Am aflat că spriritualitate înseamnă a fi conștient că sunt o ființă spirituală care trăiește o experiență umană.
Când uit că sunt o ființă spirituală, egoul urât își arată fața hâdă ți am sentimente, îndreptate împortiva mea, de vinovăție, autocompătimie, victimizare etc. Implicit uit că și ceilalți sunt ființe spirituale și îmi umplu mintea cu gânduri și sentimente de ură, invidie, gelozie. Sunt resentimentar și plin de frici. Defectele umane vin la suprafață, îmi macină mintea și îmi dictează acțiunile.
Am nevoie în astfel de momente să dau o valoare spirituală tuturor problemelor care se ivesc.
Ignoranța spirituală este falsa identificare. Ignoranța este identificarea greșită drept ființă aparținând exclusiv lumii materiale bazate pe ego.
În loc să cer unui Dumnezeu exterior să îmi rezolve problemele, mă identific pe mine însumi ca parte a preaiubitei creații divine, așa cum și sunt (a nu se înțelege că mă cred Dumnezeu, ci să fiu "conştient de prezenţa lui Dumnezeu" descoperind că am "o neaşteptată resursă interioară, pe care o pot identifica imediat ca propria mea concepţie despre Puterea superioară", așa cum scrie în Anexa II din big Book referitoare la ce este o experiență spirituală.
Când îmi dedic acțiunile lui Dumnezeu observ cum eroarea falsei identificări dispare treptat. Învăț să mă dezobișnuiesc să identific greșit gândurile cu simțurile egoului
Atunci când fac asta, acționez tot pe baza gândurilor mele, dar voi acționa ca o ființă spirituală.
Într-adevăr sunt spirit într-un trup. Să cred altceva înseamnă ignoranță din cauza falsei identificări. În starea de ignoranță, devin aparent lipsit de soluții. Când trăiesc ceea ce Sf. Pavel a numit „înnoirea minții”, mă pot percepe așa cum sunt cu adevărat.
Ignoranța spirituală este de fapt boala spirituală care îmi rămâne după ce lucrez programul de acțiune AA când uit să pun în aplicare în viața mea Pașii 10, 11, 12.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu