***
Trebuie să curățăm totul și să construim din nou, uneori de la zero. Și nu doar daunele exterioare. Există și haos interior. Suntem epave emoționale și, deși am putea să nu recunoaștem acest lucru, suntem distrusi moral și spiritual.
Descoperim rapid că a nu bea nu prea este un panaceu. Trebuie să facem ceva - "efortul necesar" - , sa depunem munca. La un moment dat mesajul ajunge prin faptul că problema noastră este mai mare decât sticla. Abstinenta fizică nu este suficientă. Avem o boală care este si mentala si emoțională și spirituală. Pentru a ne tamadui în toate cele patru zone, trebuie să facem anumiti Pași.
***
La început, dar de multe ori si mult timp după aceea, ne sustragem de la unii dintre acesti Pași. În mod evident, dorim să existe "o cale mai ușoară, mai blânda". Experiența spune că nu există, că "jumătățile de măsură nu ne-au adus nimic" și că trebuie să fim dispuși să mergem "pana in panzele albe", dacă dorim sa ne recuperam pe deplin. Ni se spune că trebuie să ne dedicăm complet unui program de acțiune care ne cere predarea absolută. Să ne angajăm într-un mod de viață care necesită onestitate riguroasă.
În scurt timp apare ideea că Cei 12 pași nu sunt despre cum să nu mai bem. Nu intenționează să ne învețe pe noi, alcoolicii, cum să renunțam la bautura si atat.
Nu ne arata cum sa nu murim,
ne arata cum sa traim!
ne arata cum sa traim!
Suntem incapabili să trăim acest nou mod dacă nu vom îndura o schimbare radicală pe plan intern. A realiza această schimbare este scopul pașilor. Și da, schimbarea este spirituală. Dacă urmăm cu atenție calea pe care o dau Pașii, nu putem eșua. Vom ajunge la o etapă în recuperarea noastră in care vom experimenta o trezire spirituală. Vindecati în spirit, vom fi vindecați în minte. Motivati de noul spirit din noi, vom încerca să purtăm acest mesaj ...
***
... și să practicăm aceste principii în toate domeniile vietii noastre.
Nu este ceea ce dorim, dar este ceea ce avem nevoie. În timp, mulți dintre noi se vor îndrăgosti de întregul model de viață pe care îl găsim în AA.
Transmiterea mesajului și practicarea principiilor este modul în care trăim noua noastră viață în recuperare.
Acest mesaj este că, urmare acestor Pași, am avut o trezire spirituală care ne-a transformat însăși ființa "revoluționand întreaga noastră atitudine față de viață, față de semenii noștri și față de universul lui Dumnezeu."
***
Principiile sunt precepte fundamentale care ne îndrumă calea în timp ce ne straduim să "trăim cu folos și umili in gratia lui Dumnezeu." Aceasta, recunoaștem în sfârșit, este adevarata noastra dorinta arzatoare.
Practicarea acestor principii în toate domeniile vietii noastre noastre este punctul culminant al celor 12 pași ai AA. Lucrăm la toți cei 12 pași și îi lucrăm zilnic în toate domeniile vieții noastre. În acest sens căutăm mai mult decât abstinenta fizică. Și încercăm să facem mai mult decât să transmitem un mesaj de abstinenta fizică altor alcoolici. Practicăm aceste principii în toate domeniile vietii noastre "astfel încât noi și cei ca noi să găsim recuperarea emoțională". Aceasta este ceea ce ne va permite să trăim cu folos, fericit și vesel.
***
O viață pe care să o împărtășim cu semenii noștri de pretutindeni. Uneori întreagul plan AA pare ca o "cerinta de sus", alteori ca un "ideal nobil, dar imposibil". Nu este nici una, nici alta. Functioneaza. Atât!
Este adevărat că, uneori, chiar și cei mai angajați dintre noi nu reușesc să practice principiile programului avand o bază consistentă. Dar aceasta nu este neapărat o problemă, atâta timp cât o astfel de practică este scopul nostru și continuăm să facem progrese în acest sens. Dificultatea se află în altă parte. Este o realitate a vieții AA că recuperarea fizică de una singura (a fi abstinent) va face mult pentru alcoolic ... mult, dar nu suficient.
***
Aceasta soluție parțiala are partea ei buna, dar poate avea si consecințe triste. Este originea problemei pe care mulți dintre noi o au în recuperare.
Odată ce suntem abstinenti și viața noastră începe să se îmbunătățească, există o tendință de a deveni mai destinsi în ceea ce privește programul. Ne simțim mulțumiți de progresul nostru și devenim satisfăcuți. "Dorinta noastră fierbinte" se estompează sau nu-i mai dam de capat. Reacționăm în diferite moduri la această tendinta comună de a ne odihni pe lauri. Unii pun la îndoială necesitatea de a lucra întregul program. Dacă lucrurile merg atât de bine, de ce trebuie să facem toti cei 12 pași? Asta este momentul în care se instalează programul "in doi pasi". Practicăm acea parte din pasul 1 care se refera la neputinta in fata alcoolului si acea parte din pasul 12 care se refera la transmiterea mesajului sub forma "exista o solutie" si reducem totul la faptul că am încetat să mai bem. Ramanem la formula pe care am auzit-o de la bun inceput: "nu bea și mergi la întâlniri". Încetam sa creștem!
Lucram
- Programul "in doi pasi" ?
- Pasii "de unul singur" ? sau
- Pasii "o singură dată" ?
***
... Alții merg pe altă cale. Sunt membri AA care recunosc ca au o problemă cu partea spirituală a programului. "Suntem abstinenti, nu? De ce avem nevoie de toate chestiile spirituale?" Evităm pașii cu componenta spirituala evidenta, așa-numitii Pași ai lui Dumnezeu: 2, 3, 6, 7 și 11. Încercăm să cârpim un fel de inventar, fara să devenim prea morali în privința lui. Cerem niste scuze generale pe ici, pe colo și spunem cât de rău ne pare. Unii dintre noi poate încearca să aprofundeze, lasand în același timp divinitatea la o parte.
Suntem genul de "auto-ajutorare" - de unul singur - și intenționăm să-l ținem pe Dumnezeu departe de programul "nostru".
Unii dintre noi poate nu ne opunem nici unuia dintre Pași sau lui Dumnezeu. Putem fi chiar sinceri în credințele noastre religioase sau spirituale. Am încercat din greu și credem sincer că am făcut toti Pașii. S-ar putea chiar să simțim că am avut o trezire spirituală, cel puțin de tip gradual. Cu siguranță nu ne considerăm a fi niste incuiati. Totuși, vine un moment în care ne dăm seama că ceva nu e în regulă. Lucrurile nu merg așa cum ne-am așteptat. Suntem de părere că lucrăm la program, dar într-un fel programul nu funcționează pentru noi. Suntem încurcați și descurajați. Putem intrerupe întâlnirile sau nu mai mergem de loc.
Dificultatea noastră constă în acea ultima expresie a pasului 12. S-ar putea să "lucrăm" Pașii, dar nu ii folosim pe deplin si în mod consecvent. În ciuda celor mai bune intenții și fără a fi neapărat conștienți de aceasta, nu practicăm principiile nici in totalitatea lor, nici în toate domeniile vietii noastre.
Această nerespectare a principiilor în toate domeniile vieții este ceea ce, cu bune intentii, au în comun cei ce lucreaza Pasii "de unul singur" și cei ce lucreaza Programul "in doi pasi", cu cei care lucreaza Pasii "o singură dată".
Rezultatul este acelasi: fara crestere spirituala, fara recuperare emoțională. Rămânem departe de a trăi viața pe care o promite AA și pe care o dorim.
Unii dintre noi plătesc un preț exagerat. Mai devreme sau mai târziu, realitatea se apropie de noi și nu suntem pregătiți să ii facem fata. Problemele nerezolvate se declanșează din nou. Lucrurile cu care ne-am luptat tot acest timp, de acasă sau de la locul de muncă, ies total de sub control. Căsătoria sau relația noastră romantică se destramă. Ne pierdem locul de muncă sau afacerea noastră falimenteaza. Dintr-o dată, ne confruntăm cu o criză financiară severă, nu ne putem plăti ipoteca sau chiria și suntem în pericol să ne pierdem locuința. Sau altfel, o persoană iubită este diagnosticată în mod neașteptat cu o boală gravă. Sau un accident tragic are loc, iar moartea incearca sa dea o lovitura.
Când se întâmplă aceste lucruri, mulți dintre noi se găsesc într-o situație foarte familiară. Lipsa de control si inabilitatea de a gestiona situatiile se întorc în viața noastră. Nu putem face față. Mulți dintre noi recidivează. Uneori bem; uneori recidiva este emoțională și facem totul, fără să bem. Unii dintre noi se intorc la intalniri; altii nu.
***
Aceia dintre noi care se întorc la AA descopera că soluția la problema noastră a fost acolo tot timpul. Ne reamintim ca, pur și simplu, trebuie să mergem pana la capat, sa nu mai cautam soluții parțiale. Devenim siguri că orice dezastru s-ar abate asupra noastra poate fi transformat in valori care vor aduce confort și ne vor ajuta să creștem dacă ne întoarcem cu fata catre Dumnezeu și lucrand principiile programului așa cum sunt prezentate în toti Pașii "devenim dispusi sa primim harul lui Dumnezeu care ne poate susține și întări în orice catastrofă." Acesta este mesajul de speranță al AA. Forțați din nou de circumstanțe, mulți dintre noi ne întoarcem în incaperile grupului cu o nouă determinare. Decidem să mai incercam o data, să cercetăm mai adânc.
Este posibil să schimbăm întâlnirile și să găsim un nou grup de acasă. Vrem să revedem experiența acelor alcoolici care sunt la inceput de drum, să studiem literatura și să ajungem la o înțelegere deplină a Pașilor. Vrem să știm cum funcționează cu adevărat și unde ne-am rătăcit. Cu Puterea superioara alaturi, începem să vedem că în Pasi există o mare înțelepciune spirituală și că nici măcar nu am început să zgândarim suprafața a ceea ce au de oferit. Ne dăm seama că nu am trecut niciodată de "grădinița noastră spirituală" și lucram din greu sa punem principiile să lucreze în viata noastra de zi cu zi.
Pasi și principii
Dacă vom "exersa aceste principii în toate domeniile vietii noastre", lucru care incununeaza lucrul cu Cei 12 pasi, într-adevăr prescripția AA pentru viața bună, trebuie să știm ce înseamnă această parte a pasului 12 si ce ne indeamna să facem. Când luăm în considerare această frază, majoritatea dintre noi tind să se concentreze asupra cuvântului "toate". Știm care sunt principiile și știm ce înseamnă domeniile vietii noastre. Ideea este să practicăm principiile în toate domeniile vieții noastre, nu doar la grup și nu doar în ceea ce privește problema noastră cu bautul.
Ce sunt aceste principii? Sunt bineinteles Pașii, dar nu numai. Mulți, dacă nu majoritatea dintre noi, se gândesc la "aceste principii" ca fiind sinonime cu "acești pași". Acesta este, la urma urmei, modul în care se găsește în textul pasului 12. În capitolul "Cum funcționează" Cartea Mare, "aceste principii" se referă direct la cei 12 pași exprimați. O astfel de echivalență între Pas și principiu este comună în literatura AA de baza.
Motivul este clar: de regulă, practicăm principiile prin lucrul cu pașii și, prin urmare, putem identifica unele cu celelalte.
***
Principiu derivă dintr-un cuvânt latin care înseamnă "primul" și denotă un adevăr, o lege, o regulă sau un standard de bază care formează fundamentul pe care sunt construite alte lucruri sau care guvernează funcționarea lor. Principiile sunt primele lucruri, ceea ce vine înainte, peste care vin celelalte lucruri. Conceptul se regaseste cel mai bine într-unul din sloganurile AA: "Primul lucru pe primul loc" (First things first) Aplicat la problema noastră referitoare la alcool, acest lucru ne spune că abstinenta (recuperarea) noastră are prioritate pentru că totul depinde de ea.
"Cireasa de pe tort" a Tradițiilor care ne sugereaza "sa plasam principiile inaintea personalităților" cuprinde acest concept. Ea ne spune că Comunitatea AA, la fel ca si programul, se bazează pe principii și că supraviețuirea și creșterea ei depinde de a nu permite problemelor de personalitate, care sunt marginale și trecătoare, să înfrunte acele principii care sunt centrale și durabile.
Poduri sau avioane sunt construite în conformitate cu anumite principii de inginerie și aeronautică, de exemplu. Dacă aceste principii nu sunt respectate, podul nu va rezista și avionul nu va zbura. Același lucru este valabil și pentru viața umană. Și ea are principiile sale. Dacă nu sunt urmate, viața nu funcționează și poate chiar să se dărâme sau să se prăbușească. Recunoaștem acest lucru despre acele aspecte ale vieții noastre care au de-a face cu sănătatea noastră fizică, dar mai puțin probabil facem acest lucru atunci când vine vorba de bunăstarea noastră emoțională și spirituală. Că există o ordine a vieții și că există principii care guvernează aceasta ordine sunt idei în mare măsură străine minții alcoolicilor activi. Haosul ne-a marcat viața. Am trăit ca reacție la instincte, sentimente, dorințe, obsesii, constrângeri și impulsuri - toate alimentate de voința proprie.
***
AA ne oferă principiile care ne lipsesc. Dacă practicăm aceste principii ca un mod de viață, obsesia pentru băutură va fi îndepărtată și vom putea trăi o viata completa, impacata si cu folos. Aceasta nu este o promisiune goală. Experiența nenumăraților alcoolici recuperati demonstrează că aceste principii funcționează. Ni se amintește acest de multe ori la întâlnirile la care participăm: "funcționează dacă lucrezi". Care este natura acestor principii care funcționează când totul a eșuat? Cartea 12&12 spune explicit inca de la inceput: cei 12 pași reprezintă un set de principii "spirituale prin natura lor". Această afirmație, că principiile programului sunt în mod fundamental spirituale, este repetată și susținută în toată Cartea cea mare și în 12&12. Cu toate acestea, nu este clar de ce este așa. Aceasta ne dă unora dintre noi motivul, mai ales dacă avem probleme cu partea spirituală a programului, să căutăm alternative.
Dacă trebuie să practicăm "aceste principii" și nu altele și dacă trebuie să le practicăm în întregime, ne-ar ajuta să știm în ce sens spune AA că sunt spirituale.
În primul rând, aceste principii au un scop spiritual: să ne conducă la o trezire spirituală, să ne deschida spiritul catre o relație cu Dumnezeu ca Putere superioara care ne poate reda sănătatea.
În al doilea rând, au o aplicare spirituală: reprezintă expresii practice ale voinței lui Dumnezeu pentru cum trebuie să trăim o viață in abstinenta în toate dimensiunile sale, avand in vedere ca au fost afectate caracterul, emoțiile și toate facultățile noastre date de Dumnezeu.
În al treilea rând, aceste principii sunt ghiduri pentru progresul spiritual continuu; ne dau îndrumări pe măsură ce ne dezvoltăm în linii spirituale în relația noastră cu Dumnezeu și cu semenii noștri.
În al patrulea rând, aceste principii nu pot fi practicate prin propria noastră putere, ci prin puterea lui Dumnezeu, acordată prin har. Spiritul lui Dumnezeu, care lucrează în spiritul nostru, ne permite să trăim aceste principii în lumea reală.
Pe măsură ce ajungem să acceptăm natura spirituală a principiilor programului, ne vedem schimbarea în moduri neașteptate. Începem să scapam de atitudini vechi și să vedem lucrurile într-o altă lumină, atrăgând mai mult inspirația noastră din lucrurile spiritului. Devenim mai conștienți de prezența lui Dumnezeu și de puterea lui care lucrează în noi. Suntem conștienți că facem lucruri pe care noi nu le putem face singuri.
Deprinderile formează coloana vertebrală a celor 12 pasi. Motivul este clar: de regulă, practicăm principiile prin lucrul cu pașii și, prin urmare, putem identifica unele cu celelalte.
***
Cartea mare și 12&12 folosesc cuvântul principiu pentru termeni și expresii care par să nu corespundă nici unui pas in particular. Unele dintre ele implică chiar Tradițiile. Există o relație funcțională între pași și principii, astfel încât acești termeni să nu poată fi considerați în mod corespunzător identici sau interschimbabili. Admițând neputința, facand un inventar, recunoscând greșelile, făcând reparatii, transmitand mesajul - aceste acte nu par principii în sine. Mai degrabă, principiile se află la rădăcină acestor acte, motivându-le, îndrumându-le și informându-le. Actele urmează aceste principii fundamentale. Ceea ce fac pașii este de a încorpora principiile. Pașii sunt ghiduri de acțiune, iar acțiunea se bazează pe anumite principii încorporate în ele. Fiecare pas implică practicarea nu numai a unuia, ci a mai multor principii interdependente. În plus, unele dintre aceleași principii sunt operaționale în mai mult decât un Pas, deși în moduri diferite, în conformitate cu obiectivul specific al Pasului. Când este vorba despre aplicarea acestor principii in stradaniile noastre, vom practica uneori unele dintre ele fără să le conectăm neapărat direct sau imediat la un pas.
De-a lungul traseului - și este un drum lung - cât de bine lucrăm Pașii depinde de cât de bine practicăm principiile ce decurg din ei. A lucra un pas pe deplin este de a practica toate principiile pe care le întruchipează. A practica aceste principii în toate domeniile vietii noastre este de a practica toate principiile din toti Pașii.
Acțiunea corectă depinde de principiile corecte. Trebuie să ne clarificam cu privire la ceea ce sunt ele, dacă vrem să le practicăm în mod eficient. Despre ce inseamna un principiu, în ciuda locului central pe care îl are acest concept in recuperare, rareori se vorbeste la grup. Vorbim despre lucrul la Pasi, rareori despre practicarea principiilor.
De-a lungul traseului - și este un drum lung - cât de bine lucrăm Pașii depinde de cât de bine practicăm principiile ce decurg din ei. A lucra un pas pe deplin este de a practica toate principiile pe care le întruchipează. A practica aceste principii în toate domeniile vietii noastre este de a practica toate principiile din toti Pașii.
Acțiunea corectă depinde de principiile corecte. Trebuie să ne clarificam cu privire la ceea ce sunt ele, dacă vrem să le practicăm în mod eficient. Despre ce inseamna un principiu, în ciuda locului central pe care îl are acest concept in recuperare, rareori se vorbeste la grup. Vorbim despre lucrul la Pasi, rareori despre practicarea principiilor.
Principiu derivă dintr-un cuvânt latin care înseamnă "primul" și denotă un adevăr, o lege, o regulă sau un standard de bază care formează fundamentul pe care sunt construite alte lucruri sau care guvernează funcționarea lor. Principiile sunt primele lucruri, ceea ce vine înainte, peste care vin celelalte lucruri. Conceptul se regaseste cel mai bine într-unul din sloganurile AA: "Primul lucru pe primul loc" (First things first) Aplicat la problema noastră referitoare la alcool, acest lucru ne spune că abstinenta (recuperarea) noastră are prioritate pentru că totul depinde de ea.
Dacă bem, probabil vom face daune grave și chiar vom pierde orice altceva avem: familia, casa, slujba, prietenii și, în unele cazuri, libertatea și chiar viata. Dacă punem locul de muncă pe primul loc și abstinenta pe al doilea, riscam sa le pierdem pe amandoua.
Nu este doar o chestiune de stabilire a priorităților. Prioritățile sunt importante și trebuie să le stabilim pentru a ne ordona obiectivele și activitățile. Dar, deși importante, prioritățile răspund, de obicei, considerentelor de utilitate pe o anumită perioadă de timp. Ele sunt în general relative, circumstanțiale, temporare, arbitrare, preferențiale și subiective. Principiile sunt în schimb obiective, permanente,
si universale. Ele vin pe primul loc, înainte de alte lucruri, nu doar din considerente secvențiale, de ordin de importanță, ci din cauză că sunt fundamentale. Ele ordonează nu numai activitatea vremelnica, ci și fundația vieții.
A nu bea nu este decât o prioritate, dar chiar daca este cea mai urgentă prioritate într-o anumită etapă a recuperării mele, va veni cu siguranță ziua când va apărea o prioritate și mai importantă, și o voi pune înaintea recuperarii, compromitându-mi abstinenta.
Poduri sau avioane sunt construite în conformitate cu anumite principii de inginerie și aeronautică, de exemplu. Dacă aceste principii nu sunt respectate, podul nu va rezista și avionul nu va zbura. Același lucru este valabil și pentru viața umană. Și ea are principiile sale. Dacă nu sunt urmate, viața nu funcționează și poate chiar să se dărâme sau să se prăbușească. Recunoaștem acest lucru despre acele aspecte ale vieții noastre care au de-a face cu sănătatea noastră fizică, dar mai puțin probabil facem acest lucru atunci când vine vorba de bunăstarea noastră emoțională și spirituală. Că există o ordine a vieții și că există principii care guvernează aceasta ordine sunt idei în mare măsură străine minții alcoolicilor activi. Haosul ne-a marcat viața. Am trăit ca reacție la instincte, sentimente, dorințe, obsesii, constrângeri și impulsuri - toate alimentate de voința proprie.
***
AA ne oferă principiile care ne lipsesc. Dacă practicăm aceste principii ca un mod de viață, obsesia pentru băutură va fi îndepărtată și vom putea trăi o viata completa, impacata si cu folos. Aceasta nu este o promisiune goală. Experiența nenumăraților alcoolici recuperati demonstrează că aceste principii funcționează. Ni se amintește acest de multe ori la întâlnirile la care participăm: "funcționează dacă lucrezi". Care este natura acestor principii care funcționează când totul a eșuat? Cartea 12&12 spune explicit inca de la inceput: cei 12 pași reprezintă un set de principii "spirituale prin natura lor". Această afirmație, că principiile programului sunt în mod fundamental spirituale, este repetată și susținută în toată Cartea cea mare și în 12&12. Cu toate acestea, nu este clar de ce este așa. Aceasta ne dă unora dintre noi motivul, mai ales dacă avem probleme cu partea spirituală a programului, să căutăm alternative.
Dacă trebuie să practicăm "aceste principii" și nu altele și dacă trebuie să le practicăm în întregime, ne-ar ajuta să știm în ce sens spune AA că sunt spirituale.
În primul rând, aceste principii au un scop spiritual: să ne conducă la o trezire spirituală, să ne deschida spiritul catre o relație cu Dumnezeu ca Putere superioara care ne poate reda sănătatea.
În al doilea rând, au o aplicare spirituală: reprezintă expresii practice ale voinței lui Dumnezeu pentru cum trebuie să trăim o viață in abstinenta în toate dimensiunile sale, avand in vedere ca au fost afectate caracterul, emoțiile și toate facultățile noastre date de Dumnezeu.
În al treilea rând, aceste principii sunt ghiduri pentru progresul spiritual continuu; ne dau îndrumări pe măsură ce ne dezvoltăm în linii spirituale în relația noastră cu Dumnezeu și cu semenii noștri.
În al patrulea rând, aceste principii nu pot fi practicate prin propria noastră putere, ci prin puterea lui Dumnezeu, acordată prin har. Spiritul lui Dumnezeu, care lucrează în spiritul nostru, ne permite să trăim aceste principii în lumea reală.
Pe măsură ce ajungem să acceptăm natura spirituală a principiilor programului, ne vedem schimbarea în moduri neașteptate. Începem să scapam de atitudini vechi și să vedem lucrurile într-o altă lumină, atrăgând mai mult inspirația noastră din lucrurile spiritului. Devenim mai conștienți de prezența lui Dumnezeu și de puterea lui care lucrează în noi. Suntem conștienți că facem lucruri pe care noi nu le putem face singuri.
DEPRINDERI SI CALITATI
Principiile se pot transpune in: deprinderi si virtuti. Împreună ele cuprind principiile vieții spirituale care guvernează relația noastră cu Dumnezeu și principiile vieții morale care reglementează relația noastră cu semenii noștri. Putem privi virtuțile ca pe scopuri sau idealuri, calități spirituale, trăsături ale caracterului și dispoziții mentale și emoționale la care aspirăm; iar deprinderile le putem privi ca mijloace prin care ne straduim sa le obtinem.
Acest lucru nu înseamnă că deprinderile și virtuțile sunt singurele principii care funcționează în AA, așa cum sunt prezentate în textele sale de bază. Mai sunt si altele si functioneaza si ele de asemenea. De exemplu "Primul lucru în primul rând" nu este doar un slogan, ci el însuși este un principiu-cheie al vieții spirituale.
Unii dintre noi preferă generalizarea, neclaritatea, imprecizia
Deprinderile se obtin prin invatare.
Obținerea de rezultate în orice domeniu necesită eforturi speciale de invatare, un set de metode, exerciții sau practici specifice.
Recuperarea în AA nu este diferită.
Deprinderile le putem aplica la două aspecte fundamentale ale vieții noastre: spiritualitatea și morala, adică relația noastră cu Dumnezeu și relația noastră cu ceilalți.
În viața morală, o deprindere poate insemna o formare sau la un set de practici care vizează promovarea unui model specific de comportament și trăsături de caracter în relațiile cu semenii.
În viața spirituală, o deprindere poate insemna o formare și o practică menită să aducă un model specific de comportament și trăsături de caracter în relația cu Dumnezeu.
Scopul este acela de a cunoaste voia lui Dumnezeu pentru noi, mai ales că afectează relațiile noastre cu ceilalți, și să ni se arate calea prin care să o facem. De aceea, avand in vedere ca relația noastră cu Dumnezeu este baza pentru relația noastră cu semenii, toate deprinderile, inclusiv latura morala, sunt considerate drept spirituale.
Cuvântul cunoscut prin care se face referire la cei 12 pași este "program". El conține tot ce este necesar pentru obtinerea deprinderilor: în primul rând ideea unei secvențe ordonate, metodice și intenționate de acțiuni care vizează atingerea unui set de abilități necesare pentru a atinge un obiectiv dorit. Ceea ce îi lipsește este o motivație înaltă, intenție deliberată, angajament, diligență și perseverență. Deprinderile formează coloana vertebrală a celor 12 pasi.
În AA, acestea constau în predare si acceptare, auto-examinare, confesiune, reparatii, rugăciune, meditație, serviciu. Toate acestea sunt, desigur, practici spirituale vechi, deși numele lor și modul în care sunt înțelese și aplicate pot varia. În istoria AA, învățăm că vin prin tradiția iudeo-creștină prin Grupul Oxford, mișcarea evanghelică modelată pe creștinismul din primul secol, care a influențat AA în etapele de formare.
Principiile se pot transpune in: deprinderi si virtuti. Împreună ele cuprind principiile vieții spirituale care guvernează relația noastră cu Dumnezeu și principiile vieții morale care reglementează relația noastră cu semenii noștri. Putem privi virtuțile ca pe scopuri sau idealuri, calități spirituale, trăsături ale caracterului și dispoziții mentale și emoționale la care aspirăm; iar deprinderile le putem privi ca mijloace prin care ne straduim sa le obtinem.
Acest lucru nu înseamnă că deprinderile și virtuțile sunt singurele principii care funcționează în AA, așa cum sunt prezentate în textele sale de bază. Mai sunt si altele si functioneaza si ele de asemenea. De exemplu "Primul lucru în primul rând" nu este doar un slogan, ci el însuși este un principiu-cheie al vieții spirituale.
Unii dintre noi preferă generalizarea, neclaritatea, imprecizia
atunci când este vorba despre pași, principii și cum funcționează AA. Vedem acest lucru ca pe o pastrare a personalitatii individuale si ca o libertate de a alege cum să lucrăm programul. Cu cât mai generic sau mai maleabil este un termen, cu atât mai mult îi putem da înțelesul nostru personal. AA face lucrurile astfel incat sa ne fie usor sa ne acomodam cu ele, chiar dacă ne spune că scopul principal al Cărții Mari este "A arăta alțor alcoolici cum ne-am recuperat."
Cu toate acestea, cuvintele contează. Sunt instrumentele care ne permit să gândim. Dacă acestea sunt generale și imprecise, așa va fi gândirea noastră. Daca nu respectăm claritatea și înțelegerea necesare, principiile vor rămâne vagi, iar practica noastră nu va avea o substanță, o coerență și o direcție.
Deprinderile și virtuțile se dezvolta pe măsură ce oamenii încearca să înțeleagă principiile care stau la baza comportamentului, gândirii și emoției umane și să aplice această înțelegere la întrebarea Care este scopul vietii si cum ajungem la el. Mai mult decât niste cuvinte, termenii întruchipează o bogată tradiție de gândire și practică care stă la baza unei mari părți a programului AA si de care putem continua să beneficiem în timp ce căutăm să înțelegem și să aplicăm aceste principii în procesul de recuperare.
Cu toate acestea, cuvintele contează. Sunt instrumentele care ne permit să gândim. Dacă acestea sunt generale și imprecise, așa va fi gândirea noastră. Daca nu respectăm claritatea și înțelegerea necesare, principiile vor rămâne vagi, iar practica noastră nu va avea o substanță, o coerență și o direcție.
Deprinderile și virtuțile se dezvolta pe măsură ce oamenii încearca să înțeleagă principiile care stau la baza comportamentului, gândirii și emoției umane și să aplice această înțelegere la întrebarea Care este scopul vietii si cum ajungem la el. Mai mult decât niste cuvinte, termenii întruchipează o bogată tradiție de gândire și practică care stă la baza unei mari părți a programului AA si de care putem continua să beneficiem în timp ce căutăm să înțelegem și să aplicăm aceste principii în procesul de recuperare.
DEPRINDERI
Deprinderile se obtin prin invatare.
Obținerea de rezultate în orice domeniu necesită eforturi speciale de invatare, un set de metode, exerciții sau practici specifice.
Recuperarea în AA nu este diferită.
Deprinderile le putem aplica la două aspecte fundamentale ale vieții noastre: spiritualitatea și morala, adică relația noastră cu Dumnezeu și relația noastră cu ceilalți.
În viața morală, o deprindere poate insemna o formare sau la un set de practici care vizează promovarea unui model specific de comportament și trăsături de caracter în relațiile cu semenii.
În viața spirituală, o deprindere poate insemna o formare și o practică menită să aducă un model specific de comportament și trăsături de caracter în relația cu Dumnezeu.
Scopul este acela de a cunoaste voia lui Dumnezeu pentru noi, mai ales că afectează relațiile noastre cu ceilalți, și să ni se arate calea prin care să o facem. De aceea, avand in vedere ca relația noastră cu Dumnezeu este baza pentru relația noastră cu semenii, toate deprinderile, inclusiv latura morala, sunt considerate drept spirituale.
Cuvântul cunoscut prin care se face referire la cei 12 pași este "program". El conține tot ce este necesar pentru obtinerea deprinderilor: în primul rând ideea unei secvențe ordonate, metodice și intenționate de acțiuni care vizează atingerea unui set de abilități necesare pentru a atinge un obiectiv dorit. Ceea ce îi lipsește este o motivație înaltă, intenție deliberată, angajament, diligență și perseverență. Deprinderile formează coloana vertebrală a celor 12 pasi.
În AA, acestea constau în predare si acceptare, auto-examinare, confesiune, reparatii, rugăciune, meditație, serviciu. Toate acestea sunt, desigur, practici spirituale vechi, deși numele lor și modul în care sunt înțelese și aplicate pot varia. În istoria AA, învățăm că vin prin tradiția iudeo-creștină prin Grupul Oxford, mișcarea evanghelică modelată pe creștinismul din primul secol, care a influențat AA în etapele de formare.
***
În AA, acestea constau în predare, auto-examinare, confesiune, reparatii, rugăciune, meditație, serviciu.
Dintre acestea, predarea si acceptarea reprezinta deprinderea fundamentală. Acest lucru este posibil în două moduri.
În primul rând, este deprinderea de bază a primilor trei pași (adesea numiți "pașii de predare si acceptare"), care stau la baza celorlalti nouă.
În al doilea rând, este deprinderea care sta baza fiecărei alte deprinderi. Fără predare si acceptare, nici o altă deprindere nu poate fi practicată pe deplin și nici un pas nu este lucrat pe deplin. Suntem niste rebeli si lucrul acesta ne blochează la fiecare pas. Predarea este deprinderea spirituală necesară, deprinderea care deschide ușa unei relații corecte cu Dumnezeu, care la rândul ei face posibilă o relație corectă cu semenii.
Astfel, călătoria noastră prin Pași este un proces continuu și aprofundat al predării de sine.
Pasul 1 în predare este admiterea neputinței noastre de a controla băutul și de a ne gestiona viața.
La început această acceptare nu se ridică la nivelul unei deprinderi, avand in vedere ca deprinderea este pana la urma o alegere. În schimb, ne este forțata de circumstanțe. Dar, pe măsură ce continuăm să ne recuperăm, admiterea neputinței începe să depășească problema noastră cu alcoolul și astfel aplicam acceptarea in toate domeniile vietii noastre noastre. Atunci începem să practicăm predarea si acceptarea ca deprinderi, iar Pasul 1 devine în orice moment și în toate situațiile primul pas indispensabil.
În Pasul 2 continuăm sa cedam din dorinta de putere si control prin predarea necredinței care ne separă de o Putere superioara noua înșine ce ne poate readuce la sănătate.
În Pasul 3 luăm o decizie să predăm totul lui Dumnezeu, voința și viata.
Celelalte deprinderi cresc din acest proces de predare și devin operaționale printr-unul sau mai mulți pași specifici.
Autoexaminarea (autocunoasterea, autoevaluarea) este deprinderea pe care o practicăm atunci când facem un inventar personal în Pasul 4 și facem o listă de defecte de caracter și de persoane pe care le-am rănit;
Când, în Pasul 6, revizuim lista noastră de defecte și ne pregătim pentru a le îndeparta;
Și când, la Pasul 8, facem lista celor pe care i-am rănit și, în pregătirea pentru Pasul 9, luăm serios în considerare lucrurile despre noi care au provocat astfel de rău, repetând acest proces pe măsură ce continuăm să facem inventarul în Pasul 10.
Ne angajam în confesiune atunci când recunoaștem natura exactă a greșelilor noastre în Pasul 5, când recunoaștem altora la Pasul 9 daunele pe care le-am provocat atunci când am băut și când, după ce am recăzut din nou în greseli in abstinenta, recunoaștem cu promptitudine în Pasul 10, persoanei pe care am rănit-o, lui Dumnezeu și noua înșine. Mărturisirea pur și simplu înseamnă a admite și este sinonimă cu recunoașterea sau dezvăluirea greșelilor noastre. Nu are conotații religioase în AA.
Pe lângă mărturisire, Pașii 9 și 10 implică de asemenea deprinderea reparatiilor, astfel încât să căutăm nu numai să recunoaștem, ci și să indreptam, să dăm înapoi sau să restaurăm ceea ce am luat de la alții, lucrurile tangibile și intangibile și să ne reparăm relațiile cu ei printr-un act de reconciliere.
Rugăciunea ca deprindere este lucrarea din Pasul 3, unde ne oferim lui Dumnezeu; din Pasul 7, unde cerem sa fim eliberati de neajunsurile si slabiciunile noastre; si de la Pasul 11, unde cerem cunoașterea și puterea, pe măsură ce căutăm să facem voia lui Dumnezeu.
Dar putem lucra rugăciunea și în alti Pași. Vor fi momente când îl vom cere lui Dumnezeu să ne ajute să acceptăm neputința noastră în Pasul 1, să ne "ajute necredinței" noastre în Pasul 2 („Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!"), să ne ajute să devenim dispuși, sa avem bunavointa, la Pasul 3. Când rugăciunea ne îndrumă autoexaminarea la Pasul 4, este probabil să devenim mai amanuntiti și mai fara frica, pentru că este un contact conștient cu Dumnezeu, care face din inventar o practica spirituala și nu doar un exercițiu intelectual de autoanaliză sau o introspecție morbidă condusă de vinovăție.
Același lucru este valabil și pentru mărturisire în Pașii 5, 9 și 10, în care rugăciunea ne poate ajuta să eliberăm frica si sa fim absolut deschisi în recunoașterea greșelilor noastre.
În ceea ce privește reparatiile, făcându-ne obiceiul de a ne ruga - pentru noi înșine și pentru persoana fata de care vrem sa indreptam lucrurile - nu poate decât să ne ajute in eforturile noastre de vindecare a rănilor și a reapropierii.
Meditația, în timp ce apare pentru prima dată în Pasul 11, este un însoțitor al rugăciunii și, pe măsură ce creștem spiritual, învățăm să practicăm această deprindere în orice pas, ori de câte ori căutăm sfatul lui Dumnezeu. Ca și în cazul rugăciunii, contactul conștient prin reflecție, contemplare sau meditație ne poate ajuta să ajungem în cadrul spiritual adecvat, astfel încât să putem examina neajunsurile noastre, daunele pe care le-am făcut, si sa facem reparatiile de care avem nevoie pentru a ne elibera de frică, de furie, resentimente și alte obstacole emoționale care apar atunci când încercăm să actionam fără îndrumarea lui Dumnezeu.
***
Serviciul este deprinderea pe care o practicăm în Pasul 12, unde dăruim ce am primit. Împărtășim mesajul de recuperare altor alcoolici și, prin comportamentul nostru în toate domeniile vieții noastre, mărturisim puterea iubirii lui Dumnezeu de a schimba viețile, ajutând să aducem tamaduire și speranță.
Un rol important aici este deprinderea de a fi in Comunitate, apartenenta. Practicăm aceasta deprindere când ne întâlnim ca un grup de împărtășire. Aceasta apartenență vizează mai mult decât să ne impartasim experienta sau să ne oferim voluntariatul. Obiectivul este acela de a contribui la construirea unei anumite relații între membrii grupului, o rudenie spirituală sau o prietenie chiar. În construirea acestei relații, o altă deprindere, deja legată de Pașii 5, 9 și 10, intră în joc, și aceasta este deprinderea confesiunii. Împărtășim slăbiciunile sau neajunsurile noastre și speranțele noastre pentru recuperare și creștere și, așa cum si ceilalti identifică și împărtășesc în același spirit, aparteneta noastră se adâncește. În aceste momente de mărturisire sinceră, adesea punctate de durere nedescărcată, mulți dintre noi simt prezența lui Dumnezeu în încăperile AA.
Așa cum este cu rugăciunea și meditația, vedem și cu serviciul și deprinderile asociate ale mărturisirii și apartenentei, că este caracteristic deprinderilor să interacționeze și să se construiască una pe alta pe parcursul Pașilor.
O mărturisire a naturii exacte a greselilor noastre poate fi la fel de importanta si amanuntita ca și auto-examinarea și inventarul pe care se bazează. Nu putem renunța la neajunsurile noastre în Pasul 7 dacă nu am pus bazele prin predare în Pașii anteriori și, venind la Pasul 6, am abandonat orice rezistență față de voința lui Dumnezeu. Și numai când suntem pe deplin pregătiți să ne predăm greșelile, suntem cu adevărat pregătiți să facem reparatiile pentru greșelile pe care le-am făcut, la Pasii 8, 9 și 10. La Pasul 12, toti Pașii și toate deprinderile dobandite se reunesc in cautarile noastre de a trai o viață de integritate spirituală și să practicăm principiile în tot ceea ce facem.
Aceste practici devenite deprinderi explică faptul că nici unul dintre Pașii AA nu este o propoziție care emite o idee unică, menită a fi luată o singură dată sau ocazională sau întâmplătoare. Deprinderile care se află în spatele lor sunt menite să fie practicate în mod regulat și aplicate tuturor aspectelor vieții noastre cu angajament si cu un scop. În acest proces, Pasii nu mai par a fi niste "comenzi de sus", iar în timp deprinderile devin obiceiuri spirituale, un mod natural de viață progresiv. Ne predăm și ne dăruim cu mai multă ușurință și mai multă grație. Ne examinăm conștiința zilnic și suntem imediat dispusi sa admitem greșelile și sa facem reparatii. Căutăm contactul conștient și voința lui Dumnezeu în mod constant, adoptam simbolul camilei in AA si ne asezam în genunchi dimineața și inainte de culcare seara în rugăciune și meditație și ne reconectam la intervale regulate în cursul zilei. Dăm mai departe gratis ce am primit și împărtășim liber. Ne angajăm cu ceilalți și participăm cu plăcere la lucrurile care ne aduc laolalta pentru binele comun.
VIRTUTILE
(calități spirituale)
Dar doar deprinderile, ele singure, nu vor realiza toate aceste lucruri. Ele sunt mijloace sau canale. Prin ele practicăm cel de-al doilea set de principii încorporate în Pași. Acestea sunt virtuțile (calitățile spirituale). La fel ca principiile și pașii, deprinderile și virtuțile sunt, de asemenea, uneori îmbinate în AA. Acest lucru rezultă în parte din faptul că practica unei virtuți necesită deprindere în sensul unui efort consistent și repetat. subtilitatea vine din faptul ca deprinderile și virtuțile sunt strâns legate și interdependente. Împărtășesc scopurile comune. Ambele sunt ordonate relației noastre cu Dumnezeu și cu semenii. Ambele încearcă să continue o transformare spirituală care aduce o schimbare în caracter și în altura emoționala și in modelele de comportament. Dar, în timp ce deprinderile urmăresc să efectueze această schimbare indirect, prin practicarea anumitor actiuni (auto-examinare, mărturisire, reparatii etc) care rămân externe pentru noi, virtuțile urmăresc să facă asta direct, prin practica anumitor acte care înrădăcinează in noi calități interioare specifice, corespunzator faptelor și manifestarilor exterioare. Autoxaminarea, acceptarea și indreptarea greselilor sunt activități care necesită anumite calități interioare, dacă vrem sa obtinem scopul scontat și efect maxim. Când este condusa de aceste calități, practica repetată a activităților are efectul de a grava adânc calitățile în noi, astfel încât, în timp, ele devin tipurile de obiceiuri interioare pe care le numim trăsături de caracter.
În timp ce sunt complementare, deprinderile și virtuțile nu sunt echivalente. Deprinderile sunt activități, virtuțile sunt trasaturile lor motivaționale. Deprinderile implică acte externe, virtuțile includ calitățile lor interne. Deprinderile sunt ceea ce facem, virtuțile sunt cum le facem. Virtuțile sunt obiceiuri interioare sau trăsături de caracter, iar în recuperare le dobândim în procesul de practicare a acestora în cadrul deprinderilor. Practicam virtuțile, care se pot înrădăcina în noi, devenind o parte integrantă a caracterului nostru, făcându-ne să gândim, să simțim și să acționăm în mod adecvat.
Pe masura ce se intâmpla asta, practica noastră în deprinderi devine progresiv mai bună și, în timp, virtuoasă, adică în deplină concordanță cu obiectivele lor și pe deplin capabile să le realizeze.
***
Virtuțile cuprind un grup de activități care, în recuperarea timpurie, sunt orientate către obiectivele imediate de a rămâne abstinenti, de a face "curățenie" și de a-i ajuta pe alți alcoolici, dar care, în recuperarea ulterioară, sunt capabile să cuprinda o gamă mai largă de activități pe măsură ce încercăm să practicăm principiile în toate domeniile vieții. Avem capacități înnăscute pentru o multitudine de activități. La modul general, avem capacitatea de a gândi, de a ne imagina, de a crede, de a ne simți și de a acționa. Din acestea provin grupuri mai mari de capacități, cum ar fi învățarea, munca, creația, comunicarea, luarea deciziilor, relaționarea cu ceilalți și cu Dumnezeu. Aceste capacități sunt exercitate în situații diferite și in circumstanțe diferite. Din perspectiva spirituală, care este preocuparea AA primară, ele au ca scop final prosperitatea și fericirea individului.
Avem libertatea de a folosi aceste capacități bine pentru a atinge binele intenționat sau le putem folosi în mod necorespunzător și nu-și vor atinge scopul, aducand rău si prejudicii. Modurile obișnuite prin care folosim aceste capacități pentru bine le numim virtuți și le acordăm nume specifice functie de activitățile în care sunt exercitate. Modurile obișnuite în care ne îndepărtăm de scopul dorit și
O listă a principalelor virtuți, numite în cele două texte de bază ale AA, in ordine alfabetică: acceptarea, compasiunea, considerația, curajul, curtoazia, discreția, credința, iertarea, generozitatea, blândețea, recunoștința, armonia, onestitatea, speranța, umilința, integritatea, bucuria, dreptatea, bunătatea, iubirea, mila, moderatia, modestia, mintea deschisa, răbdarea, pacea, perseverența, prudența, seninatatea, simplitatea, sinceritatea, temperanța, toleranța, încrederea, înțelegerea, bunavoința și înțelepciunea.
Putem asocia mai multe dintre ele cu diferiti pași: umilința cu Pașii 1 și 7; mintea deschisa și speranța cu Pasul 2; bunavoința, acceptarea, seninatatea, curajul și înțelepciunea cu Pasul 3. Credința se poate conecta cu pașii 2, 3, 6, 7 și 11; iertarea cu pașii 8, 9 și 10. Și putem asocia onestitatea, una dintre cele mai frecvent menționate virtuți în program, cu un număr de pași, inclusiv Pașii 1, 2, 4, 5, 6 și 8, 9 și 10. Recunostinta, bucuria si iubirea sunt toate virtuti pe care le putem lega cu Pasul 12.
Legarea virtuților de deprinderile care sunt încorporate în Pași poate să nu fie la fel de ușoară, dar nu putem sa nu observam că predarea cere umilință; auto-examinarea, mărturisirea și reparatiile cer onestitate sau ca rugăciunea cere credință.
Deprinderile și virtuțile sunt "ce" și "cum" pentru Pasi. Acest lucru se reflectă într-un acronim familiar, care reprezintă trei dintre virtuțile de pe lista noastră, virtuți considerate pe scară largă indispensabile pentru recuperare: onestitate, deschidere, bunavointa (HOW). Dacă nu avem aceste trei, chiar și în forma lor cea mai rudimentară, șansele noastre de a deveni abstinenti sunt practic zero. Dacă nu le facem să crească pe acestea, precum si restul virtuților, șansele noastre de abstinenta emoțională sunt la fel de neglijabile.
Să dezvoltam aceste calitati și să putem lucra pașii și să practicăm pe deplin principiile în tot ceea ce facem, trebuie să ne avem grija de ele, să știm ce sunt, cum sunt dobândite și cum funcționează în tandem cu deprinderile pentru a continua recuperarea noastră.
Când precizăm că onestitatea, mintea deschisa și bunavoința sunt principii, spunem de fapt că acestea sunt mai mult decât calități sau orice nume pe care le atribuim în mod convențional acestora. Spunem că sunt primele lucruri, lucrurile care formează fundamentarea programului de recuperare și care guvernează funcționarea acțiunilor pe care le întreprindem prin Pași. Pașii se bazează pe aceste principii și nu vor funcționa corespunzător fără ele.
Când definim în continuare aceste trei principii ca virtuți, vorbim de asemenea despre mai mult decât calități, valori, puncte forte sau valori, chiar dacă sunt toate acestea. Vorbim despre obiceiurile interioare ale minții și ale inimii, despre trăsăturile caracteristice care sunt esențiale pentru practica deprinderilor, care la rândul lor faciliteaza dobândirea lor, oferind un cadru spiritual pentru practica lor consecventă. Deprinderile depind de virtuți și nu vor da roade fără ele. Fără a crește în virtutea onestității dincolo de minimul necesar pentru a recunoaște că suntem neputincioși față de alcool, nu putem progresa în practicarea deprinderii de autoexaminare la Pasul 4, de mărturisire în Pasul 5, de reparatii în Pasii 9 și 10. Și fără o asemenea creștere și progres, nu putem continua să schimbăm și să atingem abstinenta deplină.
Virtuțile ne permit să continuăm să creștem pe linii spirituale in recuperare, pentru că ele formează modul în care gândim și simțim și, prin urmare, cum acționăm. Dau formă atît caracterului si comportamentului nostru, cît și emotiilor noastre.
Ca principii de recuperare, virtuțile guvernează folosirea capacităților noastre la maximum pentru o gamă largă de activități.
***
Aruncam privire mai atentă la ceea ce înseamnă caracterul și moralitatea. Caracterul descrie modalitățile obișnuite de a fi ale unei persoane, prin care se distinge sau identifică acea persoană.
Virtuțile cuprind un grup de activități care, în recuperarea timpurie, sunt orientate către obiectivele imediate de a rămâne abstinenti, de a face "curățenie" și de a-i ajuta pe alți alcoolici, dar care, în recuperarea ulterioară, sunt capabile să cuprinda o gamă mai largă de activități pe măsură ce încercăm să practicăm principiile în toate domeniile vieții. Avem capacități înnăscute pentru o multitudine de activități. La modul general, avem capacitatea de a gândi, de a ne imagina, de a crede, de a ne simți și de a acționa. Din acestea provin grupuri mai mari de capacități, cum ar fi învățarea, munca, creația, comunicarea, luarea deciziilor, relaționarea cu ceilalți și cu Dumnezeu. Aceste capacități sunt exercitate în situații diferite și in circumstanțe diferite. Din perspectiva spirituală, care este preocuparea AA primară, ele au ca scop final prosperitatea și fericirea individului.
Avem libertatea de a folosi aceste capacități bine pentru a atinge binele intenționat sau le putem folosi în mod necorespunzător și nu-și vor atinge scopul, aducand rău si prejudicii. Modurile obișnuite prin care folosim aceste capacități pentru bine le numim virtuți și le acordăm nume specifice functie de activitățile în care sunt exercitate. Modurile obișnuite în care ne îndepărtăm de scopul dorit și
le folosim nesanatos sunt numite vicii sau, în termeni AA, deficiențe sau defecte de caracter și poartă denumiri distincte asociate activităților lor respective. Am întâlnit aceste nume în întreaga Carte Mare și în 12&12, dar, deși le recunoaștem pe cele care denotă deficiențe sau defecte ale caracterului, rareori recunoaștem numele care desemnează virtuțile ca atare, deoarece virtutea nu face parte din Lexiconul AA. Dar virtuțile vorbesc în mod corespunzător ceea ce desemnează celelalte denumiri și trebuie să le participăm la fel de mult cât trebuie să fim atenți la defectele caracterului, deoarece ele formează două fețe ale aceleiași monede.
Putem asocia mai multe dintre ele cu diferiti pași: umilința cu Pașii 1 și 7; mintea deschisa și speranța cu Pasul 2; bunavoința, acceptarea, seninatatea, curajul și înțelepciunea cu Pasul 3. Credința se poate conecta cu pașii 2, 3, 6, 7 și 11; iertarea cu pașii 8, 9 și 10. Și putem asocia onestitatea, una dintre cele mai frecvent menționate virtuți în program, cu un număr de pași, inclusiv Pașii 1, 2, 4, 5, 6 și 8, 9 și 10. Recunostinta, bucuria si iubirea sunt toate virtuti pe care le putem lega cu Pasul 12.
Legarea virtuților de deprinderile care sunt încorporate în Pași poate să nu fie la fel de ușoară, dar nu putem sa nu observam că predarea cere umilință; auto-examinarea, mărturisirea și reparatiile cer onestitate sau ca rugăciunea cere credință.
Deprinderile și virtuțile sunt "ce" și "cum" pentru Pasi. Acest lucru se reflectă într-un acronim familiar, care reprezintă trei dintre virtuțile de pe lista noastră, virtuți considerate pe scară largă indispensabile pentru recuperare: onestitate, deschidere, bunavointa (HOW). Dacă nu avem aceste trei, chiar și în forma lor cea mai rudimentară, șansele noastre de a deveni abstinenti sunt practic zero. Dacă nu le facem să crească pe acestea, precum si restul virtuților, șansele noastre de abstinenta emoțională sunt la fel de neglijabile.
Să dezvoltam aceste calitati și să putem lucra pașii și să practicăm pe deplin principiile în tot ceea ce facem, trebuie să ne avem grija de ele, să știm ce sunt, cum sunt dobândite și cum funcționează în tandem cu deprinderile pentru a continua recuperarea noastră.
Când precizăm că onestitatea, mintea deschisa și bunavoința sunt principii, spunem de fapt că acestea sunt mai mult decât calități sau orice nume pe care le atribuim în mod convențional acestora. Spunem că sunt primele lucruri, lucrurile care formează fundamentarea programului de recuperare și care guvernează funcționarea acțiunilor pe care le întreprindem prin Pași. Pașii se bazează pe aceste principii și nu vor funcționa corespunzător fără ele.
Când definim în continuare aceste trei principii ca virtuți, vorbim de asemenea despre mai mult decât calități, valori, puncte forte sau valori, chiar dacă sunt toate acestea. Vorbim despre obiceiurile interioare ale minții și ale inimii, despre trăsăturile caracteristice care sunt esențiale pentru practica deprinderilor, care la rândul lor faciliteaza dobândirea lor, oferind un cadru spiritual pentru practica lor consecventă. Deprinderile depind de virtuți și nu vor da roade fără ele. Fără a crește în virtutea onestității dincolo de minimul necesar pentru a recunoaște că suntem neputincioși față de alcool, nu putem progresa în practicarea deprinderii de autoexaminare la Pasul 4, de mărturisire în Pasul 5, de reparatii în Pasii 9 și 10. Și fără o asemenea creștere și progres, nu putem continua să schimbăm și să atingem abstinenta deplină.
Virtuțile ne permit să continuăm să creștem pe linii spirituale in recuperare, pentru că ele formează modul în care gândim și simțim și, prin urmare, cum acționăm. Dau formă atît caracterului si comportamentului nostru, cît și emotiilor noastre.
Ca principii de recuperare, virtuțile guvernează folosirea capacităților noastre la maximum pentru o gamă largă de activități.
***
Aruncam privire mai atentă la ceea ce înseamnă caracterul și moralitatea. Caracterul descrie modalitățile obișnuite de a fi ale unei persoane, prin care se distinge sau identifică acea persoană.
Ca trăsătură de caracter, o virtute este o calitate gravată în sinele nostru, un semn distinctiv care este inscripționat în noi prin acțiunea repetată în situații date până când acțiunea devine obișnuită și se face spontan și automat ori de câte ori aceste situații apar.
Ca trăsături morale, virtuțile privesc modul în care ne trăim viețile. Prin urmare, Pasul 4 solicită un inventar moral, o examinare a acelor calități din noi, care prin obiceiuri au guvernat modul în care am trăit atunci când am băut. Moralitatea este un cuvânt care pe alcoolic nu îl interesează în mod deosebit. De exemplu, tindem să o asociem cu interdicții asupra comportamentului sexual.
Când vorbim in AA despre a trăi o viață fara bautura, vorbim nu numai despre trăirea unei vieți eliberate de alcool sau despre faptul că putem avea succes in diferitele obiective demne, dar lumești pe care le putem stabili pentru noi înșine. Vorbim despre existența unei vieți morale, despre evitarea de a ne rani pe noi si pe ceilalti, despre a face bine și a evita răul, despre a urmări cele mai bune și cele mai înalte standarde în relațiile noastre și în tot ceea ce facem.
Noi, alcoolicii, știm mai bine decât majoritatea oamenilor că acesta este adevărul simplu și gol-golut. La urma urmei, am încercat calea noastră și nu a funcționat. Datorită abuzului de alcool, am insistat adesea asupra unui drept absolut de a determina ce e bine si ce e rău pentru noi înșine. Așa am jucat rolul lui Dumnezeu.
Când recunoaștem că suntem neputincioși in fața alcoolului, facem primul pas spre a admite ceva infinit mai profund: că nu suntem noi Dumnezeu. Asta deschide calea catre a lua decizia finala pe care se bazează recuperarea noastră: să ne predam în totalitate.
Din această predare crește dorința de a căuta și de a face voia lui Dumnezeu. Treptat, ajungem să recunoaștem că binele și răul nu sunt decizii ale voinței noastre individuale, ci a unui Dumnezeu care ne-a creat și care, prin urmare, știe ce funcționează și ce nu funcționează pentru noi ca ființe umane. Când ne rugăm pentru cunoașterea voinței lui Dumnezeu pentru noi, ne rugăm ca Dumnezeu să ne facă cunoscut în primul rând voia lui morală pentru noi, cum trebuie să ne comportăm, cum trebuie să trăim, dacă ne dorim să găsim fericirea. Și pentru că nu putem face voia Lui pe cont propriu, ne rugam sa ne dea puterea de a face acest lucru.
Acesta este motivul pentru care, în AA, virtuțile, ca și deprinderile, sunt de natură spirituală în esență, la fel ca soluția pentru problema noastră de băut, precum și întregul program de recuperare.
Virtuțile morale care animă Pașii sunt calități sau atribute care marchează caracterul uman, in conformitate cu voia lui Dumnezeu. A fi virtuos înseamnă a întrupa voia lui Dumnezeu în mine și a o trăi în comportamentul meu de zi cu zi. Pe măsură ce cresc în virtute, tot așa cresc în spirit, în caracter și în viața bună și fericită. Acest proces nu funcționează decât dacă particip cu bunavointa.
Prin urmare, în AA nu ne referim la partea "ce trebuie", la ce "ar trebui" să facem și cum "trebuie" să trăim. Asta sună ca o predica și știm că invită la rebeliune. De aceea, AA se fereste de acest "trebuie". Ne concentrăm asupra a ceea ce funcționează, asupra a ceea ce ne permite să trăim bine în recuperare, după cum arată experiența extrasa din principii și evidentiata in incaperile de intalniri.
Caracterul nostru este rezultatul alegerilor noastre morale, al alegerilor sanatoase sau nesanatoase pe parcursul vieții: pe măsură ce acționăm din nou si din nou, așa vom deveni. Caracterul virtuos necesită alegeri virtuoase. Pentru a dobândi o virtute, am face bine să o practicăm, să o cultivăm și să o crestem.
Putem efectua acte aleatoare de bunătate, pentru a obtine o virtute, fără a deveni oameni buni. Pentru a obține această virtute, faptele noastre de bunătate nu pot fi întâmplătoare sau ocazionale, ci urmărite în mod consecvent și persistent pe o perioadă susținută de timp. Bunatatea devine o virtute atunci când o practicăm în mod repetat până când devine parte din noi ca un obicei obișnuit, o parte fixă a caracterului nostru, o dispoziție stabilă. Apoi, suntem mai buni față de alții, chiar și atunci când circumstanțele pot să nu fie favorabile sau când alții sunt necuviincioși față de noi.
Ca trăsături morale, virtuțile privesc modul în care ne trăim viețile. Prin urmare, Pasul 4 solicită un inventar moral, o examinare a acelor calități din noi, care prin obiceiuri au guvernat modul în care am trăit atunci când am băut. Moralitatea este un cuvânt care pe alcoolic nu îl interesează în mod deosebit. De exemplu, tindem să o asociem cu interdicții asupra comportamentului sexual.
Când vorbim in AA despre a trăi o viață fara bautura, vorbim nu numai despre trăirea unei vieți eliberate de alcool sau despre faptul că putem avea succes in diferitele obiective demne, dar lumești pe care le putem stabili pentru noi înșine. Vorbim despre existența unei vieți morale, despre evitarea de a ne rani pe noi si pe ceilalti, despre a face bine și a evita răul, despre a urmări cele mai bune și cele mai înalte standarde în relațiile noastre și în tot ceea ce facem.
Noi, alcoolicii, știm mai bine decât majoritatea oamenilor că acesta este adevărul simplu și gol-golut. La urma urmei, am încercat calea noastră și nu a funcționat. Datorită abuzului de alcool, am insistat adesea asupra unui drept absolut de a determina ce e bine si ce e rău pentru noi înșine. Așa am jucat rolul lui Dumnezeu.
Când recunoaștem că suntem neputincioși in fața alcoolului, facem primul pas spre a admite ceva infinit mai profund: că nu suntem noi Dumnezeu. Asta deschide calea catre a lua decizia finala pe care se bazează recuperarea noastră: să ne predam în totalitate.
Din această predare crește dorința de a căuta și de a face voia lui Dumnezeu. Treptat, ajungem să recunoaștem că binele și răul nu sunt decizii ale voinței noastre individuale, ci a unui Dumnezeu care ne-a creat și care, prin urmare, știe ce funcționează și ce nu funcționează pentru noi ca ființe umane. Când ne rugăm pentru cunoașterea voinței lui Dumnezeu pentru noi, ne rugăm ca Dumnezeu să ne facă cunoscut în primul rând voia lui morală pentru noi, cum trebuie să ne comportăm, cum trebuie să trăim, dacă ne dorim să găsim fericirea. Și pentru că nu putem face voia Lui pe cont propriu, ne rugam sa ne dea puterea de a face acest lucru.
Acesta este motivul pentru care, în AA, virtuțile, ca și deprinderile, sunt de natură spirituală în esență, la fel ca soluția pentru problema noastră de băut, precum și întregul program de recuperare.
Virtuțile morale care animă Pașii sunt calități sau atribute care marchează caracterul uman, in conformitate cu voia lui Dumnezeu. A fi virtuos înseamnă a întrupa voia lui Dumnezeu în mine și a o trăi în comportamentul meu de zi cu zi. Pe măsură ce cresc în virtute, tot așa cresc în spirit, în caracter și în viața bună și fericită. Acest proces nu funcționează decât dacă particip cu bunavointa.
Prin urmare, în AA nu ne referim la partea "ce trebuie", la ce "ar trebui" să facem și cum "trebuie" să trăim. Asta sună ca o predica și știm că invită la rebeliune. De aceea, AA se fereste de acest "trebuie". Ne concentrăm asupra a ceea ce funcționează, asupra a ceea ce ne permite să trăim bine în recuperare, după cum arată experiența extrasa din principii și evidentiata in incaperile de intalniri.
Caracterul nostru este rezultatul alegerilor noastre morale, al alegerilor sanatoase sau nesanatoase pe parcursul vieții: pe măsură ce acționăm din nou si din nou, așa vom deveni. Caracterul virtuos necesită alegeri virtuoase. Pentru a dobândi o virtute, am face bine să o practicăm, să o cultivăm și să o crestem.
Putem efectua acte aleatoare de bunătate, pentru a obtine o virtute, fără a deveni oameni buni. Pentru a obține această virtute, faptele noastre de bunătate nu pot fi întâmplătoare sau ocazionale, ci urmărite în mod consecvent și persistent pe o perioadă susținută de timp. Bunatatea devine o virtute atunci când o practicăm în mod repetat până când devine parte din noi ca un obicei obișnuit, o parte fixă a caracterului nostru, o dispoziție stabilă. Apoi, suntem mai buni față de alții, chiar și atunci când circumstanțele pot să nu fie favorabile sau când alții sunt necuviincioși față de noi.
Vorbim despre dobândirea unor obiceiuri bune sau sănătoase în AA în locul obiceiurilor proaste sau nesănătoase ale zilelor noastre de băut. Dar bun și sănătos poate insemna si perierea dinților și o baie în fiecare zi sau o mâncare adecvata, exercitii fizice regulate și somn suficient. Unii dintre noi nu au dobândit aceste obiceiuri simple până nu am ajuns la AA, dar absența lor când am băut a fost simptomatică stării noastre emoționale și spirituale. Această stare se obtine cu ajutorul principiilor programului. Este vorba de noi obiceiuri spirituale, morale și emoționale pe care le dezvoltăm, prin practicarea virtuților și a deprinderilor, care în cele din urmă produc o diferență de durată în viețile noastre, chiar și în aspectele sale prozaice.
Pe măsură ce dobândim aceste obiceiuri morale numite virtuți și se integreaza în sinele nostru, ele se formează și schimbă cine suntem. Gândim, simțim și acționăm diferit.
Formarea obiceiurilor necesita repetitie, dar insusirea unei virtuți necesită mai mult decât simpla repetare. În calitate de obiceiuri morale, virtuțile implică nu numai acte morale, ci și intenții corecte din punct de vedere moral.
Virtutea este unitatea dintre act și scop. Un act virtuos este o reflectare exterioară a unei intenții virtuoase interioare. Dacă intenția nu este acolo, nici calitatea virtuoasa nu este. In AA se spune că este "o chestie interioara" (“it’s an inside job”).
Virtutea este unitatea dintre act și scop. Un act virtuos este o reflectare exterioară a unei intenții virtuoase interioare. Dacă intenția nu este acolo, nici calitatea virtuoasa nu este. In AA se spune că este "o chestie interioara" (“it’s an inside job”).
In AA am putea grupa virtuțile în jurul activităților incluse in Cei 12 pași, activitati care conduc la deprinderi.
Aceste activitati fie guvernează viața noastră morală în modul în care acționăm în lume și relaționăm cu ceilalți, fie guvernează viața noastră spirituală, direct legată de Dumnezeu.
Virtuțile morale se pot grupa in patru categorii largi, care cuprind o mare parte din ceea ce facem în viață. Fiecare dintre ele este condusă de o virtute care este considerată "cardinală" (termenul latinesc pentru "balama") sau pivot, deoarece este virtutea centrală, de bază.
Astfel, există virtuți care ne înclină spre relații bine ordonate cu ceilalți oameni, avand ca virtute cardinala JUSTETEA (cinstea, dreptatea, adevarul). Sub ea există virtuți precum recunoștința, armonia, onestitatea (și corolariile precum franchetea și sinceritatea) și considerația (și corolariile precum curtoazia, respectul și loialitatea).
Există virtuți care ordoneaza dorințele și pasiunile noastre, ne restrâng impulsurile si ne modereaza plăcerile, astfel încât să evităm excesul în activitățile în cauză, avand ca virtute cardinala TEMPERANTA (autoconstrângerea sau moderatia).
Există virtuți care ne permit să facem fata cand ne confruntăm cu dificultăți și să rămânem constanti în căutarea partii bune a lucrurilor în ciuda obstacolelor interne sau externe, acestea fiind grupate sub virtutea cardinala TARIA MORALA. De aici deriva virtuți ca perseverența, răbdarea, acceptarea, seninatatea și CURAJUL.
Și există virtuți care ne permit să înțelegem cu exactitate situațiile, să luăm decizii corecte și să facem alegeri potrivite. Virtutea cardinala: PRUDENTA - buna judecata si bunul simt. Deriva virtuți ca bunavointa, mintea deschisa, discreția. Prudența sau înțelepciunea ne permit să discernem modul în care celelalte virtuți morale se aplică circumstanțelor particulare, astfel încât să le putem practica în situația corectă și la momentul potrivit.
Virtutile spirituale sunt trei: CREDINTA, SPERANTA si IUBIREA (*iubirea include iertarea!). Ele formează fundamentul activității noastre morale, temelia spirituală pentru practica noastră de cinste, temperanță, curaj și prudență și multe virtuți care se învârt în jurul acestor patru.
Virtuțile morale se pot grupa in patru categorii largi, care cuprind o mare parte din ceea ce facem în viață. Fiecare dintre ele este condusă de o virtute care este considerată "cardinală" (termenul latinesc pentru "balama") sau pivot, deoarece este virtutea centrală, de bază.
Astfel, există virtuți care ne înclină spre relații bine ordonate cu ceilalți oameni, avand ca virtute cardinala JUSTETEA (cinstea, dreptatea, adevarul). Sub ea există virtuți precum recunoștința, armonia, onestitatea (și corolariile precum franchetea și sinceritatea) și considerația (și corolariile precum curtoazia, respectul și loialitatea).
Există virtuți care ordoneaza dorințele și pasiunile noastre, ne restrâng impulsurile si ne modereaza plăcerile, astfel încât să evităm excesul în activitățile în cauză, avand ca virtute cardinala TEMPERANTA (autoconstrângerea sau moderatia).
Există virtuți care ne permit să facem fata cand ne confruntăm cu dificultăți și să rămânem constanti în căutarea partii bune a lucrurilor în ciuda obstacolelor interne sau externe, acestea fiind grupate sub virtutea cardinala TARIA MORALA. De aici deriva virtuți ca perseverența, răbdarea, acceptarea, seninatatea și CURAJUL.
Și există virtuți care ne permit să înțelegem cu exactitate situațiile, să luăm decizii corecte și să facem alegeri potrivite. Virtutea cardinala: PRUDENTA - buna judecata si bunul simt. Deriva virtuți ca bunavointa, mintea deschisa, discreția. Prudența sau înțelepciunea ne permit să discernem modul în care celelalte virtuți morale se aplică circumstanțelor particulare, astfel încât să le putem practica în situația corectă și la momentul potrivit.
Virtutile spirituale sunt trei: CREDINTA, SPERANTA si IUBIREA (*iubirea include iertarea!). Ele formează fundamentul activității noastre morale, temelia spirituală pentru practica noastră de cinste, temperanță, curaj și prudență și multe virtuți care se învârt în jurul acestor patru.
In experienta AA, virtuțile nu pot fi practicate prin propriile noastre eforturi, numai prin propria noastră putere, să putem trăi o viața morală fără a avea nevoie de Dumnezeu.
Neputința personală și necesitatea unei Puteri superioare sunt pietrele de temelie ale programului.
(Pasii 1, 2, 3 - acceptare, credinta, predare).
Neputința personală și necesitatea unei Puteri superioare sunt pietrele de temelie ale programului.
(Pasii 1, 2, 3 - acceptare, credinta, predare).
***
Așa este viața. Activitățile sale multiple se conectează în grupuri distincte, fiecare cu un set propriu de instrumente. Aceste instrumente sunt virtuțile și, așa cum există un instrument potrivit pentru fiecare tip de muncă, există o virtute pentru fiecare activitate. Pentru a utiliza instrumentul potrivit, trebuie să cunoaștem tipul de muncă pe care îl facem. Pentru a putea face acest lucru, trebuie să corelam lucrurile pe care le facem cu virtuțile care le fac sa fie cel mai bine.
Avem pregătirea necesară prin practicarea deprinderilor. Pe măsură ce realizăm aceste conexiuni mai bine, vom intra în situațiile de viata, echipati cu instrumentele potrivite, atitudinile, dispozițiile spirituale și emoționale necesare pentru a ajunge la cele mai bune rezultate in orice situație.
FĂRĂ SFÂRȘIT !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu