PUNEREA IN PRACTICA!

Tuesday, July 10, 2018

Schimbă perspectiva

<< Bine v-am regăsit oameni dragi

M-am gândit ca astăzi să vă scriu câteva exemple de schimbare a perspectivei astfel încât să fim bine cu noi, să nu ne mai încărcăm cu prea multă tensiune.
   Un prim exemplu este legat de o programare la doctor planificată acum o lună jumătate de care am uitat cu desăvârșire, deși îmi reamintisem de ea cu 2 zile înainte, și chiar o aveam în calendar pe telefon. De obicei telefonul obișnuia să-mi anunțe evenimentele, de data asta a uitat, sau n-am băgat eu de seamă. Programarea era de dimineață, iar eu am sărit ca arsă din pat pe la prânz cu speranța că uitându-mă în telefon, acesta îmi va arăta că de fapt acea planificare era după-amiază. Nu a fost așa. În acest punct am început să resimt o anumită frustrare, și aveam de ales modul în care voi reacționa. Altă dată aș fi înjurat, m-aș fi enervat foarte tare, aș fi țipat la prima persoană pe care o întâlneam, și aș fi crezut că toată ziua este ruinată, dacă nu chiar viața (asta pentru că uneori duceam lucrurile la extrem și generalizam destul de mult). Acum, în schimb, am ales să respir, să mă gândesc mai degrabă la o soluție decât la cine este vinovatul pentru această „nenorocire”. Altă dată aș fi renunțat poate cu desăvârșire la programarea aceea, crezând că nu mai am eu vreo șansă să ajung anul ăsta la doctorul respectiv. Acum mi-a trecut prin minte să sun și să văd ce se poate face în situația dată, fără proiecții, fără așteptări. Și ce să vezi? Am găsit un loc a doua zi! Incredibil! Eram uluită. Credeam că glumește. Dar cu un ton calm, am spus că da, este în regulă. Care era probabilitatea să uit (eu în general am o agendă foarte strictă cu ce am de făcut și o respect)? Și care era probabilitatea să găsesc un loc chiar a doua zi? Nu am putut decât să fiu recunoscătoare Puterii mele Superioare pentru acest eveniment. Acum știu că nu eu sunt regizorul vieții mele. Dacă încă mai credeam că eu regizez întregul spectacol, aș fi avut o zi (sau mai multe zile) tare amară. Cât de bine este să predai frâiele! Tare îmi doresc să-mi amintesc să fac asta cât de des pot. Și sunt foarte recunoscătoare că mi-am adus aminte de asta și a doua zi când m-au sunat să amâne programarea cu 2 ore :) Iar tensiunea care a existat totuși am putut să o scot foarte rapid într-un mod asertiv. Am dat muzica un pic mai tare și am cântat pe o melodie.
  Un alt doilea exemplu este de azi noapte când fiul meu s-a trezit și a început să plângă, să tot strige NU/nu vreau, să tragă de mine în toate direcțiile. Pentru prima oară am încercat o metodă nouă de a face față tensiunilor care altfel s-ar fi acumulat rapid în organism. Este o metodă de comunicare nonviolentă, în care doar observi și oglindești pe cel din fața ta. De exemplu, la țipetele de NUUU, am ales să-i „răspund” cu „Aud când spui NU/ te aud că spui NU/nu vreau”. Și am observat că metoda asta chiar funcționează pentru că uneori lovește când este foarte supărat, iar acum pe perioada cât am aplicat această metodă chiar s-a calmat.
   Dacă doriți să vorbim mai mult despre asta îmi puteți scrie :)
   Până data viitoare vă îmbrățișez cu dragoste și recunoștință! >>

Sursa: blogul RENASTEREA
Clic aici: Schimbă perspectiva

https://calearenuntarii.blogspot.com/2018/07/schimba-perspectiva.html

destinspiritual.blogspot.com!

<< Atunci când încep să fac pe plac celor din jurul meu, când spun da în loc de nu, încep să am resentimente. Această povară este foarte grea și, sincer, nu merită efortul. Zâmbind tot timpul fals de frica de a nu fi acceptată, iubită, de frica singurătății, duce, de fapt, la o stimă de sine scăzută, frustrare, furie. În nici un caz asta nu ajută pe nici unul din noi să fie fericit, și dăunează foarte mult relațiilor noastre. Cea mai bună relație este aceea de câștig reciproc. Atunci când unul din noi are de pierdut se ajunge la destrămarea conexiunii respective.  

   Ca rezultat al lucrului cu mine, și prin intermediul Programului în 12 Pași, îmi dezvolt echilibrul emoţional de care am nevoie pentru a-mi exprima dezacordul, fără ostilitate. Sinceritatea îmi aduce sentimente bune faţă de mine însămi. 

Pentru astăzi: 

Îmi pun întrebarea: „Acțiunea asta îmi face bine? Vine din autenticitate, sau din dorința de a fi aprobată/validată de ceilalți?”. >>

https://destinspiritual.blogspot.com/2018/07/16-iulie.html…

Efortul propriu (experienta - procesul recuperarii)

<< Ceea ce este simplu pentru altul, poate fi greu pentru mine. Ceea ce este înfricoşător pentru el, nu este şi pentru mine.
Ceea ce este în capul fiecărei persoane este suma tuturor experienţelor de la începutul vieţii sale. Pot să-mi împărtăşesc experienţa, puterea şi speranţa, dar nu-l pot „învăţa“ pe noul venit cum să rămână abstinent pe termen lung. A ajunge dintr-un punct în altul, necesită timp. Experienţa – procesul recuperării – este cea care (mai mult decât rezultatul) contribuie la sensibilitatea, înţelegerea şi înţelepciunea dobândită.
Sfatul poate fi luat ca o insultă. Ascultarea poate veni de la Dumnezeu. Pentru fiecare dintre noi, efortul propriu este cel care duce la libertatea plină de bucurie.

Pentru Astăzi:

Serviciul cel mai mare pe care îl pot face celorlalti – şi ei mie – este împărtăşirea experienţei. Nu există instructori în acest program. >>

T.A.A.

Sunt onesta cu mine si cu ceilalti.

11 IULIE

„Cel mai epuizant lucru în viaţă este să fii nesincer.” – Anne Morrow Lindberg

<< Este foarte greu să fii mereu cu zâmbetul pe buze și acum știu că nu mai trebuie să fac asta. Din dorința de a le face pe plac oamenilor uitam de mine. Bineînțeles că era și ego-ul implicat acolo – păstrarea aparențelor, era clar o dorință de a obține ceva de la persoana respectivă (de exemplu: să nu se strice relația, iar apoi eu să mă simt abandonată), eram foarte atentă la ce spuneam, și preferam să nu spun nimic și să zâmbesc (fals). Și dacă mă deranja ceva și pe interior eram supărată, plină de resentimente, temătoare, tot zâmbeam. Era într-adevăr extrem de epuizant. Și făcând asta cu străinii, refulam în familie. Practic ei suportau comportamentul meu evaziv, nesincer din timpul zilei. Și pe lângă aceste refulări, mă pedepseam/„recompensam” și pe mine mâncând. Mâncatul devenise supapa mea.

   Și acum dacă cumva mai încerc să fac cuiva pe plac, dacă nu sunt autentică, simt această epuizare. Știu că este în regulă să mai fac greşeli. Nu mai am pretenția de a fi perfectă. Îmi accept condiția de om. Fac progrese şi sunt foarte recunoscătoare pentru şansa de a-mi trăi viața în acest mod.

Pentru astăzi:

A face sau a spune ceva neautentic, mă costă mai mult pe termen lung decât sunt dispusă să plătesc. Sunt onestă atât cât se poate cu mine, dar și cu ceilalți.>>

https://destinspiritual.blogspot.com/: clic aici 11 IULIE

TAA

„Sarcina noastră nu este de-a avea grijă de altcineva, ci de noi înșine”. 

Articolul complet aici: Noi înșine

... de la Pasul 1 la Pasul 12!

<< „Nu tot ceea ce este privit în faţă poate fi schimbat, dar nimic nu poate fi schimbat până nu e privit în faţă.” – James Baldwin

Cei 12 Pași sunt formulați astfel cu un scop precis. Există această tendință de a sări de la Pasul 1 la Pasul 12. Programul nu funcționează așa. Scopul fiecărui pas poate fi descoperit de fiecare dintre noi atunci când le acordăm șansa să „lucreze” în viața noastră. Programul acesta spiritual este un  program pe viață, al vieții. 

Și da, este necesar să ne privim viața în față. Uneori nu este ușor, și chiar și în cazul pașilor 4, 5, 9 avem nevoie de curaj. Dar rezultatul merită pe deplin. 

Și este adevărat  că resentimentele, fricile, comportamentele compulsive, modurile vechi de gândire și altele asemănătoare sunt acolo, dar pe lângă acestea există și iubire, bucurie, pace, seninătate și altele asemenea. 

Putem alege să ne trăim cu adevărat viața sau nu. Viața poate fi o căutare interesantă, cu multe satisfacții și multe descoperiri. 

Pentru astăzi: 

Aleg ca promisiunile recuperării să fie ale mele, pentru că mi le doresc. Iar acest program reprezintă un set de intrucțiuni care mă îndreaptă spre ele.>>

19 IUNIE - Articol preluat de pe https://destinspiritual.blogspot.com/

Cu drag, o recomandare!

clic aici: DESPRE MINE

<< 15 IUNIE

„Omul trebuie să ajungă dincolo de înțelegerea lui sau la ce ar mai folosi raiul?” – Robert Browning

Pentru mine abstinența a fost începutul. Și asta pentru că nu aveam alt reper în recuperarea mea din mâncatul compulsiv. Nu știam de unde să încep și cu ce. Așa că am început cu abstinența de la consumul alimentar după ora 18:00. Mi-a luat mult timp să înțeleg abstinența „adevărată”, dar când ajungi acolo îți dai seama că te afli într-un proces de recuperare, mai degrabă decât într-o restricție alimentară. În prezent, îmi definesc abstinența ca o abținere de la mâncatul compulsiv și de la comportamente compulsive în exces, însă nu e chiar o „abținere”, este modul în care cunosc eu viața în acest punct. În mijlocul unei probleme, încă îmi vine să mă gândesc că mâncarea este soluția, așa cum se întâmpla odată, însă acum știu că soluția este predarea unui Puteri Superioare a vieții mele/situației în care mă aflu/ a voinței mele. Astfel ajung să trăiesc calm, ordonat, în progres. Și acum știu că nu sunt perfectă, sursele de durere vin și pleacă, dar eu rămân aici ancorată în prezent cu ajutorul Puterii mele Superioare, observând și învățând. Se poate să nu reușesc să rezolv un conflict într-un mod armonios, dar nici asta nu contează, pentru că acum pot să mă întorc la Dumnezeu, așa cum îl înțeleg eu, oricând vreau eu. Din punctul meu de vedere aceasta este esenţa recuperării .

Pentru astăzi: 

Astăzi pot face atât cât pot! Dacă asta presupune și abstinența cu atât mai bine. Pentru mine acest lucru înseamnă să avansez în recuperare.>>

Programul in 12 Pasi este despre mine

<< 13 IUNIE

„Ai încredere în instinct până la sfârșit, chiar dacă nu ai nici un motiv.” - Ralph Waldo Emerson
                                                          
Puterea Superioară nu poate fi explicată prin logică sau știință. „Ea” doar este. Nu are nevoie să explice sau să se explice, să știe sau să-ți arate, să-ți demonstreze ceva sau să-ți argumenteze. Realitatea/Adevărul este instinct.
   TAA (OA) nu încearcă să mă elibereze de mâncatul compulsiv prin argumentare, nu încearcă să-mi demonstreze ceva, nu mă amenință în nici un fel că dacă cumva nu respect o rețetă voi suporta diverse consecințe. TAA (OA) doar îmi redirecționează atenția înspre instinct și emoție, înspre simplitate și intuiție. Programul în 12 Pași nu este despre logică, despre raționament, însă este despre mine. Și atât!

Pentru astăzi:
Trăiesc și sunt prezent(ă). Recunosc limitele logicii și raționamentului și îi încredințez Puterii mele Superioare, așa cum o înțeleg eu, problemele pentru care nu găsesc soluție.>>

https://destinspiritual.blogspot.com/