O alegere!

<< Eu sunt singura persoana de care depinde fericirea mea. Eu decid sa fiu fericita In orice situatie si In orice moment al vietii mele, deoarece, daca fericirea mea ar depinde de cineva, de lucruri sau de circumstante de pe Pamant as avea mari probleme. Tot ceea ce exista In aceasta viata e într-o miscare continua: fiinta umana, bogatiile, corpul meu, clima, seful meu, placerile, prietenii, sanatatea mea fizica si mentala, si as putea sa adaug o lista cu lucruri interminabila. Trebuie sa decid sa fiu fericita independent de tot ceea ce exista! Daca astazi am casa plina sau goala, sunt fericita! Daca ies singura sau Insotita, sunt fericita! Daca munca mea este bine platita sau nu, sunt fericita! Astazi sunt casatorita, dar eram deja fericita cand eram singura. Sunt fericita de mine. Alte lucruri, persoane, momente sau situatii sunt pentru mine experiente care pot sa-mi ofere momente de bucurie sau de tristete. Invat din experientele trecatoare si traiesc pe cele care sunt eterne precum a iubi, a ierta, a ajuta, a Intelege, a accepta, a consola.

Sunt persoane care zic: „Astazi nu pot sa fiu fericit pentru ca sunt bolnav, pentru ca nu am bani, pentru ca e cald, pentru ca e foarte frig, pentru ca cineva m-a jignit, pentru ca o persoana nu ma mai iubeste, pentru ca nu stiu sa ma pun In valoare, pentru ca sotul meu nu e cum speram, pentru ca fiii mei nu ma fac fericita, pentru ca prietenii mei nu ma fac fericita, pentru ca slujba mea este mediocra” si asa mai departe.

Iubesc viata pe care o am nu pentru ca ar fi mai usoara ca a altora, ci pentru ca am decis sa fiu fericita ca si persoana si sunt responsabila de fericirea mea. Cand eliberez pe sotul meu sau pe oricare alta persoana de aceasta obligatie, le usurez de greutatea de-a ma purta pe umerii lor. Viata fiecaruia devine mult mai lejera.>>

Articolul aici: 

Întrebată dacă soțul ei o face fericită, o femeie a oferit un răspuns nemaipomenit. 

zece scuze !

Scuza nr.1
Am neapărată nevoie să beau (folosesc droguri, etc.) pentru a mă menţine în formă, pentru a fi performant în munca sau activităţile mele, pentru a mă putea concentra mai bine, şi aşa mai departe.
Chiar aşa?
Oare de aceea nu reprezinţi niciodată prima alegere pentru realizarea unui obiectiv?
Nu cumva cariera ta suferă tocmai din cauza dependenţei tale în loc să fie potenţată de aceasta? Nu cumva gândurile tale distorsionează realitatea iar mintea ta îţi furnizează argumente „plauzibile” tocmai pentru a-ţi justifica continuarea dependenţei tale?

Scuza nr.2
Am neapărată nevoie să beau (folosesc droguri, etc.) pentru a putea socializa mai bine, pentru a putea lega relaţii noi sau pentru a le menţine pe cele în care mă aflu în acest moment.
Chiar aşa?
Oare de aceea devii zi de zi tot mai izolat(ă)?
Nu cumva relaţiile tale trecute au suferit sau s-au destrămat tocmai din cauza dependenţei tale?
E-adevărat, este foarte posibil ca de-a lungul timpului să fi avut parte de unele momente extrem de haioase sau de frumoase pe fondul consumului de alcool sau de droguri, dar nu se poate să nu vezi că pe termen lung, dependenţa ta este un comportament care te izolează de toţi ceilalţi. Nu toată lumea împărtăşeşte dependenţa ta şi chiar dacă cu toţii se vor amuza uneori de năzbâtiile izvorâte din mintea ta, în cele din urmă te vor lăsa singur pentru ca tu să-ţi consumi… dependenţa.

Scuza nr.3
Nu fac rău nimănui, eventual doar mie.
Chiar aşa?
Oare prietenii tăi te părăsesc pentru că se simt bine, confortabil sau în siguranţă alături de tine?
Nu cumva prin comportamentul determinat de dependenţa ta creezi o atmosferă de tensiune şi nesiguranţă în jurul tău, atmosferă în care nici cel mai bun prieten nu se mai simte OK?

Scuza nr.4
Toată lumea bea (sau foloseşte droguri) aşa că de ce să nu o fac şi eu?
Chiar aşa?
Nu cumva nu eşti chiar „ca şi ceilalţi” când vine vorba de consumul de alcool (sau droguri)?
Te compari cu ceilalţi doar atunci când, ocazional, consumă şi ei alcool (poate chiar şi câte un drog) dar refuzi să vezi că ei se opresc la un moment dat în timp ce tu îţi continui „tratamentul”, raportându-te în permanenţă la cei care fac şi ei acelaşi lucru în acelaşi timp cu tine.
Dacă chiar ai dori să fii „la fel ca ceilalţi” ai observa că ei se opresc şi îşi reiau vieţile. Dar tu nu faci deloc acest lucru.

Scuza nr.5
Dacă tu ai avea aceleaşi probleme ca şi mine, şi tu ai bea (sau consuma droguri) exact ca şi mine
Chiar aşa?
Nu cumva toată lumea are diverse probleme?
Unele sunt asemănătoare, altele mai simple sau mai dificile decât ale tale. Diferenţa este că ceilalţi îşi gestionează problemele în absenţa dependenţei şi consumului de alcool (sau droguri)
Realitatea este că problemele tale devin din ce în ce mai dificile tocmai din cauza dependenţei tale. Dacă ai renunţa la dependenţă pentru câteva luni ai constata cum problemele tale încep să se rezolve una câte una.
Realitatea este că existenţa problemelor îţi permite să faci pe victima în faţa vieţii şi asta devine o scuză foarte convenabilă pentru ca tu să-ţi administrezi „tratamentul” preferat.

Scuza nr.6
Nu sunt cu adevărat dependent, pot să mă opresc oricând doresc.
Chiar aşa?
Nu cumva eşti iremediabil blocat într-o fază de negare, fără o fărâmă de logică şi rezonabilitate cu care să te aperi pe tine însuţi de dependenţa ta?
Oricine pretinde că „vrea” să continue să bea sau să utilizeze droguri, în ciuda gravelor consecinţe ale acestui comportament, este într-o profundă stare de negare. Oamenii care se confruntă cu dificultăţi în viaţă (probleme cu legea din cauza dependenţelor, pierderea locului de muncă, sau a soţului sau partenerului lor, sau orice altceva) şi totuşi ei continuă să pretindă că s-ar putea opri oricând doresc…. ei bine, aceştia sunt într-o negare completă a situaţiei lor.
Ei doar „nu vor” să se oprească!
Acestea sunt adevărate ţipete de negare.
A fi dependent înseamnă a-ţi continua comportamentul chiar şi după ce începi să simţi foarte clar pierderile sau problemele generate de acest comportament.

Scuza nr.7
Muncesc din greu şi am dreptul la puţină plăcere
Chiar aşa?
Nu cumva dependenţa ta este alimentată de fapt de suferinţă şi frustrări generate de nevoi neîmplinite şi nu de plăcere?
A fi băut sau drogat în permanenţă a devenit noul tău mod de existenţă. De ce? Nu cumva pentru că altfel te-ai simţi mizerabil, deprimat sau dezorientat? Îţi spui că îţi oferi plăcere, dar cea mai mare parte a timpului te simţi cât se poate de nefericit. Ce fel de recompensă e asta?

Scuza nr.8
Sufăr de X, de Y sau de Z şi alcoolul (drogul) mă ajută
Chiar aşa?
Nu cumva alcoolul (sau drogul) „tratează” doar starea ta, emoţiile tale, plictiseala şi blazarea ta, fără a avea nici un impact benefic real asupra bolii tale?
Cred că trebuie să auzi asta: tratarea corectă a oricărei suferinţe medicale nu produce probleme ca cele pe care le invoci tu. Şi crede-mă, se face pe o perioadă limitată de timp. Tot ceea ce depăşeşte cantitatea şi durata unei prescripţii medicale reprezintă un abuz.
Deci, care e situaţia ta: te tratezi sau abuzezi?

Scuza nr.9
Am nevoie de alcool sau drog pentru a fi creativ
Chiar aşa?
Nu cumva doar tu percepi că ai fi mai creativ atunci când eşti sub influenţa alcoolului (sau drogului)?
Poate că fiecare artist sau creator are senzaţia asta atunci când creează în stare de ebrietate. Apoi se trezeşte, şi având posibilitatea să măsoare rezultatul muncii sale, realizează că de fapt cele mai bune lucruri le realizează atunci când este neinfluenţat de nici o substanţă.
Pentru că atunci este el însuşi.
In rest, este El + drogul.

Scuza nr.10
Nu beau (consum droguri) atât de mult ca alţii. Ei au o problemă, nu eu!
Chiar aşa?
Nu cumva a te compara mereu cu alţii care sunt mult mai departe (şi mai jos) pe drumul dependenţei reprezintă o jalnică modalitate de a continua să te autodistrugi?
Doar faptul că alţii sunt mai aproape de momentul ultim al drumului disperării, al autodistrugerii, înseamnă că tu trebuie să aştepţi liniştit la coadă pentru a ajunge în locul lor?
.
Iată două cuvinte cheie care ar putea să-ţi marcheze viaţa: încă şi poate.
.
De fiecare dată când ai să-ţi spui „niciodată”, eu am să-ţi spun încă:
Niciodată nu am făcut un accident de circulaţie din cauza băuturii… Incă!
Niciodată nu am divorţat din cauza băuturii… Incă!
Niciodată nu mi-am bruscat copiii din cauza băuturii… Incă!
Niciodată nu am pierdut un serviciu din cauza băuturii… Incă!
Niciodată nu am pierdut un prieten din cauza băuturii… Incă!
Niciodată nu am murit din cauza băuturii… Incă!
.
Astfel încât, acum e momentul lui poate:
Poate a venit momentul să-ţi identifici exact problemele care te frământă.
Poate că a venit momentul să faci ceva util în rezolvarea lor.
Poate că a venit momentul să înţelegi că toate scuzele tale sunt tot atâtea lucruri pe care le faci împotriva ta.
Poate că a venit momentul să ceri ajutor.
Poate că a venit momentul să redevii tu însuţi.
Poate că a venit momentul să-ţi câştigi viaţa înapoi.
.
Oricum ar fi, e decizia ta.
Aşadar:
INCĂ?
Sau…
POATE?

10 scuze ale dependenţilor de alcool sau drog

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Steve Taylor - Iesirea din intuneric

 << Conceptul de a "preda" problema unei Puteri Superioare reprezinta nucleul procesului de recuperare al Alcoolicilor Anonimi. Abordarea Alcoolicilor Anonimi este una holistica - refacerea (recuperarea) trebuie sa aiba loc la nivel fizic, psihologic (mental si emotional) si spiritual.

   Pentru ca cineva sa-si mentina abstinenta trebuie sa treaca printr-o transformare spirituala.

   Sinele (de fapt egoul) care este dependent de alcool trebuie sa moara, pentru a permite aparitia unui nou sine. Iar acceptarea si detasarea sunt parti esentiale ale acestui proces. >>

Alcoolismul: un pas mai aproape de moarte

ALFABETUL... CRESTINULUI ORTODOX

A – Asculta mai intai si numai dupa aceea sa vorbesti;

B – Binecuvanteaza si nu blestema;

C – Credinta in Dumnezeu sa-ti fie taria vietii tale;
D – Dragostea acopera multe greseli, deci iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele SI PE VRAJMASII TAI;

E – Experimenteazӑ zilnic rugaciunea;

F – Fugi de poftele tineretii (mai ales de cele trupesti);

G – Gaseste totdeauna latura buna a lucrurilor;

H – Harul lui Dumnezeu iti este indeajuns ca sa fi bucuros;

I – Iubirea este darul lui Dumnezeu care l-a lasat peste omenire;

I – Intotdeauna aminteste-ti ce a facut Iisus Hristos pentru tine (s-a rastignit si te-a rabdat atatia amar de ani);

J – Judecata este doar a Lui Dumnezeu, nu judeca tu pe altul;

K – Kilometri intregi a parcurs și Sfantul Apostol Pavel. Nu te plange de drumul pana la Biserica. Fa poteca!;

L – Lumina ta, sa-ti fie Cuvantul Sfant;

M – Munceste cu drag, ca pentru Domnul… oriunde vei fi;

N – Nu incerca sa pari in ochii altora, mai mult decat esti;

O – Opune-te oricarui rau, oricarui pacat, pe cat iti sta in putere;

P – Partasia cu fratii sa o inveti mereu;

R – Rabda ispitele si vei fi biruitor;

S – Fii adeptul Iubirii , al Adevarului, al Milosteniei si Dreptatii, Dreptei Socoteli.

S – Stiinta adevarata se obtine prin implinirea poruncii iubirii;

T – Taci, cand nu ai a spune cuvinte de zidire sufleteasca;

T – Tinuta sa-ti fie modesta si decenta (nici pedanta, dar nici lalie);

U – Urmarește pacea si neprihanirea;

V – Vegheaza mereu in rugaciune;

Z – Zideste-ti CASA SUFLETULUI pe temelia Sfantei Evanghelii!

Cer Razvan

MINTEA!

Mesaj de la Andy Szekely:

<<Cât timp crezi în ceva, creierul tău funcționează pe pilot automat căutând situații să-ți confirme crezul, indiferent care e acesta.

Hrănește-ți mintea cu gânduri care să îți ofere putere!

O zi bună să ai!>>

Schimbarea perceptiei

3 întrebări cu care îți schimbi dialogul interior 

si îți regăsești focus-ul instantaneu.

Andy Szekely propune un exercitiu mental foarte puternic, dar simplu, in acelasi timp, care ajuta in situatii dificile (sau percepute astfel!).

E vorba despre 3 intrebari, puse in cascada, care ajuta la modificarea dialogului interior:
Intr-o situatie neplacuta iti poti spune da, ma simt nasol, dar cele trei intrebari ajuta la modificarea perceptiei!
Exersata, aceasta tehnica schimba chiar si emotia, nu numai gandul sau dialogul interior, focusand mintea cu claritate pe solutie si nu pe problema in care te afli.

Clipul este pe FB din pacate si se poate pierde in timp. clipul video

Setea de Dumnezeu

<<Christina Grof descrie foarte bine senzațiile provocate de ruptura interioară în volumul Setea de Întregire: „Aveam senzaţia de gol în stomac, mă durea inima şi întreaga mea fiinţă aspira către un lucru pe care nu‑l puteam identifica. Pe măsură ce înaintam în vârstă, durerea din suflet a pătruns tot mai mult în toate aspectele vieţii mele. M‑am simţit cuprinsă de un dor nespus pentru ceva nedefinit, pentru o entitate, un loc sau o experienţă nenumite. Nimic din ceea ce făceam nu părea să‑mi aline tânjirea.”. „Într‑un efort nebunesc de a umple golul, unii oameni consumă cantităţi enorme de alcool, fumează tot mai multe ţigări, înghit sau îşi injectează droguri într‑o varietate largă de combinaţii” scrie în aceeași carte, care tratează chestiunea dependențelor în mod amănunțit, prin prisma experienței directe.

„Această tânjire intensă şi, uneori dureroasă este o sete profundă de întregire, de a ne găsi identitatea spirituală, izvorul de divinitate, setea de Dumnezeu.”

„Aşa cum, pentru a ne păstra sănătatea, trebuie să fim receptivi atunci când corpul nostru ne spun că avem nevoie de apă sau de hrană, tot astfel trebuie să reacţionăm la setea interioară, care, atunci când este potolită, ne aduce bunăstarea spirituală şi ne pune în legătură cu potenţialul nostru nelimitat.”>>

Articolul complet aici:

Cauze și consecințe spirituale ale consumului de alcool

Cum sa nu judeci?

<< ... Cum nu judeci? Simplu: „Doamne, ce face acesta acum e treaba lui. Are voie să facă ce vrea. Numai Tu ştii de ce face: de frică, de durere, că-l provoc eu, din nesimţire sau ură, din neştiinţă sau cu bună ştiinţă... Tu eşti judecătorul lui. Eu Te rog să-l binecuvântezi şi pe mine să mă înveţi cum să-l iubesc, cum să mă apăr, cum să-mi trăiesc durerea”. E doar un exemplu. se pot găsi alte cuvinte.

Dacă nu ai puterea să rosteşti asemenea cuvinte, să-I spui tot Lui: „Doamne, nu pot. Tu poţi. Ajută-mă!”
...

Şi multe, multe se vor schimba mergând pe calea cea strâmtă a renunţării la voia noastră, la dorinţa ca lucrurile să fie aşa cum vrem noi.

Altfel, oricât ai urla şi ai bate din picior, nimic nu se schimbă, pentru că schimbarea poate avea loc numai în tine. >>

Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi 2012

http://altarulcredintei.md/de-ce-lasa-dumnezeu-sa-urli-de-…/

un psihiatru

Motto:

„Despre Dumnezeu e mai bine să taci!”

Ce este ego-ul?

<< Omul e un ego cu două laturi, ceea ce se vede (cor­pul) şi ceea ce nu se vede (spiritul). Trupul şi spiritul sunt un sine. Suntem deci un ego susţinut de un sine. Am fost întrebat la o conferinţă „Bine, dar ce este ego-ul?” Răspunsul e acelaşi ca în cazul întrebării „Ce este Dumnezeu?” Ego-ul este ceea ce ne con­duce, dar nu se vede. >>


Ce este normalitatea?

<< Normalitatea e o stare de echilibru şi armonie între cunoaştere, afectivitate, inteligenţă şi voinţă. Când una din acestea e excesiv dezvoltată sau subdezvoltată, armonia se pierde şi apare boala sau suferinţa. >>

<< Mintea şi inima trebuie antre­nate tot timpul, echilibrul, normalitatea trebuie recu­cerite permanent, nu sunt o ştampilă valabilă veşnic. >>

... si despre credinta:

<< Credinţa e de foarte mare ajutor. De fiecare dată când simt un pic de deschidere la pacienţii mei necredincioşi, le propun pariul lui Pascal: dacă tu crezi şi Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic. Dar dacă crezi şi există, câştigi totul! >>

Prof. dr. psihiatru Aurel Romila: trăim într-o lume de tâmpiţi

SEMINARUL IERTARII

" ... prin iertare speli memoria răului din inima ta, din memoria trupului tău! Pentru că dacă puțin din el e rănit atunci suferința e ansamblu care te trage înapoi. "

SEMINARUL IERTĂRII

Centrul de formare şi consiliere Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

DESPRE CONFLICTE

5 moduri de rezolvare a conflictelor (în loc să le eviți)

<< Conflictele sunt parte din viața noastră. Nu ni le dorim, dar apar. În diverse momente, situații și locuri. 

Implicit, apar diverse modalități de a reacționa.

Unii preferă să le evite, în speranța că apele se vor liniști de la sine. 

Dar, surprinzător sau nu, problemele nu se rezolvă de la sine… 

Iar evitarea lor nu face decât să le agraveze odată cu trecerea timpului. 

E ca și cum ai avea o bombă cu ceas. Mai devreme sau mai târziu, aceasta va exploda.

Și e posibil ca daunele să fie atât de mari, încât să nu le poți repara atât de ușor. 

Alții ”explodează” pe loc, sub impulsul nervilor și al impulsivității. De multe ori, exagerat.

E momentul în care se spun/fac cele mai multe lucruri regretate ulterior….sub scuza ”m-am enervat”.

Dacă ții la relațiile tale și la echilibrul tău, iata 5 lucruri la care să reflectezi și pe care să le exersezi treptat în comportamentul tău.

Nu există ”formule magice”, ci e nevoie de efort conștient:

1. Așteaptă momentul potrivit

Povestea aceasta am auzit-o de atât de multe ori până acum încât merită să fie inclusă în manualele școlare:

 “Obișnuiam să mă enervez des. Simțeam că explodez pe dinăuntru și voiam să îi spun chiar în acel moment celuilalt ce anume mă deranjează. 

 Dar agravam situația. Veneam nervos și brusc și celălalt devenea nervos. 

 Mi-am stricat multe relații. Mi-am pierdut prieteni. Colegii au început să mă evite. 

 Abia atunci mi-am dat seama că am o problemă. Deschideam rana când durea mai tare. 

 Așa că m-am străduit să am răbdare. 

 Mă deranja ceva? Mă retrăgeam undeva să mă liniștesc. 

 Mi-a fost foarte greu. Fiindcă firea mea impulsivă nu îmi dădea pace. 

 Dar am învățat să deschid astfel de subiecte sensibile în momente neutre. Mă duceam calm la celălalt și îi spuneam: Aș vrea să vorbim. 

 Și ieșeam afară, la aer. Dacă se putea într-un parc, era și mai bine. Să fie liniște și o atmosferă relaxantă. 

 Și explicam cu calm ce anume m-a deranjat în momentul X. 

 Reacția celuilalt? De cele mai multe ori era: Chiar te-am supărat? Nu mi-am dat seama… Îmi pare rău!

 Inițial greu de crezut și pentru mine. Dar mi-am dat seama că eu setam de la bun început reacția celuilalt prin reacția mea.”

 Concluzia: ai grijă când abordezi problema, în ce moment. Nu sări ca ars. Fiindcă și ceilalți vor reacționa prost. 

Întotdeauna cea care afectează nu este problema, ci modul în care reacționăm noi la ea.

2.  Pune-te în ”papucii” celuilalt

A privi situația și din celălalt unghi (nu doar în conflicte) este cel mai sănătos și obiectiv lucru pe care îl poți face.

În momentul în care, încerci măcar, să vezi ce simte sau gândește și celălalt te calmezi mult mai ușor și înțelegi situația cât mai aproape de realitate.

Pur și simplu, închipui-ți că ești pe o scenă unde se ”joacă” situația care te deranjează și tu ești…celălalt personaj. Cum se văd lucrurile de acolo? 

3. Fii deschis și ascultă

Cu toții vrem să fim ascultați. Dar…nu vei fi ascultat dacă nu asculți.  

Așa că fii deschis la orice are celălalt de spus. Încearcă să empatizezi, să îl înțelegi. 

Apoi, prezintă-i celuilalt și poziția ta, felul în care vezi lucrurile. Spune-i și tu ce anume te-a deranjat. Dar totul pe un ton calm și amabil. 

4. Nu o lua personal

E dificil să nu o iei personal. Dar e posibil să nu fie vorba doar despre tine. 

E posibil ca celălalt să fi fost deranjat de ceva anume din cauza bagajului emoțional pe care îl poartă după el. 

 Un cuvânt spus de tine fără nici o intenție îi poate strica ziua. Îl poate deranja mai mult decât ți-ai fi închipuit.

Practic, nu l-ai deranjat tu. Ci lucrul respectiv, vorba respectivă, gestul acela. 

Arată-i că nu a fost cu nici o intenție. Și că nu trebuie să îi confere o astfel de încărcătură negativă. Pentru că nu asta ți-ai propus. 

A fost doar o întâmplare nefericită. Și e păcat să stricați o relație din astfel de considerente.

5. Nu e despre cine are dreptate

 De ce există conflicte în lume? Pentru că fiecare în parte consideră că dreptatea e de partea lui. 

 Însă fiecare are adevărul lui. Fiecare, dacă ar fi pentru câteva minute în locul celuilalt, ar înțelege.  

 Nu e posibil, tocmai de aceea e important să facem un efort și să îl înțelegem și pe celălalt. Și punctul lui de vedere.  >>

5 moduri de rezolvare a conflictelor (în loc să le eviți) ⋆ Andy Szekely

Ce inseamna sa crezi ...

<< Ce inseamna sa crezi ca exista Dumnezeu?
Ce inseamna sa crezi in Dumnezeu?
Ce inseamna sa ii permiți lui Dumnezeu sa fie prezent in viata ta?

Sunt persoane care cred ca exista o forma superioară atotputernica, indiferent de nume.
Sunt persoane care cred in Dumnezeu ca si creator si putere Divina.
Sunt persoane care isi deschid sufletul si care il accepta si il simt pe Dumnezeu, cei care fac voia lui Dumnezeu asa cum se spune in "Tatăl nostru", "Faca-se voia ta".
Pare a fi o diferența între a crede ca exista Dumnezeu, a crede in Dumnezeu si a simti iubirea si grija lui Dumnezeu.>>

C.E.R.

A trai in intervalul zilei prezente

Desigur ca trecutul meu mi-a facut prezentul, dar este foarte clar ca nu trebuie sa imi defineasca viitorul.
De nenumarate ori mi s-a intamplat sa vreau sa obtin ceva, dar nu prea am facut nimic in legatura cu asta. Fiecare lansare nereusita intr-o directie a fost o lecție pe care a trebuit sa o invat.

Dar instrumentele AA ma indeamna:

sa recunosc ceea ce nu pot face pe cont propriu, sa cer ajutor, sa iau o direcție, sa chestionez primul meu gând, sa iau o pauză când sunt agitat, sa scriu ... sa ma rog ... sa meditez ...

Si in cele din urma (cand folosesc aceste instrumente!) clarific ce am de facut, calea de urmat, (care este o acțiune în sine) și apoi merg mai departe ...
... și asta e modul de a vindeca trecutul și schimba viitorul.

Si cand fac asta, ziua de azi pare doar a avea grija de ea insasi.

Capcanele psihologice ce pot conduce la recadere

<< Cartea Mare a Alcoolicilor Anonimi ne spune că alcoolul este “viclean, derutant, puternic”.
Parte a bolii sunt şi capcanele psihologice care ne pot conduce la recădere. Astfel, pentru prevenirea recăderii e de folos să le cunoaştem pentru a le putea evita.
Capcanele psihologice sunt modalităţi de gândire care ne pun în situaţii – aşa-numitele Situaţii cu Risc Crescut (SRC) - în care trebuie să fim fie foarte curajoşi, fie foarte norocoşi să nu bem.
Aceste capcane pot fi evidente sau subtile.
• Decizii aparent irelevante – se referă la decizii pe care le considerăm a nu avea nici o legătură şi a nu periclita în nici un fel recuperarea noastră, dar care ne pun într-o SRC.
De exemplu, vrei să mergi în vizită la o mătuşă şi intenţionezi să îi cumperi nişte biscuiţi proaspeţi. La magazin, te întâlneşti cu un vechi prieten, vecin cu mătuşa ta, despre care ştii că nu are probleme cu băutura şi care ştie că tu eşti în recuperare din alcoolism. Pentru că nu v-aţi văzut de mult timp, te invită să te opreşti pe la el pentru câteva minute, înainte de a intra la mătuşa ta. Pentru ţi se pare o situaţie lipsită de risc, accepţi. În timp ce discutaţi, apare fratele prietenului împreună cu un alt prieten şi o damingeană din vinul tău preferat.
• Efectul violării regulii – unul dintre lucrurile auzite în tratament se referă la a evita – pe cât posibil - acele evenimente sociale în care există consum de alcool şi care te pot pune într-o situaţie dificilă. E posibil însă ca cineva să îşi impună cu stricteţe regula de a nu participa la astfel de evenimente, însă nu poate să o urmeze şi se vede obligat să o încalce.
Eşti invitat la o nuntă la care şti că va exista mult alcool. Iniţial, refuzi să mergi pentru că ţi-ai impus să păstrezi distanţa faţă de astfel de situaţii. Însă, soţia insistă şi te trezeşti la nuntă. Te gândeşti că de acum eşti pierdut, că nu mai ai nici o şansă, eşti mânios că ţi-ai încălcat regula, drept urmare, bei.
• “Acum, sunt bine… aşa că nu mai am nevoie de grupuri / de citit / etc.” – începi să acţionezi conform iluziei de omnipotenţă şi să neglijezi ceea ce până acum te-a ajutat să te menţii abstinent, uitând că alcoolismul este o boală cronică şi progresivă care are nevoie de un tratament continuu, pe bază zilnică (de zi cu zi).
• “Trebuie să verific dacă m-am vindecat…” - "Dacă tratamentul funcţionează, atunci pot să merg să cumpăr o sticlă de vin, să o ţin în cămară şi să demonstrez că nu o beau. "
• "Merit o recompensă…"- "Am băut timp de 15 ani, iar acum sunt abstinent de 3 luni; am arătat că pot, deci merit să mai beau o dată, după care nu o să mai beau niciodată. Voi fi abstinent toată viaţa".
• "Trebuie să ţin piept vieţii. Trebuie să recuperez ce-am pierdut…" - "În anii în care am băut am pierdut atât de multe, acum că sunt în sfârşit abstinent trebuie să mă revanşez faţă de familia mea… trebuie să recuperez ce-am pierdut… trebuie să îmi trăiesc şi eu viaţa, să mă căsătoresc, să muncesc pe rupte."
Un astfel de "maraton de compensare a trecutului" ne poate conduce la epuizare, iar oboseala e doar una dintre simptomele care pot contribui la recădere ("Nu aştepta până eşti prea Flămând, prea Mânios, prea Singur şi prea Obosit pentru a mai fi abstinent". - H.A.L.T.!)
• "Trebuie să mă revanşez faţă de / să îi ajut pe prietenii mei care încă beau…" - "Eu am avut şansa de a deveni abstinent, dar prietenii mei suferă încă. Vreau să îi salvez."
De multe ori, însă, dacă abstinenţa noastră nu e solidă, prietenilor noştri le va fi mai uşor să ne facă pe noi să bem, decât să îi "salvăm" noi pe ei. AA-ul recomandă ca atunci când vrem să facem un Pas 12 să mergem însoţiţi de un alt membru AA pentru a fi şi noi în siguranţă. >>

Preluare de pe Prietenii lui Bill

Armonia interioara – echilibrul in viata

Armonia interioara inseamna ca ceea ce gandesti este in concordanta cu ceea ce faci, ca ceea ce vrei nu contravine altor lucruri pe care simti ca trebuie sa le faci.

Armonia interioara inseamna ca nu ai conflicte interioare.

Inseamna ca “vocea ta interioara” nu este contradictorie.

Armonia interioara nu este o stare perpetua. Armonia interioara este o stare in care te poti gasi de fiecare data cand o cauti cu suficienta consecventa.

Comunicarea cu sine este cruciala. Primul lucru important pentru o buna comunicare cu tine este valabil si in comunicarea cu ceilalti: Sa iti pese! Este esential sa iti pese de ceilalti pentru a comunica bine cu ei. La fel, este esential sa iti pese de tine insuti si sa te respecti pentru a iti gasi armonia interioara.

Una dintre caile cele mai eficiente de regasire a echilibrului interior tine de abilitatea ta de a comunica eficient cu tine insuti. Mai exact, capacitatea de a influenta si armoniza vocile interioare.

Dialogul interior este responsabil in foarte mare masura de mecanismul autosabotarii.

Simplu spus, vocea interioara ne spune ce sa facem si ce sa nu facem, ne critica sau ne persecuta, etc.

Pentru a ne gasi echilibrul interior avem nevoie sa “comunicam” cu aceasta voce, sa intelegem carui scop ii serveste si abia apoi sa “luptam” cu ea sau sa o reducem la tacere.

De multe ori scopul acestei voci este acela de a ne atrage atentia, de a ne feri de pericole, esec sau durere…

Ca in orice comunicare, pentru a relationa ai nevoie mai intai sa asculti. Incepe prin a te obisnui sa iti pui din cand in cand urmatoarea intrebare: “Ce imi spun chiar acum?”

Evalueaza ceea ce iti spui folosind urmatoarele intrebari:

Ceea ce mi-am spus este rezonabil?
Ceea ce mi-am spus imi este util?

Inspiraţie !

un start bun de dimineata

1440 reprezinta minutele din fiecare zi 

Un start bun îți va crește șansele să folosești cât mai bine cele 1440 de minute astfel încât, la finalul lor, să simți că le-ai investit, nu irosit.

Ideile de mai jos îi aparțin lui Brittany Joiner, fondator al Project1440.co. 

Sugestia este: citește, testează o perioadă suficientă încât să poți trage niște concluzii obiective și apoi păstrează ce simți că ți se potrivește si functioneaza pentru tine.

• Trezește-te mai devreme cu 15 minute

De ce cu 15 minute înainte? Pentru că unele persoane încearcă să se trezească mai devreme cu o oră, de exemplu. 

Și dacă se simt fresh pe moment, mai târziu îi ia somnul din nou. Și poți avea frustranta experiență în care adormi la loc și te trezești și mai târziu decât trebuia! 

Cele 15 minute îți dau un avans. Dacă te hotărăști mai greu cu ce să te îmbraci, ai șanse să pleci la timp pentru că ai 15 minute în plus decât de obicei. La fel stă situația și în cazul în care autobuzul are întârziere.  

• Nu lua decizii dimineața

Dimineața e oricum grea. Nu o face și mai grea încercând să iei decizii. E mai bine ca după trezire să fii cumva pe autopilot. 

Lucrurile mărunte, cum ar fi ce să mănânci la micul dejun sau ce vestimentație să scoți din dulap e mai bine să le stabilești cu o seară înainte. 

Deciziile dificile? Lasă-le și pe acelea pe mai târziu. Da, dimineața ai mintea mai limpede. Dar e ideal să te trezești complet înainte de a decide un lucru sau altul. Mai ales că decizia în cauză poate dicta cursul întregii zile. 

• Fă măcar puțină mișcare

Vei spune că dimineața abia reușești să te ridici din pat. De unde energie să mai și faci exerciții fizice? 

Însă culmea, tocmai mișcarea e cea care va da naștere la energie (și nu cafeaua…) E sau nu așa?

De asemenea, exercițiile fizice făcute cu o anumită intensitate și pe o anumită perioadă de timp eliberează endorfine, hormoni care îți dau o stare de bine. 

• Fa-ti un program

Dacă începi ziua în forță, o vei încheia în forță. Atunci când știi ce ai de făcut, ai o direcție. De aceea e ideal să planifici în linii mari ce anume îți propui pentru ziua respectivă. 

O listă cu ce ai de facut sau cu ceea ce-ți propui te ghidează. Ziua este câștigată din start, decât dacă ai fi petrecut-o la întâmplare. 

Sugestie: scrie lista pe hârtie și taie pe măsură ce realizezi câte un task. O să înțelegi singur de ce după ce testezi. 

• Ia o pauză și meditează câteva minute

Timp de cinci minute, fă o pauză și focuseaza-ți atenția pe un singur lucru. Pe propria respirație. Pe o melodie relaxantă. Pe gândurile care plutesc prin mintea ta. 

Câteva minute de meditație te ajută să îți limpezești mintea și să fii mai împăcat cu tine însuți. Încearcă și spune-mi cum te simți după!

Preluat de la Andy Szekely

ADRIAN NUTA - fragmente

"Fericirea este ceva natural în acelaşi fel în care sănătatea este ceva natural.

Fericirea este normală. Este dreptul tău din naştere. Este natural să fii relaxat şi fără griji, ca un copil sigur de iubirea părinţilor. Nefericirea este o boală. Este ceva anormal

Observ însă un paradox. Societatea prosperă pe seama nefericirii. Suferinţa a devenit cea mai profitabilă investiţie, lată cum: stai într-o garsonieră într-un bloc comunist şi eşti nefericit din cauza asta. Soluţia este să munceşti ca un apucat şi să te împrumuţi la bancă pentru 30 de ani (interval în care să dai înapoi o sumă dublă). Astfel te vei muta la 3 camere şi, în sfârşit, vei fi şi tu fericit. Tu (un altul) ai deja ditamai vila. Dar n-ai iubită.

Materia primă a psihoterapiei este nefericirea.

Pe de altă parte, nefericirea este atât de extinsă, încât dacă eşti fericit trebuie să dai explicaţii. Pentru a vedea cât de absurd este totul, gândeşte invers: atunci când eşti sănătos te întrebă cineva de ce eşti sănătos? „Dumnezeule, arăţi aşa de sănătos, ce-i cu tine?" Nu te duci la medic: „Hei, doctore, e ceva ce nu înţeleg. De unde m-am ales cu sănătatea asta minunată?" De ce nu faci asta? Pentru că a fi sănătos e ceva natural. Şi a fi fericit este la fel de natural! Este ciudat să întrebi „De ce eşti fericit?", după cum e ciudat să întrebi „De ce eşti sănătos?" Fericirea şi sănătatea sunt la fel de naturale.

Fericirea este suspectă.

Ei bine, totul este permis, dar nu orice este folositor.

Nu ai cum să-L iubeşti pe Dumnezeu înainte de a-L cunoaşte.

„Conflict" se numeşte situaţia în care o parte a minţii încearcă să controleze o alta, în mod fals evaluată ca rea, imorală sau diabolică.

Miza acestei vieţi este timpul. Dacă totul merge „ca pe roate", ai timp din abundenţă. Timp pentru ce? Pentru a fi fericit! Ţi s-a întâmplat vreodată să ajungi simultan cu metroul în staţie, apoi să urci la suprafaţă unde tocmai sosea autobuzul, după care să cobori pentru a urca în tramvaiul care a închis uşile imediat după tine? Asta e coordonarea de care îţi vorbesc, doar că nu în afara ta, ci înăuntrul tău şi nu la nivel biologic, unde s-a produs deja, ci la nivel psihologic.

Corpul este lucrarea de doctorat a Sinelui. Corpul este pământul, spiritul este cerul. Iar unitatea lor ai putea fi tu.

Relaxare, prospeţime fizică şi mentală, bucurii subtile, de natură spirituală, asta e lumea Sinelui

Eşti sănătos? îţi simţi corpul? Corect. Doar corpul bolnav ajunge în conştiinţa Eului.
   Cel mai redus consum de energie din lume: aceea de a fi Conştient. >>

Despre secrete

Indiferent cât de bine încerci să te protejezi, să trăieşti cu un secret în cârcă nu e un mod de trai.

Numărul unu: Fii sincer. Dă-ţi jos armura. Fii tu însuţi. Dacă vrei să fie cineva sincer cu tine, trebuie să ştie că şi tu sângerezi, ca oricine.

Numărul doi: Fii direct. Spune clar ce ai de spus. Smulge rapid plasturele. 

Numărul trei: Nu te scuza. Spui adevărul tău. Nu te scuza niciodată pentru asta. Probabil ai rănit nişte persoane pe parcurs, deci sigur, cere-ţi scuze pentru ce ai făcut, dar nu-ţi cere scuze niciodată pentru cine eşti. Da, poate unii oameni vor fi dezamăgiţi, dar asta e problema lor, nu a ta. E din cauza speranţelor lor despre tine, nu speranţele tale. Este cursul lor, nu al tău. Singurul lucru care contează e calea pe care doreşti tu s-o urmezi. 

Aşa că, data viitoare când ai un secret întunecat şi simţi că ai în mână o grenadă gata de explodat, să ştii că toţi am trecut prin asta. Poate te vei simţi singur; dar nu eşti. Ştim că e greu, dar avem nevoie ca tu să te eliberezi. Nu contează cât de bine încerci să te protejezi; îţi garantez că sunt şi alţii care aşteaptă timid, cu secretul lor în braţe, ca un suflet curajos să facă primul pas, aşa că fii acea persoană şi arată lumii că suntem mai mult decât fricile noastre şi că nimeni nu poate trăi ascuns cu un secret în cârcă.

TED: We're all hiding something. Let's find the courage to open up

lasarea mintii sa rataceasca

<< Ca ființe umane, avem abilitatea de-a ne lăsa mințile să rătăcească departe de momentul prezent.  Abilitatea de-a ne concentra atenția la altceva decât la prezent e uimitoare.  

Lăsându-ne mintea să rătăcească, adesea gândim la lucruri neplăcute, devenind astfel mult mai nefericiți, grijile, anxietățile, regretele și chiar gândind la lucruri neutre, rezultă în mai puțină fericire decât dacă mintea nu rătăcește. Chiar gândind la lucruri plăcute, oamenii sunt doar cu puțin mai fericiți decât atunci când nu lasă mintea să rătăcească. 

Lăsând mintea să rătăcească crează nefericire.  

 „Oare rătăcirea precede nefericirea, sau nefericirea precede rătăcirea?”

 Cum descâlcim aceste două posibilități? Ei bine, putem beneficia de un aspect cu care toți suntem de acord: timpul merge înainte, nu înapoi. Corect? Cauza trebuie să vină înainte de efect. Reise că există o corelație puternică între rătăcirea prezentă a minții și nefericirea imediat următoare, în concordanță cu varianta că rătăcirea cauzează nefericirea. În schimb, nu există nicio corelare între a fi nefericit acum și a lăsa mintea să rătăcească ulterior. Cu alte cuvinte, rătăcirea minții pare, foarte probabil, să fie cauza, nu consecința nefericirii. >>

TED - Want to be happier? Stay in the moment