut abține să o fac, pentru că nu știam ce a cauzat-o în primul rând.
     Cartea îmi va oferi o modalitate de a vedea de unde vine. Dacă văd de unde vine, atunci poate pot face ceva în privința eliminării lui. Poate pot face ceva pentru ca să nu se mai întoarcă în viitor. Avem un mic proces de inventar care este atât de simplu. 

…

 Vom începe să ne uităm la primul lucru primar care ne blochează de la voia lui Dumnezeu.

 „Resentimentul este infractorul numărul unu. Distruge mai mulți alcoolici decât orice altceva. Din aceasta decurg toate formele de boală spirituală, pentru că nu am fost doar bolnavi psihic și fizic, ci și am fost bolnavi spiritual. Când boala spirituală este depășită, ne îndreptăm mental și fizic.

    Începem cu resentimente ca „infractorul numărul unu. Cu alte cuvinte, mintea noastră este blocată de la voința lui Dumnezeu, care este în noi. Am spus că inteligența noastră interioară, conștiința noastră este acolo, dar părea să fie blocată pentru că mințile noastre sunt pline de resentimente. De cele mai multe ori acesta este „infractorul numărul unu pentru majoritatea alcoolicilor. Resentimente înseamnă a resimți, a simți ceva din nou. Când cineva ne face ceva, lovește sinele, suntem răniți. Este o greșeală, asta este.

Din partea lor, poate. Asta este o greșeală. Nu putem face nimic în privința asta. Odată ce o persoană ne face rău, rănește sinele. Lovește o parte din sine. Ne-a lovit securitatea? Ne-a lovit viața sexuală? Ne-a lovit stima de sine? Ne-a lovit mândria? A lovit compania noastră? O parte din sine ne-a lovit și suntem răniți. Acum, asta nu este un resentiment. Este o greșeală. Din partea lor. Odată ce suntem răniți, ne întoarcem în camera alăturată, și reluăm scena din nou. 

Acţionează din nou. Au venit și mi-au făcut asta. Bine, de această dată este o reluare. Nu au făcut-o ei. Ne-am făcut-o singuri. Reluăm scena, ajungem să ne rănim din nou. Unul dintre cele mai mari lucruri care îmi permite să scap de resentimente este stupizenia întregii chestii.
     De fiecare dată când reluăm asta, creștem durerea și suferința, până când nici măcar nu reasamblam ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la început. Și o reluăm iar și iar și iar până când devine din ce în ce mai rău și mai rău. Cealaltă persoană pare să devină din ce în ce mai răutăcioasă pe măsură ce mergem pe scenarita minții noastre. Și se pare că devenim din ce în ce mai buni și mai buni pe măsură ce ne jucăm de-a scenarita. Și ceea ce facem este un joc, un joc bolnav, de a acuza cealaltă persoană și de a ne scuza pe sine"
     Cu cât facem asta mai mult, aceasta produce în cele din urmă cea mai gravă boală emoțională pe care o poate avea un individ, pentru că odată ce vă supărați pe o altă persoană, este ca un bumerang. Acesta este motivul pentru care resentimentul este infractorul numărul unu, pentru că odată ce vă supărați pe o altă persoană, sau altă situație sau instituție, atunci vă supărați de fiecare dată când vă aflați în acea poziție care s-a întâmplat prima dată. Apoi, resentimentul duce la autocompătimire.
     
Ne vedem victimele societății.
     Este un fel de a privi meciurile de fotbal. În Superbowl, am văzut un tip lovit. Arăta destul de rău. L-au luat pe tip și i-au pus niște gheață. Dar crainicul nu este mulțumit cu asta. El a spus, hai să ne uităm la asta din nou. Așa că își scoate video recorderul și dă o reluare a fazei. Ne uităm și a doua oară arată mult mai rău decât era inițial.
     Noi alcoolicii avem un video recorder. Ne trezim in fiecare dimineata. Îl pornim și înregistrăm totul greșit cu tot ceea ce vedem. Nu înregistrăm lucrurile bune. Apoi venim acasă noaptea, și o reluăm și ne îmbolnăvim și dăm vina pe ei.

Și aceasta este o minciună.

…

 În adâncul fiecăruia știm ce este corect, fiecare dintre noi, avem acea concepție despre Dumnezeu. Dar suntem blocați de asta, de resentimente. Am făcut aceste lucruri atât de mult, până când asta a devenit o parte a proceselor noastre de gândire. Pentru a scăpa de asta, va trebui să ne așezăm și să vedem cum eliminăm resentimentele.

     Un alt cuvânt cheie în această chestiune, unul dintre cele multe cuvinte cheie din Pasul Patru – vorbim întotdeauna despre notarea lor, dar asta nu ajută prea mult. Unul dintre lucrurile cheie este că vom analiza aceste resentimente. (p. 70, alin. 4) Dacă le putem enumera și analiza, și vedem daunele și efectul lor, și vedem la ce au bun și vedem cât de rîu fac, putem scăpa de aceste lucruri. Deci, despre asta se referă inventarul, să analizăm aceste lucruri care ne-au blocat de Dumnezeu. Începem cu un proces simplu.
     Folosim pagina șaizeci și cinci goală, necompletată.
     Vom încerca să o completăm și să vă arătăm cât de simplu este să o faceți. O poți face într-o singură noapte! Nu ia trei luni.

Așa că haideți să ne uităm și să vedem cum să completăm inventarul din Cartea Mare. 

Sunt trei coloane. Prima coloană este „Am resentimente față de ...”. A doua coloană este „Cauza”. A treia coloană este „Îmi afectează... 

Singurul lucru pe care îl facem este că, în a treia coloană, am luat sinele și l-am împărțit în subcoloane, folosind aceiași termeni pe care Bill i-a folosit în Big Book. 

Convinşi fiind că egoismul, manifestat în diverse forme, a fost cel care ne-a înfrânt, i-am studiat modurile de manifestare cele mai frecvente.

Sub acea coloană privind sinele, punem pe primul loc instinctul social. Sub asta avem stima de sine și relații personale. 

Următorul este instinctul de securitate. Sub asta avem material și emoțional. 

În a treia subcoloană avem instinct sexual. Sub asta avem relații sexuale acceptabile și ascunse.

     Mulți dintre noi am o viață sexuală acceptabilă în căsniciile noastre, în casele noastre. Societatea se uită la asta cu aprobare. Nu ne preocupă asta. Dar, de asemenea, mulți dintre noi avem o relație sexuală ascunsă. Chiar nu vrem să afle nimeni despre asta. Așa că păstrăm asta ascuns. Suntem la fel de supărați dacă există o amenințare pentru unul dintre ei ca și pentru celălalt. Te încurci între mine și soția mea și o să fiu mai nebun decât naiba. Dar dacă te încurci între mine și prietena mea, o să mă enervez și eu. Deci avem două tipuri de relații sexuale. Pe acelea despre care nu ne deranjează să le cunoască oamenii și pe cele pe care încercăm să le ținem ascunse.

     De asemenea, în toate cele trei domenii ai anumite ambiții. Toată lumea are ambiții sub instinctul social, să vrea să fie recunoscut. Toată lumea are ambiții sub securitate, să obțină mai multe proprietăți, să obțină mai multe din asta și din asta. Toată lumea are anumite ambiții în viața lor sexuală, planificare și manevrare pentru a face lucrurile așa cum ne dorim noi pentru viitor. Dacă îmi sunt amenințate ambițiile, sunt la fel de supărat ca și cum ați amenința ceea ce am deja. Așa că ne vom uita la aceste lucruri exact așa cum spune Bill să o facem în carte. 

Instrucțiunile sunt acolo. Și amintiți-vă, de asemenea, dacă observați - asigurați-vă că observați această a treia coloană aici - acestea sunt lucrurile care formează sinele. Sunt exact aceleași lucruri pe care le priveai pe acea foaie... sine a fost suprapus. Acestea sunt pe inventar. A treia coloană este sinele.

VEZI: PASUL 4 - TABELUL RESENTIMENTELOR

Linistea din incaperi

 

 

 

 

 

 

PASUL 4 - TABELUL RESENTIMENTELOR

 

Am resemtimente faţă de ...	Cauza	SINELE						VOIA PROPRIE	VOIA LUI DUMNEZEU
		Îmi afectează ...
		Instinctul social		Instinctul de securitate		Instinctul sexual		Ce rol am jucat? Unde am fost de vină?	Cum ar fi trebuit / ar trebui să procedez? Ce vreau să obţin?
		Stima de sine	Relaţiile personale	Material	Emoţional	Relaţii sexuale acceptabile	Relaţii sexuale ascunse	DEFECTE DE CARACTER (PASIVE)	CALITĂŢI / PRINCIPII / VIRTUŢI (ACTIVE)
1	2	3						4	5
Oameni
Instituţii
Principii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ultimul paragraf de la pagina șaizeci și patru (varianta engleza) spune:

 „Resentimentul este „infractorul numărul unu. Distruge mai mulți alcoolici decât orice altceva. Din el provin toate formele de boală spirituală, pentru că am fost nu numai bolnavi psihic și fizic, ci am fost și bolnavi spiritual. Când boala spirituală este depășită, ne îndreptăm mental și fizic. În confruntarea cu resentimentele, le punem pe hârtie."
     Din nou, aceasta ar trebui să înlăture pentru totdeauna ideea dacă vom face un inventar scris sau un inventar mental. Dacă vom face un inventar așa cum spune Cartea Mare, dacă vom pune aceste resentimente pe hârtie, va trebui să avem o coală de hârtie. Va trebui să avem un creion, un pix, o mașină de scris, o pensulă, un computer. Într-un fel, trebuie să punem aceste lucruri pe hârtie. O listă de articole scrise. Există un motiv pentru asta și îl vom vedea peste puțin timp.
     Acum, prima instrucțiune pentru completarea fișei de la pagina șaizeci și cinci este aceasta:
„Am enumerat oameni, instituții sau principii pe care am fost supărați”.
     Coloana unu este: „Am resentimente față — Începem din partea de sus a acelei coloane. Facem o listă completă de oameni, asta se explică de la sine; instituțiile, adică departamentul de poliție, Serviciul de venituri interne, oficiul poștal, armata, toate acele lucruri pe care suntem atât de supărați și principii pe care suntem supărați. Principiile sunt lucruri precum Cele Zece Porunci. Un principiu este „ceea ce urcă trebuie să coboare”. „Orice ai da, asta e ceea ce vei primi înapoi”. Am auzit acele lucruri toată viața și mă făceau să vomit literalmente când le auzeam. Acest lucru este foarte important, că facem lista de sus în jos. 

Mintea noastră este asupra unui singur lucru și doar asupra unui singur lucru. Ce facem recent. Dacă încercăm să mergem de la stânga la dreapta, ar trebui să luăm fiecare resentiment și apoi să spunem, ei bine, care este cauza și apoi care parte a sinelui este afectată. Faci asta cu vreo trei dintre ele, iar capul tău este atât de murdar, încât ești pierdut. Dar toată lumea știe pe cine este supărată. Nu trebuie să fii treaz prea mult pentru a ști asta. Nu am văzut încă un alcoolic care să nu știe pe cine este supărat.

     Dacă nu poți scrie, pur și simplu ceri pe cineva să te ajute. Le dai numele și ei îl notează pentru tine. Nici nu trebuie să fii foarte inteligent pentru a face asta. Nu necesită multă sobrietate și nici inteligență excepțională. Oricine poate face acest inventar așa cum spune Cartea Mare să se facă. Construim cu mare atenție acea listă de sus în jos.
     Bill, în lista lui, a spus, sunt supărat pe de domnul Brown, doamna Jones, angajatorul meu, soția mea. A enumerat patru. Sunt sigur că avea mai mult decât atât. Pur și simplu nu voia să ocupe mai mult loc în Cartea Mare. Pe foaia ta scrii cât mai mult.

Nu am putut face asta. Cred că aveam o sută şaizeci până am terminat. O coloană. Am fost absolut uimit completând acea singură coloană. Știam că furia îmi face probleme. Știam că mânia mă controla într-o anumită măsură. Dar nu mi-am dat seama cât de mult mă controlează până când am pus această listă pe hârtie. Vezi tu, mintea poate vedea doar un lucru la un moment dat. Am putut vedea doar o persoană, o instituție sau un principiu la un moment dat. Dar când le-am pus pe toate pe o foaie de hârtie, am fost absolut uimit. La naiba, eram supărat de toate. Nu era nimic pe lume de care să fiu mulțumit. Eram supărat pe toți cei pe care îi cunoșteam. Eram supărat pe fiecare instituție la care mă puteam gândi. Și eram supărat pe toate principiile. Nu e de mirare că furia mi-a dominat viața. Am fost absolut uimit când am pus asta jos. Am învățat ceva foarte pozitiv când am completat prima coloană. 

… 

Acum, să ne uităm la următoarea instrucțiune. Instrucțiunea a doua este:

 „Ne-am întrebat de ce suntem supărați”.

     Trecem la a doua coloană, cauza furiei. Pe marginea fiecărui nume scriem de ce suntem supărați pe ei, de sus în jos. Întotdeauna de sus până jos, ținându-ne mintea doar pe un singur lucru, de ce sunt supărat pe această persoană anume, pe această instituție anume și pe acest principiu anume? Nu poți fi supărat decât dacă ai un motiv. Nu numai că știm pe cine suntem supărați, dar știm și de ce suntem supărați pe ei. Nu am văzut niciodată un alcoolic care să nu știe de ce sunt supărați pe un anumit lucru. Nu durează foarte mult să faci lista și nu trebuie să fii inteligent. O poate face oricine a fost treaz de doar câteva zile.
     Acum să vedem ce a făcut Bill în coloana a doua. E supărat pe domnul Brown. Acum, motivul pentru care s-a supărat pe domnul Brown este din cauza atenției lui Brown pentru soția lui. I-a spus soției mele despre amanta mea. Brown ar putea să-mi obțină slujba la birou. Știi, nu-l învinovățesc. Aș fi puțin supărat pe Brown și în aceste circumstanțe. E supărat pe doamna Jones. E o nebună, m-a respins. Și-a condamnat soțul pentru băutură. El este prietenul meu, iar ea o bârfitoare. E supărat pe angajatorul său. El este nerezonabil--nedrept--supraveghetor. El amenință că mă concediază pentru că am băut și îmi umplu contul de cheltuieli. E supărat pe soția lui. Ea înțelege greșit și sâcâie. Și îi place bătrânul Brown. Ea vrea ca casa să fie pusă pe numele ei. Leagă împreună faptul că îi place Brown și vrea ca casa să fie pusă pe numele ei.

Foarte atent scriem cauza cu ajutorul fiecăruia dintre aceste resentimente
     .
     Când am terminat de scris, din nou am rămas absolut uimit. Mi-am dat seama brusc că nu sunt oamenii pe care sunt supărat. Nu este instituția pe care sunt supărat. Nu este principiul pe care sunt supărat. Sunt supărat pentru ceea ce au făcut. De asta sunt supărat: e coloana doi. Dar nu am putut scrie coloana a doua, până nu am scris coloana unu. Aș putea să-l scot pe domnul Brown de aici și să-l bag pe domnul Green. Aș fi la fel de supărat pe Green. Aș putea să o conving pe doamna Jones să plece de aici și să o pun pe doamna Pumpernickel și aș fi la fel de supărat pe ea dacă ar face același lucru. Mi-am dat deodată seama că nu sunt oamenii pe care sunt supărat. Ceea ce au făcut ei m-a supărat, un alt lucru foarte pozitiv de învățat. Am terminat coloana a doua. Acum, să căutăm următoarea instrucțiune.

…

... următoarea instrucțiune:

„În cele mai multe cazuri s-a constatat că stima noastră de sine, buzunarele noastre, ambiția noastră, relațiile noastre personale (inclusiv cele sexuale) au fost rănite sau amenințate. Deci, eram ofensaţi. Ne simţeam devastaţi.

Pe lista resentimentelor, am scris în dreptul fiecărui nume natura prejudiciilor îndurate. Ce anume fusese afectat? Stima de sine, securitatea, ambiţiile, relaţiile personale sau cele sexuale?

      Mi-ar fi imposibil să fiu supărat pe tine dacă nu ai amenința unul dintre instinctele mele de viață de bază. (social, de securitate sau sexual) Dacă îmi ameninți ceea ce am deja sau dacă îmi ameninți ceea ce vreau să obțin în viitor, atunci mă voi supăra pe tine și voi deveni nebun. Dar nu pot fi supărat pe tine decât dacă ai devenit o amenințare pentru unul dintre aceste trei lucruri. (instinct social, instinct de securitate sau instinct sexual).

     Așa că iau prima subcoloană instinctul social, stima de sine. Cobor acea coloană de sus în jos. Mă uit la fiecare lucru. Spun, este o amenințare la adresa stimei mele de sine, ce cred despre mine? Dacă este, pun o bifă acolo. Apoi trec la a doua subcoloană de instinct social. Este o amenințare pentru relațiile mele personale? Dacă este, am pus un semn acolo. Apoi mă duc la subcoloanele de securitate și lucrez la securitatea materială și la securitatea emoțională. Apoi lucrez la sexul acceptabil și apoi la sexul ascuns. Lucrez fiecare coloană de ambiție. (ambiția socială, ambiția de securitate și ambiția sexuală), mergând mereu de sus în jos.

     Știi, când am terminat cu acea rubrica, mi-am dat seama brusc. Nu ceea ce au făcut ei m-a supărat: este reacția mea bazată pe sine (ego) care m-a supărat. Pentru prima dată în viața mea am putut vedea de unde îmi vine furia. Nu pot face nimic în privința asta până nu știu de unde vine. Pentru prima dată văd de unde vine. Chiar nu ești tu. Chiar nu este ceea ce faci. Este reacția mea, bazată pe sine, o amenințare la adresa unuia dintre aceste instincte de bază ale vieții. Știu că este absolut adevărat. Pentru că în unele zile poți să-mi faci asta și, dacă am dreptate, nu mă deranjează deloc. În alte zile îmi faci asta și, dacă greșesc, ai grijă, mă duc direct pe acoperiș. Așa că îmi dau seama că nu ești tu, nici ceea ce faci. Este reacția mea, bazată pe sine.
     Pentru prima dată în viața mea când am putut înțelege de unde vine furia. Acum că știu de unde vine, există posibilitatea să pot face ceva în privința asta. Dar nu am putut niciodată înainte. Am încercat mereu să o controlez. Niciodată, dar niciodată, nu am putut face asta.

…

Acum, să ne uităm la următoarea instrucțiune. Instrucțiunea a doua este:

 „Ne-am întrebat de ce suntem supărați”.

     Trecem la a doua coloană, cauza furiei. Pe marginea fiecărui nume scriem de ce suntem supărați pe ei, de sus în jos. Întotdeauna de sus până jos, ținându-ne mintea doar pe un singur lucru, de ce sunt supărat pe această persoană anume, pe această instituție anume și pe acest principiu anume? Nu poți fi supărat decât dacă ai un motiv. Nu numai că știm pe cine suntem supărați, dar știm și de ce suntem supărați pe ei. Nu am văzut niciodată un alcoolic care să nu știe de ce sunt supărați pe un anumit lucru. Nu durează foarte mult să faci lista și nu trebuie să fii inteligent. O poate face oricine a fost treaz de doar câteva zile.
     Acum să vedem ce a făcut Bill în coloana a doua. E supărat pe domnul Brown. Acum, motivul pentru care s-a supărat pe domnul Brown este din cauza atenției lui Brown pentru soția lui. I-a spus soției mele despre amanta mea. Brown ar putea să-mi obțină slujba la birou. Știi, nu-l învinovățesc. Aș fi puțin supărat pe Brown și în aceste circumstanțe. E supărat pe doamna Jones. E o nebună, m-a respins. Și-a condamnat soțul pentru băutură. El este prietenul meu, iar ea o bârfitoare. E supărat pe angajatorul său. El este nerezonabil--nedrept--supraveghetor. El amenință că mă concediază pentru că am băut și îmi umplu contul de cheltuieli. E supărat pe soția lui. Ea înțelege greșit și sâcâie. Și îi place bătrânul Brown. Ea vrea ca casa să fie pusă pe numele ei. Leagă împreună faptul că îi place Brown și vrea ca casa să fie pusă pe numele ei.

Foarte atent scriem cauza cu ajutorul fiecăruia dintre aceste resentimente
     .
     Când am terminat de scris, din nou am rămas absolut uimit. Mi-am dat seama brusc că nu sunt oamenii pe care sunt supărat. Nu este instituția pe care sunt supărat. Nu este principiul pe care sunt supărat. Sunt supărat pentru ceea ce au făcut. De asta sunt supărat: e coloana doi. Dar nu am putut scrie coloana a doua, până nu am scris coloana unu. Aș putea să-l scot pe domnul Brown de aici și să-l bag pe domnul Green. Aș fi la fel de supărat pe Green. Aș putea să o conving pe doamna Jones să plece de aici și să o pun pe doamna Pumpernickel și aș fi la fel de supărat pe ea dacă ar face același lucru. Mi-am dat deodată seama că nu sunt oamenii pe care sunt supărat. Ceea ce au făcut ei m-a supărat, un alt lucru foarte pozitiv de învățat. Am terminat coloana a doua. Acum, să căutăm următoarea instrucțiune.

…

 Să ne uităm și să vedem ce a făcut Bill în această a treia coloană. În coloana trei: ce îmi afectează. Este supărat pe domnul Brown din cauza atenției lui Brown pentru soția lui. Acum, asta este o amenințare pentru relațiile lui sexuale. La urma urmei, dacă ajunge să se prostească cu bătrânul Brown și află că Brown e mai bun decât Bill, ea poate să-l retragă pe Bill acasă. Este o amenințare la adresa stimei lui de sine. Ce vor crede ceilalți despre mine dacă soția mea va ajunge să se prostească cu Brown și devine cunoscut. De asemenea, este supărat pe Brown pentru că Brown i-a spus soției sale despre amanta sa. Băiete, vorbești despre relații sexuale proaste. De îndată ce soția mea a aflat despre asta, m-a tăiat acasă, chiar atunci... Bing. Asta nu este tot ce a făcut ea. Ea s-a dus și a pus mâna pe amanta aceea și a făcut iadul pe pământ cu ea. Acum, m-a tăiat și amanta. Nu am relații sexuale în niciuna dintre zone, fie acceptabile, fie ascunse.

     Din nou, este o amenințare la adresa stimei mele de sine. M-am prefacut drept un membru onest al comunității. Duminică merg la biserică. Îmi plătesc impozitele. Sunt un lider al Boy Scouts și chiar predau școala duminicală din când în când. Dintr-o dată, toată lumea din cartier a aflat despre mine și despre această amantă care e ascunsă aici. Omule, ce vor crede despre mine acum?
     De asemenea, este supărat pe Brown pentru că Brown ar putea să-i obțină slujba la birou. Acum, asta este o amenințare la adresa securității mele. Dacă Brown își primește slujba și nu am niciun venit, atunci nu am din ce să beau. Nu am nimic cu care să susțin o amantă. Sunt într-o formă al naibii. De asemenea, este o amenințare la adresa stimei mele de sine. Am acel job de douăzeci de ani. Acum Brown o să-mi ia slujba. Ce vor crede oamenii despre mine acum, când mi se va întâmpla asta?
     Pot să văd de fiecare dată exact de ce sunt supărat pe acei oameni. Dacă o fac și o fac așa cum spune Cartea Mare, am învățat trei lucruri. Numărul unu: Cât de mult mă controlează furia. Numărul doi: Nu este ceea ce au făcut ei, ci reacția mea bazată pe sine. Numărul trei: întotdeauna, știind mereu că vine din instinctele de bază ale vieții. Când am învățat aceste lucruri, am învățat foarte multe despre mine. Încep deja să analizez resentimentele pentru a afla ce pot face cu aceste lucruri în viitor. 

….

 „Nebunia alcoolismului revine şi bem din nou.”

Amintește-ți că nebunia înseamnă să crezi o minciună. Mintea bătrână vrea să se simtă mai bine. Mintea începe să spună, știu ceva care ar face să ma simt mai bine. Dacă aș bea doar un pahar, ar fi în regulă. 

Credem că putem bea, iar asta este o minciună. Dar luăm băutura și declanșăm alergia. Nu ne putem opri din băut. Vezi că un resentiment ne face să bem. Acesta este principalul lucru gresit cu el.

 „Și pentru noi, a bea înseamnă a muri.

„Trebuia să ne eliberăm din mânie, dacă voiam să rămânem în viaţă. Nu ne mai puteam permite să purtăm pică nimănui, nici să trecem prin zguduiri sufleteşti. Astfel de emoţii pot fi luxul dubios al oamenilor normali, dar pentru alcoolici ele sunt otravă.

„Ne-am întors la listă...”

Acum vezi că de aceea trebuie să ai un inventar scris. Dacă nu ai avea un inventar scris, nu ai avea nicio listă la care să te întorci. L-ai fi pierdut deja din cap. Nu-l poți ține minte. Deci acum ne vom întoarce la listă,

 „... căci deținea cheia viitorului”.

Lista pe care tocmai am făcut-o, deține cheia viitorului meu.

 „Am fost pregătiți să o privim dintr-un unghi cu totul diferit”.

Întotdeauna înainte, m-am uitat la ea să văd unde ai greșit. Acum, când mă uit la ea, mă uit la ea să văd ce mă blochează de la lumina soarelui Duhului și mă va face să beau. Pentru mine să beau înseamnă să mor. Nu se mai pune problema dacă resentimentele sunt justificate sau nu. Nu se mai pune problema cine are dreptate și cine greșește. Singurul lucru în mintea mea astăzi referitor la resentiment este ceea ce îmi face. Dacă mă blochează de lumina soarelui a Spiritului și mă face să beau, o doamne, nu le mai vreau in capul meu. Fie că ai dreptate, fie că am dreptate, nu are rost. O să mă uit dintr-un unghi cu totul diferit.

 „Am început să vedem că lumea și oamenii ei ne-au dominat cu adevărat”.

M-am oprit și m-am gândit la asta. M-am gândit, Doamne! Iată-mă, tipul care a fost întotdeauna mândru de faptul că stau pe propriile picioare. Îmi conduc propriul spectacol și nimeni nu-mi spune ce să fac. Mi-am dat deodată seama că alți oameni mi-au spus ce să fac toată viața prin resentimentele mele față de ei. Ei au determinat cum gândesc eu. Când au stabilit cum gândeam eu, ei determina care vor fi acțiunile mele. Ei mi-au determinat viața. Nu am avut niciodată controlul asupra lor. Mereu am crezut că am făcut-o. Alti oamenii au făcut-o, prin resentimentele mele față de ei. 

Când mi-am dat seama, am spus, am terminat cu asta. Nu o să-i mai las pe acei oameni să trăiască în capul meu, fără chirie. Intentionez sa scap de acea muzică. Dacă nu scap de ea, mai mult ca sigur, Dumnezeu nu-mi poate direcționa gândirea. O vor regiza în continuare. Atâta timp cât mă supăr pe ei, ei au controlul asupra gândirii mele. Vreau ca Dumnezeu să-mi direcționeze gândirea, nu alți oameni.

…

 „Nebunia alcoolismului revine şi bem din nou.”

Amintește-ți că nebunia înseamnă să crezi o minciună. Mintea bătrână vrea să se simtă mai bine. Mintea începe să spună, știu ceva care ar face să ma simt mai bine. Dacă aș bea doar un pahar, ar fi în regulă. 

Credem că putem bea, iar asta este o minciună. Dar luăm băutura și declanșăm alergia. Nu ne putem opri din băut. Vezi că un resentiment ne face să bem. Acesta este principalul lucru gresit cu el.

 „Și pentru noi, a bea înseamnă a muri.

„Trebuia să ne eliberăm din mânie, dacă voiam să rămânem în viaţă. Nu ne mai puteam permite să purtăm pică nimănui, nici să trecem prin zguduiri sufleteşti. Astfel de emoţii pot fi luxul dubios al oamenilor normali, dar pentru alcoolici ele sunt otravă.

„Ne-am întors la listă...”

Acum vezi că de aceea trebuie să ai un inventar scris. Dacă nu ai avea un inventar scris, nu ai avea nicio listă la care să te întorci. L-ai fi pierdut deja din cap. Nu-l poți ține minte. Deci acum ne vom întoarce la listă,

 „... căci deținea cheia viitorului”.

Lista pe care tocmai am făcut-o, deține cheia viitorului meu.

 „Am fost pregătiți să o privim dintr-un unghi cu totul diferit”.

Întotdeauna înainte, m-am uitat la ea să văd unde ai greșit. Acum, când mă uit la ea, mă uit la ea să văd ce mă blochează de la lumina soarelui Duhului și mă va face să beau. Pentru mine să beau înseamnă să mor. Nu se mai pune problema dacă resentimentele sunt justificate sau nu. Nu se mai pune problema cine are dreptate și cine greșește. Singurul lucru în mintea mea astăzi referitor la resentiment este ceea ce îmi face. Dacă mă blochează de lumina soarelui a Spiritului și mă face să beau, o doamne, nu le mai vreau in capul meu. Fie că ai dreptate, fie că am dreptate, nu are rost. O să mă uit dintr-un unghi cu totul diferit.

 „Am început să vedem că lumea și oamenii ei ne-au dominat cu adevărat”.

M-am oprit și m-am gândit la asta. M-am gândit, Doamne! Iată-mă, tipul care a fost întotdeauna mândru de faptul că stau pe propriile picioare. Îmi conduc propriul spectacol și nimeni nu-mi spune ce să fac. Mi-am dat deodată seama că alți oameni mi-au spus ce să fac toată viața prin resentimentele mele față de ei. Ei au determinat cum gândesc eu. Când au stabilit cum gândeam eu, ei determina care vor fi acțiunile mele. Ei mi-au determinat viața. Nu am avut niciodată controlul asupra lor. Mereu am crezut că am făcut-o. Alti oamenii au făcut-o, prin resentimentele mele față de ei. 

Când mi-am dat seama, am spus, am terminat cu asta. Nu o să-i mai las pe acei oameni să trăiască în capul meu, fără chirie. Intentionez sa scap de acea muzică. Dacă nu scap de ea, mai mult ca sigur, Dumnezeu nu-mi poate direcționa gândirea. O vor regiza în continuare. Atâta timp cât mă supăr pe ei, ei au controlul asupra gândirii mele. Vreau ca Dumnezeu să-mi direcționeze gândirea, nu alți oameni.

…

Există un exemplu bun despre cum putem folosi rugăciunea pentru a depăși resentimentele la pagina 551 din carte (varianta engleza). Să ne uităm la asta pentru un moment. Să vedem ce a făcut această persoană. Dacă se întâmplă să aveți o a doua ediție, aceasta ar fi la pagina 560. Dar pentru a treia editie, este 551 în Freedom From Bondage. Spune:

(p. 551, par. 4) „Am avut multe experiențe spirituale de când sunt în program, multe pe care nu le-am recunoscut imediat, pentru că sunt lent în învățare și ele iau multe înfățișări. Dar unul a fost atât de remarcabil încât îmi place să-l transmit ori de câte ori pot, în speranța că va ajuta pe altcineva, așa cum a făcut pentru mine. După cum am spus mai devreme, autocompătimirea și resentimentele erau tovarășii mei constanti, iar inventarul meu a început să arate ca un jurnal de treizeci și trei de ani, pentru că părea să am un resentiment împotriva tuturor celor pe care îi cunoscusem vreodată. Toți, cu excepția unuia, „au răspuns imediat la tratamentele sugerate în Pași, dar acesta a reprezentat o problemă

Când privim asupra resentimentelor noastre și le analizăm și vedem adevărata lor natură și ce rău fac ele, vom scăpa de nouăzeci la sută din ele. Nouăzeci la sută dintre ele ne vor părăsi. Acesta este ceea ce este atât de pozitiv în a scoate inventarul din Cartea Mare. Inventarul ne scapă de resentimente. Pentru că ne vedem oameni maturi și inteligenți. Când vedem ce facem, cât de stupid este, scăpăm de resentimente. Unele dintre acestea, odată ce le analizăm, ne părăsesc. Altele  nu ne vor părăsi. Vor rămâne. Acestea sunt resentimente adînci. Cu privire la resentimentele profunde, trebuie să folosim rugăciunea asupra acestora. Uite cum a lucrat la asta.

 „A fost împotriva mamei mele și avea douăzeci și cinci de ani. L-am hrănit, l-am ventilat și l-am hrănit și devenise o parte din mine ca și respirația mea. Mi-a oferit scuze pentru lipsa mea de educație, eșecurile mele conjugale, eșecurile personale, inadecvarea și, bineînțeles, alcoolismul meu și, deși chiar am crezut că fusesem dispus să mă despart de el, acum știam că eram reticent să renunț.

„Într-o dimineață, totuși, mi-am dat seama că trebuie să scap de el, nu mai puteam amâna și că, dacă nu scap de el, aveam să scap în băutură --si nu mai voiam sa ma imbat. În rugăciunile mele din acea dimineață, i-am cerut lui Dumnezeu să-mi arate cum să mă eliberez de acest resentiment. În timpul zilei, un prieten de-al meu mi-a adus niște reviste pe care să le duc unui grup de spital de care eram interesat și m-am uitat prin ele, iar un „banner” pe fața uneia prezenta un articol al unui duhovnic proeminent în care am prins cuvântul "resentiment."

„El a spus, de fapt: „Dacă ai un resentiment de care vrei să scapi, dacă te vei ruga pentru persoana sau lucrul pe care te-ai supărat, vei fi liber. Dacă vei cere în rugăciune ca tot ceea ce vrei pentru tine să le fie dat, vei fi liber. Cere-le sănătatea, prosperitatea lor, fericirea lor și vei fi liber. Chiar și atunci când nu o vrei cu adevărat pentru ei, iar rugăciunile tale sunt doar cuvinte și nu vrei să spui serios, continuă și fă-o oricum. Fă-o în fiecare zi timp de două săptămâni - și vei descoperi că ai ajuns să vrei asta pentru ei și vei realiza că acolo unde înainte simțeai amărăciune, resentimente și ură, acum te simți plin de compasiune, înțelegere și iubire. „

Din experiența anterioară, lasă-mă să-ți spun ceva. Dacă ai un resentiment de care nu vrei să scapi, pentru numele lui Dumnezeu nu te ruga pentru asta. 😂Pentru că dacă o faci, probabil vei scăpa de asta.

Aveam un resentiment împotriva unui tip pe care îl uram cu pasiune. L-aș fi ucis cu plăcere. Chiar cred că aș fi făcut-o dacă aș fi putut găsi o modalitate de a o face și să nu merg la închisoare din cauza asta. M-am dus la sponsorul meu și i-am spus ce se întâmplă. El a spus, trebuie să scapi de resentimente. Am spus, nu vreau. El a spus, nu te-am întrebat dacă vrei sau nu. El a spus, dacă nu scapi de el, te va ucide. Te va face să te întorci la băutură. Am spus, cum scap de el? El m-a dus la același exemplu și mi l-a arătat. El a spus, citește asta și apoi du-te acasă și roagă-te pentru acest om. Nu o sa uit niciodată. M-am dus acasă. M-am pus în genunchi, ceea ce făceam foarte rar în acele zile, și am început să mă rog pentru acest tip. Am spus, Doamne, vreau să-i dai nenorocitului tot ce merită. 😂 Aceasta a fost singura rugăciune pe care am putut-o spune pentru el în ziua aceea. Dar m-am trezit, două-trei zile mai târziu, începând să spun: Doamne, lasă-l pe acel om să aibă în viața lui ceea ce vreau eu în a mea. Am început să mă trezesc oferindu-i liniștea sufletească, liniștea și fericirea pe care le caut pentru mine. Chiar nu știu când s-a întâmplat, dar după trei, patru, cinci zile mi-am dat seama dintr-o dată că nu mă mai supără acel tip. Resentimentul a dispărut și nu s-a mai întors niciodată. El și cu mine ne vedem pe străzi și ne dăm mâna. Ne vizităm unul în casele celuilalt și am devenit din nou prieteni buni. Chiar funcționează. 

…

Completăm a patra coloană.

Am revenit la listă şi nu am mai pus la socoteală ce ne-au făcut alţii nouă. 

Doar uită de primele două coloane.

 '...ne-am căutat cu hotărâre propriile greșeli.'

Nu există nici un fel de îndoială că în fiecare rol de resentimente a fost doar vina lor. De fiecare dată, aproape în fiecare caz când avem resentimente, am avut ceva implicare în asta. Am jucat un rol. Nu a fost doar vina acelei persoane. Ce rol am jucat?

Nu m-am uitat niciodată la asta. De fapt, acesta a fost motivul pentru care i-am învinovățit.

 „Unde am fost noi egoiști, necinstiți, mânaţi de propriile interese și înspăimântați?”

Acestea sunt lucrurile care au cauzat - acestea au fost implicarea noastră în resentimente.

 „Deși o situație nu fusese în totalitate din vina noastră, am încercat să ignorăm în totalitate cealaltă persoană implicată. Unde eram noi de vina? Inventarul era al nostru, nu al celuilalt. Când ne-am văzut defectele, le-am enumerat. Le-am pus înaintea noastră în negru si alb. Ne-am recunoscut greșelile cu onestitate și am fost dispuși să clarificăm aceste lucruri.

În fiecare resentiment, ceva în mine este implicat. Nu m-am uitat la asta în viața mea. Am fost perfect. Nu am avut nimic de-a face cu asta. Aceasta a fost ceea ce au făcut. Nici măcar nu m-am uitat la asta. Unul dintre cele mai mari exemple din viața mea, unul dintre resentimentele mele cele mai amare, a fost un resentiment foarte profund împotriva soacrei mele. A fost un mare resentiment. Îl iubeam atât de mult încât nu aveam de gând să spun nimănui că l-am avut. Îl păstram doar pentru mine. Dar, în sfârșit, a devenit un moment din viața mea în care a trebuit să mă așez și să inventariez acest resentiment. Așa că i-am pus numele și am lăsat deoparte ce a facut ea. Ea intervenise și despărțise căsnicia mea, am spus. Acesta este felul în care am privit-o la vremea aceea. A făcut-o, a durut fiecare parte a sinelui. Ea mi-a afectat stima de sine. Ea mi-a afectat relațiile personale. Ea mi-a afectat securitatea materială, emoțională. Ea mi-a afectat viața sexuală. Ea a afectat toate ambițiile. Fiecare parte a sinelui a fost rănită. Băiete, am avut un resentiment profund.

În cele din urmă, știi, am putut să mă uit la a patra coloană. Ce rol, ce am avut? Oh, nimic. 😂 Când m-am uitat mai serios, am văzut egoismul, necinstea, egocentrismul și frica. Am văzut ce i-am făcut fiicei ei și nepoților ei pentru prima dată, și cum am rănit acea femeie și cum a făcut lucrurile pe care le-a făcut, ea a făcut doar lucrurile naturale pentru a îi proteja. Ea a ripostat impotriva mea. Am pus mingea să ruleze. A fost strict vina mea. Ceea ce făcusem în toți acești ani a fost să-mi scuz implicarea și să dau vina pe ea. Nu aș fi văzut asta până nu m-am așezat și am enumerat și analizat resentimentele. Odată ce eu am reușit să fac asta, a ieșit de pe lista resentimentelor. Ea a intrat pe lista pe care ar trebui să o fac pentru Pasul 8, pentru că fac asta când fac inventarul. Aceasta a fost o persoană căreia îi datoram cu adevărat o reparație.

Majoritatea oamenilor pe care i-am supărat, le făcusem ceva. Au ripostat împotriva mea, iar eu am fost supărat. Am pus mingea în joc.

Dar am avut întotdeauna - resentimentele reprezintă o modalitate bună de a-ți scuza implicarea. De aceea o facem atât de mult și acoperim ceea ce facem și punem vina pe alți oameni.

Pentru prima dată dacă am făcut asta, în această măsură, am completat resentimentele. Această parte, acest inventar pe resentimente, dacă este folosit din plin, mintea noastră ar trebui să fie complet liberă de resentimente, dacă am putea face asta sută la sută, ceea ce nu putem. Noi avem toate aceste informații listate. Avem informațiile Pasului Patru, în primele două coloane. Avem care parte a sinelui a fost implicată.

Am vorbit despre sine în pasul trei, iar a treia coloană se ocupă de sine. În a patra coloană avem defectele caracterului. Noi am primit informațiile pentru pașii cinci, șase și șapte în a patra coloană. Avem și o listă de oameni pe care i-am rănit pentru Pasul Opt la care vom lucra pentru Pasul Nouă. Deci, dacă am folosit această foaie, așa cum spune Cartea Mare, în zona resentimentelor noastre, avem în fața noastră informațiile pentru pașii cinci, șase, șapte, opt și nouă. Am finalizat un inventar cum Big Cartea spune să o faci. De asemenea, mințile noastre ar trebui să fie libere de resentimente în acest moment.

…

Pasul patru este un pas foarte pozitiv, un pas de creștere. Este o schimbare de personalitate care a avut loc ca urmare a acestor Pași. 

Vechile noastre idei sunt deja aruncate deoparte. Încep să ne vină în minte lucruri noi și tocmai am făcut-o finalizând o treime din procesul de inventariere. Când ne întoarcem, cred că vom începe cu următoarea zonă de inventariere care este frica. Trebuie să fim din nou dispuși să ne schimbăm înțelegerea unor cuvinte. A patra coloană spune care este natura exactă a greșelilor, defectelor sau neajunsurilor mele. Am văzut deja unde greșeala în cazul  resentimentului: este judecata incorecta a altei fiinte umane. Care este însă natura acelui resentiment? Din nou a trebuit să mă întorc la dicționar. Văd că o definiție a naturii : caracteristica inerentă a ceva. Care este miezul a ceva? Care este caracteristica inerentă a acestui resentiment? Care este miezul ei? De unde a venit?

Încep să văd că, ca alcoolic practicant, ca ființă umană bolnavă, ca unul care a mers pe propria voință, că am dezvoltat un anumit tip de personalitate. Acea personalitate pe care o dezvoltasem era egoistă, necinstită, egoicentrică și plină de frici, era fără considerație față de celelalte ființe umane. Datorită acestui tip de personalitate, mă pun continuu în poziții care îi rănesc pe alții. Le-am determinat riposta împotriva mea. Încep să văd că dacă nu schimb acel vechi tip de personalitate pe care îl am, va continua să facă aceleași lucruri în viitor. O să îi rănesc pe acești oameni și vor continua să riposteze și voi continua să mă supăr.

Pe măsură ce parcurgem cartea, vom descoperi că Bill a folosit acești termeni în mod interschimbabil. Nu a fost nicio diferență pentru el indiferent dacă le numiți o greșeală, o slăbiciune, un defect sau un neajuns. Vom vedea pe măsură ce parcurgem cartea că le-a folosit pe acestea ca termeni interschimbabili. Sunt indicatori ai personalității de tip vechi pe care o aveam. Acum, dacă putem schimba asta, putem deveni oameni diferiti. Atunci poate putem trăi fără resentimente.

Era un tip pe care l-am urât foarte tare. Numele lui era Vic. Am făcut o listă de cauze pentru că el și cu mine eram parteneri și el a fugit cu fondurile. Doamne, l-am urât pentru asta. Mi-a amenințat toate instinctele de viață. L-aș fi ucis cu plăcere. Dar când l-am pus aici și am completat acele trei coloane, acum pot merge de la stânga la dreapta. M-am uitat la Vic și m-am uitat la cauza resentimentului. M-am uitat la partea în care sinele a fost afectat. Apoi m-am uitat să văd ce rol jucasem. Care este natura acestui lucru? Încep să văd pe baza egoismului meu, pe baza lipsei mele de considerație față de o altă ființă umană, că eu m-am pus în acea poziţie. Vezi tu, m-am dus la el și l-am rugat să fie partenerul meu, nu pentru că voiam să-l ajut pe Vic, ci pentru că Vic avea ceva de care aveam nevoie. El avea niște informații pe care nu le aveam. Avea niște bani de care aveam mare nevoie. L-am păcălit pe Vic să fie partenerul meu. Apoi când el fugit cu fondurile, am am dat toată vina pe Vic. Acum, nu spun că ceea ce a făcut a fost corect, dar dacă n-aș fi fost atât de egoist și așa lipsit de considerație față de o altă ființă umană, nu m-aș fi pus în acea poziție de la început.

Alt exemplu. Soția mea Barbara, Doamne, o iubesc astăzi, dar i-am urât curajul în acele zile. Motivul pentru care am urât-o a fost pentru că Barbara solicitase divorțul de trei ori în ultimul an în care am băut. La naiba, ea cheltuia mai mulți bani pe avocați decât cheltuiam eu pe băutură. 😂 De fiecare dată când îmi trimiteau acele acte, asta era o amenințare pentru fiecare instinct de bază al vieții. Am urât-o pentru că făcea asta. Dar apoi, când am analizat-o și am citit-o până la capăt și m-am uitat să văd partea mea de contribuție, am început să văd pe baza egoismului meu, a necinstei mele, a lipsit de considerație față de Barbara și copiii mei, că făceam lucruri pe care nu ar fi trebuit să le fac. Am fost prins de asta. Apoi Barbara a cerut divorțul. Asta mi-a creat durere și suferință, i-am urât curajul că a făcut-o.

…

 Spre uimirea mea am constatat că nu era niciun resentiment pe această listă pentru care nu am făcut ceva pentru a face mingea să se rostogolească, m-am pus singur în acea situație, apoi au ripostat împotriva mea, și am terminat prin a-i urî pentru că au făcut-o. 

Vezi tu, trebuie să fii capabil să faci asta dacă ești un alcoolic practicant. Nu credeam că am putea trăi cu lucrurile pe care le facem în timp ce bem dacă nu am avea capacitatea de a transfera vina altor oameni. Transferând vina altor oameni prin resentimentele mele față de ei, ei devin din ce în ce mai răi și eu devin din ce în ce mai bun, până când în cele din urmă sunt la fel de pur ca zăpada dalbă. 😂Acum știu de ce îmi plac resentimentele. Doamne, știu de ce le-am iubit, pentru că a fost un mod de a da vina pe alții și de și de a pune lucrurile sub preș, eu nu trebuia să mă uit la mine.

Chiar și atunci când oamenii ne-au făcut ceva, noi neavând nicio parte în asta, iar ei făcând-o pe cont propriu, dacă nu am fi atât de nepăsători și lipsiți de considerație față de ei, i-am putea ierta încă pentru că au făcut-o. Dacă nu am avea atâtea frici, i-am putea ierta totuși că au făcut -o. Dacă n-am fi așa egoiști, i-am putea ierta încă pentru că au făcut-o. Nu trebuie să avem resentimente. Nu-mi pasă ce ți s-a întâmplat când erai copil, nu mai trebuie să vă supărați, pentru că există o modalitate de a le privi, de a le analiza și de a scăpa de ele.

Odată cu asta vine și cea mai grozavă responsabilitate pe care am avut-o vreodată în viața mea. În prealabil, nu puteam face nimic împotriva unui resentiment, pentru că nu știam de unde vine și nu știam cum să scap de el. Dar astăzi o fac. Știu de unde vin resentimentele. Știu cum să scap de ele și știu cum să le împiedic să se întoarcă în viitor. Dacă mă supăr astăzi, este pentru că am ales să mă supăr. Nu din cauza a ceea ce faci. Ci pentru că am lăsat să mi se întâmple. Dacă primesc un resentiment, este vina mea. Nu este a ta. Nu mai pot da vina pe alții, pentru că acum știu ce să fac cu el. Pot să-mi trăiesc restul vieții fără resentimente dacă îmi doresc să fac asta. Dar Dumnezeu îmi va permite să mă țin departe de ele. Dacă nu fac asta s-ar putea să mă întorc la băut. Mă va lăsa să mor de boala mea dacă asta am ales să fac. Dar nu trebuie să fac asta.

…

Ne vom uita la celelalte două părți ale sinelui. Ne vom uita puțin la frică și apoi ne vom uita la relațiile sexuale. 

 Am învățat multe făcând inventarul așa cum este prezentat în Cartea Mare. Este un proces de antrenament pe noi înșine pentru restul nostru vieți. De acum și pentru tot restul vieții noastre, ne vom pregăti acum pentru restul Pașilor. Pasul patru ne pregătește pentru cinci, șase, șapte, opt, nouă și chiar zece. Pentru că acum, pentru tot restul vieții, când avem resentimente, tot ce trebuie să facem este să ne oprim și să ne spunem, 

Ce este acest resentiment? Care este cauza? Ce parte a sinelui este implicată? Ce defect de caracter a fost în mine care l-a cauzat?

Și imediat putem să îl procesăm prin mintea noastră în fiecare zi și să scăpăm de orice resentimente pe care le avem.

Nu numai că scăpăm de cele vechi în Pasul Patru, dar învățăm un proces pe care îl putem folosi zilnic pentru tot restul vieții noastre. Putem trăi fără resentimente, prin pașii patru și zece, pentru că de fapt la Zece va fi același lucru. Trecând prin asta, ne-am programat să facem asta zilnic.

Acum, din moment ce am învățat procesul, vom lua același proces și vom folosi același lucru identic pentru temerile noastre. 

Începem cu fricile în partea de jos a paginii șaizeci și șapte (varianta engleză).

 „Observaţi cuvântul "frică" din paranteze, alături de dificultăţile legate de Dl. X, D-na Y, patron şi soţie. Acest scurt cuvânt atinge, într-un fel sau altul, aproape fiecare aspect al vieţii noastre.

Și astăzi, așa cum spunem despre resentimente, aceste lucruri fac parte din procesul uman. Ele fac parte din noi și totul este cum să eliminăm aceste lucruri și să le avem în măsura potrivită în viața noastră. Frica face parte din viața oricărei persoane. Dacă nu ne-ar fi frică, nu am putea trăi o zi. Frica ne protejează. Frica este prudență. Nu am putea traversa strada fără teamă. Nu am putea conduce un automobil. Nu am putea ajunge alături de oameni fără teamă.

Deci frica face parte din viață. Nu încercăm să scăpăm de frică. Avem nevoie de aceasta. Este un lucru util. Este dat de Dumnezeu. Dacă avem ceva rău, acesta este modul în care folosim aceste lucruri.

Acum vom face același lucru cu frica. O să ne uităm la aceste temeri, să le analizăm și să încercăm să punem acest lucru în perspectiva corectă.

 „Frica era agentul corosiv nefast, care destrăma ţesătura întregii noastre vieţi. Ea a generat nenumărate situaţii încărcate de nenorociri pe care simţeam că nu le meritam. Dar oare nu declanşaserăm noi înşine dezastrul?

…

Începe, de fapt, la fel cu resentimentele. Frica începe cu un defect de caracter în noi.

Uneori ne vine să credem că frica face parte din aceeaşi categorie ca şi furtul. Ba parcă ea aduce mai multe necazuri.

„Ne-am trecut în revistă amănunţit toate fricile. Le-am aşternut pe hârtie, chiar şi pe cele care nu antrenau vreun resentiment. 

Și iarăși, ne vom lua hârtiile și vom scrie: de ce ne temem? Avem o fișă de inventar, ca pentru resentimente. Prima coloană: Mi-e frică de... Enumerăm acele lucruri în aceeași procedură, de sus până jos. Din nou,nu folosim inventarul (lista) pe orizontală. Putem vedea cât de amestecat vei fi, pentru că trebuie să te răzgândești trecând de la unul la altul, apoi te întorci, făcând același lucru. Cred că unul dintre cele mai mari lucruri este că nu am folosit Cartea Mare corect din această cauză. Dacă mergi de sus în jos... toate temerile noastre le enumerăm. Este foarte ușor de făcut, doar prindeți tot ce ne temem. Apoi, în coloana următoare (coloana a doua) vom pune cauza.

 „Ne-am întrebat de ce le-am avut”.

Chiar aici, în alb și negru, sunt instrucțiunile despre cum să faceți acest lucru. Și apoi mergem în sine.

 „Oare nu cumva pentru că ne trădase siguranţa de sine?”

Care parte a sinelui a fost amenințată? Știi că nu poți avea această frică decât dacă una dintre părțile sinelui tău este amenințată. Care parte a sinelui este amenințată? Îmi amenință stima de sine, compania mea? (relații personale) Mi-a amenințat material sau securitatea emoțională? Sau mi-a amenințat viața sexuală? Una dintre aceste zone ale sinelui trebuie să fie amenințată, pentru a declanșa frica. Deci noi scriem toate astea. 

Nouă, bărbaților, ne place să spunem că suntem macho și nu ne este frică. Nu vorbim despre frica fizică. Vorbim despre aceste temeri pe care le avem în minte. Aproape toată lumea are temeri în legătură cu diverse lucruri. De exemplu, am o teamă legată de departamentul de poliție. Am o frică legată de copiii mei. Ce se va întâmpla cu ei, din cauza a ceea ce fac? Am o teamă legată de soția mea. Știi că a depus actele pentru divorț de trei ori în urmă cu vreo optsprezece ani. Nu sunt al naibii de sigur că nu o va mai face dacă va afla vreodată cu adevărat ce se întâmplă.

Cu toții avem diferite feluri de temeri. Cred că am fi uimiți. Dacă ne-am așezat și am enumerat toate aceste temeri, cred că primul lucru pe care ne-am da seama în prima coloană este că frica domină și ne controlează gândirea la fel de mult ca resentimentele. Luăm decizii bazate pe frică. Asta ne duce la anumite acțiuni, iar acele acțiuni, la rândul lor, îi rănesc pe alți oameni. Ei se răzbună împotriva noastră și creează durere și suferință pentru noi, exact așa cum ne-a făcut resentimentele. Am fost absolut uimit de cantitatea de frică pe care o aveam cu adevărat.

Privindu-le în capul meu, nu le puteam vedea decât pe rând. Dar când le-am enumerat pe această foaie de hârtie, am fost uimit să văd cum frica mi-a dominat într-adevăr gândirea.

În a doua coloană în care ne întrebăm de ce am avut frica, aceasta nu este o încercare de a ne psihanaliza. Nu ma duc la a spune că am avut această teamă pentru că mama nu mi-a schimbat pampersul chiar când aveam trei ani. Cele mai multe dintre temerile mele au cauza lor principală. De exemplu, motivul pentru care mi-e frică de ANAF este că am înșelat cu impozitul pe venit, de aceea. Motivul pentru care mă tem de departamentul de poliție este că am făcut o mulțime de lucruri. Nu am fost prins niciodată și mi-e frică de moarte că e posibil să mă prindă astăzi. Motivul pentru care mă tem încă de soția mea este pentru că nu m-a prins niciodată cu adevărat cu toate acele lucruri pe care le făceam. Și de obicei putem identifica cauza unei frici. Aproape invariabil vom afla că este ceva ce noi înșine am făcut pentru a pune mingea să se rostogolească.

Pentru cele mai multe dintre temerile pe care le avem, putem găsi o cauză principală. Aproape invariabil vom descoperi că o parte a sinelui a fost afectată. C\nd am o frică, ceva trebuie să fie o amenințare pentru unul dintre instinctele mele de viață de bază. Completez primele trei coloane, mergând de sus în jos, una câte una.

Apoi, în cele din urmă, trec la a patra coloană și scriu ceea ce este natura exactă a greșelii. Credința incorectă este frica, asta este greșit. Dar apoi natura asta greșit[ este: ce este în personalitatea mea care creează acest lucru în primul rând? Găsesc aceleași defecte de bază ale caracterului. Dacă nu eram atât de egoist, nu m-aș pune în situația de a avea frică. Dacă nu aș fi atât de necinstit, nu aș face lucrurile care conduc la frica. Dacă eram mai grijuliu cu ceilalți oameni, nu aș face acele lucruri care îi rănesc pe alții și care mă fac să-mi fie frică de ceea ce se întâmplă să facă ori de câte ori află despre asta. Găsesc aceleași defecte de bază ale caracterului sau cauza principală a fricii care sunt cauzele principale ale resentimentelor .

Dacă pot schimba acest tip de personalitate și devin mai puțin egoist, mai cinstit, mai grijuliu cu ceilalți, atunci nu o să mă mai pun în mod continuu în pozițiile pe care le am pentru a experimenta frica în viitor. Făcând acest lucru, vedem din nou părțile noastre de personalitate care vor trebui schimbate pentru a putea găsi o modalitate de a trăi sobru, fericit, pașnic și senin și de a mă recupera din alcoolism.

…

 Poate că există o cale mai bună. Noi credem că da. Acum avem o altă bază de pornire ...

Am luat o decizie.

... aceea a încrederii în Dumnezeu şi în sprijinul Lui. Avem încredere în Dumnezeul infinit şi mai puţin în eul nostru limitat. Suntem pe lume pentru a juca rolul pe care ni l-a atribuit El. În măsura în care facem ceea ce considerăm a fi voia Lui şi ne bazăm pe El cu smerenie, exact în aceeaşi măsură ne dă El puterea să înfruntăm nenorocirile cu seninătate.

„Nu ne cerem niciodată scuze nimănui pentru că depindem de Creatorul nostru. Putem râde de cei care cred că spiritualitatea este calea slăbiciunii.

Paradoxal, este calea puterii. Verdictul veacurilor este că credința înseamnă curaj.

Acum, așa cum am spus, obținem această bază diferită, constatăm că, pe măsură ce suntem lipsiți de frică, frica începe să ne părăsească și curajul intră în noua noastră viață. Creăm un vid. În lipsa fricii, curajul va intra în mod natural în viața noastră.

 „Toți oamenii de credință au curaj. Ei au încredere în Dumnezeul lor. Nu ne cerem niciodată scuze pentru Dumnezeu,ci îl lăsăm să demonstreze prin noi ce poate face El. îi cerem să ne ia frica din suflet şi să ne îndrepte atenţia către ceea ce vrea El să fim noi. Astfel, depăşim frica imediat.

Din nou... la fel ca la resentimente, ne uităm la aceste temeri și le analizăm odată ce le scriem. După cum am spus, puneți prima coloană, iar prima coloană este fundația inventarului. Pentru că, dacă nu le scriem, nu poți face nimic. Din prima coloană primești informațiile. Cauza, a doua coloană, vine din prima coloană. Apoi, odată ce obțineți cauza, care este a doua coloană, vă va oferi a treia coloană, care este partea noastră, vreau cu adevărat să ajung la cum afectează sinele, cauza principală a problemei. Odată ce obțineți toate acestea, putem căuta și obține a patra coloană, care sunt lucrurile de care vom scăpa. Odată ce coborăm toate aceste coloane, le putem analiza citind pe orizontală și vedeți imaginea adevărată a fiecărei frici, la fel cum am putut vedea imaginea adevărată a fiecărui resentiment, atunci când am făcut asta. 

…

 

 Poate că există o cale mai bună. Noi credem că da. Acum avem o altă bază de pornire ...

Am luat o decizie.

... aceea a încrederii în Dumnezeu şi în sprijinul Lui. Avem încredere în Dumnezeul infinit şi mai puţin în eul nostru limitat. Suntem pe lume pentru a juca rolul pe care ni l-a atribuit El. În măsura în care facem ceea ce considerăm a fi voia Lui şi ne bazăm pe El cu smerenie, exact în aceeaşi măsură ne dă El puterea să înfruntăm nenorocirile cu seninătate.

„Nu ne cerem niciodată scuze nimănui pentru că depindem de Creatorul nostru. Putem râde de cei care cred că spiritualitatea este calea slăbiciunii.

Paradoxal, este calea puterii. Verdictul veacurilor este că credința înseamnă curaj.

Acum, așa cum am spus, obținem această bază diferită, constatăm că, pe măsură ce suntem lipsiți de frică, frica începe să ne părăsească și curajul intră în noua noastră viață. Creăm un vid. În lipsa fricii, curajul va intra în mod natural în viața noastră.

 „Toți oamenii de credință au curaj. Ei au încredere în Dumnezeul lor. Nu ne cerem niciodată scuze pentru Dumnezeu,ci îl lăsăm să demonstreze prin noi ce poate face El. îi cerem să ne ia frica din suflet şi să ne îndrepte atenţia către ceea ce vrea El să fim noi. Astfel, depăşim frica imediat.

Din nou... la fel ca la resentimente, ne uităm la aceste temeri și le analizăm odată ce le scriem. După cum am spus, puneți prima coloană, iar prima coloană este fundația inventarului. Pentru că, dacă nu le scriem, nu poți face nimic. Din prima coloană primești informațiile. Cauza, a doua coloană, vine din prima coloană. Apoi, odată ce obțineți cauza, care este a doua coloană, vă va oferi a treia coloană, care este partea noastră, vreau cu adevărat să ajung la cum afectează sinele, cauza principală a problemei. Odată ce obțineți toate acestea, putem căuta și obține a patra coloană, care sunt lucrurile de care vom scăpa. Odată ce coborăm toate aceste coloane, le putem analiza citind pe orizontală și vedeți imaginea adevărată a fiecărei frici, la fel cum am putut vedea imaginea adevărată a fiecărui resentiment, atunci când am făcut asta. 

…

 Vezi, acesta este un inventar moral - adevărata imagine. Imaginea adevărată a de unde vine această frică. Exact ca la resentimente. Acele resentimente când le-am analizat așa, păream proști și nu ne place să părem proști. Credem că suntem oameni deștepți. Și la fel despre aceste temeri. Odată ce le ai în detaliu și te uiți la ele, majoritatea arată destul de prost. Nu prea ne place asta, vom scăpa de ele. Dar vor exista unele temeri, la fel cum au fost unele resentimente, pe care nu le putem analiza. Vom folosi arma supremă. La fel cum am folosit rugăciunea pentru resentimente, avem o altă rugăciune în Pasul Patru pentru frici.

 „Îi cerem să ne ia frica din suflet şi să ne îndrepte atenţia către ceea ce vrea El să fim noi. Astfel, depăşim frica imediat..'

Fricile pe care nu le putem analiza prin procesul nostru de resentimente, ne rugăm pentru ele și îi rugăm lui Dumnezeu să le înlăture. Acum în acest moment dacă am făcut frica în acest fel, la fel cum am scăpat de resentimentele noastre, mintea noastră ar trebui să fie, dacă am face-o sută la sută, ceea ce nimeni dintre noi o vom face, dar mintea noastră ar trebui să fie sută la sută liberă de frică.

Și curajul poate intra și ocupa acel spațiu. Putem vedea schimbarea personalității care a avut loc ca rezultat al procesului de inventar. Procesul de inventariere este unul dintre cei mai pozitivi pași. Este un pas de schimbare dacă îl folosim așa cum este descris în Cartea Mare. 

Vezi tu, pe măsură ce resentimentele încep să dispară și începem să experimentăm puțină dragoste, toleranță și răbdare pentru semenii noștri, personalitatea începe schimbarea prin procesul de inventariere chiar atunci. Acum, pe măsură ce fricile încep să dispară și sunt înlocuite cu curaj, continuăm schimbarea personalității.

Încă nu am terminat cu Pasul Patru. Am învățat același proces în frici pe care l-am învățat în resentimente. De acum înainte, pentru restul vieții noastre, ori de câte ori simțim frică, putem spune, ei bine, care este frica? Care este cauza fricii? Ce parte din sine este afectată? Ce defect de caracter a ieșit la suprafață care îmi permite să experimentez frica? O pot analiza. Eu pot să mă rog lui Dumnezeu să o ia și pot scăpa de ea aproape imediat. Vedeți că acesta este un proces pozitiv pe care îl vom folosi, într-adevăr, pentru tot restul vieții noastre.

…

Temerile au dispărut. Resentimentele au dispărut. Acum îmi va cere să mă uit la a treia manifestare comună a sinelui. A treia manifestare comună a sinelui se va ocupa de răul pe care îl fac altor oameni din cauza egoismului și egocentrismului meu. Se pare ca cel mai rapid și cel mai ușor mod de a răni alte persoane este într-un fel sau altul în acest domeniu sexual. Se pare că avem mai multă personalitate implicată, mai multe temeri personale, mai multe daune personale implicate în acest domeniu anume decât facem noi. Deci, Cartea Mare vorbește acum puțin despre sex.

Știu că în A.A. tratăm sexul ca pe un cuvânt murdar. Ne comportăm ca și cum am ști totul despre asta. Într-adevăr, știm foarte puține despre asta, despre noi, adică. Pur și simplu râdem și îl ignorăm. Dar sexul este unul dintre instinctele de bază ale vieții. Este ceva ce Dumnezeu ne-a dat dorința de a face sex și, prin urmare, trebuie să fie bine. Dumnezeu nu face nimic rău. Dacă nu am avea dorința de a face sex, așa cum am spus mai înainte, nu ar exista procrearea rasei umane. Mai devreme sau mai târziu nu vom supraviețui.

Aceasta este valabil pentru toate speciile de animale și păsări, viața de pește, oricare ar fi ea, care se află astăzi pe fața pământului. Toate animalele, inclusiv rasa umană, au această dorință de a face sex. Dar există o mică diferență între viața noastră sexuală și viața sexuală a celorlalte animale, pești și păsări de pe fața pământului. Adevărata diferență este aceasta: acele alte animale, pești și păsări, etc. nu au de ales în privința sexului. Ori de câte ori este timpul ca ei să-și reproducă specia, oricare ar fi aceasta, Dumnezeu le dăruiește anumite direcții. Femela speciei recunoaște că este timpul să procreeze. Ei, la rândul lor, vor suferi de obicei o anumită formă de schimbare fizica. Masculul din acea specie va recunoaște acea schimbare fizică. Apoi masculul se pregateste pentru sex. Cei doi se unesc și fac sex. Apoi, după ce s-a terminat, ei merg pe drumuri separate. 

Ele nu au privilegiul să se gândească la asta înainte. Ele nu au privilegiul să se gândească la asta în timpul ei. Nici nu au privilegiul de a te gândi la asta după aceea. Nici nu au de ales cu cine să facă asta. Ele sunt pur a îndrumate de Dumnezeu. Noi, ființele umane, pentru că avem voință proprie și pentru că Dumnezeu ne-a dat privilegiul, sau blestemul, de a putea să stabilim ce facem, când o facem și unde o facem, suntem absolut diferiți decât ele. Vezi tu, putem face sex oricând vrem, pentru că avem această alegere a voinței de sine. Nu trebuie să așteptăm până când este momentul perfect pentru a ne procrea rasa, indiferent ce se întâmplă să facem.

Pentru că ne putem gândi la asta înainte. Ne putem gândi la asta în timp ce o facem. Ne putem gândi la asta după aceea. Putem decide cu cine o vom face. Putem decide când o vom face. Vom decide în ce poziție o vom face.

Putem lua toate acele decizii pe care restul speciilor nu le pot lua. Deci, sexul în rasa umană este cu totul altceva decât este acesta pentru celelalte specii, deși este încă folosit în același scop, pentru a procrea rasa umană.

Cartea Mare îmi va oferi o modalitate de a vedea viața mea sexuală din trecut și de a vedea dacă, poate, făcând sex așa cum am făcut-o în trecut, dacă poate am rănit pe alți oameni. Dacă i-am rănit pe alți oameni cu ea, sunt șanse să se răzbune împotriva mea, și creează durere și suferință pentru mine. Chiar dacă ei nu ripostează, dacă am făcut-o poate într-un mod greșit, cu oameni necorespunzători, la momentul nepotrivit, voi ajunge să experimentez rușinea, vinovăția, remușcarea și frica asociate cu acele lucruri.

Cartea îmi va oferi o modalitate de a mă uita la viața mea sexuală și de a determina dacă ar trebui să o schimb sau nu. Atunci va da un mod de a determina care ar trebui să fie acea schimbare și care ar trebui să fie viața mea sexuală în viitor. Restul animalelor nu au acest privilegiu, dar tu și cu mine o facem, pentru că putem face alegeri. Probabil că aceasta este cea mai mare problemă cu viața noastră sexuală, nu este atât de mult cum o facem, dar cum ne gândim să o facem, unde o facem și cu cine o facem, pare a fi cauza majoră. Și din moment ce este o parte atât de vitală a existenței umane, pare să creeze mai multe probleme în viața noastră, între noi, decât oricare dintre celelalte instinctele vieții. Pentru că este extrem de important pentru noi. 

…

 „Acum despre sex . Mulți dintre noi aveam nevoie de o "revizie generală" la acest capitol. .

Acum, oameni buni, nu vă faceți speranțe mari. Aceasta se ocupă doar de sexul emoțional, nu de sexul fizic. 😂 Nu va ajuta în zona respectivă. Mi-aș fi dorit, dar nu.

 „Dar, mai presus de orice, am încercat să tratăm problema cu bun simţ, pentru că altfel este atât de uşor s-o luăm razna! 

Opiniile oamenilor sar dintr-o extremă într-alta - uneori sunt chiar absurde. Un cor de glasuri ţipă că sexualitatea este pofta carnală de joasă speţă, o necesitate inferioară a procreării.

Și avem acel set de voci și le-am auzit toată viața. Acesta este setul de voci care spun că sexul trebuie folosit pentru un singur lucru numai și asta pentru a reproduce rasa umană. Se face doar cu o singura persoana, doar intr-o pozitie. Dacă îți place, este păcătos. E o lucru rău, murdar. Pur și simplu ar trebui folosit doar pentru a reproduce rasa umană. Am auzit acel set de voci iar și iar și peste tot în vietile noastre.

Alte voci ţipă cerând sex - cât mai mult sex. Unii dispreţuiesc instituţia căsătoriei. Alţii cred că majoritatea necazurilor rasei umane au cauze sexuale. Unii sunt de părere că nu ne oferim o viaţă sexuală suficientă sau nu de soiul care ne trebuie, văzând semnificaţii ale sexualităţii pretutindeni. 

Și avem acel set de voci. I-am auzit și noi toată viața. Acesta este setul vocilor care spun, sexul este ceva ce ar trebui să te poți bucura de el de fiecare dată când o faci. Ar trebui să poți face asta în orice poziție în care vrei să o faci. Ar trebui să fii capabil să o faci cu cât de mulți oameni vrei, de câte ori vrei, în orice fel vrei să o faci. Și dacă nu vă bucurați, există ceva în neregulă cu el. Ei văd semnificația acesteia în toate părțile vieții umane. Cred că astăzi am numi acest set de voci revoluția sexuală. Chiar nu văd nimic în neregulă cu revoluția sexuală, cu excepția faptului că a avut loc cu aproximativ douăzeci de ani prea târziu pentru mine.

Un curent de opinii interzice omului savoarea acestei hrane, iar un altul ne obligă pe toţi la regim strict de "condimente picante".

Îmi place pur și simplu felul în care scrie Bill Wilson. El este altceva. Se spune:

 „Vrem să stăm în afara acestei controverse. Nu vrem să fim arbitrii comportamentului sexual al nimănui. Cu toții facem probleme sexuale. Nu am fi oameni dacă nu am le-am avea. Ce putem face cu ele?

Am citit cu mare ușurare această ultimă declarație, pentru a-mi da seama că cartea va rămâne în afara vieții mele sexuale. În carte nu va apărea problema moralei deloc. Cartea nu mă va condamna pentru ceea ce am făcut în trecut. Nici nu va încerca să-mi spună mie ce ar trebui să fac în viitor. Ceea ce va face cartea este să-mi ofere o modalitate de a vedea viața mea sexuală trecută și o modalitate de a determina ce ar trebui să fac în viitor, fără ca cartea însăși să-mi spună cum să o fac. În paragraful următor se spune:

 „Ne-am revizuit propria conduită în ultimii ani”.

Deci avem o altă fișă de inventar, o trecere în revistă a comportamentului nostru sexual. Ne întoarcem prin viețile noastre și căutăm să vedem:

 „Unde am fost egoişti, necinstiţi sau lipsiti de consideratie?”. 

Acum asta e coloana a patra. Vom vedea aceleași instrucțiuni, dar el le cam amestecă. Și apoi spune:

 „Pe cine am rănit?”

Asta e coloana unu.

 „Am stârnit în mod nejustificat gelozie, suspiciune sau amărăciune?”

Este vorba de coloana a doua.

 „Unde am fost noi de vină...”

Înapoi la coloana patru.

 „...ce ar fi trebuit să facem în schimb? Am scris totul pe hârtie și ne-am uitat la el.

Acum, dacă veți observa, în toate cele trei din cele trei foi de inventar, avem declarația că le-am scris pe toate pe hârtie. Deci din nou vedem că se ocupă de un inventar scris. Luăm prima coloană. Pur și simplu facem o listă cu persoanele pe care le-am rănit din cauza comportamentului sexual în trecut. Cei mai mulți dintre noi, la un moment dat sau altul, au făcut ceva în domeniul sexului care într-un fel sau altul a făcut rău altei ființe umane. Chiar dacă nu am ieșit și nu am făcut ceva rău din punct de vedere fizic. Cu siguranță majoritatea dintre noi într-un fel sau altul am făcut lucrurile care au creat gelozie, au creat suspiciune, au creat amărăciune în mintea altei ființe umane. Dacă da, i-am rănit emoțional, nu fizic, ci emoțional. Mulți dintre noi au ieșit și au făcut lucruri greșite din punct de vedere fizic, care, la rândul lor, au creat durere și suferință pentru alți oameni.

Dacă ies și comit adulter și soția mea află despre asta, cu siguranță mi-am rănit soția. Dacă ea ridică suficient iad despre asta, sunt șanse să fi rănit partenerul cu care am făcut sex adulter, pentru că soția mea va face iadul cu ea. Dacă soțul ei a aflat despre asta, o să fac rău acelui soț. Cu siguranță, asta a creat rău pentru copiii mei. Cu siguranță, a creat rău copiilor din cealaltă căsătorie în care mă amestec și eu. Aproape invariabil, dacă ne revizuim cu atenție viața sexuală, vom descoperi că, deși suntem oameni cu adevărat buni, într-un fel sau altul am rănit alte persoane prin comportamentul nostru sexual sau comportamentul greșit din trecut. Facem foarte atent o listă cu asta.

Acum, aceasta nu este o listă de lucruri murdare, urâte. Aceasta este pur și simplu o listă veridică, în ritmul capacității noastre, a oamenilor pe care i-am rănit de către noi cu comportamentul din trecut. Poate că nu am ieșit niciodată și nu am făcut nimic în domeniul adulterului. Dar poate că am insistat ca partenerul cu care suntem căsătoriți sau cu care trăim, să facă sex cu noi când ei nu vor. Sau poate insistăm să o facă în poziții și într-un mod pe care ei nu le doresc. Dacă da, cu siguranță provocăm un rău partenerului din relația noastră, fie că este vorba de căsătorie sau orice ar fi.

Facem cu mare atenție această listă. Apoi în coloana a doua scriem: ce am făcut? În cazul meu, mi-am rănit soția. Motivul și felul în care am rănit-o a fost ceea ce am făcut și anume că am ieșit și am comis adulter. Cu mare grijă lângă fiecare nume, am pus jos, ce am făcut?

În a treia coloană, mă uit să văd care parte a sinelui a cauzat acest lucru. Cred că aceasta este una dintre coloanele cele mai uimitor de revelatoare pe care le vom vedea vreodată. Ai crede că majoritatea comportamentelor sexuale greșite din trecut ar fi fost cauzate de instinctul sexual. Uneori e adevărat. Uneori, pentru a obține eliberarea fizică, satisfacția fizică care vine din succesul sexului încheiat, ieșim și facem sex la momentul nepotrivit, în locurile nepotrivite, cu oamenii nepotriviți, pur și simplu pentru a satisface sexualitatea. Dar găsesc că în majoritatea cauzelor, când am făcut ceva greșit sexual, nu a fost din cauza instinctului sexual, ci a fost din cauza instinctului social sau din cauza instinctului de securitate.

Cei mai mulți dintre noi am descoperit, când eram mai tineri, că putem folosi sexul pentru a ne construi propriul ego. La urma urmei, cu cât mai mulți membri de sexul opus putem atrage, cu atât mai mare ne apare în ochii noștri. Putem folosi sexul pentru a ne construi stima de sine. Noi bărbații îi spunem asta John Wayne-ism. Nu știu cum îi spuneți voi, fetelor, dar noi bărbații ne referim la asta drept John Wayne-ism. Dacă poți atrage din ce în ce mai mult membri de sex opus, atunci te poți simți mai bine cu tine însuți.

Uneori folosim sexul pentru a cumpăra lucruri. Poate că suntem doar singuri. Poate că vrem doar o altă ființă umană să ne recunoască. Poate noi vrem doar să fim importanți pentru altcineva. Constatăm că, dacă dăm sex, putem răscumpăra afecțiunea și recunoașterea de la altă ființă umană. Poate facem sex pentru a cumpăra securitate materială. Poate că suntem în situații sexuale în care chiar nu vrem să fim deloc, dar descoperim că am devenit atât de dependenți din punct de vedere material de o altă ființă umană încât ne este frică să rupem acea relație. le oferim sex pentru a cumpăra securitate materială.

Uneori folosim sexul pentru a ne răzbuna. Poate descoperim că partenerul nostru din relația noastră a ieșit și a făcut ceva ce nu ar trebui să facă. Asta ne enervează al naibii și spunem, le vom arăta noi. Vom ieși și vom face la fel, același lucru blestemat. partea proastă este că, după ce am făcut-o, nu ne putem permite să le spunem că am făcut-o. 😂 Ei nu află, dar scopul de a face acest lucru a fost de a mă răzbuna pe o altă ființă umană. Nu era deloc pentru a reproduce rasa umană.

Uneori folosim sexul pentru a ne forța voința asupra altei persoane. Am aflat că dacă alți oameni nu fac ceea ce vrem noi să facă că le putem reține sexul și să le spunem, le vom tăia sexul doar până fac ce vrem noi. 

Cred că ceea ce iese cu adevărat din asta este faptul că începem să realizăm că poate nu suntem oameni atât de răi până la urmă. Doamne, am simțit multă vinovăție asociată cu aceste lucruri pe care le-am putea face în afara căsătoriei, pentru că știam că nu ar trebui să le fac. Dar când beam și scădeau inhibițiile, știi, aș merge înainte și aș face acele lucruri. Și Doamne, m-am simțit vinovat, și m-am simțit murdar și m-am simțit urât. Dar când am început să realizez că nu foloseam sexul în scopuri sexuale, că foloseam sexul pentru a-mi construi ego-ul sau pentru a-mi îndeplini securitatea sau ceva de genul ăsta, am inceput sa realizez că sunt doar o ființă umană bolnavă, ca toți ceilalți. Că am folosit sexul, nu pentru a satisface instinctul sexual, ci pentru a satisface celelalte două instincte. În sfârșit am început să mă simt puțin mai bine cu mine. O parte din acea vinovăție și remușcările asociate cu trecutul au început să dispară chiar aici.

De asemenea, când am aflat că am folosit sexul pentru a-mi construi ego-ul, nu pentru satisfacția sexuală, ci pentru a-mi construi ego-ul, a început să devină din ce în ce mai puțin. Vezi tu, am crezut că sunt prea sexual și nu eram deloc prea sexual. Eram nesigur, asta era problema mea. Folosisem sexul pentru a-mi construi securitatea. Când mi-am dat seama, sexul a devenit mai puțin important în viața mea. 

Folosesc sexul pentru a construi celelalte două instincte ale vieții, apoi sexul chiar devine mai puțin important pentru noi. Este încă o parte foarte importantă a vieții.

Este un lucru foarte important, dar cand nu-mi mai domină gândirea douăzecisipatru de ore pe zi, atunci în loc ca sexul să-mi direcționeze gândirea, atunci poate că Dumnezeu va fi capabil să-mi direcționeze gândirea.

Completez a treia coloană cu foarte multă atenție, asigurându-mă care parte a sinelui mi-a creat aceste probleme sexuale. Apoi, după ce am primele trei coloane completate, în cele din urmă am citit-o până la capăt și am trecut la a patra coloană. 

Aveam numele Barbara aici sus pe listă. Am avut motivul pentru care am comis adulter. Am avut partea de sine afectată. A fost să-mi construiesc propriul ego pentru a cumpăra securitate, apoi m-am uitat la a patra coloană pentru a vedea care a fost natura exactă a greșelii. Acum, răul a fost răul pe care l-am făcut altor oameni. Dar care este natura?

Găsesc aceleași vechi defecte de caracter. Dacă n-aș fi atât de egoist, nu aș fi acolo făcând acele lucruri. Dacă nu eram atât de speriat, dacă nu mi-ar fi fost atât de frică că acum mă apropii de cincizeci și opt, s-ar putea să nu mai pot face mult, mai bine fac acum cât pot, dacă nu aș fi așa temător de ceea ce spun alți oameni - am aflat că frica este unul dintre factorii motivatori ai acelui lucru - dacă nu mi-ar fi atât de frică, nu aș fi acolo făcând asta. Dacă nu aș fi atât de nepăsător față de soția mea, copiii mei și diferiți alți oameni, nu aș fi acolo făcând lucrurile astea. Îmi dau seama că, dacă personalitatea mea rămâne la fel, voi continua să fac același lucru și voi continua să rănesc la fel oamenii, iar apoi aceștia vor riposta împotriva mea. Deci, dacă pot face ceva cu acele părți, acele defecte de caracter, egoismul, necinstea, egocentrismul, frica, lipsa de considerație, dacă pot schimba asta, atunci nu va trebui să mai fac aceste lucruri. Nu voi răni oamenii și nici nu voi trăi în frica, vinovăția și remușcarea asociate cu asta. S-ar putea să pot trăi treaz și să am liniște sufletească în același timp.

Cărții nu-i pasă cum facem sex. Cărții nu-i pasă deloc. Nu există moralitate în asta în ceea ce privește determinarea dacă este morală sau imorală. Oricum, moralul sexual se schimbă în diferite părți ale lumii. Trebuie să luăm această hotărâre noi înșine.

Deci nu suntem atât de preocupați de ceea ce spun alții, cât de modul în care gândim noi înșine despre asta. Cartea îmi va oferi un exemplu, și îmi va oferi o modalitate de a-mi da seama care ar trebui să fie viața mea sexuală în viitor. M-am uitat la această foaie despre ceea ce a fost în trecut. Am văzut ce trebuie să schimb. Acum, să vedem cum determin care ar trebui să fie viața mea sexuală în viitor. 

„În acest fel am încercat să modelăm un ideal sănătos pentru viitoarea noastră viață sexuală”.

Ne uităm la trecut. De asemenea, vrem să subliniem faptul că la pagina șaizeci și nouă, unde vedem defecte de caracter, vorbim mereu despre acele lucruri, egoist, necinstit, neconsiderat. Aceleași defecte de caracter sunt menționate la pagina 67, egoist, necinstit, egocentric și speriat. Acestea sunt defectele de caracter care provoacă acele lucruri.

 „Am supus fiecare relație acestui test – a fost egoistă sau nu?” 

Acum, cărții nu-i pasă cum faci sex. Dacă te-ai dus să faci sex atârnând cu capul în jos de un copac de unghiile de la picioare, asta e în regulă cu cartea. Dar dacă forțezi un alt om să facă sex cu tine, atârnând cu capul în jos de un copac de unghiile de la picioare, atunci când nu vor, atunci probabil asta e pentru motive egoiste. Și probabil că faci rău unei alte ființe umane. Singurul lucru la care supunem fiecare relație sexuală: este pur egoist sau nu? Dacă este pur egoist, atunci sunt șanse să facă rău unei alte ființe umane. Și la asta îmi cere cartea să mă uit. 

 Vedem ceva rugăciune.

 „L-am rugat pe Dumnezeu să ne modeleze idealurile și să ne ajute să le trăim. 

Ne-am amintit mereu că puterile noastre sexuale erau dăruite de Dumnezeu și, prin urmare, este ceva bun, nu pentru a fi folosit cu ușurință sau egoist, nici pentru a nu fi disprețuit și a disprețui.

„Orice ar fi idealul nostru, trebuie să fim dispuși să creștem spre el. Trebuie să fim dispuși să reparăm acolo unde am făcut rău, cu condiția să nu aducem și mai mult rău făcând acest lucru”.

Vedem câteva referințe la Pasul Nouă chiar acolo. Ne pregătim deja, când facem aceste amendamente să nu rănim alte persoane. 

 „Cu alte cuvinte, tratăm sexul ca orice altă problemă”.

Din nou o mică rugăciune:

„În meditație, Îl întrebăm pe Dumnezeu ce ar trebui să facem cu privire la fiecare problemă specifică. Răspunsul corect va veni, dacă o vrem.

„Numai Dumnezeu poate judeca situația noastră sexuală. Sfatul cu persoane este adesea de dorit, dar lăsăm pe Dumnezeu să fie Judecătorul final.'

Aici, în domeniul sexului, Îl lăsăm pe Dumnezeu să fie judecătorul final. În AA, dacă vorbești cu destui oameni vei găsi pe cineva care să fie de acord cu tine, dacă continui să mergi de la unul la altul. Se spune, evita asta. Aceasta este o zonă de - lasă-l pe Dumnezeu singur să fie judecătorul. Am auzit un vorbitor nu cu mult timp în urmă vorbind despre asta. El a spus, în A.A. împărtășim experiența noastră puterea și speranța, și cei mai mulți dintre noi am adăugat altceva acolo. Spunem, împărtășim experiență, putere și speranță și sfaturi. Poți obține o mulțime de sfaturi în A.A.

 „Ne dăm seama că unii oameni sunt la fel de fanatici în privința sexului pe cât alții sunt liberi”.

Nu știm cu cine vorbim.

 „Evităm gândirea sau sfatul isteric”.

În acest domeniu, acesta este un lucru personal cu noi și cu Dumnezeu. Lăsați-L pe Dumnezeu să judece fiecare situație și va veni răspunsul corect. Este acolo, iar răspunsul corect era acolo când îl făceam. Conștientul nostru a fost acolo când am făcut-o înainte. Deci nu este nimic nou. Dumnezeu locuiește în fiecare ființă umană. A fost acolo înainte. Și cunoștințele de bază, bunul simț înnăscut, despre cum să trăiești fericit și liniștit și te înțelegi cu ceilalți oameni, știm deja asta cu toții. Nu am nevoie de sfaturi sexuale de la alte persoane.

Întotdeauna am știut ce ar trebui să fac și ce nu ar trebui să fac, dar nu am ascultat niciodată acea voce. Vocea aceea obișnuia să spună, hei, eu nu cred că ar trebui să faci asta. Aș merge chiar înainte și aș face-o. Apoi, când totul s-a terminat și am avut probleme, vocea aia spunea, a spus tu să nu o faci. Întotdeauna am știut exact ce ar trebui să fac și ce nu ar trebui să fac, pur și simplu nu am putut niciodată să fiu la înălțimea a ceea ce a încercat acea voce să-mi spună. Nu cred că trebuie să cerem sfaturi de la alte persoane. Cu toții avem capacitatea de a determina care este viața noastră sexuală. Dacă Dumnezeu locuiește în fiecare dintre noi, și sunt sigur că o face, atunci acea cunoaștere este deja acolo. Tocmai l-am suprimat în goana noastră după bani, putere, prestigiu, sex etc.

 „Să presupunem că nu ajungem la idealul ales și ne împiedicăm?”

Acesta este unul dintre cele mai puternice îndemnuri ale noastre. Vom face... putem face unele greșeli cu el. Dar dacă creștem:

 „Asta înseamnă că ne vom îmbăta? Unii oameni ne spun așa. Dar acesta este doar o jumătate de adevăr. Depinde de noi și de motivele noastre. 

Dacă ne pare rău pentru ceea ce am făcut și avem dorința sinceră de a-L lăsa pe Dumnezeu să ne ducă la lucruri mai bune, credem că vom fi iertați și ne vom fi învățat lecția. 

Dacă nu ne pare rău, iar conduita noastră continuă să dăuneze altora, suntem sigur că vei bea.

Acesta este ceva ce putem aplica în toate celelalte domenii ale comportamentului omului. Orice vom face în viața noastră ce va face rău unei alte persoane, este greșit pentru noi indiferent de ce zonă este. Aceasta este o regulă bună, să te uiți cu adevărat la lucruri și să spui dacă se întâmplă asta și fac rau cuiva, atunci este greșit pentru mine.

 „Dacă nu ne pare rău, iar conduita noastră continuă să dăuneze altora, suntem siguri că vom bea. Nu teoretizăm. Aceste sunt fapte din experiența noastră.

„Pentru a rezuma despre sex: ne rugăm cu sinceritate...”

Vedem o altă rugăciune.

 '...pentru idealul potrivit, pentru îndrumare în fiecare situație îndoielnică, pentru sănătate mintală..'

Să fie o minte întreagă.

 „...și pentru puterea de a face ceea ce trebuie. 

Dacă problema noastră sexuală este o sursă de tulburare, ne aruncăm cu mai multă râvnă în munca de ajutare a altor alcoolici. Ne gândim la nevoile lor şi încercăm să găsim soluţii. Această activitate ne scoate din frământările legate de sine şi ne astâmpără dorinţa imperioasă, atunci când a ne supune ei ar aduce dureri sufleteşti.

În cele din urmă, ni se oferă arma supremă pentru a ne descurca cu orice. Când te implici cu un alt alcoolic, este un lucru automat. Când un alcoolic se implică în a ajuta un alt alcoolic, ne implicăm atât de mult în viața lui încât ne scoate din sine.

Când ne scoate din sine, atunci Dumnezeu poate intra în viața noastră. Pare o armă supremă pentru a scăpa de sine. Nu cred că asta este despre a ajuta un alt alcoolic sexual. 😂Nu. O mulțime de semeni în A.A. au citit greșit această afirmație. O frumoasă domnișoara intră în A.A. și încep să o ajute cu problemele ei sexuale. Nu prea cred că asta este ce vrea să spună. Cred că înseamnă să-i ajutăm pe alți oameni să se recupereze din boala alcoolismului. .

 Acum vom rezuma ceea ce am făcut.

 „Dacă am fost amănunțit cu privire la inventarul nostru personal, am notat multe.”

Pe aceste trei foi.

„Ne-am enumerat și analizat resentimentele”.

El nu a continuat, dar noi ne-am enumerat si ne-am analizat temerile. Am enumerat și analizat comportamentul nostru sexual din trecut.

 „Am început să înțelegem inutilitatea și fatalitatea lor. Am început să vedem distrugerea lor teribilă.

Dacă am procedat astfel, am văzut distrugerea acestor lucruri. Pasul patru este ceea ce ne pregătește pentru Cinci și Șase. Putem vedea cum aceste lucruri ne-au distrus viețile. Atunci vom fi pregătiți să fim dispuși să renunțăm la ele.

 „Am început să învățăm toleranța, răbdarea și bunăvoința față de toți oamenii, chiar și de dușmanii noștri...”

Acum sunt multe progrese pentru un alcoolic. Există multe schimbări de personalitate.

 „... căci îi privim ca pe oameni bolnavi. Am enumerat oamenii pe care i-am rănit prin conduita noastră și suntem dispuși să o îndreptăm trecutul dacă putem.

Știi, am făcut lista pentru Pasul 8. Unii dintre cei despre care am spus că erau pe lista de resentimente, aceștia sunt oameni cărora le datorăm amendamente/reparații. De asemenea, am găsit o mulțime de oameni pentru care ne temeam și că erau oameni cărora le-am făcut ceva. De aceea ne temem de ei. Deci nle datorăm reparații. În mod firesc, avem oameni pe lista comportamentului sexual pe care i-am rănit. Am pregătit în principal lista de la Pasul opt.-în timp ce facem inventarul. Cred că lucrul care m-a uimit cel mai mult este că au apărut aceleași nume pe toate cele trei liste. De exemplu, soția mea a fost la prima. M-am supărat de ea. A fost pe a doua. Mi-a fost frică de ea, pe baza a ceea ce ea va face când va afla cu adevărat ce se întâmplă. Era și pe a treia foaie. Ea a fost una dintre cei cărora le-am făcut rău.

Deci, din toate cele trei foi, fac o listă cu oamenii pe care i-am rănit în trecut. Pur și simplu mi-a uimit mintea. Am fost uimit de acest proces de inventariere.

Acum, dacă există cineva pe care nu l-am enumerat încă, de exemplu, cei de la care am furat bani, poate că numele lor nu a aparut inca. Probabil că a fost, totuși, în lista cu frici, pentru că ne era frică de ce vor face dacă vor afla. Dar dacă există un nume care nu a apărut încă și pe care l-am rănit în trecut prin orice mijloace, mergem mai departe și adăugăm în această listă. Pentru că în cele din urmă, vom face reparații pentru toți acești oameni pe care i-am rănit ori de câte ori putem face acest lucru, fără a-i răni pe ei sau pe alții. Acest lucru este un proces uimitor. Este simplu de făcut, foarte ușor, durează foarte mult, cred că este unul dintre cele mai revelatoare lucruri pe care le-am putea eventual face.  De asemenea, pe această linie, când adăugăm numele lor pe această listă, continuăm și scriem: ce am făcut? Care este cauza? Ce parte din sine m-a determinat să fac asta? Ce defect de caracter a fost implicat? 

Puteți face cu ușurință aceste amendamente când citiți și analizați acel lucru și vezi implicarea ta și ce te-a determinat să faci asta și ce defect de caracter te-a determinat să-i datorezi acelei persoane un amendament. De exemplu, dacă ți-am furat bani, de ce i-am furat? Ei bine, l-am furat ca să pot cumpăra o mașină nouă. Dar de ce am vrut o masina noua? Am vrut să impresionez pe alții cu ea? L-am folosit pentru a-mi construi ego-ul? Am nevoie de o mașină nouă ca să mă simt sigur? Sau am nevoie de o mașină nouă cu care să impresionez fetele, ca să pot face sex cu ele. Există o cauză fundamentală în fiecare lucru pe care îl fac gresit. Mă duc să caut asta. Apoi văd ce parte a personalității mele va trebui schimbată în viitor. Daca raman egoist, egocentric, necinstit și neconsiderat voi continua să fur acei bani așa cum am făcut-o întotdeauna. 

Acest lucru este absolut uimitor.

 „În această carte ați citit iar și iar că credința a făcut pentru noi ceea ce noi nu am putut face pentru noi înșine. Sperăm că te-ai convins acum...'

Odată ce vedem asta. Odată ce vedem detaliile reale ale acestui lucru ...

 „că Dumnezeu poate îndepărta orice voință proprie te-a blocat de la El. Dacă ați luat deja o decizie' (Pasul Trei) „și un inventar al handicapurilor tale mai mari” (Pasul patru) „ai făcut un început bun.

Așa fiind, ai înghițit și ai digerat câteva bucăți mari de adevăr despre tine.

Pentru prima dată putem vedea cu adevărat, cu aceasta, adevărul despre cine suntem. Și aici scrie doar, handicapurile noastre mai groaznice. Acum, mulți, mulți oameni nu reușesc să facă procesul de inventariere. Toată lumea ar dori să facă inventarul când ajung - vor să aștepte până se fac bine si fac inventarul. Când mă voi face bine și mă voi îndrepta, îl voi face. Dar scopul facerii Pașilor este să să vă faceți bine. Nu așteptați până vă faceți bine să faceți Pașii. (Este ca și cum ai aștepta să te faci bine înainte de a da medicul prescripție medicală.) Faci Pașii ca să te faci bine. Și cred că cea mai mare greșeală este că oamenii așteaptă să o facă perfect. Fă-o. Dar Pasul patru este doar pentru a începe cu handicapurile noastre mai mari. Deficiențele noastre mai mari sunt resentimentele, fricile și răul făcut altora.

Acestea sunt handicapurile noastre mai mari. Mai târziu, vom continua, așa cum spunem, la Pasul Zece, pentru a obține unele dintre celelalte. Și vom lucra pentru tot restul vieții noastre. Pasul patru este să începem să descoperim handicapurile noastre mai mari.  Înainte să părăsim Pasul Patru complet, și mai ales înainte de a părăsi partea sexuală a pasului, trebuie să vă împărtășesc, nu știu dacă ați realizat-o înainte sau nu, dar majoritatea informațiilor din Cartea Mare despre sex se găsesc la pagina șaizeci și nouă. 😂(versiunea in engleză) Nu știu dacă asta are vreo semnificație, dar cea mai mare parte este acolo. Nu-mi spune că Bill Wilson nu avea simțul umorului.

PASUL 5

În acțiune. 

Sunt sigur că probabil motivul pentru care au numit asta în acțiune este pentru că acum vom începe să ajungem la restul rasei umane. 

Până acum am lucrat cu Dumnezeu și am lucrat cu noi înșine. În Unu, Doi și Trei, ne-am înțeles cu Dumnezeu. Ne-am recunoscut neputința. (Pasul unu) Am admis nevoia de putere. (Pasul doi) Am luat decizia să lăsăm acea Putere să ne gestioneze viețile. (Pasul trei) Avem de-a face cu Dumnezeu atunci. Avem suficientă îndepărtare a sinelui prin Unu, Doi și Trei, încât să putem face Pasul Patru și avem de-a face cu noi înșine în Pasul Patru.

Acum vom începe să ajungem la restul rasei umane. Majoritatea dintre noi ne-am retras complet de la Dumnezeu. Majoritatea ne-am retras complet de restul rasei umane și trăim în propriile noastre capete. Dacă ești un alcoolic practicant, ăsta e un loc destul de bolnav de locuit. Suntem oamenii care pot sta într-o cameră plină de alți oameni și totuși pot fi singuri. Pentru ca noi să fim ființe umane OK, trebuie să facem dreptate în toate cele trei dimensiuni ale vieții.

În carte s-a vorbit deja despre faptul că suntem spirituali; suntem mentali; iar noi suntem și fizici. (p. 64, alin. 4 - Când boala spirituală este învinsă, ne îndreptăm mental și fizic) Fizicul nu are de a face doar cu corpurile noastre. Fizicul se ocupă de relația noastră cu tot ceea ce în lume este un lucru material, alți oameni, etc. Dacă reușim să facem bine în toate cele trei domenii, vom fi în formă bună. Acum începem să ne întindem spre acea a treia zonă. Începem să luăm contact cu restul rasei umane. Probabil de aceea acest capitol se numește În acțiune.

 „Odată terminat inventarul personal, ce facem cu rezultatele obţinute? Până aici, am încercat să adoptăm o atitudine nouă, să construim o relaţie nouă cu Creatorul şi să descoperim obstacolele întâlnite pe drumul vieţii. Ne-am recunoscut câteva defecte; am aflat, în linii generale, cu ce probleme ne confruntăm; am pus degetul pe punctele slabe ale personalităţii noastre.

Un mod dur.

 

 „...am pus degetul pe punctele slabe ale personalităţii noastre. Acum suntem pregătiţi să ne debarasăm de ele. Pentru aceasta, se cere un gen de acţiune în urma căreia vom şti că ne-am recunoscut natura exactă a defectelor personale în faţa lui Dumnezeu, a propriei conştiinţe şi a unei alte fiinţe umane. Aceasta ne duce la Pasul 5 din  din programul de recuperare menționat în capitolul precedent.'

Aici trebuie să ne oprim și să privim din nou cuvintele. În Pasul însuși se spune, am admis lui Dumnezeu, noi înșine și unei alte ființe umane natura exactă a deficiențelor noastre sau natura exactă a noastră - care este cuvântul? Defecte. Nu, nu scrie defecte. 

Acum am înțeles, natura exactă a greșelilor noastre. Natura exactă a greșelilor noastre. Dar dacă vei observa în narațiunea Pasului, el a spus natura exactă a defectelor noastre.

Oamenii îl întrebau pe Bill despre asta. Ei spuneau, Bill, în Pasul 5, de ce ai spus greșeli, dar în narațiunea din carte, ai spus natura defectului? Au spus de ce ai vorbit la Pasul... Șase despre defecte, iar la Pasul Șapte vorbește despre neajunsuri? Au zis, Bill, care este diferența între aceste lucruri? Care este diferența între greșit, defect, neajuns?

Acum, am avut norocul să ne întâlnim și să vorbim cu două doamne care au lucrat cu Bill un an de zile”, a lucrat cu el și pentru el de ani de zile. Au spus că au auzit oameni care i-au adresat lui Bill această întrebare de nenumărate ori. Se spune că Bill răspundea zâmbind, ei bine, când am urmat cursuri de engleză la facultate, m-au învățat să nu folosesc niciodată aceleași cuvinte în propoziții consecutive iar și iar pentru că asta arată ignoranța ta. Că toți scriitorii refuză să se repete și merg să găsească cuvinte diferite care înseamnă același lucru.

El a spus, nu este nicio diferență între termeni, nu contează cum numiți aceste lucruri. Fie că le numiți o greșeală, un defect, un neajuns, o vină, o greșeală, o trăsătură de personalitate, nu contează cum le numiți. (Vezi cele șapte păcate capitale din „Doisprezece și Doisprezece”, p. 48) El a spus, acestea sunt lucrurile pe care le-am găsit în inventarul nostru, lucrat care ne provoacă dificultăți. El a spus, acestea sunt lucrurile despre care vom vorbi unei alte ființe umane. Acestea sunt lucrurile pe care vom deveni pregătiți pentru ca Dumnezeu să le îndepărteze. Acestea sunt lucrurile pe care îi vom cere lui Dumnezeu să le ia. Orice le-ai numi nu are rost.

Având în vedere asta, haideți să vedem ce ne face Bill. În următoarele câteva pagini, îl vom vedea cum folosește acești termeni în mod interschimbabil, fără nicio atenție unde îi pune. 

…

 A spus în Cinci (în narațiune), defecte, unde în Pas a spus greșeli.

El a mai spus:

 „Acest lucru este probabil dificil – în special să discutăm despre defectele noastre cu o altă persoană”.

A folosit din nou defecte.

 „Credem că ne-am descurcat destul de bine în admiterea acestor lucruri în fața noastră. Există îndoieli cu privire la asta. În practică reală, de obicei ni se pare insuficientă o autoevaluare solitară. Mulți dintre noi au considerat că este necesar să mergem mult mai departe. Vom fi mai împăcați să discutăm despre noi înșine cu o altă persoană când vedem motive întemeiate pentru care ar trebui să facem acest lucru. Cel mai bun motiv mai întâi: dacă omitem acest pas vital, s-ar putea să nu depășim băutura.

Acesta este un motiv atât de bun pe cât mă pot gândi. Dar apoi ne spune de ce este adevărat. El a spus:

 „Din când în când, noii veniți au încercat să păstreze pentru ei înșiși anumite fapte despre viața lor. În încercarea de a evita această experiență umilitoare, au apelat la metode mai ușoare. Aproape invariabil s-au îmbătat. După ce a perseverat cu restul programului, s-au întrebat de ce au căzut. Credem că motivul este că nu și-au terminat niciodată curățenia. Au luat inventarul în regulă, dar s-au agățat de unele dintre cele mai proaste articole din stoc. Ei credeau doar că și-au pierdut egoismul și frica: doar ei credeau că s-au smerit. Dar ei nu învățaseră suficient despre smerenie, fără teamă și onestitate, în sensul în care o găsim necesar, până când au spus altcuiva toată povestea vieții lor.'

Cred că acea afirmație, toată povestea lor de viață, este ceea ce ne derutează la Pasul Patru. Nu știam cum să facem Patru, așa că am văzut această afirmație și am presupus atunci că trebuie să scriem întreaga noastră poveste de viață pe hârtie. Dar dacă am făcut inventarul caum spune cartea, ne-am împărtășit toată povestea vieții în cele trei zone cu handicap grav.

Am putut vedea când ne-am uitat la resentimente, stocate în capul nostru astăzi, acestea nu s-au întâmplat doar de astăzi. Au apărut de-a lungul întregii noastre vieți. Niste resentimentele au venit de la ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută, unele anul trecut, altele acum zece ani, altele douăzeci, treizeci și patruzeci de ani în urmă, in functie de cati ani avem. Dacă ne-am împărtășit stocul cu privire la frici, ceea ce este astăzi în rafturile noastre în mintea noastră, găsim același lucru. Temerile noastre s-au dezvoltat de-a lungul întregii noastre vieți. Unii dintre ele merg până la prima copilărie. Dacă ne-am împărtășit răul pe care le facem altor oameni, acelea care sunt astăzi în capul nostru, constatăm că ele nu s-au întâmplat doar astăzi. Că multe dintre aceste răutăți pe care le facem altor oameni se extind clar de-a lungul vieții noastre. Daunele făcute de mine s-au dus întotdeauna cu mult înapoi.

Deci, în acele zone, mi-am împărtășit toată povestea vieții mele. Nu avem deloc ceartă cu această afirmație. Mai târziu, vom avea alți pași care ne vor ajuta să privim mai multe lucruri. Dar chiar acum ne-am împărtășit povestea vieții noastre în aceste trei zone brute de bază-. Am vorbit despre capacitatea de a folosi resentimentele pentru a justifica ceea ce am făcut, de a ne scuza, de a transfera vina altor oameni și să ne facem puri ca zăpada albă. Bill vorbește despre asta puțin aici, despre unul dintre motivele pentru care avem nevoie să facem pasul cinci. El a spus:

 „Mai mult decât majoritatea oamenilor, alcoolicul duce o viață dublă. El este foarte mult actorul. Lumii exterioare prezintă personajul lui scenic. Acesta este cel pe care îi place să-l vadă semenii lui. Vrea să se bucure de o anumită reputație, dar știe în inima lui că nu o merita.'

…

 „Mai mult decât majoritatea oamenilor, alcoolicul duce o viață dublă. El este un foarte mare actor. Lumii exterioare prezintă personajul lui scenic. Acesta este cel pe care îi place să-l vadă semenii lui. Vrea să se bucure de o anumită reputație, dar știe în inima lui că nu o merita.'

Chiar cred că suntem cei mai mari actori ai lumii. Ar trebui să ni se plătească bani pentru ceea ce facem. 😂Trebuie să mergem la muncă, iar dimineața abia ne puteam ridica din pat. Probabil că am dormit o oră sau două. Suntem zguduiți de tremurături. În cele din urmă ne-am clătinat în baie și am reușit să ne bărbierim fără să ne tăiem gâtul. Avem o ceașcă de cafea jos. Mergem la muncă și chiar suntem mai bolnavi decât oamenii care zac în spital. Ne întâlnim cu șeful la serviciu când venim prima dată și el ne spune: salut, John, ce mai faci în această dimineaţă? Băiete, ne luminăm și zâmbim și spunem, grozav, grozav, ne umflăm pieptul, și la naiba, suntem aproape morți înăuntru. Suntem cei mai mari actori ai lumii. Nu i-am lăsat niciodată pe oameni să se uite în interiorul nostru și nu vrem să ne uităm acolo, în noi insine.

Inconsistenţa acestui personaj devine şi mai pronunţată prin ce face el când bea. îndată ce se trezeşte din beţie, se revoltă la gândul unor episoade din care nu mai ţine minte prea multe, dar care îl hăituiesc, ca un coşmar. Tremură de groază că l-a văzut cineva, împinge din răsputeri acele amintiri la fundul sacului memoriei şi speră că ele nu vor apărea niciodată Ia lumina zilei. Este tensionat şi se teme tot timpul, ceea ce constituie un permanent motiv pentru băut.

Psihologii par să fie de acord cu noi când spunem că am cheltuit sume imense pentru examene medicale, dar fără să le dăm medicilor prea multe şanse de a ne ajuta. Rareori le-am spus întregul adevăr, rareori le-am urmat sfaturile.

…

Rareori le-am spus întregul adevăr, rareori le-am urmat sfaturile. Nedorind să fim oneşti cu aceşti oameni înţelegători, nu puteam fi oneşti cu nimeni altcineva. 

Nu este de mirare de ce atâţia medici au aşa o părere proastă despre alcoolici şi atât de mari îndoieli cu privire la şansele lor de însănătoşire!

Știi, nu are sens, dar vom merge să plătim unui psihiatru șaptezeci și cinci de dolari pe oră să ne întindă pe canapeaua lui și îi spunem minciuni tot timpul când stăm întinși acolo. 😂 Nu am fost niciodată sinceri cu altcineva. Nu am fost niciodată sinceri cu noi insine. Dacă nu am avea capacitatea de a ne scuza, dacă nu am avea capacitatea de a împinge aceste lucruri în interiorul nostru și să le ignorăm și să transferăm vina altor oameni, nu cred că am putea trăi cu noi înșine. Am folosit înșelarea, minciuna și manipularea altor persoane. Lucrul pe care îl facem cel mai bine este să ne înșelăm, să ne mințim și să ne manipulăm. De ce m-as gandi brusc, în Pasul Patru că voi fi sută la sută sincer cu mine. Nu am cum să pot face asta. Am exersat asta în program și am rămas treaz timp de șaptesprezece ani. Când vine ceva în viața mea, prima mea înclinație astăzi este să spun o minciună 😂 Să mă scuz, să-l transfer altcuiva, asta este în natura mea. Acesta este genul de persoană care sunt.

Unul dintre scopurile pasului cinci este să mă ajute să fiu sincer cu mine. O să fac acest inventar. Mă duc la un alt om fiind cineva care cunoaște natura umană și care știe ce încerc să fac. Acea ființă umană, privind acest lucru din exterior, mă poate ajuta să fiu sincer cu mine. De exemplu, el se va uita la aceste defecte de caracter. El va spune, nu cred că asta a fost cauza pentru neconsiderarea unei alte ființe umane. El va spune, cred că asta a fost cauzat de simpla necinste. Sau se va uita la acele coloane despre sine. El va spune: Acest lucru nu a fost cauzat de instinctul sexual. Acesta a fost cauzat de dorinta de a-ti construi propriul ego, de stima de sine. El mă ajută să-mi găsesc defectele de caracter. Este imposibil pentru mine să fiu sincer cu mine. Acum, desigur, mărturisirea este bună pentru suflet. Desigur, împărtășirea acestor lucruri cu o altă persoană ne face să ne simțim mai bine. Dar nu acesta este adevăratul motiv pentru pasul 5. Adevăratul motiv este să aflu tot ce pot despre mine în ceea ce trebuie să fiu schimbat în viața mea, astfel încât să pot trăi fericit, liniștit și senin în viitor. Scopul pasului cinci este să îmbunătățiți pasul patru, pentru a găsi natura exactă a greșelii. Ne-am pus pe hârtie handicapurile noastre mai groaznice, așa cum vedem noi. Scopul de la Pasul cinci este să perfecționezi cu adevărat - nu atât de mult încât această persoană să se uite prea mult sau să vorbească atât de mult despre primele două coloane, despre ceea ce ați făcut sau cauza. El va încerca să vă ajute să corectați și să evaluați și să îmbunătățiți a treia coloană și a patra coloană, pentru a ajunge la natura exactă a greșelii. 

…

Cartea ne ajuta să alegem persoana: 

 „alege pe cineva cu care să faci Pasul Cinci.  

Avem nevoie de o persoană informată. Această carte a fost... publicată în 1939 - dacă privesc înapoi - este neschimbată. Cartea a fost scrisă să fie o carte completă pentru noul alcoolic care a primit cartea. Nu a putut merge la sponsorul său. Când primul tip din Arizona a primit cartea, nu scria să meargă la sponsorul lui. Nu erau sponsori atunci. Trebuia să-i ofere o modalitate de a alege la cine merge să vorbească. Despre aceasta este pagina. Cartea i-a spus cum să găsească un mod de a face pasul cinci. Astăzi nu avem această problemă. Sunt mulți oameni, oameni cunoscători, care au trecut prin program. Suntem foarte norocoși. Trăim într-o perioadă în care avem informațiile și oamenii valoroși la care să mergem pentru Pasul Cinci. Dar iată ce spune el. Putem vedea ce au avut de făcut în 1939.

Natural şi pe bună dreptate, ne gândim bine de tot înainte de a alege persoana sau persoanele la care vom apela, în vederea acestui pas intim şi confidenţial. Cei care aparţinem unei biserici instituţionalizate, în cadrul căreia se solicită spovedania, trebuie -si, desigur, vrem - să apelăm la cel mai în măsură să ne primească mărturisirile. 

Asta are grijă de acel grup anume. Cred că asta ar putea fi valabil și astăzi. Dacă se întâmplă să aparţineţi unei anumite religii care necesită asta, nu este nimic în neregulă cu asta.  „Deşi A.A.-ul nu are nici o legătură cu religiile, ar fi totuşi bine să ne confesăm unui slujitor al bisericii. Adesea am descoperit că un asemenea om ne înţelege cel mai bine problema. Desigur, se poate întâmpla să dăm peste unii care nu-i înţeleg pe alcoolici.

Acești oameni din religie, sunt oamenii care au)de-a face cu natura umană.

Dacă nu putem sau nu dorim să apelăm la un preot, căutăm printre prietenii noştri un om discret şi înţelegător,

Putem vedea... unele dintre dificultățile oamenilor din vechile timpuri. Vă puteți imagina că mergeți la muncă și vă duceți la unul din prieteni și faceți inventarul? E destul de greu, nu-i așa? El spune că dacă nu poți face asta:

 „Poate că medicul sau psihologul nostru va fi persoana respectivă”.

Acum cred că chiar a rămas fără oameni. 😂Se înrăutățește pe măsură ce mergem mai departe. 😂

 „Poate fi unul din familia ta...”

Vezi! 😂Le-a fost foarte greu în acele zile.

 „...dar nu putem dezvălui soţiilor noastre sau părinţilor noştri nimic care să-i rănească sau să-i facă nefericiţi”.

Cartea incerca să fie completă pentru acei oameni în acele zile. Trebuia să le dea tot ce aveau nevoie și asta a făcut aici.

…

Mergem mai departe.

„Când decidem cine ne va auzi povestea, nu pierdem timpul. Avem un inventar scris și suntem pregătiți pentru o discuție lungă.

Avem inventarul nostru așa cum îl vedem.

 „Explicăm confesorului nostru ce avem de gând să facem şi de ce este necesar. Trebuie să-l ajutăm să înţeleagă faptul că, pentru noi, este o chestiune de viaţă şi de moarte.  Majoritatea dintre cei abordaţi în acest mod vor fi mai mult decât bucuroşi să ne ajute şi se vor simţi onoraţi de încrederea acordată.

„Lăsăm orgoliul la o parte şi povestim totul, aducând la lumină fiecare colţişor întunecat al trecutului”.

Iată... rezultatele pe care le obținem la Pasul Cinci. Observați că ne va spune de ce trebuie să facem Pasul. Apoi ne va spune cum să îl facem. Apoi ne spune după fiecare Pas, ce primim de la fiecare Pas. Am observat asta la trei și la patru și acum la cinci. Spune:

 „Odată ce am făcut acest pas, fără să reținem nimic, suntem încântați. Putem privi lumea în ochi. Ne putem simţi în largul nostru şi cu pace în suflet, chiar şi atunci când suntem singuri.Fricile se risipesc.. Începem să simțim apropierea Creatorului nostru. Chiar dacă avem deja anumite convingeri spirituale, acum începem să trăim o experienţă spirituală. .'

Dacă ne uităm la rezultatele pasului cinci și le comparăm cu pasul trei și pasul patru și, desigur, neobținând nimic din Unu și Doi, obținem mai multe rezultate din Pasul Cinci decât orice Pas până în acest moment, pentru că este În Acțiune. Știți, Unu, Doi, Trei, Patru, acestea sunt lucruri pe care le facem în noi înșine, în propriile noastre minți. Dar acum, pentru prima dată, acesta este primul pas de acțiune și ne oferă primele rezultate grozave. Se spune că noi aveam credințe. Am ajuns să credem în pasul doi. Dar acum, după Pasul Cinci, începem experiența spirituală. Experiența spirituală nu începe după ce am luat decizia în Pasul Trei, ci după ce trecem la pasul cinci. (deși, ne amintim, după ce făcut pasul trei, „este doar un început ... totuși ...un efect, uneori foarte mare, s-a simțit imediat.)

Sentimentul că problema băutului a dispărut se manifestă adesea cu putere. Ne simţim ca şi cum am păşi pe Marele Drum, mână-n mână cu Spiritul Universului.

…

După ce am parcurs acești primi cinci Pași, este singurul loc din carte în care îți dă o mică pauză, unde ne putem odihni. Dacă faci cei cinci pași, chiar ai nevoie de puțină odihnă.

 „Întoarcându-ne acasă găsim un loc în care să fim liniștiți o oră...” 

N-a spus douăzeci și opt de zile. A spus o ora. 😂O oră. Dacă mergi pe autostradă și te oprești într-o parcare, nu intri acolo să lenevești timp de douăzeci și opt de zile. Ești acolo doar câteva minute, apoi mergi iar pe drum, același lucru aici. 

 „...revizuind cu atenție ceea ce am făcut. Îi mulțumim lui Dumnezeu din adâncul inimii noastre că Îl cunoaștem mai bine.'

Nu spune că îl cunoaștem pe Dumnezeu, dar îl cunoaștem mai bine decât atunci când am început.

 „Luăm această carte de pe etajeră şi o deschidem la pagina care conţine cei Doisprezece Paşi. Citim cu atenţie primele cinci sugestii şi ne întrebăm dacă nu am omis ceva - şi aceasta, pentru că ne aflăm în procesul construirii unui arc de triumf pe sub care vom păşi, în cele din urmă, către libertate. Este construcţia destul de solidă în acest moment? Este fiecare cărămidă la locul ei? Oare n-am trişat cumva la conţinutul cimentului fundaţiei? Am încercat cumva să facem mortar fără nisip?

Din nou vedem imaginea pe care Bill ne-o desenează. Amintiți-vă că a spus că bunăvoința a fost fundamentul acestei structuri. (pag. 12, alin. 5) Apoi a spus mai târziu că Pasul doi a fost piatra de temelie. (p. 47, par. 2) ... El spune că Pasul Trei (p. 62, par. 4) „...a fost cheia de boltă a unui nou și triumfător arc prin care am trecut la libertate”. Așa că acum mai punem două pietre. Punem pasul patru și pasul cinci. El desenează această imagine a personalității în schimbare (p. 569, par. 1) care a avut loc, deoarece construim acest lucru împreună. El pune în paralel arcul cu schimbarea personalității pe care o construim. Putem vedea cum se ridică acum. Îl putem revizui în acest moment. El a spus că dacă aceste lucruri sunt corect la locul lor, atunci putem privi catre pasul șase și pasul șapte. 

 

PAȘII 6 și 7

Veți observa, când ne ocupăm de șase și șapte, avem doar două paragrafe despre ele. Mai puține informații în carte despre șase și șapte decât vom găsi oriunde altundeva in carte. Se spune că motivul pentru aceasta este că aceștia sunt doi pași de lucru. Sunt instrumente pe care le folosim în recuperare. Sunt comparate cu un târnăcop și o lopată. Mergi de multe ori la depozitul de unelte și cumperi un târnăcop și o lopată. Dar niciodată o unealtă nu are şi instrucțiunile de folosire. E evident la ce sunt folosite, și nu este nevoie de foarte multe instrucțiuni. Acestea sunt târnacopul și lopata programului de recuperare. Avem doar două paragrafe despre ele.

Dacă răspunsul ne satisface, atunci reflectăm la Pasul 6. Am accentuat deja faptul că bunăvoinţa ne este indispensabilă. Suntem oare pregătiţi să-l lăsăm pe Dumnezeu să elimine tot ce am admis ca fiind rău în noi? Le poate El înlătura acum pe toate, până la ultimul? Dacă mai suntem cramponaţi de vreun defect şi nu ne vine să ne rupem de el, îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să dorim acesta eliberare.

Fiecare Pas de la Pasul Trei încolo, recunoaște că „eul nu se poate birui pe sine, că numai Dumnezeu are puterea de a se învinge sinele. Fiecare Pas recunoaște că nu vrem cu adevărat să facem aceste lucruri. Spune, dacă nu suntem dispuși, Îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute să dorim să fim dispuși. Hai sa recunoastem. Unele dintre aceste defecte de caracter sunt lucruri plăcute. De unele dintre ele nu vrem să scapam.

Unele dintre ele le putem folosi ca scuze pentru a face lucruri pe care nu ar trebui să le facem. Unele dintre ele le putem folosi ca scuze pentru a nu face lucruri pe care ar trebui să le facem. Unele dintre ele devin o parte atât de naturală a vieții noastre, încât ne este frică de moarte să ne eliberăm de ele.

Îmi amintesc că am spus, când am ajuns în această zonă a Pasilor, dacă Dumnezeu îmi va înlătura fiecare defect de caracter pe care îl am, nu voi mai avea deloc personalitate. Asta a fost adevărat în viața mea. Viața mea a fost construită pe defecte de caracter. Nu știam că dacă unul dispare, altceva va trebui să-i ia locul și că aș trece printr-un proces de schimbare. Am crezut că aș fi nimic dacă Dumnezeu ar lua aceste lucruri. Chiar nu voiam să scap de ele. Cartea spune că dacă nu vrei, atunci îl anunți pe Dumnezeu să te ajute să fii dispus să ai bunăvoinţa. 

…

Cred că veți observa și în acest paragraf despre Pasul șase:

 „Suntem noi acum pregătiţi să-L lăsăm pe Dumnezeu să îndepărteze din noi toate lucrurile despre care am admis că sunt inacceptabile?”

Ei bine, Pasul șase vorbește despre defecte de caracter. "Am consimţit, fără rezerve, ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter." Nu asta spune el aici. În narațiune, el a vorbit despre lucruri care sunt inacceptabile. Din nou, nu are nicio importanţă cum le numim. Acestea sunt lucrurile pe care le-am găsit în pasul 4. Lucrurile care ne provoacă necazurile și problemele noastre. Lucrurile care creează iadul în viaţa noastră, asta ne trimite înapoi la băutură. Acestea sunt lucrurile despre care vorbim cu o altă ființă umană în Cinci. Acum întrebarea este: până acum ar fi trebuit să devină inacceptabile pentru noi. Ar trebui să putem vedea ce este un individ egoist, egocentric, necinstit, lipsit de consideraţie - ar trebui să putem vedea ce cauzează acele defecte în viața noastră. Ar trebui să putem vedea ce resentimente și temeri și rău altor oameni creează în viața noastră. Și dacă putem vedea asta, atunci cu siguranță că până acum au devenit inacceptabile pentru noi. Suntem acum gata să-L lăsăm pe Dumnezeu să le îndepărteze? Daca da:

Când simţim că suntem pregătiţi, spunem ceva de genul: "Creatorule, acum sunt dornic să mă abandonez Ţie, cu bune şi cu rele. Mă rog Ţie să înlături defectele de caracter ...."

Nu asta a spus Pasul Șapte. Pasul șapte a spus deficienţe. Defecte de caracter a fost în Sase, dar aici a folosit defecte de caracter in Sapte. Vezi ce ne-a făcut? Tocmai a folosit aceste cuvinte în mod interschimbabil. Am devenit atât de interesat de asta încât am început să caut deficienţe, alte referințe la ele în Cartea Mare. Știi că singurul loc în care îl găsesc este în scrierea Pasului Șapte. În narațiune vorbește mereu despre defect”, greșeli etc. Am dus chiar asta până acolo încât să merg la „Doisprezece și Doisprezece” și să văd ce spune el despre deficiențe în Pasul Șapte din „Doisprezece și Doisprezece”. Pe tot parcursul narațiunii din Pasul 7, el vorbește despre defecte de caracter până când în ultimul paragraf din Pasul 7 a menționat deficiențe. El pur și simplu a folosit aceste cuvinte în mod interschimbabil. Nu are importanţă cum le numim. Suntem acum gata să-L lăsăm pe Dumnezeu să îndepărteze aceste lucruri de la noi? Dacă da, îi cerem să le ia.

…

 „Mă rog Ţie să înlături din caracterul meu toate acele defecte care mă împiedică să-ţi fiu de folos Ţie şi semenilor mei. Dă-mi puterea de a-ţi împlini voia, începând chiar din această clipă." Aşa am făcut Pasul 7.

Bang, bang. Nu întârziem mult pe Sase si sapte, când vom fi pregătiți să facem asta. Cred că o greșeală pe care o facem și o greșeala pe care am făcut-o, a fost că am presupus, ori de câte ori i-am cerut lui Dumnezeu să ia aceste lucruri, că el le va îndepărta și mă va face pur ca zăpada. 😂 Dar am aflat că nu este adevărat. Am aflat că Dumnezeu nu poate lua un defect de caracter și să lase un gol în personalitatea mea. Acel gol va trebui să fie umplut cu altceva. 

Chiar nu cred astăzi că Dumnezeu va face pentru mine ceea ce pot face eu pentru mine.

Nu pot elimina defectul de caracter, doar Dumnezeu poate face asta, dar pot afla care este opusul defectului de caracter. Pot, prin puțina putere de voință pe care o pot aduna și, cerând ajutorul lui Dumnezeu, încerc să exersez opusul acelui defect de caracter. 

Mintea mea este nimic mai mult decât un set de obiceiuri mentale, la fel cum corpul meu este un set de obiceiuri fizice. Obiceiurile mele mentale au fost înrădăcinate în capul meu de-a lungul întregii mele vieți. Obiceiurile mele mentale erau îngrozitoare, un habitat rău. Acum, dacă vreau ca Dumnezeu să schimbe aceste lucruri, trebuie să încep să lucrez pentru a schimba acele habitate. 

Dacă vreau ca Dumnezeu să ia egoismul, atunci trebuie să încep să încerc să exersez altruismul. Acest lucru este foarte, foarte greu pentru mine. Dar din când în când pot face pentru o altă ființă umană lucrurile pe care cred că acele ființe umane le doresc fără să aștept nimic înapoi în schimb. Cand fac asta, ma simt mai bine.

Dacă vreau ca Dumnezeu să îndepărteze necinstea, atunci poate că mai bine încep să încerc să exersez onestitatea. Poate ar trebui să renunț să mint. Poate ar trebui să renunț să fur. Poate ar trebui să încep să fac așa cum ar fi trebuit să fac toată viața.

Dacă vreau ca Dumnezeu să înlăture frica, atunci poate că mai bine încep să exersez curajul. Poate ar trebui să-mi dau un șut în fund și să spun, ridică-te și du-te și fă asta și termină.

Dacă vreau ca Dumnezeu să înlăture neconsiderarea, atunci poate că ar trebui să încep să iau în considerare, să fiu atent la ceilalți oameni, ce nevoi au și ce vor.

…

 Prin puțină putere de voință pe care o pot aduna și cu ajutorul lui Dumnezeu, pe măsură ce încep să exersez opusul, treptat vechile obiceiuri încep să dispară. Treptat, începe să-mi vină în minte noul obicei". Încet, încet, îmi schimb personalitatea, cu ajutorul lui Dumnezeu, în ritmul pe care îl pot pentru a practica opusul acelor defecte de caracter.

Știi, este un fel de a crește porumb. Când plantez porumb, ies acolo și fac o brazdă în pământ. Am pus sămânța în sol. Am pus îngrășământul în pământ. O acoper. I-am pus apa. Dar știi că nu pot face eu să crească porumbul. Numai Dumnezeu face asta. Dar Dumnezeu face să crească și buruienile. Când el face să crească porumbul și face să crească buruienile, dacă vreau ca porumbul meu să fie de top, numărul unu, porumb de înaltă calitate, atunci voi avea grijă să intru în acel petec de porumb și să fac eu însumi ceva cu acele buruieni. Trebuie să lucrez și la aceste lucruri. Am cincizeci și opt de ani, aproape. Nu L-am văzut niciodată pe Dumnezeu într-un petec de porumb trăgând de buruieni. 😂 Fermierul face asta. Va trebui să-mi fac partea pentru a putea face porumbul frumos, de top, de înaltă calitate.

Doamne, e greu. E greu de schimbat. Dar dacă vrem să ne schimbăm, ne putem schimba. Avem un proces chiar aici și asta mă ajută să-mi schimb caracterul pe o perioadă de ani până când devenim oameni noi. Cartea nu glumește când spune, noi suntem renăscuți. (p. 63, alin. 1) Devenim oameni absolut diferiți de ceea ce eram înainte. Acum pot vedea ce a vrut să spună în Cum funcționează, când a spus că unii dintre noi am încercat să ne păstrăm vechile idei, iar rezultatul a fost nul. Dacă nu suntem dispuși să renunțăm la vechile obiceiuri, niciodată nu învățăm obiceiuri noi. Atâta timp cât vrem să rămânem așa cum suntem, așa vom rămâne pentru tot restul vieții noastre. Dar dacă vrem schimbare, există un proces aici prin care ne putem schimba, oricând vrem. 

Acesta este fundamentul vieții noastre. Ni s-au dat aceste două instrumente de șase și șapte. Prin pașii anteriori, prin Pașii Trei, Patru și Cinci am văzut stricăciunea acestor lucruri și am devenit dispuși să renunțăm la ele, ni s-au dat două instrumente valoroase pentru a lucra. Acești pași sunt, sapa și târnăcopul. Nu avem nevoie de multe instrucțiuni.

…

E al naibii de multă muncă. Dar cred că suntem oameni foarte binecuvântați ca alcoolici să avem aceste lucruri în viața noastră.

Putem crește pentru tot restul vieții, iar creșterea este foarte simplă. Este foarte greu de făcut. 

Cum am ajuns astăzi, cum am ajuns să fim alcoolici, felul în care ne-am încurcat gândirea, cum am dat-o în bară?

Am lucrat la asta. A trebuit să lucrăm la asta. Acum trebuie să lucrăm în alt mod. Modul în care ne vom schimba este că vom lucra împotriva noastră înșine. Modul în care te schimbi nu este să faci ceea ce vrei să faci. Dacă faci ceea ce vrei, vei hrăni vechile obiceiuri, aceleași idei vechi vor fi acolo. Dar creștem lucrând împotriva noastră înșine.

Ne schimbăm lucrând împotriva noastră înșine. Ne schimbăm nefăcând ceea ce vrem să facem (Pasul șase) și obligându-ne să facem ce nu vrem să facem. (Pasul șapte) 

Și ne vom schimba în măsura în care facem asta. când nu vom mai avea acele gânduri vechi, ele vor muri în mintea noastră. Ele vor fi înlocuite cu lucruri diferite”, pe măsură ce ne obligăm să facem lucruri diferite. Nu vom crește niciodată făcând ce vrem să facem. Creștem mereu făcând ceea ce nu vrem să facem. De fiecare dată când am vorbit despre asta, cred că este un principiu.

Este un lucru legat de viață. Acolo unde găsim un principiu, acesta funcționează în fiecare domeniu al vieții noastre. Este universal. Principiile sunt universale. 

...

Principiile sunt universale. De exemplu: Când vrei să slăbești slăbești, știi, felul în care slăbești este că nu mănânci ceea ce vrei să mănânci și să mănânci ceea ce nu vrei să mananci. Mulți îți spun la televizor că poți mânca tot ce vrei și că poți slăbi. Ei bine, vei pierde niște bani. 😂Dar nu vei pierde în greutate. Dar te vei schimba în măsura în care faci asta.

La fel și cu mintea umană. Ne-am putea schimba pentru tot restul vieții noastre cu aceste două instrumente-. Suntem oameni binecuvântați, fiind alcoolici, să avem acești doi pași, pentru că majoritatea oamenilor, oricare ar fi ei, cred că nu se pot schimba. Dar te poți schimba. Se spune că vechile idei pot fi date deoparte, iar ideile noi le pot lua locul. (p. 27, par. 5) Putem faceți o schimbare revoluționară (p. 569, par. 3), dar se bazează pe aplicarea de către noi a Pasului șase, de a nu face ceea ce doriți să faceți și Pasul șapte, care este să te obligi să faci ceea ce nu vrei să faci. Acest lucru este foarte dificil.

Sau, la fel ca mine, spun mereu în acest moment despre soția mea. Ea a văzut că trebuie să fac o schimbare. Fizic. Deci în urmă cu câțiva ani, ea mi-a cumpărat un costum de jogging frumos. Este velur și moale. Mi-a cumpărat niște pantofi albaștri. Ar trebui să mă îmbrac - în special sâmbătă seara, duminică seara, serile când nu sunt la serviciu, să mă ridic din canapea și să ies. în schimb eu mănânc jeleu și îi spun că nu funcționează. 😂 Știi, chiar nu funcționează. 😂

La fel și despre personalitățile noastre. Este foarte greu de făcut. Dar dacă ne-am putea schimba făcând ceea ce vrem să facem, toată lumea ar fi perfectă. Dar este foarte greu. Ceva trebuie să moară, ca să putem trăi. Cred că este ceea ce vorbea Paul în marea Carte a Cărților. Viață de succes înseamnă moarte zilnică. Trebuie să murim undeva, ca să putem trăi în alt loc. Este foarte greu pentru noi oamenii să facem asta, pentru că cei mai mulți dintre noi suntem îndrăgostiți de ceea ce suntem. Înțelegi? Vom ucide ceea ce suntem, ca să putem fi ceva mai bine.

...

Foarte dificil, dar acestea sunt instrumentele, Pasul Șase și Șapte sunt instrumentele supreme de schimbare, care ne-au fost oferite prin primii cinci pași. Privind acest lucru, văzând efectul dăunător și dându-ne instrumentele pentru procesul de schimbare. 

Nu se va întâmpla automat. Nu ne convine ceea ce facem zilnic, pentru tot restul vieții, cu acești doi Pași. Pe măsură ce ne uităm înapoi în viețile noastre, putem vedea că a trebuit să muncim pentru a deveni acea veche personalitate.

Nu uit niciodată prima dată când am furat. Înainte de acel moment, am știut întotdeauna că furtul era greșit. Nu știu dacă a fost ceva învățat sau dacă am știut din ziua în care m-am născut. Dar îmi amintesc prima dată când am furat. M-am simțit foarte vinovat pentru asta și am avut multe remuşcări.

Dar știi, puțin mai târziu, am furat din nou și nu a fost chiar atât de rău. Apoi am furat din nou și nu a fost chiar la fel de rău. După un timp, furtul a început să fie o modalitate de viață. La fel cu lucrurile pe care le facem în domeniul sexului. La fel cu lucrurile pe care le facem despre care știm că sunt greșite. Prima dată cînd le facem, ne simțim vinovați și avem remuşcări, dar apoi, pe măsură ce le facem din nou, iar și iar, asta devine treptat o parte naturală a vietilor noastre.

Tot ce facem acum este să inversăm procesul. Nu ne putem aștepta să se facă peste noapte. Este nevoie de un pic de muncă. Este nevoie de mult timp. Probabil că vom lucra la asta pentru tot restul vieții noastre. Dar avem capacitatea, avem modalitatea de a crea una dintre cele mai frumoase vieți pe care o poate avea o persoană dacă suntem dispuși să facem partea noastră.

Din nou, când îmi dau seama de asta și știu asta, atunci trebuie să accept responsabilitatea pentru felul în care mă simt. Acum trebuie să accept responsabilitatea pentru lucrurile pe care le fac. Înainte de asta, nu știam că te poți schimba. Am presupus că acel vechi mod de a gândi era natural și nu am cum să schimb asta. Acum știu altfel.

Acum, astăzi, dacă vreau să fur, nu pot da vina pe nimeni altcineva. Astăzi dacă mint, nu pot da vina pe nimic altceva. Astăzi dacă vreau să comit adulter, nu pot da vina pe nimeni altcineva. Trebuie să realizez că eu fac asta. Dacă vreau să mă enervez astăzi, atunci am făcut-o eu și trebuie să realizez că nu ești tu. Dacă vreau să simt frică, atunci trebuie să accept responsabilitatea pentru acea frică. Aceasta este o responsabilitate grozavă, de a accepta responsabilitatea pentru felul în care te simți și pentru felul în care acționezi în propria ta viață. E greu de făcut și nu vrem să o facem. Dar dacă vrem să ne schimbăm, acesta este singurul mod în care ne schimbăm vreodată.

Și să recunoaștem, în unele zile vrem să fim așa. 😂La naiba, sunt zile în care îmi place să fiu supărat, pentru că pot să mă zbârlesc și să aduc iadul pe pămînt, și revin înapoi la acea natură veche, pentru că mi-a plăcut să fac asta. În unele zile vreau să simt frică, pentru că pot folosi frica pentru a justifica să nu fac ceva ce nu vreau să fac. Sau pot folosi frica pentru a justifica a face ceva, și știu bine că nu ar trebui să fac. Dar îmi dau seama pe deplin că atunci când permit asta să se întâmple, eu sunt. Nu esti tu. Nu este Dumnezeu. Nu este orice altceva pe lumea asta, cu excepția faptului că am lăsat să se întâmple asta în viața mea. Îmi este greu să înfrunt asta și astăzi, dar este adevărul real.

 

PAȘII 8 și 9

Cea mai mare parte a muncii noastre este făcută acum. 

La mijlocul paginii șaptezeci și șase scrie:

(p. 76, par. 3) „Acum avem nevoie de mai multe acțiuni fără de care descoperim că „Credința fără fapte este moartă”. 

Să ne uităm la pașii opt și nouă.

Avem o listă cu toate persoanele pe care le-am rănit și cărora suntem dispuși să le facem reparații. Am făcut-o când am făcut inventarul. Ne-am supus unei autoevaluări drastice. Acum mergem la semeni și reparăm daunele făcute în trecut. Încercăm să măturăm resturile care s-au acumulat din efortul nostru de a trăi din propria voință și de a conduce spectacolul noi înșine. Daca nu avem bunăvointa să facem asta, cerem până vine. Amintiți-vă că s-a convenit la început că vom face orice pentru victoria asupra alcoolului. Și din nou cartea recunoaște că sinele nu se poate depăși pe sine. Recunoaște că nu vrem să facem reparații. Este foarte, foarte greu pentru orice ființă umană de făcut, mai ales pentru noi alcoolici-. 

(p. 76, par. 3) „Dacă nu avem bunăvoința să facem asta, cerem până vine”. 

Am vorbit înainte, despre cele trei dimensiuni ale vieții. Suntem în proces de a ne face bine în toate cele trei domenii, a trăi pentru a deveni, din nou, ființe umane utile, bine rotunjite, întregi. În timpul băutării și poate cu mult înainte de a începe vreodată să bem, ne-am retras din Spirit și a început să opereze sinele. Pe măsură ce ne-am retras de la Spirit și am început să acționăm din voință proprie, am început să avem tot felul de probleme cu oamenii, locurile și lucrurile. Operând cu sinele, am experimentat tot felul de frici. Nu ne-am putut înțelege cu oamenii. Am început să bem acel vechi whisky. Acel vechi whisky ne-a dat curaj și tot ce aveam nevoie pentru a putea funcționa. Pe măsură ce am început să bem acel whisky, am început să avem tot mai multe probleme cu oamenii.

Am început să ne îmbolnăvim din ce în ce mai mult în minte. Și, în sfârșit, ne-am încurcat cu toții în toate cele trei domenii ale vieții. Acum dacă ai merge la oamenii profesioniști, ar spune: bine, pentru a-ți îndrepta viața, hai mai întâi să-ți îndreptăm viața în acest cerc exterior . 

Diagrama „Cele trei dimensiuni ale vieții” „Pașii de la 1 la 9”. 

Arată ca o țintă. În centru (roşu), „Spiritual” „1-2-3”. În primul cerc (cel alb), „Mental” „4-5-6-7”. În cercul exterior (cel roşu) „Fizic-Social” „8-9.’.)

 

 

Îți vom îndrepta viața aici cu ceilalți oameni, și cu soția ta și cu toate lucrurile din lumea materială și, atunci nu va trebui să bei.

Doamne, am încercat asta ani de zile și nu a funcționat. Aș rezolva lucrurile cu soția mea și următorul lucru pe care știam că se va întâmpla ar fi să-mi pierd slujba. Aș îndrepta lucrurile cu serviciul meu și apoi aș afla că mașina mea a dispărut. Aș îndrepta lucrurile cu mașina mea, apoi aș afla că soția mea m-a părăsit. 😂 Și nu am reușit niciodată să înțeleg asta.

...

Acum, vin la A.A. și ei spun să uităm de tot acest dans. Ei spun, să ne îndreptăm din interior spre exterior. Ei spun, să uităm de cercul exterior și să ne îndreptăm mai întâi cu Dumnezeu. Ei spun, dacă vei îndrepta spiritualul, atunci mentalul și fizicul vor deveni automat în regulă. (p. 64, par. 4) Așa că au spus să faceți pașii unu, doi și trei.

Am făcut pasii 1,2,3 și, Doamne, m-am înțeles cu Dumnezeu. Și asta chiar facem. Ne recunoaștem neputința. Vom vedea nevoia unei Puteri mai mari decât noi. Luăm decizia de a ne întoarce voința și viața înspre și în direcția acelei Puteri.

Suntem corecți cu Dumnezeu. Dezvoltăm relația potrivită. El este Directorul. Vom fi adepții pentru o schimbare. Asta e ceea ce facem în Unu, Doi și Trei, ne înțelegem corect cu Spiritul. Când facem asta, în interior, începem să ne îndreptăm. Și acum că suntem corecți cu Dumnezeu, că ne-a îndepărtat suficient de sine încât să începem să ne uităm la noi înșine.

Așa că facem pașii patru, cinci, șase și șapte și ajungem direct în mintea noastră. Începem să vedem ce ne face rău. Începem să vedem ce trebuie să ne schimbăm. Începem să lucrăm în acea zonă și începem să schimbăm acele lucruri. Gândirea noastră începe să se îndrepte. Sunt corect în primele două dimensiuni.

Deja ma simt destul de bine. Dar acum, dacă vreau să mă simt complet bine, trebuie să fac altceva pentru a scăpa de rușine, frică, vinovăție și remuşcări asociate cu acele lucruri pe care le-am făcut în trecut. Întotdeauna am știut că modul în care facem asta este să facem o restituire / reparații de aceeași măsură.

Pentru a găsi pe cine am rănit și apoi pentru a repara acele lucruri pe care le-am făcut în trecut. În timp ce facem asta, frica asociată cu ea începe să dispară. Vina asociată, remuşcările asociate cu ea încep să dispară.

Știți că cartea noastră este completă. Pașii noștri sunt finalizați. Cartea îmi spune că acesta este un design pentru viață. (p. 15, alin. 2; p. 28, alin. 2; p.81, alin. 3) Sobrietatea chiar nu are nimic de-a face cu asta. Acesta este un design pentru viață care funcționează cu adevărat. Acum, dacă pot să mă îndrept prin Opt și Nouă, cu lumea și oamenii în ea, atunci voi fi din nou o ființă umană completă, întreagă. Voi fi corect în toate cele trei dimensiuni ale vieții. Mulțumim lui Dumnezeu pentru pașii opt și nouă.

…

Am lista mea. Am făcut acea listă când mi-am făcut inventarul. Dacă am câteva nume, și probabil că voi avea până acum, așa m-am gândit să merg înainte și să le adaug pe listă și să le tratez exact așa cum am făcut la pasul patru. Acum că avem lista, următoarea treabă este să deveniți dispuși să faceți reparatii la cei din listă. Este foarte dificil pentru noi, pentru că pe unii dintre acești oameni de pe acea listă îi urâm. Unii dintre ei ne-au făcut lucruri rele. la unii dintre ei, poate, nu vrem să mergem să facem reparații. Cartea spune dacă nu vrei să faci reparații, îi cereți lui Dumnezeu bunăvoința de a fi dispus să faci asta până când în cele din urmă vei deveni dispus să faci acele amendamente. Nu cred că trebuie să aștept până când devin dispus sută la sută la pasul opt să încep să lucrez la pasul nouă. Pentru că pentru unii dintre acei oameni din Opt aș vrea să îndrept lucrurile cu ei chiar în acest moment. Chiar îmi iubeam copiii. Vreau sa fac reparații cât de repede pot. Chiar îmi iubeam mama și tatăl. Vreau să îndrept lucrurile cu ei cât de curând pot. Așa că nu are sens să aștept să fiu dispus să fac reparații la toți. Fac asta până încep să mă descurc. Am constatat că, pe măsură ce am început să mă descurc, am devenit mai dispus să mă descurc. În cele din urmă, am devenit dispus să mă descurc cu toți cei de pe acea listă, chiar și cu nenorociții pe care chiar i-am urât. 

Pasul nouă îmi va spune când să mă descurc. Pasul nouă îmi va spune ce fel de corecturi să fac. Pasul nouă îmi spune, ne-am reparat greșelile direct unor astfel de oameni. Probabil că există două sensuri ale cuvântului direct. Cred că un sens al acelui cuvânt este să mergi direct la acești oameni, unul la unul, față în față.

Dacă există cineva cu care nu putem face asta, am putea bănui că dăm un telefon, cartea spune că e în regulă. Am putea scrie o scrisoare.

Dar cred că cel mai bine ar trebui să mergem la acei oameni unul la unul, față în față. Apoi, când terminăm cu amendamentul, fără îndoială în mintea noastră este cum a fost primit. Nu trebuie să ne mai facem niciodată griji pentru asta. Dacă scriem o scrisoare, nu suntem siguri. Dacă dați un telefon, nu suntem siguri. Dar față în față, în mod normal, acea persoană ne poate spune că eu am fost de vină. De obicei vor face și ei reparatii fata de noi. Și dacă se întâmplă asta, atunci putem îndrepta o relație care a fost dezastruoasă de ani și ani. Acesta este unul dintre principalele lucruri despre a face o reparație directă, față în față, unu la unu.

 

..

Un alt tip de reparație directă credem că este de a face restituirea egală. Dacă mă duc la tine și spun, atunci când beam, am furat patru sute de dolari de la tine și îmi pare rău pentru asta. M-ai ierta? Sunt șanse să spui, sunt destul de al naibii imi pare rau si pentru asta. Unde sunt cei patru sute de dolari ai mei? 😂Scopul acestui lucru este pentru mine să scap de orice vinovăție și remușcare pe care le am, astfel încât mă pot simți mai bine cu mine. Atâta timp cât îți datorez patru sute de dolari, o să mă simt vinovat pentru asta. Dar dacă eu vin direct la tine unul la unu, față în față, iar tu și cu mine ne așezăm și discutăm despre asta. Spun! Nu am cei patru sute de dolari azi. Dar pot să-ți plătesc cinci dolari pe săptămână. Îți voi plăti cinci dolari pe săptămână până când cei patru sute de dolari vor fi plătiți. Apoi probabil că o să mă abordezi într-o atitudine mai iertătoare. Și atunci mă voi simți mai bine cu mine când cei patru o sută de dolari sunt plătiți. Aceasta este o reparație directă, o restituire egală.

Știu că uneori sumele de bani sunt atât de mari încât simțim că nu putem face asta. Nu există nicio cale. Dar uităm, Dumnezeu este cu noi acum. Dumnezeu a venit cu noi când am făcut pasul trei. Tot ce trebuie să faci este să fii dispus să faci aceste lucruri. Dacă Dumnezeu vrea ca acest lucru să fie îndreptat El va vedea că este îndreptat dacă ne vom face partea. 

Am un prieten care a locuit în Tulsa, Oklahoma. Când avea douăzeci și nouă de ani treaz, mi-a spus într-o zi, am plătit ultimul cent, datoriile mele s-au stins săptămâna trecută. Plătea pentru chestia asta de douăzeci și nouă de ani și chiar a fost greu să dea o mulțime de bani. 

Am spus, Dan, ce simți? Dan a spus: Mă simt înalt de trei picioare. El a spus, aceasta este prima dată în viața mea când îmi amintesc că nu datorez cuiva ceva pentru ceea ce am furat în trecut. Și a spus, mă simt bine. Vedeți că Dumnezeu a lucrat și cu el. Împreună, au plătit acel lucru, iar Dan s-a simțit bine cu el însuși. Asta cautam.

Dacă continuăm să alergăm cu teamă de ceea ce crezi despre mine de fiecare dată când dau peste tine, sau cu teamă de ceea ce o să-mi faci ori de câte ori mă vezi, sau vinovăție și remușcări pentru banii pe care ți-am furat, nu voi avea niciodată liniște sufletească. 

Sună dur și este greu, dar am fost de acord să fim dispuși să facem orice pentru victoria asupra alcoolului. (p. 76, alin. 3) Așa este reparația directă. Cartea mea îmi spune că, ori de câte ori este posibil, reparăm direct unor astfel de oameni.

Nu a spus în orice situație. De multe ori citim pasul de pe perete sau din carte și vom citi în orice situație. Acesta este lucrul firesc pentru noi.

Cartea mi-a spus tipul de reparații pe care trebuie să le fac și mi-a spus unde să le fac, iar acum îmi va spune când să nu le fac. Se spune să nu fac asta dacăi-ar răni pe ei sau pe alții. Așa că vom avea câțiva oameni pe acea listă cîrora nu le vom putea niciodată face reparații, pentru că acest lucru i-ar răni pe ei sau alte persoane. Dar secretul pentru întregul proces de opt și nouă în a doua parte a pasului opt. Libertatea și ușurarea vin din faptul că suntem dispuși de a face asta, fie că putem sau nu.

...

Deci, acești doi pași, sunt în a treia dimensiune (fizic). Se spune că această carte ne oferă un design pentru a trăi. Există un design pentru viața umană, un design pentru orice. Cred că asta este atât de grozav. Acum avem un design de viață. Putem vedea dacă nu facem asta, dacă nu lămurim chestia asta în pașii opt și nouă, va reveni în mintea noastră, ne va îndepărta de lumina Duhului (p. 66, par. 2), și vom pierde Pasul Trei. Toate acestea funcționează împreună. Nu ne putem opri la Pasul Șapte. Trebuie să completăm cu Opt și Nouă pentru a finaliza întregul proces.

Există un design pentru viața umană. Multe filozofii grozave și multe cărți grozave și... religii despre care citim, mi s-au părut foarte confuze. N-am putut niciodată să înțeleg o parte din asta. Dar în toate cele care se ocupă cu adevărat de viața umană, vorbesc despre proiectarea vieții umane. Toți spun același lucru, felul în care este așezată viața umană. Aceasta este ceea ce A.A., Cartea Mare, ne oferă, un design al vieții.

Cu multe mii de ani în urmă, un bărbat a spus același lucru. Avea aceleași principii. El ne-a dat aceleași principii. El a spus... cum traiesti? El a spus să căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu.” Acesta este Unul, Doi și Trei. El a mai spus: Iubește pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima. Acesta este Unu, Doi și Trei. El a spus, și toată mintea ta. Asta este Patru, Cinci, Șase și Șapte. El a spus, și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Sunt Opt ​​și Nouă.

Nu este nimic nou în asta. Este la fel. Este felul în care trăiesc ființele umane. Odată ce ne încadram viețile în acel design, atunci găsiți seninătatea și viața confortabilă așa cum a fost făcut să fie trăită. Nu e nimic nou aici. 

Am lucrat cu foarte mult cu mulți alcoolici în trecut, oameni făcând pasul patru, cinci și așa mai departe. Mulți oameni ne pun întrebări despre reparații. Nu ni s-a pus niciodată o întrebare care să nu fi putut găsi răspunsul în Cartea Mare, „Alcoolicii Anonimi”. 

La pagina șaptezeci și șapte, se vorbește despre bărbatul pe care îl urăști. Îți spune cum să te descurci cu persoana pe care tu ai urat-o. La pagina șaptezeci și opt ne spune ce să facem cu acești oameni cărora le datorăm bani. La pagina șaptezeci și nouă se vorbește despre...implicarea altor oameni. Se vorbeste despre, la pagina optzeci și unu, despre sexul în afara căsătoriei, cum să faci asta cu soțul tău. Pur și simplu, nu am găsit niciodată o întrebare despre reparații și nu am putut răspunde cu ce este scris în Cartea Mare, „Alcoolicii Anonimi”. Există rugăciune pe tot parcursul acestui lucru la Pasul Nouă. Există trei sau patru rugăciuni aici pe care le folosim în lucrarea Pasului Nouă. Deci, într-adevăr, nu avem prea multă confuzie despre Opt și Nouă dacă am merge la carte și am aplica ce scrie acolo.

…

Problema noastră vine când lucrăm pașii de pe perete. Cândva, în trecut, au scos Pașii din carte, i-au pus pe un card și îl purtăm în portofel. Apoi au început să facă un poster de perete și să-l pună pe perete. Și asta e grozav. Cred că toată lumea ar trebui să poată vedea Pașii. Dar apoi am ajuns să îi facem de pe perete. Noi am interpretat ce a însemnat în propria noastră minte și apoi ne-am dat auto-instrucțiuni despre cum să-i lucrăm. Problema este că au scos Pașii din carte și i-au pus pe perete, dar nu au pus și instrucțiunile acolo sus cu ei. Singurele instrucțiuni sunt în Cartea Mare. Putem face în siguranță opt și nouă și obținem ușurarea pe care o căutăm, urmând instrucțiunile pe care le găsim în carte despre Opt și Nouă.

Sunt unii oameni cărora nu le putem face reparații complet. Nu am cum să-i spun soției mele despre toate lucrurile pe care le făceam. Dacă o fac, o să o rănesc și mai mult. Despre unele din lucruri  are suspiciuni, dar cred că suspiciunea este mai bună decât cunoașterea pură a ceea ce făceam cu adevărat. Nu am cum să mă duc la copiii mei și să le spun câteva dintre lucrurile pe care le-am făcut. Copiii mei vor să fie mândri de mine, iar astăzi, ei sunt în mod rezonabil, pe jumătate mândri de mine. 

Sunt unele lucruri despre care pur și simplu nu pot vorbi, dar vă spun ce pot face. Îi pot spune soției că îmi pare rău pentru ceea ce am făcut. Si eu nu voi mai trăi așa. Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi deveni o altă persoană și nu îi voi mai face rău în viitor. Acesta este singurul amendament real pe care îl pot face soției. Pot să le spun și copiilor mei același lucru. Le pot spune că eu nu eram o persoană prea bună și, din cauza a ceea ce am făcut, i-am rănit. Îmi dau seama de asta, dar nu voi mai fi așa cu ajutorul lui Dumnezeu, că încerc să devin o persoană mai bună. Mi se pare că e grozav cu ei, pentru că asta vor și ei de la mine.

Unele lucruri pe care le-am făcut, nu pot vorbi despre ele altor oameni.

De asemenea, constat că sunt unii oameni cărora mi-ar place să le fac reparații, dar nu pot, pur și simplu, pentru că acum sunt morți. Nu am cum să pot să merg la tatăl meu și să fac reparții. Tatăl meu a murit înainte să devin abstinent. Dar știi, pot să merg la cimitir și să vorbesc cu el despre asta astăzi. Nu pot să-l văd unul la unu, față în față, dar cu siguranță pot face reparații oriunde pot. Cartea mea îmi spune la pagina optzeci și trei, în al treilea paragraf:

„Pot exista unele greșeli pe care nu le putem îndrepta niciodată pe deplin.,

Pentru cei pe care îi voi răni și mai mult sau pentru cei care au murit deja, probabil că nu le voi putea face reparații niciodată pe deplin, dar cartea spune:

 „Nu ne facem griji pentru ei dacă ne putem spune sincer că le-am îndrepta dacă am putea”.

Dacă ne putem spune că aș îndrepta această situație dacă aș putea, atunci am finalizat cu succes Pașii Opt și Nouă.

 „Unii oameni nu pot fi văzuți – le oferim o scrisoare sinceră. Și poate exista un motiv valid pentru amânare în unele cazuri. Dar nu amânăm dacă poate fi evitat. Ar trebui să fim sensibili, cu tact, considerați și umili, fără a fi servili. Poporul lui Dumnezeu stăm în picioare; nu ne târăm înaintea nimănui.

Cred că o altă greșeală pe care vedem că este făcută în această zona, este că vrem ca oamenii să ne placă atât de grozav, dar când mergem să facem reparații, să recunoaștem, unii dintre ei nu o vor accepta. Am avut unul sau doi care mi-au spus, hei, nu ne-ai plăcut când beai, și nu ne pasă prea mult de tine acum. Am prefera să ne lași în pace. Scopul efectuării reparațiilor nu este să-i facem să ne placă. Să sperăm că o vor face. Dar scopul este să ne înlăturăm vinovăția și remușcarea. Dacă nu vor să accepte amendamentele noastre, atunci sunt și ei oameni bolnavi și asta devine problema lor. Nu trebuie să ne întoarcem și să-i rugăm pe acești oameni să facă asta.

O greșeală pe care vedem că oamenii o fac este să se întoarcă și să cerșească literalmente, din când în când. Nu trebuie să facem asta. Noi facem reparații. Dacă nu acceptă, atunci asta devine problema lor. Noi stăm în picioare. Nu trebuie să fim servili și să subliniem că de fapt îi rugăm pe oameni să ne ierte.

..

 Pentru Dr. Bob, una dintre marile sale probleme a fost că era speriat de moarte că oamenii vor afla că este un alcoolic și i-ar ruina profesia. La naiba, nu și-a dat seama că oricum a distrus-o deja. Era o veche profesie proastă în orice caz. A fost proctolog, știi, lucrând la partea din spate. 😂Când a intrat prima oară în chestia asta, dr. Bob nu a intrat sobru. A mers la o convenție medicală și s-a îmbătat. Când s-a întors, asistenta a sunat-o pe soția lui Bill și pe a doctorului Bob și a spus că vor trebui să vină să-l ia. E aici beat. Ea a spus, el are operație mâine dimineață. Este singurul doctor disponibil să facă această operație specială și trebuie să-l trezești. Așa că l-au adus acasă și l-au plimbat toată noaptea și l-au hrănit și i-au dat cafea și numai Dumnezeu știe ce altceva. Bill l-a dus la spital a doua zi dimineață. Dr. Bob stătea în parcarea spitalului și a spus: Bill, nu pot să fac această operație. El a spus, uită-te la mâinile mele. Tremur și mi-e rău. Bill a spus, da, poți. Bill a spus, aici bea asta. I-a înmânat o sticlă de bere. Dr. Bob a băut berea. El a urcat la etaj, a făcut operația și operația a ieșit grozav, dar doctorul Bob a dispărut. Bill știa doar că acea bere a declanșat probabil alergia, și era undeva beat.

Nu a revenit decât târziu în acea seară. Și Bill a spus, unde naiba ai fost. A intrat treaz. El a spus, am mers în sus și în jos, pe ambele părți ale străzii, făcând reparații celor cărora le-am făcut rău. Dr. Bob nu a mai băut niciodată după acea zi. Acest lucru pe care îl simțea atât de rău, a constatat că trebuie să o facă pentru a rămâne treaz.

Cred că toți vom găsi același lucru. Dacă nu o facem, în cele din urmă probabil că vom plăti prețul. Am făcut Opt ​​și Nouă. Oh, avem o relație corectă cu Dumnezeu, avem o relație corectă cu propriile noastre minți și avem o relație corectă cu alți oameni. Pentru majoritatea dintre noi, aceasta este prima dată în viețile noastre când am avut vreodată o relație corectă în toate cele trei dimensiuni ale vieții. Și ne vom simți bine.

..

Am vorbit despre... procesul prin care trecem pentru a ne reveni. Am promis la început că dacă vom crede (ceea ce am făcut în pasul Doi), și dacă am decide (ceea ce am făcut în pasul Trei) și apoi, dacă am lua măsuri (ceea ce am făcut în pasii Patru - Nouă), atunci am obține anumite rezultate din acea acțiune. Apoi, după ce am obținut rezultatele, vom ști, sau am avea credință. Ca rezultate ale acestor primii nouă pași, acum ne putem aștepta la anumite lucruri de la ei. Acele anumite lucruri încep de la partea de jos a paginii optzeci și trei. Ne referim la ei ca promisiunile pasului nouă. Sunt ceea ce ne putem aștepta să primim de la primii nouă pași. 

„Dacă ne străduim această fază a dezvoltării noastre, vom fi uimiți înainte de a ajunge la jumătatea drumului.

Vom cunoaște o nouă libertate și o nouă fericire. 

Nu vom regreta trecutul și nici nu dorim să închidem ușa dinspre el.

Vom înțelege cuvântul seninătate și vom cunoaște pacea. 

Indiferent cât de jos am ajuns, vom vedea cum experiența noastră poate aduce beneficii altora. 

Acel sentiment de inutilitate și autocompătimire va dispărea. 

Ne vom pierde interesul pentru lucruri egoiste și vom câștiga interes pentru semenii noștri. 

Căutarea de sine va dispărea. 

Întreaga noastră atitudine și viziune asupra vieții se vor schimba. 

Frica de oameni și nesiguranța economică ne vor părăsi. 

Vom ști intuitiv cum să gestionăm situațiile care ne-au dezamăgit. 

Ne vom da seama brusc că Dumnezeu face pentru noi ceea ce noi nu am putea face pentru noi înșine.

„Sunt aceste promisiuni extravagante? Credem că nu. Ele se împlinesc  - uneori repede...'

Aceasta este experiența spirituală.

 „...uneori încet.

Aceasta este trezirea spirituală.

 „Întotdeauna se vor concretiza dacă muncim pentru ele

Dacă lucrăm acești primi nouă pași, vom avea o experiență spirituală sau o trezire spirituală, care este suficientă pentru a ne recupera printr-o schimbare a personalității. (p. 569, alin. 1) Acestea sunt schimbările care vor avea loc ca rezultat al primilor nouă Pași. 

Și nu trebuie să faci decât un lucru pentru a le obține. Trebuie să faci un singur lucru pentru a obține aceste promisiuni și acela este să lucrezi pentru ele.

…

 Am mers într-un spital nu de mult. Un coleg membru A.A. stătea acolo și vorbea cu un tip întins în pat. În loc să vorbească cu el, îi citea promisiunile din carte. Am spus, ai citit ce s-a întâmplat înainte de promisiuni? Și el a spus, nu.

Apoi am spus, la naiba, cum te aștepți să le obțină. Există o prevedere, și anume: dacă lucrăm pentru ele.

Îți amintești când erai copil ? Știu că unii dintre voi sunt la fel de bătrâni ca și mine. Îmi amintesc, marea problemă era să mergi la film sâmbătă după-amiază. Mă trezesc sâmbătă dimineața și spun, mami, pot merge la film în după-amiaza asta? Și mama ar spune, da, o să te las să mergi la film... după. Apoi, ea ar schița a o serie întreagă de pași pe care ar trebui să-i facem. 😂 Dupa ce faci curatenie in curte, dupa ce faci asta, dupa ce faci asta, atunci vei primi permisiunea pentru a merge la film.

Promisiunile sunt întotdeauna așa. Promisiunile sunt întotdeauna după ce se întâmplă ceva. Nu o să primești niciodată mai întâi și apoi să o faci. Tu o faci și atunci îl primești.

Pe măsură ce lucrăm acești pași și îi facem parte din viața noastră, atunci vom vedea că aceste promisiuni vor avea loc în viața noastră. Dacă citiți promisiunile, puteți vedea că niciuna dintre ele nu se ocupă de corp fizic deloc. Fiecare promisiune acolo se referă la o stare a minții. Cu siguranță, dacă am primit aceste promisiuni în noua noastră viață, atunci am suferit o schimbare extremă a personalității. Am devenit oameni absolut diferiți.

Dr. Silkworth ne-a spus la început, când suntem abstinenți, suntem neliniştiţi, iritabili şi nemulţumiţi până când vom putea experimenta din nou sentimentul de ușurință și confort care vine deodată prin a lua câteva băuturi. (p. xxvi, par. 5) Am căutat acel sentiment de ușurință și confort toată viața.

Aș vrea să citesc din nou promisiunile. În primul rând pentru că cred că sunt frumoase. În al doilea rând, pentru că îmi place felul în care le citesc. 😂 Dar în al treilea rând, pentru că vreau să le adaug câteva cuvinte. Cuvintele pe care vreau să le adaug sunt: ​​ori de câte ori am băut alcool.

La început, când alcoolul, era prietenul meu, când m-a făcut mult mai înalt decât sunt astăzi, când mi-a schimbat trăsăturile feței și m-a făcut Fred Astaire pe ringul de dans, acesta era felul în care mă simțeam de fiecare dată când beam alcool.

Ori de câte ori am băut alcool, am cunoscut o nouă libertate și o nouă fericire. 

Ori de câte ori am băut alcool, nu am regretat trecutul și nici am închis ușa către el. Ori de câte ori am băut alcool, am înțeles cuvântul seninătate și am cunoscut pacea.

Ori de câte ori beam un pahar de alcool, indiferent cât de jos eram, vedeam cum experiența mea i-ar putea ajuta pe alții.😂

Ori de câte ori beam alcool, acel sentiment de inutilitate și autocompătimire dispărea. 

Ori de câte ori beam un pahar de alcool, îmi pierdeam interesul pentru lucrurile egoiste și câștigam interes pentru semenii mei. 

Ori de câte ori beam alcool, căutarea de sine scădea. 

Ori de câte ori beam alcool, întreaga mea atitudine și viziunea asupra vieții se schimbau. 

Ori de câte ori am băut alcool, frica de oameni și nesiguranța economică erau ale mele. 

Ori de câte ori am băut alcool, știam intuitiv cum să gestionez situațiile care înainte mă derutau.

Ori de câte ori beam alcool, îmi dădeam deodată seama că alcoolul face pentru mine ceea ce nu puteam face pentru mine.

Și mi-a plăcut ce a făcut pentru mine, de aceea am băut. Alcoolul mi-a dat acel sentiment de ușurință și confort la început. 

Primii Nouă Pașii AA îmi oferă același sentiment identic de ușurință și confort pe care obișnuiam să-l primesc din consumul de alcool.

Nu este grozav? Că pot lucra primii nouă pași și pot obține toate lucrurile bune pe care le-am primit de la alcool la început, totuși în același timp, nu primesc niciunul dintre lucrurile rele.

Nu am fost niciodată băgat în închisoare pentru că am lucrat în primii nouă pași din „Alcoolicii Anonimi”. 😂Nu m-am drogat niciodată și nu am ajuns în instanța de divorț pentru primii nouă pași din „Alcoolicii Anonimi”. N-am vărsat niciodată - la naiba am făcut-o o dată sau de două ori. 😂 Dar nu am vomitat niciodată de la primii nouă pași din „Alcoolicii Anonimi”. Acesta este adevăratul miracol al „Alcoolicilor Anonimi”.

Acesta este miracolul, că putem obține același lucru din primii nouă pași pe care i-am folosit pentru a scăpa de alcool. Ne simțim bine și prin urmare, nu mai trebuie să bem alcool pentru a obține acele lucruri. Aceasta este ceea ce înseamnă Pașii în viața noastră. Aceasta este schimbarea personalității suficientă pentru a ne recupera. Astăzi, putem fi abstinenți. Putem fi fericiți. Putem fi pașnici. Putem fi liberi. Putem fi senini. Nu trebuie să ne mai facem griji. Asta îmi dădea alcoolul înainte să se întoarcă împotriva mea și să mă omoare. Până acum în șaptesprezece ani, primii nouă Pași nu s-au întors niciodată împotriva mea. Nu văd unde m-au rănit vreodată în vreun fel. Singurul lucru pe care l-au făcut vreodată a fost să-mi dea beneficii în viața mea.

Am sentimentul de ușurință și confort (p. xxvii, par. 1) pe care l-am căutat mereu toată viața din primii nouă Pași. Asta am folosit pentru a scăpa de alcool. 

Asta obțin unii oameni din mâncare. Asta obțin unii oameni din alte tipuri de droguri. Asta e ceea ce unii oameni ies din sex. Nu trebuie să ne complacem în acele lucruri pentru a obține acel sentiment de ușurință și confort. Putem obține asta din primii nouă pași. Acesta este mesajul real al „Alcoolicilor Anonimi”. 

 PASUL 10

Dacă suntem în acest punct, am făcut primii nouă pași, se pare că ne-am putea opri aici. Dar după cum spunem, nu există nicio oprire. Trebuie să mergem mai departe. Acest lucru ne duce la ultimii trei pași. De-a lungul acestei cărți, de două ori în această carte a vorbit despre a patra dimensiune a existenței. Am vorbit despre trei dimensiuni. (mental, fizic și spiritual) Există a a patra dimensiune a vieții despre care mulți dintre noi nu știam că există. (p. 8, alin. 3 p. 25, alin. 2) Cred că aceasta este ceea ce am putea numi că noi merităm o viață grozavă. Dacă ai fi trecut prin ceva din lucrurile prin care am trecut noi alcoolicii, merităm o dimensiune mai bună a vieții.

Mă uit în jur A.A., sunt oamenii de acolo care nu au folosit programul. Uneori, sunt printre noi cei din Alcoolicii Anonimi cărora le lipsește cu adevărat această a patra dimensiune a vieții. Zicem că nu trebuie să mai bem și asta e tot și ne oprim. Dar există mult, mult mai mult, dincolo de primii nouă Pași.

Putem vedea asta peste tot în Alcoolicii Anonimi. Dacă mergi la grupul tău, vei vedea totul. Vezi tot felul de oameni. Vedem oameni cu acea sclipire în ochi. Vedeți oameni în a patra dimensiune a existenței și este grozav. Sunt oameni cu adevărat atrăgători. Apoi vezi oameni mediocri în program. Apoi vezi mulți oameni în A.A. că ai vrea să cumperi o băutură. Adică chiar au nevoie.😂

Presupun că... niciunul dintre noi nu avem același lucru. Există ceva aici pentru noi toți. Programul are ceva pentru noi toți. Avem capacitatea de a trăi mai bine decât majoritatea oamenilor de pe Pământ. 

Se vorbește despre a merge--a continua.

Am avut multe dificultăți cu oamenii de-a lungul anilor. Nu intrăm în ceartă cu ei, toată lumea o poate interpreta oricum vrea, dar nu e nimic aici care să vorbească despre menținere. Nu poți menține viața umană.

Totul în viață fie se îmbunătățește, fie se înrăutățește. Nimic în natură nu rămâne exact la fel. Uită-te la un copac frumos aici afară. Acel copac crește mereu, crește, crește. Când nu mai crește, începe să moară. Se deteriorează indiferent dacă îl vedem sau nu. La fel și în viață. Fie vom crește, fie ne vom întoarce la ce a fost.

Deci ultimii trei pași ne-au pus în această creștere. Amintiți-vă că a spus, suntem la jumătatea drumului, suntem la jumătatea dezvoltării noastre, dezvoltare, a spus el, în primii nouă pași. Asta înseamnă că cealaltă jumătate a dezvoltării noastre se află în ultimii trei Pași. Nu vom obține niciodată totul, dar nu căutăm perfecțiunea. Nu suntem perfecți, dar creștem de-a lungul calatoriei spirituale. Deci in Pasul Zece, Unsprezece și Doisprezece este totul despre precesul de creștere continuă. Să continuăm să creștem în viața noastră în fiecare zi, pe măsură ce am parcurs primii nouă pași. 

Cred că utilizarea cuvântului mentinere este în întregime o utilizare greșită a acestuia în ultimii trei pași. Pentru că a menține înseamnă a rămâne așa cum ești. Nimic în univers nu rămâne așa cum este. Există anumite legi care sunt universale. Ele se bazează întotdeauna pe adevăr. Nimic în acest univers nu rămâne in felul în care este. Această clădire in care ne aflăm este o clădire frumoasă. Puteți cheltui literalmente milioane de dolari pe acest lucru pentru a-l menține. Într-o zi lucrurile astea vor cădea. Într-o zi se va coroda. O vor dărâma, sau va cădea.

Corpul uman este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care Dumnezeu le-a creat vreodată. Crește, și crește, și crește, și crește.

Undeva, la vreo nouăsprezece ani, este destul de mare. În ziua în care a renunțat la crestere, începe moartea. Deci, întrebarea este: cât o să-i ia să moară. 😂 În mod invariabil, se va ajunge acolo.

…

Cred că folosim greșit cuvântul menținere, pentru că nimic nu rămâne așa cum este. Știu că poate suna a blasfemie pentru unii dintre voi. Dar e în regulă, pentru că cred că vom putea dovedi această afirmație. Ne uităm la următorii trei pași în Cartea mare, „Alcoolicii Anonimi” și pe măsură ce îi citim, practic din carte, cred că putem vedea un factor de creștere care are loc. 

„Acest gând ne duce la Pasul Zece, care sugerează să continuăm să facem un inventar personal și să continuăm să corectăm orice noi greșeli pe măsură ce înaintăm. Am început cu putere acest mod de a trăi pe măsură ce am curățat trecutul.

Când curățăm trecutul, acum începem un alt mod de a trăi.

 „Am intrat în lumea spiritului”.

Îți amintești că spune: Pasul cinci a fost începutul experienței spirituale? (p. 75, par. 3) Acum, la Pasul Zece am intrat în lumea asta.

 „Următoarea noastră funcție este să creștem în înțelegere și eficacitate. Aceasta nu este o chestiune peste noapte. Ar trebui să continue pt toată viata noastra. Continuați să urmăriți egoismul...'

 Așteptați, așteptați, așteptați.

„Am intrat în lumea spiritului. Următoarea noastră funcție este să creștem în înțelegere și eficacitate.

Nu rămânem așa cum suntem, nu ne menținem, ci urmează să creștem în înțelegere și eficacitate. 

„Continuați să urmăriți egoismul, necinstea, resentimentele și frica.' 

Ce pas am folosit pentru a ne uita la acele lucruri la început, pasul patru, nu-i așa?

„Când apar, îi cerem lui Dumnezeu să le îndepărteze.' 

Ce pași am folosit pentru asta la început. Șase și șapte. 

„Le discutăm cu cineva imediat' 

Ce Pas am folosit pentru asta? Cinci.

„și facem reparații” imediat dacă am au făcut rău cuiva. 

Ce pași am folosit pentru asta? Opt și Nouă. 

Acum este evident că dacă am exersa Pasul Zece așa cum spune Cartea Mare, nu de pe perete, ci din carte.😂 , că vom continua, pe o bază zilnică, să lucrăm pașii patru, cinci, șase, șapte, opt și nouă. Acum, aceștia sunt pașii de acțiune care ne-au dus acolo unde suntem în prezent. Pe măsură ce îi folosim în viața noastră, suntem obligați să creștem în înțelegere și eficacitate. Schimbarea personalității este legată de această creștere continuă pe măsură ce folosim acești pași. Aș sfida pe oricine din această cameră să lucreze la Pasul Zece așa cum spune cartea și să rămână așa cum este. Nu poți face asta.

Pe măsură ce veți continua să urmăriți egoismul, resentimentele, necinstea și frica, vei afla mai multe despre tine. Iar când îi ceri imediat lui Dumnezeu să le îndepărteze, vor deveni din ce în ce mai puțin importante pentru dumneavoastră. Pe măsură ce le discutați o altă ființă umană, acea ființă umană vă va ajuta să realizzți care sunt aceste defecte de caracter. Și când faci imediat reparații, atunci relația ta cu ceilalți oameni va deveni din ce în ce mai bună.

Vedeți, acesta este pericolul în a lucra pașii de pe perete.(să înțelegem ce înseamnă asta: a face pașii așa cum îi citim sau auzim, fără a folosi instrucțiunile din carte). Undeva citim Pasul Zece și scrie, continuăm să facem inventarul personal și când am greșit, am recunoscut-o prompt. Și începem să credem că singurul lucru cu care s-a ocupat pasul zece este că dacă am rănit pe cineva, facem reparații. Ei bine, uitându-ne în carte, putem vedea că este cu totul altceva.

…

 Undeva ne-a venit ideea că dacă lucrezi la Pasul Zece, faci asta când te culci noaptea. Dar nu spune nimic despre asta aici în carte să aștepti să faci Pasul Zece până te culci noaptea. Nu are sens să aștepți până noaptea. Am învățat acest proces când am făcut inventarul. Am învățat cum să caut lucrurile. Am învățat cum să le discut cu o altă ființă umană. Am învățat cum să-i cer lui Dumnezeu să le ia. Am învățat cum să repar dacă am rănit pe cineva. Acum tot ce fac este să aplic din nou ceea ce știu deja. Nu are sens să mă încurc la ora nouă dimineața și să fiu treaz toată ziua și aștept până mă culc noaptea pentru a face ceva în privința asta. Nu trebuie să fac asta. Când fac asta, sunt în pericol. Pentru că dacă încurc cu un lucru, îți garantez în treizeci de minute dacă nu fac ceva, voi fi încurcat cu altceva. Și dacă aștept până seara, sunt într-o formă al naibii de proastă.

Dar pot să ajung la ora zece, sau nouă și jumătate, sau opt sau ori de câte ori s-a întâmplat ceva și pot spune, ce este de data asta? de defect de caracter a ieșit la suprafață? Care parte din sine a fost afectată? Și o pot observa imediat. Pot spune, Doamne, stiu ca nu vrei sa fiu asa. Doamne, te rog, ia aceste lucruri de la mine. Pot discuta cu o altă ființă umană. Pot face reparatii dacă am făcut rău cuiva. Pot să fac asta în aproximativ zece sau cincisprezece minute, iar restul zilei mele este în regulă. Nu trebuie să mai fiu așa dacă nu vreau să fiu.

Așa că am o modalitate, nu numai de a păstra starea bună, ci și de a o mări, de a crește mai departe. fac asta în mod repetat. Defectele de caracter devin treptat din ce în ce mai puține. Lucrurile bune ale vieții, atuurile care vin la suprafață, pot deveni automat din ce în ce mai multe și mai multe. Vezi tu că nu trebuie să merg să citesc altă carte spirituală. Nu trebuie să îmi spună cineva cum să trăiesc. Deja știu. Am avut acele lucruri bune ascunse toată viața. Acum că gunoiul este curățat, binele poate ieși la suprafață. Treptat, devenim din ce în ce mai buni și mai buni. Nu în contextul binelui și al răului, devenim doar ființe umane mai bune. Personalitatea noastră se schimbă. Devenim mai mult ceea ce Dumnezeu a vrut să fim de la bun început. 

..

 După... al zecelea pas - știți că vorbim întotdeauna despre promisiunile de la pagina optzeci și trei și optzeci și patru. Nu vorbim niciodată despre promisiunile de la optzeci si patru si optzeci si cinci. Vom descoperi că există același număr de promisiuni care vin după Pasul al Zecelea, ca și după al nouălea pas. Acestea sunt un alt set de promisiuni care sunt rezultatul celui de-al Zecelea Pas.

(p. 84, par. 4) „Și am încetat să ne luptăm cu orice sau cu cineva – chiar și cu alcoolul. Căci până acum sănătatea mintală va fi revenit.

După Pasul Zece – amintiți-vă că în Pasul Doi am spus, am ajuns să credem că o Putere mai mare decât noi înșine ne va reda sănătatea mentală. După Pasul Zece, am fost restabiliți la minte. primim acel lucru înapoi. Știi, nu am putea lua deciziile corecte cu privire la alcool, altfel.

(Amintiți-vă de „vidul” mental, p. 42, par. 1)  Cineva ne-a reparat întrerupătorul din cap undeva în acest proces. Acum putem gandi diferit. Putem privi cu adevărat motivul pentru care bem.

(p. 84, alin. 4; p. 85, alin. 1) „Căci până în acest moment mintea se va fi întors. Rareori ne va interesa lichiorul. Dacă suntem tentați, ne dăm înapoi din fața lui ca dintr-o flacără fierbinte. Noi (începutul p. 85) reacționăm în mod normal și sănătos...'

Bine, suntem normali. Deci ne gândim normal la alcool. (Amintiți-vă de aragazul fierbinte, p. 24, alin. 3)

 „...și vom constata că acest lucru s-a întâmplat automat. Vom vedea că noua noastră atitudine față de băutură a fost dată fără nici un gând sau efort din partea noastră. Doar vine! Acesta este miracolul. Nu ne luptăm cu ea, nici nu evităm ispita. Ne simțim ca și cum am fi fost  plasați într-o poziție de neutralitate - în siguranță și protejați. Nici măcar nu ne-am jurat. În schimb, problema a fost eliminată. Aceasta numai exista pentru noi. Nu suntem nici îngâmfați și nici nu ne este frică. Aceasta este experiența noastră. Așa reacționăm atâta timp a. ne menţinem într-o formă spirituală bună. „

Îți amintești cum am învățat la pagina patruzeci și cinci că era o declarație care spunea că scopul principal al acestei cărți este acela de a ne permite să găsim o Putere mai mare decât noi înșine, care ne va rezolva problema. (p. 45, alin. 3) Am subliniat că nu a spus că ne va ajuta să rezolvăm problema sau asta ne va permite să o rezolvăm. S-a spus care va rezolva lproblema. Undeva între pagina patruzeci și cinci și pagina optzeci și cinci, m-am trezit dimineața și mi-am dat seama că era ceva drastic diferit în viața mea. Am spus, nu vreau să beau alcool in aceasta dimineata. Asta a fost absolut uimitor pentru mine. Am spus, cât timp a trecut de când ai vrut să bei ceva? Știi, nu am putut să.mi amintesc. Undeva între pagina patruzeci și cinci și optzeci și cinci Dumnezeu a îndepărtat obsesia minții. Dumnezeu mi-a redat sănătatea mentală când vine vorba de alcool.

…

Undeva între pagina patruzeci și cinci și optzeci și cinci Dumnezeu a îndepărtat obsesia minții. Dumnezeu mi-a redat sănătatea mentală când vine vorba de alcool.

Mă cunosc mai bine decât mă cunoaște oricine în lume. Știu că, dacă ar trebui să lupt cu dorința de a consuma alcool zilnic, știu exact ce s-ar întâmpla cu mine. Aș ajunge să mă îmbăt. Nu am putut rezista niciodată la asta și nu am pot nici astăzi. Dar Dumnezeu a luat asta. Am găsit Puterea, iar Puterea a înlăturat obsesia. Acesta este un dublu, dublu miracol al „Alcoolicilor Anonimi.” I se poate întâmpla oricui are orice obsesie, fie că este vorba despre mâncare, fie că este vorba despre droguri, fie că este vorba de sex, fie că este vorba de jocuri de noroc, oricare ar fi ea. Dumnezeu are puterea de a înlătura această obsesie dacă găsim Puterea. Despre asta este toată treaba.-

Vezi, am început un proces. Acesta este un manual. Pe măsură ce progresăm prin carte, anumite lucruri încep să ni se întâmple. Acestea sunt rezultatele pe care le primim din asta. Nu este grozav? Doamne, te simți atât de bine când ajungi aici. Spui că nu poate fi mai bine. Nu există nicio posibilitate că ar putea fi mai bine decât ceea ce este aici. Dacă nu suntem atenți, ne oprim. Ne oprim chiar acolo. Dacă noi facem asta, avem probleme. Cartea spune:

(p. 85, par. 2) „Este usor să renunțăm la programul spiritual de acțiune și să ne odihnim pe lauri. Ne îndreptăm spre necazuri dacă o facem, pentru că alcoolul este un dușman subtil. Nu suntem vindecați de alcoolism. Ceea ce avem cu adevărat este o amânare zilnică care depinde de menținerea stării noastre spirituale.'

Și aici intervine cuvântul menținere, o zi pe rând. Putem întreține această clădire o zi, dar nu putem s-o menținem pentru totdeauna. Putem menține o personalitate umană o zi, dar nu pentru totdeauna.

(p. 85, par. 2) „Fiecare zi este o zi în care trebuie să purtăm viziunea voinței lui Dumnezeu în toate activitățile noastre. ... să se facă voia Ta (nu a mea). Acestea sunt gânduri care trebuie să meargă cu noi în mod constant. Ne putem exercita puterea de voință pe această linie.

Este folosirea corectă a voinței. 

...

În pasul trei am luat decizia de a ne preda voința și viața în grija lui Dumnezeu, așa cum Îl înțelegem. Nu e grozav? Acum mi-am recuperat testamentul. Mi-l dau înapoi aici, la sfârșitul Pasului Zece, și cred că este absolut minunat. Aici el ne dă voința înapoi și ne spune cum să o folosim. Dar... întotdeauna vedem precizia cărții. El ne dă voința înapoi la pagina optzeci și cinci, dar el ne dă sănătatea mintală înapoi pe pagina optzeci și patru, mai întâi. 😂Ar fi periculos să-ți recuperezi voia fără să ai sănătate psihică. Vedeți că aceasta este într-adevăr o carte foarte precisă. 

(p. 85, par. 3) „S-au spus deja multe despre primirea forței, a inspirației și a direcției de la El'

Vezi, Bill își primește cuvintele înapoi, indicații.

(p. 85, alin. 3) „...care este toată cunoașterea și puterea. Dacă am urmat cu atenție instrucțiunile...'

Nu sugestii. 😂

(p. 85, par. 3) „...am început să simțim curgerea Duhului Său în noi. Într-o oarecare măsură am devenit conștienți de Dumnezeu. Am început să dezvoltăm acest al șaselea simț vital. Dar trebuie să mergem mai departe și asta înseamnă mai multă acțiune.

Ne uităm la noi înșine, la oamenii pe care îi vedem ca indivizi, ca ființe umane, avem cinci simțuri pentru a ne conduce viețile. Preluăm date și obținem informații cu care ne conducem viața. Putem vedea. Putem auzi. Putem simți gustul. Putem pipăi. Putem mirosi. Acestea sunt simțurile. Colectăm date din asta pentru a ne conduce viața.

Dar spune că omul poate avea și un al șaselea simț al direcției. Există câteva informații finale. Există o modalitate de a primi suplimentar informații, informații mai bune pentru a ne conduce viața. Dacă Dumnezeu ne conduce viețile, atunci va trebui să dezvoltăm această direcție interioară. Și să nu mă bazez pe ce eu as voi. Pentru că ceea ce văd nu este întotdeauna corect și ceea ce aud nu este întotdeauna corect. M-am bazat mereu pe acele cinci simțuri. Deci, acum că m-am îndepărtat, acum este în Pasul 11 ​​acea direcție interioară perfectă, pentru a perfecționa acele cunoștințe supreme, cu care să-mi conduc viața. Dacă este adevărat că Dumnezeu locuiește în fiecare dintre noi, și eu cred că așa e, și dacă este adevărat că Dumnezeu are toate cunoștințele și toată puterea, și eu cred că așa e, asta înseamnă că în noi avem tot ceea ce avem nevoie pentru a fi și a trăi liniștit și fericit. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să găsim o modalitate de a scoate aceste cunoștințe la suprafață. Au fost mereu acolo.

Pur și simplu nu le-am putut folosi niciodată înainte. Dar acum că am îndepărtat gunoiul, acum că am deschis canalul, aceste cunoștințele și această putere pot începe acum să iasă la suprafață și putem începe să le primim direct în viața noastră.

Și acesta este un al șaselea simț al direcției vital. Nu mai trebuie să depindem de oameni. Nu mai trebuie să depindem de ceea ce vedem și ceea ce simțim și ceea ce credem - nu. Putem obține direcția corectă, dacă știm cum să o facem. Așa că urma să găsesc acel pas unsprezece care este o metodă de a primi aceste informații corecte, de a dezvolta acest al șaselea simț al direcției, astfel încât să putem folosi cunoștințele și puterea pe care le avem deja, și pe care le-am avut întotdeauna, dar pur și simplu nu le-am putut folosi până acum.

 

PASUL 11

Acum, să aruncăm o privire, să vedem ce ne spune Bill despre utilizarea Pasului unsprezece. Amintiți-vă că Pasul 11 ​​spune, am căutat prin rugăciune și meditație să ne îmbunătățim contactul conștient cu Dumnezeu, nu să menținem, ci să ne îmbunătățim. Am făcut-o deja, am dezvoltat ​​într-o anumită măsură. Dar acum, putem începe să dezvoltăm în continuare, și mai departe, și mai departe. 

Uitându-te la procesul total din viața noastră, ajungem să luăm Pașii Unu și Doi și ajungem la Trei. Trei este unul dintre stâlpii acestui lucru, în care luăm decizia de a ne preda. Asta e doar o decizie. Pentru a duce la îndeplinire această decizie, trebuie să înlăturăm lucrurile de care ne blochează de la Dumnezeu. Facem pentru asta pașii Patru, Cinci, Șase, Șapte, Opt și Nouă, și chiar și în Zece, eliminăm altele. Deci, aceasta este punerea în aplicare a deciziei.

Acum că am îndepărtat lucrurile care ne blochează de la decizia din Pasul Trei, acum putem opera; începem să operăm, Pasul unsprezece, care este primirea îndrumărilor lui Dumnezeu în viețile noastre. Într-adevăr, punctul culminant al întregului program este predarea voinței noastre și prin Unsprezece, primirea voinței lui Dumnezeu, schimbarea direcțiilor în viața umană. Toți acești pași din mijloc fac acest lucru posibil. Acum că am făcut ceea ce spune el, ar trebui să avem deja un anumit sens. Dar Pasul Unsprezece este un instrument pentru a îmbunătăți direcțiile lui Dumnezeu în vietile noastre. Să vedem cum a făcut-o.

 „Pasul unsprezece sugerează rugăciune și meditație. Nu ar trebui să fim timizi în această chestiune a rugăciunii. ... Funcționează, dacă avem atitudinea potrivită și lucrăm la asta.

Trebuie să lucrăm la asta. Acesta nu este ceva ce putem dezvolta instantaneu.

 „Ar fi ușor să fii vag în această chestiune. Cu toate acestea, credem că putem face câteva sugestii clare și valoroase.

Să ne uităm la această afirmație. Bill a spus că ar fi ușor să fim vagi despre... această chestiune. Amintiți-vă că Bill nu era un gigant spiritual la acest punct. 

Când s-a confruntat cu scrisul, a scris o carte care a dat... vieți spirituale oamenilor care au fost total falimentari, oameni care au fost total falimentari din punct de vedere spiritual. Omul ăsta nu avea cunoștințele pentru asta. El nu am avut fundal pentru asta.

Dacă ne uităm la cele două subiecte, rugăciunea și meditația, s-au scris multe, multe volume pe aceste două subiecte, despre rugăciunea însăși, să nu mai vorbim de multele ore pe care omul le-a petrecut studiind meditația. Totuși, a fost capabil,  pe... două pagini și jumătate, să stabilească o procedură pentru a le oferi oamenilor complet falimentari o viață spirituală. Este de necrezut că a făcut-o. Sau felul în care a făcut-o. Felul în care a făcut-o a fost: a spus că nu pot să te învăț orice despre rugăciune și meditație, nu știu nimic despre asta. Nu am capacitatea să te învăț sau să-ți spun nimic despre asta. Dar el a spus: Îți voi oferi aceleași sugestii clare și valoroase. Îți voi oferi niște exerciții zilnice de exersat. A spus el, dacă vei practica aceste exerciții în fiecare zi, vei dezvolta o viață de rugăciune și meditație. 

Așa că ne va spune pe aceste două pagini. Începe cu ce să facem seara. Apoi ne spune ce să facem dimineața. El spune ne spune ce să facem când avem nehotărâre. El ne spune cum să ne rugăm. El ne spune niște lucruri pe care le putem citi, niște oameni pe care îi putem vedea... El ne spune ce să facem în caz de îndoială. Dacă facem aceste lucruri în fiecare zi, refacem aceste procese, vom dezvolta un individ cu o viață sănătoasă de rugaciune si meditatie. Este ceva la care trebuie să lucrăm folosind aceste sugestii în fiecare zi. 

 

Și începe cu seara.

 „Când ne retragem seara, pentru odihnă, revizuim constructiv ziua care se încheie. Am fost oare egoişti, lipsiţi de onestitate, măcinaţi de teamă sau de vreun resentiment? Datorăm scuze cuiva? Am ascuns ceva ce-ar trebui imediat discutat cu cineva? 

Și putem spune, chiar am lucrat la Pasul Zece? (Aceasta explică o relație importantă între Pasul 10 și Pasul 11.)

 „Am fost amabili şi binevoitori faţă de toată lumea? Ce anume am fi putut face mai bine decât am făcut? Ne-am gândit numai la noi în cea mai mare parte a timpului sau ne-am gândit la ce-am putea face pentru alţii, la contribuţia noastră la mersul vieţii? Dar trebuie să avem grijă să nu alunecăm în îngrijorări, re-muşcări sau reflecţii morbide, deoarece ele ne-ar diminua capacitatea de a-i ajuta pe alţii. După această trecere în revistă a zilei, îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte şi să ne arate ce măsuri de corectare trebuie adoptate.

Noi cerem asta. Solicităm acele direcții specifice în viața noastră, pentru că vedem... cum am ajuns în ziua aceea. Vom vedea nevoile noastre, ceea ce vrem ca Dumnezeu să ne îndrume în acest domeniu. Am făcut o foaie mică de hârtie și, din nou, nu este nimic nou. În partea stângă a foii am enumerat caracteristica personalității unei persoane cu voință proprie. Am mers la Cartea Mare și am depistat defectele de caracter despre care Bill a vorbit pe tot parcursul. S-a vorbit despre egoism, lipsă de onestitate, frică, resentimente. Apoi am mers la „Doisprezece și Doisprezece” pe care le-a scris vreo treisprezece ani mai târziu, după ani de experiență și discuții cu mulți, mulți oameni care au înțelesîn natura umană. Sunt sigur că știa mai multe despre natura umană atunci.

Am luat de acolo toate defectele de caracter care sunt într-adevăr ramuri ale primelor patru. Am enumerat mândria, și lăcomia și pofta și așa mai departe și așa mai departe. Am enumerat fiecare defect de caracter pe care Bill l-a folosit în Big Book și „Doisprezece și doisprezece”. Apoi, în partea dreaptă a foii, ne-am dus la dicționar și am căutat cuvintele care ar înseamna opusul acelor defecte. Cele din partea dreaptă a foii ar fi caracteristicile personalității unei persoane cu voia lui Dumnezeu.

Tot ceea ce încercăm să facem este să ajungem din partea stângă a foii în partea dreaptă a foii. Și este foarte greu de făcut. Dar dacă ne-am face un obicei noaptea, durează doar aproximativ două minute să alergăm prin această mică foaie pe care ne aflăm astăzi. În mod invariabil, mă aflu de ambele părți, niciodată cu toate de o parte. Invariabil, în fiecare zi găsesc că locurile se schimbă și acolo. Dar văd ce trebuie să schimb. Pot să cer ajutorul lui Dumnezeu. Cu puterea lui Dumnezeu și mica mea putere pe care eu o pot aduna, putem treptat, treptat să eliminăm defectele și să creștem din ce în ce mai mult partea bună a caracterului meu. Este un proces lent, dar reușesc acest lucru pe măsură ce trec anii până când treptat partea dreaptă a foii devine naturală pentru noi. Aș sfida pe oricine să facă asta zilnic și s[ rămân[ așa cum e. Absolut nu poți face asta.

Toți oamenii de succes de astăzi vă spun că facem inventarul pe o bază zilnică a vieții noastre. Ei spun că dacă nu o facem, s-ar putea să uităm unde suntem și de unde venim. Dacă uităm de unde venim, s-ar putea să uităm unde mergem. Și ajungem să ne pierdem din nou. Acesta este singurul mod în care poți vedea cu adevărat ceea ce trebuie să schimbi: să te oprești din când în când și să te uiți la ce se întâmplă în viața ta. Atunci poti să vezi cât de departe ai ajuns, unde trebuie să mergi și poți vedea ce trebuie să schimbi pentru a ajunge acolo. Foarte, foarte simplu, este un proces și durează doar aproximativ două minute pe zi. Putem avea asta dacă suntem dispuși să facem munca necesară pentru a face asta. Unul dintrev cele mai valoroase instrumente pe care eu, personal, le-am găsit vreodată în viața mea, este această mică fișă de inventar. 

Bine. Facem asta seara. Ține minte, acea seară a fost în pasul unsprezece. Oricum nu era în Zece, nu-i așa? 

Urmează ce facem la trezire dimineața. 

 

La trezire - aceasta este a doua sugestie clară și valoroasă. Îți sugerează aceste lucruri.

„La trezire dimineaţa, ne gândim la cele douăzeci şi patru de ore care ne stau în faţă. Reflectăm la planurile pentru ziua respectivă, după ce-i cerem lui Dumnezeu să ne dirijeze gândurile şi mai ales să ne elimine autocompătimirea, lipsa de onestitate şi interesele egoiste....'

Acesta este un moment liniștit pe care îl avem cu noi înșine dimineața. Ne trezim și ne organizăm ziua. Cred că majoritatea oamenilor din A.A. am văzut valoarea acestei părți, a acesteia, poate nu a celeilalte. Majoritatea dintre noi folosim asta. Sponsorul meu mi-a spus la începutul vieții mele în  sobrietate, ridică-te și... organizează-ți viața. Gândește-te la ziua ta. Acesta este un lucru valoros. El a spus:

 „Înainte de a începe, Îi cerem lui Dumnezeu să ne dirijeze gândurile şi mai ales să ne elimine autocompătimirea, lipsa de onestitate şi interesele egoiste....'În asemenea condiţii, ne putem utiliza facultăţile mintale cu încredere, pentru că, la urma urmelor, Dumnezeu ne-a dat creierul ca să ne folosim de el. Intelectul nostru se află pe un plan superior, atunci când gândirea ne este neîmpovărată de motive greșite.

Acest lucru este de neprețuit pentru viața umană. Mă uit la viața mea. Mă întreb viața mea este la fel de bună ca mintea mea. Nu. Nu. Nu. Am o trimitere mai bună decât viața mea, dacă aș putea să scot gunoiul din drum. Mintea noastră ne face să trăim cele mai multe lucruri bune pe care nu le-am folosit niciodată. Nu am folosit niciodata cea mai mare parte. Mintea mea trăia din gunoaie. 

Este o poveste care este așa de potrivită atunci când avem de-a face cu mintea noastră. Nu am văzut niciodată un alcoolic prost. Îi vedem cum fac niște lucruri destul de stupide, inclusiv cu noi înșine. Nu am văzut niciodată un alcoolic prost. Există o poveste despre un neurochirurg care a inventat o modalitate de a transplanta creierul în întregime. Am făcut-o cu inima și alte organe. Tipul ăsta și-a dat seama cum se face cu creierul. Acest om mai în vârstă a mers la el și i-a spus, doctore, creierul meu nu mai funcționează bine. Nu-mi amintesc nimic. Nu pot face nimic. El a spus, există vreo modalitate de a mă ajuta? Doctorul a spus, ei bine, da, s-ar putea să fii un candidat bun pentru un transplant de creier. Vom face niște teste fizice și vom vedea. Desigur, a făcut-o și totul a ieșit în regulă. Așa că i-a spus bătrânului: da, am putea transplanta un creier în tine și ar fi bine. Bătrânul a spus, ei bine, ce ai de oferit? Doctorul i-a spus, veniți în camera de prezentare și ne vom uita în carcasă și vă voi arăta ce avem în stoc. 😂

Au urcat în această cameră și el a spus, acum, în acest caz, aici avem creierul unui avocat. Aș putea transplanta acest creier în capul tău și totul ar fi bine și te-ar costa 20.000 de dolari. Bătrânul a spus, ei bine, mai ai ceva? El a spus, da, în acest caz, aici am creierul unui medic. Aș putea transplanta asta în capul tău, totul ar fi grozav și ar costa tu 50.000 de dolari. Bătrânul a spus, ei bine, ce altceva ai. A spus, în acest caz aici am creierul unui alcoolic. El a spus, aș putea transplanta asta în capul tău și totul ar fi bine. Te-ar acoperi cu 100.000 de dolari. Bătrânul a spus, eu nu a inteleg. Cum 20.000 de dolari pentru avocat, 50.000 de dolari pentru medic și 100.000 de dolari pentru alcoolic?

Și doctorul a spus, la naiba omule, este nou-nouț. Nu a fost folosit niciodată. 😂

Și chiar cred că asta este una dintre problemele noastre. Nu ne-am folosit niciodată creierul în scopurile potrivite.

 

Continuăm:

„Când ne gândim la ziua care începe, se întâmplă uneori să nu ne putem hotărî în ce direcţie s-o luăm. într-un asemenea caz, îi cerem lui Dumnezeu inspiraţie, intuiţie sau o decizie. Ne destindem şi rămânem calmi. Nu ne zbuciumăm. De multe ori suntem surprinşi de promptitudinea cu care apar răspunsurile, după ce încercăm o vreme acest exerciţiu spiritual.

Ceea ce consideraserăm pe vremuri a fi o presimţire (sau intuiţie) ocazională ...'

Cu toții am avut presimțiri sau bănuieli, dar nu sunt bune ca bănuială. Bănuielile vin doar când vor. Nu le putem folosi. Dar dacă folosim această sugestie specifică și valoroasă, putem lua acele bănuieli și inspirația ocazională și treptat pot deveni un obicei al minții noastre. Putem avea acces la ele oricând le dorim. Acest lucru necesită timp pentru a lucra la asta.

„Ceea ce consideraserăm pe vremuri a fi o presimţire (sau intuiţie) ocazională, devine acum o deprindere mintală.  Fiind lipsiţi de experienţă şi la începutul contactului conştient cu Dumnezeu ...

* fără experiență și la începutul contactului conştient cu Dumnezeu ...*

Dacă ești nou la asta:

 „...este destul de puţin probabil că putem fi inspiraţi tot timpul. Şi probabil că plătim pentru această lipsă, prin tot soiul de acţiuni şi idei absurde. 

O să facem greșeli cu el.

Dar descoperim că, odată cu trecerea timpului, gândurile ne devin tot mai inspirate şi că putem conta pe acest fenomen.'

După câțiva ani de lucru la asta, putem avea constantă - putem folosi asta. Ne putem baza pe asta, pentru că putem obține informații pentru oricare problema pe care o avem in viata noastra. Aceasta este rugăciunea și meditația occidentală clasică. Există și un alt fel, care se numește rugăciune răsăriteană și meditație. În rugăciunea și meditația orientală, în mod normal, încerci să-ți faci mintea un gol absolut, complet. Unii oameni fac aceasta repetând anumite cuvinte iar și iar în mintea lor sau ascultând muzică. Nu știu despre voi toți, dar eu niciodată nu am putut să-mi las mintea în gol. Când mă trezesc dimineața, acea ventuză se aprinde și rulează toată ziua. Există întotdeauna ceva ce se întâmplă acolo.

Cred că ceea ce ne spune Bill cu adevărat este următorul lucru: rugăciunea nu este altceva decât a-i cere lui Dumnezeu îndrumare, iar meditația nu este nimic mai mult decât să asculti răspunsul. 

Modul în care ascultăm răspunsul este: să ne iasă din minte. Îi cer îndrumare pentru o anume problemă. Să o scoatem din minte. Singurul mod în care pot să o scot din minte este să merg să fac altceva. Atâta timp cât o păstrez în cap, atunci nu pot să mă despart de ea. Dar, pot să tai iarba, sau pot picta casa, sau aș putea face multe lucruri diferite. Atât timp cât mă lupt cu asta sunt paralizat și nu pot face nimic. Sunt surprins cât de des, după un timp, va veni raspunsul corect.

 

 Dacă Dumnezeu locuiește în fiecare dintre noi și sunt sigur că o face, atunci toate cunoștințele și puterea de care am nevoie sunt acolo, dacă le pot aduce la suprafaţă. Nu sunt ca unii dintre acești guru pe care îi auzim. Știi că avem unul aici în Tulsa, Oklahoma, care chiar acum, Dumnezeu i-a spus, fie strângi opt milioane de dolari, fie mori în martie. 😂 Dumnezeu nu mi-a vorbit niciodată atât de direct. 😂

Dar destul de des mi se pare că știu automat răspunsul la ceva cu care m-am luptat cu zile în urmă. 

Acum, dacă Dumnezeu locuiește în mine, el locuiește în tine. Dacă nu pot obține răspunsul din mine, atunci poate că va veni prin tine. Dumnezeu a lucrat întotdeauna cu oameni prin oameni. Obișnuit, când vorbeam tu și cu mine, nu ascultam niciodată ce ai spus, pentru că eram prea interesat de ceea ce voi spune imediat ce ai terminat de vorbit. 😂Dar astăzi, am renunțat să mai fac asta, pentru că găsesc destul de des, răspunsul meu va veni de la tine. Dacă ascult cu atenție, voi auzi răspunsul la ceea ce m-am luptat inainte de ziua aceea.

Acesta este al șaselea simț al direcției. (p. 85, par. 3) Acesta este modul de a primi informații de la Cel care are toată cunoștințele și toată puterea. Când mă confrunt cu o problemă și o predau lui Dumnezeu, nu deseori primesc un răspuns direct, dar destul de des constat că încep să mă simt foarte confortabil în legătură cu acel lucru. Chiar nu trebuie să iau o decizie, pentru că o găsesc atunci când mă simt pe deplin confortabil în privința asta că pot merge înainte și o fac. Dar atâta timp cât mă lupt cu ea, atunci eu sunt cel care face luptele.

Când vine răspunsul lui Dumnezeu, atunci mă simt în întregime confortabil. Nu mai iau nicio decizie. Nu știu cât timp a trecut din moment ce am luat o decizie, nu mai trebuie. Există o altă modalitate de a primi indicații în viața mea. Acesta este un mod simplu de a face asta, și pentru mine, a funcționat grozav, foarte grozav.

Am intrat într-un grup nu cu mult timp în urmă într-un loc în care au dus meditația până în punctul în care și-au adus saltele. Aveau propria lor muzică la ei. S-au întins pe podea pe saltele și s-au ținut de mână și au ascultat muzică și au meditat. Le-am spus că nu cred că despre asta vorbea Cartea Mare. Am spus, cunoscându-mă, că dacă ajung să mă întind pe saltele și să mă țin de mână cu membri de sex opus și să ascult muzică blândă, voi medita bine, 😂 , dar probabil că va fi pe un subiect greșit. Și ne-au scos din cameră. Optsprezece luni mai târziu, am ne-am întors la același grup, iar numărul de membri a scăzut de la o sută cincizeci la aproximativ cincisprezece.

Acum, trebuie să fim foarte atenți la asta. Noi, oamenii occidentali, când suntem atașați de meditația orientală, Doamne, orice s-ar putea să ni se întâmple. Bill ne oferă o modalitate foarte simplă de a face acest lucru, în care nu suntem prea în pericol de a primi indicații greșite.

 

 Putem vedea cât de valoroase sunt indicațiile acestea. Vorbim despre dimineață. Vorbim despre noapte. Urmează despre indecizie și primirea îndrumării lui Dumnezeu. Următoarea sugestie... hotărâtă și valoroasă este să ne ocupăm de viața noastră de rugăciune, după meditație. Acum vom vorbi despre sugestii de rugăciune.

 „De obicei, încheiem meditaţia cu o rugăciune prin care cerem ca, pe tot parcursul zilei, să ni se arate care este următorul pas de făcut, să ni se dea tot ce ne trebuie pentru a ne rezolva problemele. Mai presus de toate, cerem să fim eliberaţi din jugul voinței proprii şi avem grijă să nu cerem nimic exclusiv pentru noi înşine. Totuşi, putem cere şi pentru noi orice, dacă este şi în beneficiul altora. Avem grijă să nu ne rugăm niciodată pentru atingerea scopurilor noastre egoiste, deoarece ori de câte ori am făcut-o, nu a dus la nimic, fiind doar o pierdere de vreme. Este uşor de înţeles de ce.

Trebuie să ne uităm la viața noastră de rugăciune. Pe măsură ce el sugerează acest lucru, modelând o viață de rugăciune conform cărții „Alcoolicii Anonimi”, noi toți, toți avem un fel de viață de rugăciune. Am avut multe... dificultăți cu asta. Vezi o multime de alcoolici care au. Întreaga mea viața de rugăciune trebuia privită. A trebuit să-mi dau seama că nu a funcționat în viața mea. Nu am avut prea multe rugăciuni. Cred că cei mai mulți dintre noi alcoolicii folosim rugăciunea alcoolică. „Doamne, dacă mă scoți din mizeria asta blestemată, nu o voi mai face niciodată din nou.'. 😂Și asta a fost întinderea vieții mele de rugăciune.

Rugăciunile mele mi s-au părut, mai mult sau mai puțin, așa cum le privesc astăzi, ca o listă către Moș Crăciun. Toată viața mea era cam așa: Dumnezeu fă asta, Dumnezeu fă asta, Doamne dă-mi asta și Doamne dă-mi. I-am poruncit lui Dumnezeu și i-am spus ce să facă. Apoi am citit în Cartea Mare, nu-i cerem nimic lui Dumnezeu. Singurul lucru de care avem nevoie sunt îndrumările lui Dumnezeu în viețile noastre sau puterea de a face asta.

Îmi dau seama astăzi, în timp ce mă uit înapoi la viața mea, când am început să modelez această nouă viață de rugăciune, dacă aș fi folosit vechile mele moduri de rugăciune și Dumnezeu mi-ar fi dat tot ce mi-am dorit, ar fi fost chiar nasol. Pentru că Dumnezeu mi-a dat lucruri dincolo de imaginația mea. Lucrurile pe care le vrea Dumnezeu pentru mine, pe care trebuie să le am, sunt mult mai mari decât lucrurile pe care le-am cerut, pentru că unele dintre lucrurile pe care le doream oricum ar răni-o pe mama. Deci nu e nevoie să mă așez și să enumer lucrurile. Este o pierdere de timp, spune cartea. Nu doare nimic, dar este o pierdere de timp să-i spun lui Dumnezeu ce vreau. Ceea ce am nevoie sunt îndrumările lui Dumnezeu în viața mea și puterea de a duce acele lucruri.

Îmi dau seama, când mă uit în urmă, că toți modelăm o viață de rugăciune din viața noastră veche, care nu a funcționat. Suntem aici pentru a schimba, pentru a experimenta unele lucruri diferite și să vedem și să dezvoltăm o nouă viață de rugăciune. 

Dacă încercăm cu adevărat să nu cerem lui Dumnezeu orice, e foarte greu. Dar începem să facem asta și ne concentrăm asupra, nu asupra lucrurilor pe care le dorim, ci doar asupra îndrumărilor lui Dumnezeu pentru viața noastră, ne dăm seama că aceste direcții vor crește pe măsură ce îi cerem lui Dumnezeu aceste lucruri. Dumnezeu va putea să ne vorbească pe tot parcursul zilei, iar viețile noastre vor crește. Cunoștințele și capacitatea noastră de a înfrunta viața cu succes în fiecare zi vor crește pe baza obiceiurilor noastre de rugăciune pe măsură ce facem aceste schimbări.

Așadar, aceasta este o sugestie foarte importantă, clară și valoroasă, în modelarea unei vieți sănătoase de rugăciune în Alcoolicii Anonimi. Când practicăm acest lucru zilnic, cu siguranță viața noastră va crește. 

 

„Dacă situaţia o permite, putem invita soţia sau prietenii să ni se alăture pentru meditaţia de dimineaţă. 

Acestea sunt alte câteva sugestii mai mici din acest paragraf. Acestea sunt cele mai mici. Le avem pe cele mari, acum o să avem câteva mai mici.

 „Cei care suntem enoriaşi ai unor biserici în care se practică riguros serviciul religios de dimineaţă, participăm şi la acel serviciu”.

Vezi, asta e o sugestie.

Cei care nu aparţinem nici unei biserici, selectăm şi memorăm rugăciuni care accentuează principiile discutate aici. 

Asta e o altă mică sugestie.

„Alţii folosim multe dintre cărţile publicate pe aceleaşi teme. .”

Asta e o altă sugestie.

„Sugestii în această direcţie se pot obţine fără dificultate de la preoţi, pastori sau rabini. Nu mai staţi pe gânduri: aflaţi în ce anume au dreptate oamenii religioşi şi folosiţi ce au ei de oferit.

Aceasta este o altă mică sugestie. Apoi spune:

 „Pe măsură ce parcurgem ziua ne oprim, când suntem agitați sau avem îndoieli...”

Băiete, asta e o sugestie valoroasă. De obicei, merg cu viteză maximă înainte când devin agitat sau îndoielnic. 😂

'...cerem gândul sau acțiunea corectă.'

Cu mulți ani în urmă, făceam munca de menținere și am învățat multe despre cum să aplic aceleași principii și am descoperit multe despre mine. Le-aș fi pierdut dacă nu o făceam. Mă grăbeam și făceam acțiuni greșite. 

Am aflat calea cea mai rapidă și cea mai bună modalitate prin care să-mi fac  treaba, să o las în pace și să merg să iau o ceașcă de cafea. Asta nu pare logic, pentru că vei pierde zece minute bând o ceașcă de cafea. Dar știi, eu am aflat după ce m-am dus și am băut o ceașcă de cafea și m-am întors și m-am uitat la treabă, și spun nu e bine ce făceam. Eram pe cale să o dau în bară. Acesta este cel mai rapid mod uneori. Modalitatea este să te întorci și să te uiți la asta. Pauză când sunt agitat. Stop.

 „Ne străduim constant să ţinem minte că noi nu mai suntem dirijorii spectacolului, spunându-ne în sinea noastră cu smerenie: "Facă-se voia Ta, nu a mea!" 

Încă mai multe sugestii. Acestea sunt sugestii puțin importante. Și iată rezultatele. Aceasta este ceea ce se întâmplă după ce noi, dacă exersăm aceste sugestii, iată mai multe promisiuni sau rezultate ale Pasului Unsprezece.

„Astfel, descreşte cu mult pericolul stării de exaltare, al fricii, mâniei, neliniştii, auto-compătimirii sau al deciziilor negândite şi devenim mult mai eficienţi.”

Obții mai multă viață într-o zi. Nu mai obosim aşa de repede, pentru că nu ne mai irosim energia prosteşte, cum făceam pe vremea când încercam să regizăm spectacolul vieţii după placul nostru.

Avem aici o metodă eficientă - cu adevărat eficientă!

Arzi multă energie mentală și apoi obosești. Mintea folosește multă energie. Pur și simplu o rulăm tot timpul fără să facem nimic. Tot sistemul este obosit. Se spune: 

 „Funcționează – asta chiar funcționează.

„Noi, alcoolicii, suntem indisciplinați”. Noi stim asta. „Așa că l-am lăsat pe Dumnezeu să ne disciplineze în modul simplu pe care tocmai l-am schițat”.

Uneori nu citim tot acest paragraf. Suntem oameni nedisciplinați, așa că Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne disciplineze în fiecare zi exersând al unsprezecelea pas. Pentru că dacă primim îndrumarea lui, El ne va conduce viețile nedisciplinate.

 

 

PASUL 12

Vom vorbi acum doar puțin despre Pasul 12. Vreau să mă uit la două sau trei lucruri din el foarte pe scurt. Să mergem la pagina 92. Aici ne spune cum să lucrăm cu alți oameni, cum să facem apelul nostru în 12 pași, cum să sponsorizăm și etc. Primul paragraf spune, Big Book, p. 92, rândul 1 

„Spune-i cât de nedumerit ai fost, cum ai aflat în sfârșit că ai fost bolnav. Da-i o socoteală despre luptele pe care le-ai făcut ca să te oprești. Arătați-i răsucirea mentală care duce la primul pahar de băutură. Vă sugerăm să faceți asta așa cum am făcut-o noi în capitolul despre alcoolism. Dacă este alcoolic, te va înțelege imediat." 

Vezi că asta i-a spus Silkworth (Dr.) lui Bill să facă. Cartea Mare, p. 92, alin. 1&2 

„El vă va potrivi inconsecvențele mentale cu unele ale sale. Dacă sunteți mulțumit că el este un adevărat alcoolic, începeți să insistați asupra trăsăturii fără speranță a bolii. Arătați-i, din propria experiență, cum starea mentală ciudată din jur. prima băutură împiedică funcționarea normală a voinței.”

Cu alte cuvinte, împărtășim povestea noastră și îi arătăm alergia noastră, obsesia noastră a minții, starea noastră fără speranță a minții și a corpului și dacă este un alcoolic adevărat, o va egala imediat. Îi atragem atenția așa, îi spunem exact ce este în neregulă cu el. Pagina 93, Cartea Mare, p. 93, rândul 2 

„Lasă-l să-ți pună această întrebare, dacă vrea. Spune-i exact ce ți s-a întâmplat. Subliniază în mod liber trăsătura spirituală. Dacă bărbatul este agnostic sau ateu, pune accent pe faptul că nu trebuie să fie de acord cu tine în legătură cu concepția despre Dumnezeu. El poate alege orice concepție care îi place, cu condiția să aibă sens pentru el. Principalul lucru este să fie dispus să creadă într-o Putere mai mare decât el însuși și să trăiască după principii spirituale." 

Împărtășindu-ne povestea și spunându-i ce s-a întâmplat și oferim ideea necesității unei experiențe spirituale, după ce le-am atras atenția, vorbind despre problemă. Cartea Mare, p. 94, rândul 4, spune:

„Spuneți despre programul de acțiune, explicând cum ați făcut o autoevaluare, cum v-ați îndreptat trecutul și de ce vă străduiți acum să-i fiți de ajutor.” 

Vorbește cu el despre programul de acțiune. Luați-l de mână și mergeți cu el prin programul de acțiune. Vedeți că sugerează aici că facem același lucru pe care l-au făcut primii o sută. Ne sugerează aici să facem același lucru pe care îl face și Cartea Mare. Vezi Cartea Mare a fost cei Doisprezece Pași imprimați. Ei nu au putut merge la acea persoană individual, așa că cartea a trebuit să-i spună problema, să-i spună soluția, să-i arate programul de acțiune. Acum este la fel de valabil astăzi lucrul cu alți alcoolici ca și în 1939. Nu trebuie să avem nicio întrebare despre cum să facem 12 pași. Nu trebuie să avem nicio întrebare despre cum să sponsorizăm. Acest capitol ne spune exact cum să facem asta. Și eu i-am spus o dată sponsorului meu: Mi-e teamă să lucrez cu o altă persoană, mi-e teamă că o să-i rănesc. Sponsorul: Nu îi poți răni, oricum vor muri de alcoolism. Nu există nicio cale să îi poți răni și s-ar putea să te ajuți singur. AȘA DACĂ NU LUCRĂȚI ÎNCĂ CU ALȚII, ÎNCEPEȚI PENTRU DUMNEZEU.

Pasul al 12-lea are trei părți în el. (1) Pe scurt, prima parte este cea mai mare promisiune din Carte. „Am avut o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași...” Cred că asta îmi promite că dacă aplic primii unsprezece pași în viața mea cât mai bine, voi avea o trezire spirituală. Acum, ce este o trezire spirituală?

 

Pasul Doisprezece este un pas în mai multe părți. Cred că, probabil, prima parte a Pasului Doisprezece este promisiunea supremă, cea mai mare promisiune pe care o putem găsi în Cartea Mare.

Prima parte a Pasului Doisprezece spune că am avut o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași, singular. Nu scrie „un” rezultat. S-a spus „rezultatul” acestor pași. Și cred că asta este o promisiune, dacă vom face primii unsprezece pași ca o parte a vieții noastre, în măsura în care putem, ne putem aștepta să primim aceeași trezire spirituală ca și primii o sută.

Ce este o trezire spirituală? Ei bine, ne-am uitat deja la asta. Este o schimbare de personalitate suficientă pentru a se vindeca de boala alcoolismului. (Anexa II, p. 569, alin. 1)

Bill ne spune că în „Doisprezece și Doisprezece” există tot atâtea tipuri de treziri spirituale câți oameni sunt în A.A. Dar el a spus, toți au anumite lucruri in comun. Adică, suntem capabili să simțim, să gândim și să facem lucruri pe care nu le-am putea face niciodată înainte prin propriile forțe, fără ajutor. („Doisprezece pași și douăsprezece tradiții”, pp. 106-107)

Simt astăzi lucruri pe care nu le-am simțit niciodată înainte. Astăzi simt iubire pentru semenul meu. Nu am știut niciodată ce este iubirea. Știi, aș amesteca mereu iubirea cu ajungerea în călduri. 😂Și aflu că nu este deloc iubire adevărată. Iubirea adevărată este compasiune și înțelegere și toleranță și răbdare pentru semenii tăi. Iubirea este o adevărată dorință de a ajuta pe alții, să nu aștepți nimic să se întoarcă înapoi, punct. Pot să simt asta astăzi. Nu am mai simțit asta până acum.

Astăzi cred / gândesc lucruri pe care nu le-am crezut niciodată. Înainte de a veni la A.A. Am crezut că Dumnezeu este un Dumnezeu care pedepsește. Am crezut că te duci în iad pentru că minți și înșeli și furi și faci acele lucruri, iar Dumnezeu n-ar avea nimic de-a face cu oameni ca mine. Nu gândesc asta astăzi. Astăzi cred că Dumnezeu este un Dumnezeu bun și iubitor. Astăzi cred că Dumnezeu vrea ca toți dintre noi să fim bucuroși, fericiți și liberi. Astăzi cred că Dumnezeu dorește ca noi să avem tot ce poți avea tu în această lume în care trăim. Astăzi cred că atitudinea lui Dumnezeu este gata să ajute orice ființă umană în momentul în care este gata să admită înfrângerea și să apeleze la El pentru ajutor. Eu cred cu toată inima mea.

Astăzi pot face lucruri pe care nu le-am putut face niciodată până acum. Păi, pot să rămân treaz. N-am putut niciodată să fac asta înainte. Acesta este unul dintre cele mai mari lucruri pe care viața mi le-a dat astăzi. Capacitatea de a putea trăi fără a bea alcool. Abilitatea de a trăi fără a-mi distruge viața și viețile tuturor celor din jurul meu.

În contextul a ceea ce vorbește Bill „, cu siguranță, eu și mulți, mulți alții” am experimentat acest lucru care este trezirea spirituală.

Acum, că o am, ce o să fac cu ea? Mai există încă una dintre acele vechi legi ale universului care este adevărată oriunde mergi. Există o lege care spune că nu există nimic gratis. Trebuie să plătești pentru orice primești, iar ceea ce primești trebuie să dai înapoi. Nu există curse gratuite în lumea asta.

Acum că am primit această trezire spirituală, atunci datoria mea este să transmit ACEST mesaj altora, în special alcoolici, „acest” mesaj, nu „un” mesaj, nu „mai multe” mesaje, ci singular, „acest” mesaj. Cred că este foarte important să înțelegem ce este acest mesaj. Ei bine, acest mesaj este: am avut o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași. Asta e singurul mesaj pe care îl avem. Orice ființă umană care va folosi primii unsprezece Pași poate avea o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași. Treaba mea este să vorbesc despre asta altor oameni.

Este un mesaj foarte simplu. În timp ce vorbesc cu un alt alcoolic, spun că știu exact unde ești, pentru că am fost și eu acolo. Eu spun, nu mai sunt asa. Motivul pentru care nu mai sunt așa este că am venit la A.A. Am găsit în A.A. o carte numită „Alcoolicii Anonimi." În cadrul cărții am găsit un program de recuperare. Am aplicat primii unsprezece pași ai acelui program în viața mea în ritmul și capacitatea mea. Am avut o trezire spirituală și nu mai sunt așa. Eu zic, dacă nu vrei să fii așa cum ești, atunci tu vino la AA. Ia aceeași carte. Aplică aceiași Pași în viața ta și vei avea o trezire spirituală și nici tu nu vei mai fi așa. 

Acesta este singurul mesaj pe care trebuie să-l transmitem.

Trebuie să fim atenți. Uneori ajungem să credem că suntem vindecători. Nu suntem vindecători. Ajungem să ne gândim că suntem consilieri matrimoniali. Ajungem să ne gândim că suntem consilieri economici. Cine naiba a stricat vreodată chestiile astea mai rău decât am făcut noi? Singurul lucru pe care îl știm cel mai bine este despre boala alcoolismului și cum să ne recuperăm. Mesajul este foarte simplu. Ne putem certa despre cum transmitem mesajul, dar mesajul în sine este foarte simplu.

 Întregul capitol, Întrajutorarea (Lucrul cu alții), este dedicat modului în care transmitem acest mesaj. Face același lucru pe care l-am făcut noi aici. Spune că ne așezăm și vorbim cu acea persoană despre boala noastră. Asta am făcut asta în opinia doctorului și Povestea lui Bill. Pe măsură ce vorbim cu acea persoană despre boala noastră, ea se poate vedea prin noi. Îi ajutăm să vadă unde sunt. Îi ajutăm să își dea seama care este problema lor. Apoi scrie, după ce ai vorbit despre asta, te întorci și le spui despre soluția noastră, nu a lui, a noastră. Vorbim despre soluția bolii noastre care s-a dovedit a fi un Dumnezeu iubitor, așa cum Îl înțelegem. Apoi scrie, după ce ai vorbit cu el despre soluție, îi explici programul practic de acțiune. Apoi îl inviti să vină cu tine și să treacă prin programul practic de acțiune.

Asta e tot ce putem face pentru un alt alcoolic. Îl putem ajuta să vadă unde se află. Îl putem ajuta să vadă unde ar trebui să fie. Și putem să îi aratăm programul de acțiune care îl va duce de unde se află până unde ar trebui să fie. Exact asta a făcut cartea, aceeași succesiune identică.

Acum, dacă el ajunge acolo sau nu, depinde în întregime de el, în întregime de el și de relația lui cu Dumnezeu, așa cum Îl înțelege. Tu și eu suntem oameni foarte, foarte, unici. Știm ceva ce nimeni altcineva în lume nu știe. Trebuie să cred. Trebuie să cred că Dumnezeu lucrează cu oamenii prin oameni. A făcut-o mereu. De ce ar trebui El să se schimbe acum? Trebuie să cred asta. În anii treizeci Dumnezeu s-a săturat să vadă oameni murind. Trebuie să cred că Dumnezeu l-a ales pe Bill, și Bob, și Jung și Silkworth și tot restul din primii o sută, cu scopul de a arăta oamenilor în viitor cum să se recupereze din boală și să nu moară din cauza alcoolismului. Dacă Dumnezeu i-a ales în anii treizeci, de ce nu ne-ar alege astăzi. Nouăzeci și șapte din o sută de alcoolici vor muri din cauza bolii lor, niciodata, nu vor știi ca sunt alcoolici, niciodata nu vor știi ce e in neregula cu ei.

Obișnuiam să spun, Doamne, cum de sunt alcoolic? Astăzi spun, Doamne, cum de nu sunt unul dintre cei care mor. 

Practicăm aceste principii în toate treburile noastre. Aceasta este ultima parte a Pasului al Doisprezecelea. Imediat după ce am citit în capitolul cinci, Cei Doisprezece Pași... el a spus că acestea „sunt principiile. Cei Doisprezece Pași sunt principiile programului nostru.

Acestea sunt principiile. Iar cei Doisprezece Pași nu sunt principii noi. După cum se spune, ne explică un design pentru a trăi, un nou mod de viață. Cei Doisprezece Pași sunt la fel de vechi ca omenirea însăși. Cuvintele Pașilor au fost scrise de Bill, dar principiile implicate în cei Doisprezece Pași sunt la fel de vechi ca omul. Ele dau un design vieții. Există un principiu pentru tot ce este pe fața acestui pământ. Există un principiu în viața umană. Ceea ce ne oferă cartea noastră sunt principiile care sunt orientări după care să trăiești.

Știi, toată viața mea am fost confuz. Toată viața mea nu am știut niciodată cum să trăiesc. Am trecut prin școală. Am trecut prin familia mea. Am trecut prin biserică. Am mers la toate aceste lucruri diferite, și toate grozave - și nimeni niciodată în tot acest timp nu mi-a spus cum să trăiesc. Mi-au spus că există o diferență grea între reguli și direcții. Știi, am rupt toate regulile, pentru că nu știam să trăiesc. „Alcoolicii Anonimi te învață cum să trăiești. Atunci nu ai al naibii de multe probleme" cu regulile. Deci, al Doisprezecelea Pas, ultimul pas spune, practică aceste direcții, practică aceste legi. Trăiește după aceste lucruri în toate treburile tale. Dacă o facem, atunci cu siguranță vom avea o viață de calitate și cu siguranță nu va trebui să bem alcool, pentru că vom avea, vom găsi seninătate și liniște sufletească și libertate și toate celelalte lucruri atunci când ne folosim viața așa cum a fost concepută. 

Încheiem. Să mergem la pagina 164. Dar înainte să mai spunem că practicarea acestor principii este cel mai greu lucru de făcut pentru mine în propria mea casă. Acesta este cel mai greu loc de a le practica. Dar cred că am mai multe recompense pentru el acolo decât oriunde altundeva. Dacă eu aș putea să fac Pasul unu și să-mi recunosc neputința față de soția mea și de copiii mei, dacă aș putea recunoaște nebunia de a încerca să controlez alți oameni, dacă aș putea lua decizia de a le preda viața în grija lui Dumnezeu, așa cum Îl înțeleg, dacă aș putea să mă inventariez și să văd de ce trebuie să continui să încerc să le controlez, dacă aș putea practica toate aceste principii în propria mea casă, dacă aș putea să le exersez la locul de muncă, atunci viața mea ar putea deveni mai bună - oriunde merg. Chiar nu are sens să le exersăm doar în A.A. 

Pagina unu șaizeci și patru, ultimele două paragrafe.

(p. 164, par. 3-4) „Cartea noastră este menită să fie doar sugestivă. Ne dăm seama că știm doar puțin. Dumnezeu va dezvălui în mod constant mai multe ție și nouă. Întreabă-L în meditația ta de dimineață ce poți face în fiecare zi pentru cel care este încă bolnav. Raspunsurile vor veni, dacă propria ta casă este în ordine. Dar evident că nu poți transmite ceva ce nu ai. Vezi ca relația ta cu El să fie corectă și evenimente mari se vor întâmpla pentru tine și pentru nenumărați alții. Acesta este marele fapt pentru noi.

Aceasta este singura relație despre care vorbește această carte. Cartea Mare: ai grijă ca relația ta cu El să fie corectă.

„Abandonează-te lui Dumnezeu, așa cum îl înțelegi pe Dumnezeu”.

Și facem asta în pașii unu, doi și trei.

(p. 164, par. 4) „Recunoaște-ți vina” în fața Lui și a semenilor tăi”.

Și facem asta în patru, cinci, șase și șapte.

(p. 164, par. 4) „Curăță resturile trecutului tău”.

Și facem asta în opt și nouă.

(p. 164, alin. 4) „Dă gratis ce ai primitr și alătură-te nouă”.

- Facem asta în Zece, Unsprezece și Doisprezece.

(pag. 164, par. 4-5) „Vom fi cu voi în părtășia Spiritului și cu siguranță ne veți întâlni pe unii dintre noi în timp ce mergeți cu greu pe Drumul Destinului fericit.

„Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă păstreze bine până atunci”.