Auzi mereu despre faptul că al 4-lea pas este îngrozitor. Auzi la împărtăşiri tot timpul că acesta este pasul pe care oamenii se poticnesc. Este doar un alt pas. Sunt lucruri pe care le-ați făcut și simțit deja (gânduri și acțiuni), toate în trecut. Este adevărat că unii dintre noi la un moment dat ar fi fost victimele a ceva rău, dar adevărul real este că mulți ani de atunci ai fost voluntar pentru durere și suferință. Al 4-lea pas este despre a afla natura exactă a greșelilor noastre, a ajunge la cauze și condiții. Vrem să aflăm cum am gândit, acționat și reacționat în toate scenariile diferite.
Există o mulțime de informații greșite despre acest pas. Auzim multe despre pasii 4 și 5 că s-ar face împreună. Instrucțiunile din Carte spun că pașii trei și patru merg împreună, nu pașii 4 și 5, partea de sus a paginii 64;
„Deși decizia noastră (pasul 3) a fost un pas vital și crucial, ea ar putea avea puțin efect permanent dacă nu ar fi urmată imediat de un efort puternic de a face față și de a scăpa de lucrurile din noi înșine care ne blocau. ”
În conformitate cu aceasta, facem Pasul 4 chiar după rugăciunea de la Pasul 3 – imediat. De fiecare dată când începem să ne scriem inventarul, trebuie mai întâi să-L invităm pe Dumnezeu din nou, astfel încât să putem fi neînfricați și sinceri. Aflăm (vom explora puțin mai departe) în partea de sus a paginii 64 că; „Băutul nostru a fost doar un simptom. Așa că a trebuit să ajungem la cauze și condiții.”
Unii oameni spun că ar trebui să scriem o poveste de viață, alții spun că trebuie să inventariem lucrurile bune și rele despre noi și încă alții care s-au uitat doar la resentimente sau resentimente și frici. Sunt patru lucruri pe care trebuie să le inventariem.
Cartea este clară despre faptul că trebuie să scriem despre acestea.
1. Resentimente – pagina 64 mijlocul ultimului paragraf;” Când ne confruntăm cu resentimentele, le-am pus pe hârtie.”
2. Frici – pag. 68 primul paragraf;” Ne-am revizuit temeinic fricile. Le-am pus pe hârtie, deși nu aveam niciun resentiment în legătură cu ele.”
3. Conduita sexuală – pag. 69, alineat 1: „Unde am fost noi de vină, ce ar fi trebuit să facem în schimb? Am scris totul pe hârtie și ne-am uitat la ele.”
4. Prejudicii aduse altora – pag. 70 sfarsitul paragrafului 3; „Am scris o listă cu oamenii pe care i-am rănit cu comportamentul nostru și suntem dispuși să îndreptăm trecutul dacă putem.”
Cât despre inventarierea lucrurilor bune, asta nu este în instrucţiunile noastre. Prima dată când ne cere să facem acest lucru este pasul zece din Doisprezece& Doisprezece „o privire continuă asupra activelor și pasivelor noastre”. Al patrulea pas, însă, este căutarea greșelilor, a defectelor, a bunurilor deteriorate sau rebutate, acestea sunt lucrurile care ne-au blocat. Nimeni nu s-a îmbătat vreodată pentru că a ajutat o bătrână să treacă strada sau pentru orice altă calitate bună pe care o are. Nu veți pierde acele bunuri când ați terminat acest proces, dar nu trebuie să fie analizate cu atenție, ci doar lucrurile rele.
Următorul punct este cât de mult să scriem? Ne spune să ne întoarcem prin viețile noastre și să fim amănunțiţi. Exemplul dat la pagina 65 este mai degrabă punctual, decât tip eseu. Se spune: „De obicei eram la fel de siguri ca acest exemplu:” Asta răspunde la această întrebare! Nu este nevoie de o poveste de viață.
A afla că alcoolul este doar un simptom este foarte interesant, dar puțin confuz. Ceea ce ajungem să aflăm este că pașii nu abordează simptomele, ci abordează problema. Alcoolul, drogurile, jocurile de noroc, cumpărăturile, orice pare a fi problema se dovedește a fi doar simptomul problemei. Pașii sunt proiectați să rezolve problema, nu simptomul. Dacă rezolvăm problema și ne recuperăm din ea atunci nu mai este niciun simptom. Nu vei avea un simptom al unei probleme dacă nu ai problema!
Cartea ne îndrumă să privim mai degrabă cauzele și condițiile decât problema. Al doilea paragraf de la pagina 64 spune; „Fiind convinși că sinele, manifestat în diverse moduri, a fost ceea ce ne-a învins, am considerat manifestările sale comune.” Deci, atunci când vorbim despre starea cauzei sau despre manifestările de sine, vorbim despre același lucru. Care sunt diferitele moduri în care sinele s-a manifestat în noi? Sau, dacă vreți, care sunt condițiile cauzei și care este exact cauza acelor condiții?
Prima manifestare a sinelui este resentimentele sau, dacă vrei, prima condiție a cauzei este resentimentele. A doua manifestare a sinelui este frica. A treia manifestare a sinelui este conduita mea sexuală, iar a patra manifestare a sinelui este răul pe care le-am făcut altora. Aceste manifestări ale sinelui sunt condiții ale cauzei mele. Cauza se găsește la pagina 62 paragraful 1; Egoism - egocentrism! Aceasta, credem noi, este rădăcina necazurilor noastre. Veți afla mult mai multe despre acest lucru pe măsură ce parcurgeți pașii patru și cinci.
12&12 explică cu măiestrie cele trei instincte de bază ale vieții. Studierea acestora va arunca multă lumină asupra procesului de la pasul 4, ar fi o nebunie să nu faceți acest lucru. Fiecare Problemă pe care ați avut-o vreodată, o aveți sau o veți avea este direct legată de unul, două sau toate cele trei instincte de bază. Aceste instincte sunt toate date de Dumnezeu și, prin urmare, sunt bune. Motivul pentru care Dumnezeu ne-a insuflat aceste instincte naturale este ca rasa umană să supravieţuiască.
1. Instinctul social – Toată lumea se naște cu dorința de a fi plăcut și respectat. Fără aceasta nu am avea nici respect sau grijă pentru alții. Ar fi o lume gen care pe care și ne-am omorî unul pe altul.
2. Instinctul de securitate – Toată lumea se naște cu dorința de a fi în siguranță și protejată. Fără aceasta nu am căuta hrană și adăpost și ne-am distruge existența.
3. Instinctul sexual - Cu toții ne naștem cu o dorință sexuală. Dacă sexul nu ar fi plăcut, nu am vrea să-l facem și fără acesta nu ne-am reproduce și, în cele din urmă, am înceta să mai existăm.
În Pasul patru vom vedea cum aceleași instincte naturale pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a supraviețui au fost folosite greșit și ne-au deformat. Ultimul paragraf de la pagina 64 ne oferă niște instrucțiuni pe care am descoperit că majoritatea oamenilor nu le fac niciodată. Aceasta este o greșeală uriașă care neagă marea iluminare. De fapt, cea mai mare creștere spirituală a mea a venit din inventarierea acestui lucru. Propoziţia spune; „Am enumerat oameni, instituții sau principii pe care am fost supărați.” Cuvântul principii este la care mă refer. Mulți oameni cred că aceasta este o alegere, „enumeră instituțiile sau principiile”. Nu este o chestiune de alegere, este o chestiune pe cine și de ce suntem supărați.
Un principiu este o morală, o valoare sau o convingere. Există două categorii principale în care se încadrează principiile. Primul îl vom numi „generic”, iar celălalt îl vom numi „personal”. Un principiu generic este unul pe care mulți oameni îl vor avea la fel sau similar. Tipul personal este doar atât – unul care este personal pentru tine. De exemplu: un principiu generic poate fi „bărbații nu plâng”, iar unul personal ar putea fi „cu cât mă culc cu mai multe femei, cu atât sunt mai bărbat”.
A petrece un timp gândindu-vă la morala, valorile și convingerile dvs. poate fi foarte plină de satisfacții. Acel exemplu de principiu personal pe care tocmai l-am dat a fost unul dintre cele mai mari mele când am intrat în abstinenţă. Când am ajuns la pasul 4, nu am avut resentimente împotriva acestei credinţe și nici nu am avut frică legată de aceasta. Am fost suficient de sincer să mă uit la asta și să văd cum mi-a deformat viața, așa că am știut că trebuie să fie pe lista mea de inventar. Nu contează dacă a fost pe lista mea de conduită sexuală, pe lista cu răul meu față de alții sau pe lista cu resentimente sau frici. Doar pune-l undeva și treci prin coloane cu el. Inventarierea principiilor este cel mai puternic inventar care există!
Apoi ajungem la începutul paginii 66; „La concluzia că alții au greșit, a fost cât de departe am ajuns vreodată cei mai mulți dintre noi.” Aici sugerează să aruncăm o privire asupra rolului pe care l-am jucat de fapt în orice scenariu particular la care ne uităm. Întărește și mai mult acest concept la pagina 67 al doilea paragraf, unde de fapt ne spune să scriem asta:
„Referitor din nou la lista noastră. Scotându-ne din minte greșelile pe care le-au făcut alții, ne-am căutat cu hotărâre propriile greșeli. Unde am fost noi egoiști, necinstiți, egocentrici și înspăimântați? Deși o situație nu fusese în totalitate din vina noastră, am încercat să ignorăm în totalitate cealaltă persoană implicată.
Unde eram noi de vina? Inventarul era al nostru, nu al celuilalt. Când ne-am văzut defectele, le-am enumerat. Le-am pus înaintea noastră în alb-negru. Ne-am recunoscut greșelile cu onestitate și am fost dispuși să clarificăm aceste lucruri.”
Am descoperit că, din moment ce voi scrie oricum asta, mi se pare mai ușor să îl privesc și să înțeleg dacă adaug doar o a patra coloană la cele trei pe care le am deja, în acest fel totul este în același loc pentru a arăta ca o diagramă. .
Al treilea paragraf de la pagina 66; „Ne-am întors la listă, pentru că aceasta deținea cheia viitorului. Eram pregătiți să o privim dintr-un unghi cu totul diferit.” Întrebarea aici este care este unghiul complet diferit? Următoarele două propoziții răspund că; „Am început să vedem că lumea și oamenii ei ne-au dominat cu adevărat. În această stare, faptele greșite ale altora, imaginate sau reale, aveau puterea de a ucide de fapt.” Ce înseamnă asta este că nu contează pe cine sunt supărat, nu contează ce mi-au făcut, nu contează ce a afectat în mine și nici măcar nu contează care a fost rolul meu. Ceea ce contează în acest moment este că am un resentiment, cine are dreptate sau a greșit nu mai este important. Resentimentul în sine devine o greşeală și trebuie să scap de el corect greșit sau indiferent. Imaginat sau real are puterea de a mă ucide și trebuie să plece.
Prin procesul de inventariere, constatăm că cele mai multe resentimente au dispărut până când terminăm al patrulea și al cincilea pas. Dacă încă mai avem unele care persistă, folosim rugăciunea de resentimente de la pagina 67. Mulți oameni vor merge la finalul cărții în povestea numită „Freedom From Bondage” (Eliberarea din robie). În această poveste, persoana descrie modul în care toate, cu excepția unuia (resentimente), au răspuns la tratamentul din Cartea Mare și apoi lectura vorbește despre rugăciunea pentru persoana respectivă timp de două săptămâni etc. etc.
Lecția de aici este că toate celelalte resentimente au dispărut făcând rugăciunea pentru resentimente de la pagina 67:
„L-am rugat pe Dumnezeu să ne ajute să le arătăm aceeași toleranță, milă și răbdare pe care am acorda-o cu bucurie unui prieten bolnav. Când o persoană a jignit, ne-am spus: „Acesta este un om bolnav. Cum pot să-i fiu de ajutor? Doamne ferește-mă de supărare. Facă-se voia Ta.”
Dacă mai aveți resentimente după acest proces, este util să vă uitați la partea dvs. și să-i cereți în continuare lui Dumnezeu să îndepărteze acest lucru de la voi. Rezultatul va fi ceea ce promite cartea:
„Evităm represaliile sau certurile. Noi nu am trata oamenii bolnavi în acest fel. Dacă o facem, ne distrugem șansa de a fi de ajutor. Nu putem fi de ajutor tuturor oamenilor, dar cel puțin Dumnezeu ne va arăta cum să avem o viziune bună și tolerantă față de fiecare.”
Aceasta ar trebui să încheie partea de resentimente a celui de-al 4-lea pas.
În continuare ne ocupăm de frică. Cartea spune că frica „Acest cuvânt scurt cumva atinge fiecare aspect al vieții noastre.” Majoritatea oamenilor înțeleg asta. Ultimul paragraf de la pagina 67; „A pus în mișcare șiruri de împrejurări care ne-au adus nenorociri pe care credeam că nu le merităm.” Primul paragraf de la pagina 68 face o afirmație interesantă. Susține că motivul pentru care avem frică este „pentru că încrederea în sine a eșuat”. Deci, atâta timp cât ne bazăm pe noi înșine, vom continua să trăim în frică.
Următorul paragraf sugerează; „Poate că există o modalitate mai bună – așa credem noi.” Centrul vieții noastre astăzi este acela de a nu ne baza pe noi înșine; „Pentru că acum suntem pe o altă bază; baza încrederii în Dumnezeu. Avem încredere în Dumnezeul infinit mai degrabă decât în sinele nostru finit.” Foarte interesant concept. Să vedem cum funcţionează de fapt.
Fiecare ființă umană își are limitele a ceea ce este capabil să fie și să facă. Acest lucru variază foarte mult în diferite zone, în funcție de diversitatea oamenilor. Indiferent, rămâne faptul că există o limită pentru cine ești și ce poți face. Avem un început și un sfârșit pentru capacitatea a ceea ce putem face și fi.
Dumnezeu este infinit în puterea Sa. Capacitatea lui nu poate fi măsurată. Nu există limită pentru ceea ce poate face sau fi Dumnezeu. Puterile noastre sunt limitate (finite), puterea lui Dumnezeu este nelimitată (infinită). Dacă ne bazăm pe noi înșine, vom depăși întotdeauna limitele a ceea ce suntem capabili să facem și să fim, prin urmare frica există. Dacă ne bazăm pe Dumnezeu nu vom depăși limitele a ceea ce suntem capabili să fim și să facem, prin urmare frica nu va exista. Fără Dumnezeu mă tem de ________ (completează spațiul liber). Cu Dumnezeu nu mă tem de nimic. Deci, ar fi sigur să spunem că frica există prin absența lui Dumnezeu. Dacă nu avem încredere și nu ne bazăm pe Dumnezeu, atunci avem încredere și ne bazăm pe noi înșine, iar încrederea în sine eșuează.
Al treilea paragraf de la pagina 68 demonstrează frumos acest lucru. Aceasta este rugăciunea noastră pentru frică. Vă sugerez să învățați cum să aplicați acest lucru în orice se întâmplă în viața voastră.
„Verdictul veacurilor este că credința înseamnă curaj. Toți oamenii de credință au curaj. Ei au încredere în Dumnezeul lor. Nu ne cerem niciodată scuze pentru Dumnezeu. În schimb, Îl lăsăm să demonstreze, prin noi, ce poate face El. Îi cerem să ne îndepărteze frica și să ne îndrepte atenția spre ceea ce El vrea să fim. Deodată, începem să depășim frica.” Veți obține rezultate imediate.
Acum să vorbim despre sex, să vorbim despre tine și despre mine... Îmi pare rău, nu sunt sigur dacă vom crește vreodată. Pe o notă mai serioasă, pagina 69 are zece întrebări în primul paragraf la care trebuie să se răspundă pentru fiecare nume de pe listă. Adevărul trist este că, dacă nu răspundem la aceste întrebări și nu facem coloanele despre asta, vom păstra repetând același comportament.
Când inventariem resentimentele, frica și răul făcut celorlalți, ne-am uitat la voința noastră (gândurile) și la viața noastră (acțiunile), dar inventarul sexual este diferit. Actul fizic nu este ceea ce privim, ci totul despre gândirea din spatele acțiunii. Cu alte cuvinte, nu este vorba despre cine este în patul meu, ci mai degrabă despre ce este în capul meu. Pagina 68, ultimul paragraf; „Acum despre sex. Mulți dintre noi aveam nevoie de o reparație acolo.” Este posibil să reparaţi un act sexual de ieri? Ce zici de acum o săptămână sau o lună sau în trecut? Desigur că nu. Nu există nicio reparaţie a unui act care este deja făcut, singurul lucru posibil este să îl priviți, să învățați din el și să nu îl faceți din nou. Reparaţia poate fi doar mentală pentru viitor. Cartea confirmă acest lucru la pagina 69;” În acest fel, am încercat să modelăm un ideal sănătos și care sună bine pentru viața noastră sexuală viitoare.” În acest inventar sexual, totul ține de mental, de ceea ce am în capul meu.
În mod normal, s-ar crede că, dacă te uiți la o întâlnire sexuală, aceasta are de-a face cu instinctul sexual, dar cel mai probabil nu este cazul. Cea mai mare parte a comportamentului tău sexual va fi mai mult despre celelalte două instincte de bază.
Ai făcut vreodată sex pentru a te simți mai bine? Sau poate să te simți parte din ceva sau cineva? Ați făcut vreodată sex doar pentru că toți ceilalți fac asta? Niciuna dintre aceste experiențe sexuale nu se referă la instinctul sexual. Sunt despre instinctul social. Ați făcut vreodată sex pentru bani sau droguri? Sau pentru a controla o situație sau o persoană? Ai trăit vreodată cu o persoană pe care cu adevărat nu ai iubit-o? Acest sex este totul despre instinctul de securitate nu are nimic de-a face cu instinctul sexual.
Acum despre lista daunelor aduse altora. Vrem să facem o listă cu toţi cei pa care i-am rănit. Avem o listă de resentimente, avem o listă de frici și avem o listă de comportament sexual. Este sigur că există unii pe lista celor pe care i-ați rănit, dar deja este inventariat. Ne petrecem ceva timp să ne gândim pe cine am fi putut răni, care nu se află pe celelalte 3 liste. Am încredere că vei găsi câte ceva. Faceți aceleași coloane pe care le-ați făcut pe cealaltă listă și al patrulea pas este finalizat.
Nu trebuie să pierzi timpul încercând să te gândești pe cine ești supărat sau de ce ți-e frică. Dacă ești supărat pe cineva și nu-ți amintești că ești supărat pe el, poți spune că nu ești cu adevărat supărat pe el. Scrieți ce vă vine în minte și nu vă faceți griji pentru ce nu. Oamenii pierd timpul încercând să-și amintească de ce le este frică sau pe cine sunt supărați. Dacă nu știi pe cine ești supărat este sigur să spui că nu ești cu adevărat supărat. Același lucru este valabil și pentru frică. Dacă îți amintești ceva mai târziu, poți oricând să-l inventariezi la al zecelea pas.
Există câteva greșeli comune pe care tocmai le-am menționat. Nu uita să faci rugăciunea ta de la Pasul trei de fiecare dată când te așezi să scrii. Doar faceți acest lucru, nu ar trebui să dureze săptămâni sau luni.
Din cartea:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu