Recăderile și Natura Umană
de William Duncan Silkworth
Acest articol este retipărit din numărul din ianuarie 1947 al revistei The Grapevine, deoarece pare la fel de actual și util acum ca și atunci. Regretatul Dr. Silkworth a fost timp de mulți ani șef medical la Spitalul Towns și Spitalul Knickerbocker din New York City, unde a tratat peste 40.000 de alcoolici, inclusiv Bill W. în ultimele etape ale alcoolismului activ al co-fondatorului. Unele dintre marile contribuții la AA făcute de „micul doctor care iubea bețivii” sunt descrise în cărțile „Alcoolicii Anonimi” și „AA Comes of Age”.
Misterul recăderilor nu este atât de profund, deoarece ele pot apărea oricând. În timp ce pare ciudat că un alcoolic, care și-a restabilit singur demnitatea printre semenii lui și continuă abstinent de ani de zile, să arunce brusc toată fericirea lui peste bord și să se regăsească din nou în pericol de moarte de înec în băutură, de multe ori motivul este simplu .
Oamenii sunt înclinați să spună, " este ceva specific alcoolicilor. Ei par a fi bine, dar în orice moment se poate întoarce la vechile lor obiceiuri. Niciodată nu poți fi sigur."
În mare măsură acestea sunt aberații. Alcoolicul este o persoană bolnavă. Sub metoda Alcoolicilor Anonimi el se face bine - adică, boala lui este stopată. Nu este nimic imprevizibil referitor la el, nu mai mult decât este ceva ciudat referitor la o persoană care a stopat diabetul.
Să fie clar, o dată pentru totdeauna, că alcoolicii sunt ființe umane. După care ne putem proteja inteligent împotriva celor mai multe recăderi .
Atât în cercurile profesionale și cât și laice, există o tendință de a eticheta tot ceea ce un alcoolic poate face ca "comportament alcoolic." Adevărul este, că este simpla natură umană .
Este foarte greșit să se ia în considerare oricare dintre trăsăturile de personalitate observate în dependenții de băutură ca proprii alcoolicului. Excentritățile emoționale și mentale sunt clasificate ca simptome ale alcoolismului doar pentru alcoolici, totuși aceleași excentrități pot fi găsite printre non-alcoolici de asemenea. De fapt, ele sunt simptome ale omenirii!
Desigur, alcoolicul se tinde să se gândească la el însuși ca diferit, cineva special, cu tendințe și reacții unice. Mulți psihiatri, medici, terapeuți si duc aceeași idee la extreme în analizele și tratamentul alcoolicilor. Uneori, ei fac un mister complicat a unei afecțiuni care se găsește în toate ființele umane, indiferent dacă ei beau whisky sau lapte bătut. Sigur, alcoolismul, ca orice altă boală, se manifestă într-un fel unic. Ea are o serie de particularități derutante care diferă de cele ale tuturor altor boli.
Totodată, oricare dintre simptomele și o mare parte din comportamentul alcoolismului sunt strâns conectate în paralel si chiar reproduse în alte boli.
Alunecarea este o recidivă! Este o recidivă care apare după ce alcoolicul s-a oprit să mai bea și a început metoda de recuperare a programului AA. Alunecările apar de obicei în primele stări ale înregimentării în AA a alcoolicului, înainte ca el să fi avut timp să învețe suficient tehnicile AA și filosofia AA să-i dea o bază solidă. Cu toate acestea, alunecările pot, de asemenea, să apară după ce un alcoolic care a fost membru al AA pentru mai multe luni sau chiar mai mulți ani, și este în acest fel, mai presus de toate, își găsește de multe ori o similitudine accentuată între comportamentul alcoolicului și cea a victimelor "normale" de alte boli.
Nimeni nu este surprins de faptul că recidivele nu sunt mai puțin frecvente printre bolnavii cu tuberculoză care au stopat-o. Dar aici este un fapt surprinzător - cauza este adesea la fel ca și cauza care conduce la alunecările alcoolicului.
Se întâmplă în acest fel: Când un pacient tuberculos s-a ameliorat suficient ca să fie eliberat din sanatoriu, medicul îi dă instrucțiuni atente pentru modul în care trebuie să trăiască când ajunge acasă.Trebuie ca el să bea mult lapte. Trebuie ca el să se abțină de la fumat. Trebuie ca el să respecte alte norme stricte.
Pentru primele câteva luni, probabil pentru câțiva ani, pacientul urmează instrucțiunile. Însă, în timp ce puterea lui crește și se simte pe deplin recuperat, el devine moale. S-ar putea să vină noaptea în care el decide că poate sta până la ora zece. Când face acest lucru, nu se întâmplă nimic nedorit. Curând el ignoră instrucțiunile date când a plecat de la sanatoriu. În cele din urmă el are o recidivă.
Același tragedie poate fi găsită în cazurile cardiace. După atacul de cord, pacientul este băgat într-un program strict de repaus. Speriat, el urmează în mod natural, cuminte, instrucțiunile mult timp. De asemenea, el se duce la culcare devreme, evită exerciții, cum ar fi urcatul pe scări, renunță la fumat, și duce o viață spartană.
În cele din urmă, vine o zi, după ce a avut senzația de bine pentru câteva luni sau câțiva ani, când simte că și-a recăpătat puterile, și-a revenit, de asemenea, din spaima lui. În cazul în care liftul este în reparație într-o zi, el urcă câte trei trepte deodată. Sau se decide să meargă la o petrecere - sau doar să fumeze un pic - sau să bea un cocktail sau două. Dacă nu urmează efecte grave după prima abatere de la programul riguros prescris, el poate încerca din nou, până când suferă o recidivă.
În ambele cazuri, cardiace și tuberculoză, actele care au dus la recidive au fost precedate de gândirea greșită. În fiecare caz pacientul se raționalizase dintr-un sentiment al realități periculoase. În mod deliberat se întorsese cu spatele de la înțelegerea faptului că a fost victima unei boli grave. El a devenit prea încrezător. A decis că nu mai trebuie să urmeze instrucțiunile.
Acum, aceasta este exact ceea ce se întâmplă și cu alcoolicul – alcoolicul care se abține, sau alcoolicul din AA, care are o alunecare. În mod evident, el decide să ia iar o băutură cu ceva timp înainte de a o lua de fapt. El începe să gândească greșit înainte de a se îmbarca de fapt, pe calea care duce la o alunecare..
Nu există nici un motiv a acuza alunecarea, comportamentul alcoolicului sau un al doilea atac de cord comportamentul cardiacului. Alunecarea ( recăderea) alcoolicului nu este un simptom al unei stări psihotice. Nu e nimic ciudat aici, chiar deloc. Pacientul pur și simplu nu a urmat instrucțiunile.
Pentru alcoolic, AA oferă instrucțiunile. Un factor vital, sau ingredient al componentei preventive, în special pentru alcoolic, este suportul emoțional.
Alcoolicul care învață unele dintre tehnicile sau aspectele practice ale AA, dar ratează filosofia sau spiritualul ar putea eșua din următoarele motive - nu pentru că el este alcoolic, ci pentru că este om. Normele și reglementările irită aproape pe oricine, deoarece acestea sunt restricționante, prohibitive, negative. Filosofia AA cu toate acestea, este pozitivă și oferă un amplu suport emoțional - o dorință continuuă de a urma instrucțiunile de bună voie.
În orice caz, psihologia alcoolicului nu este așa de diferită așa cum unii oameni încearcă să o facă. Boala are anumite diferențe fizice, da, iar alcoolicul are probleme specifice ale lui, poate, caz în care el a fost pus în defensivă și, prin urmare a dezvoltat frustrari. Dar, în multe cazuri, nu există nici un motiv mai mult să vorbim despre "mintea alcoolică" decât acela de a încerca să descriem ceva numit "mintea cardiacă" sau "mintea TB."(TB = tuberculoasă).
Cred că îi vom ajuta mai mult pe alcoolici dacă vom putea recunoaște mai întâi că el este în primul rând o ființă umană - suferind de natura umană.^^
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu