BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


*In viziunea lui Bill* - 69-100

*În viziunea lui Bill*

69.Dând fără a cere

   Privește orice membru AA cu vechime mai mare de șase luni lucrând cu un potențial membru în Pasul 12.Dacă noul venit spune *La naiba cutine*,celălalt doar va zâmbi și va găsi un alt alcoolic care are nevoie de ajutor.El nu se va simți frustat sau respins.Dacă următorul bețivan reacționează,și la rândul său va începe săofere atenție și dragoste unui alt alcoolic care suferă,deși nu i dă nimic înapoi primului,acesta va fi fericit oricum.Și tot nu se va simți respins; în schimb ,se va bucura că cel care i a cerut ajutorul este abstinent și fericit.Iar el știe foarte bine că propria viață s a îmbogățit ,ca o dobândă sporită a gestului de a dărui cuiva fără a cere nimic în schimb.
Grapevine,ianuarie 1958







*În viziunea lui Bill*

70.Adevărul,eliberatorul

  Faptul că adevărul ne eliberează este ceva ce noi, alcoolicii, înțelegem foarte bine.El taie lanțurile care odinioară ne legau de alcool.Continuă să ne elibereze de conflicte și mizerii, fără nota de plată; alungă frica și izolarea.Unitatea Comunității noastre, iubirea pe care o nutrim unii pentru alții, stima pe care lumea o are pentru noi- toate acestea sunt produse ale adevărului pe care , prin îndurarea Divină,am avut privilegiul să îl dobândim.

  Doar când și cum spunem adevărul- sau păstrăm tăcerea – poate să arate des diferența între integritatea adevărată și lipsa ei totală.
  Pasul Nouă ne atrage atenția punând accentul pe folosirea greșită a adevărului, spunând: *Ne am reparat greșelile direct față de acele persoane ,acolo unde a fost cu putință ,dar nu și atunci când le am fi putut face vreun rău lor sau altora*.Deoarece subliniază faptul că adevărul poate fi folosit ca să rănească, așa cum poate fi folosit și ca să vindece, acest principiu valoros acoperă, cu siguranță, o zonă largă îndezvoltarea integrității.
Grapevine,august 1961

*În viziunea lui Bill*

71. *Cum poți să te descurci cu o lovitură?*

   În ziua în care calamitatea Pearl Harbor a căzut pe țara noastră, un mare prieten al AA –ului se plimba de a lungul unei străzi din St.Louis.Părintele Edward Dowling nu era alcoolic, dar fusese unul dintre fondatorii care au luptat pentru grupul AA din orașul său.Pentru că mulți dintre prietenii săi, de obicei abstinenți,puseseră deja mâna pe sticlă într o încercare de a dizolva dezastrul Pearl Harbor ,Părintele Ed era chinuit de gândul că și prețuitul sau grup AA va face același lucru.
  Atunci un membru, abstinent mai puțin de un an ,a pășit alături de el și s a angajat cu Părintele Ed într o conversație spirituală – în marea majoritate,despre AA.Cu ușurare ,Părintele Ed a văzut că tovarășul său era abstinent.
  *Cum este posibil să nu ai nimic de spus despre Pearl Harbor?Cum te poți descurca cu așa o lovitură?*
*Ei bine, fiecare dintre noi ,cei din AA , am avut deja Pearl Harbor-ul nostru particular.Așa că, de ce l am ridica în slăvi pe acesta anume,noi bețivanii?*,a replicat bobocul de un an.
Grapevine,ianuarie 1962


*În viziunea lui Bill*

72. Dependența –nesănătoasă și sănătoasă

Nimic nu poate  fi mai abject decât o dependență chinuitor de strânsă și abjectă față de o altă ființă umană.Deseori, aceasta atinge pretenția la un grad de protecție și iubire pe care nimeni nu îl poate satisface.Așa încât acei doriți peotectori o iau la goană și, o dată în plus, suntem lăsați singuri- fie ca să ne maturizăm, fie  ca să ne dezintegrăm.
  Am descoperit că cea mai bună sursă posibilă de stabilitate emoțională era Dumnezeu Ănsuși.Am descoperit că dependența de dreptatea, iertarea și iubirea Lui – toate perfecte- era ceva sănătos și care funcționa chiar și atunci când nimic altceva nu reușea.Dacă depindeam de Dumnezeu cu adevărat, nu maiputeam juca rolul Lui față de semeni, și nici nu mai simțeam impulsul imperios de a depinde în întregime de protecția și grija acestora.

1.Scrisoare,1966
2.Doisprezece și doisprezece



*În viziunea lui Bill*

73. Toleranța cu două sensuri

   Punctul tău de vedere a fost odată al meu.Din fericire ,AA-ul este în așa fel alcătuit că nu trebuie să dezbatem existența lui Dumnezeu; dar pentru un rezultat mai bun, majoritatea dintre noi trebuie să depindă de o Putere Superioară.Tu spui că Puterea ta Superioară este grupul, și nimeni din AA, cu gândire clară, nu îți va contesta dreptul de a crede în felul acesta.Toți vom fi fericiți că recuperarea ta poate fi făcută chiar și pe aceste fundamente limitate.
   Dar a privi și în sens invers înseamnă a juca fair-play .Dacă ai pretinde toleranța pentru punctul tău de vedere, sunt sigur că ai avea bunăvoința la reciprocitate.Încerc să mi reamintesc că,de a lungul secolelor ,o mulțime de oameni mai luminați decât mine s au găsit în de ambele părți ale acestei dezbateri despre credință.Pentru mine personal, în ultimii ani, îmi este mult mai ușor să cred că Dumnezeu a creat omul,decât că omul l a creat pe Dumnezeu.

Scrisoare,1950

*În viziunea lui Bill*

74. Sparge zidurile ego-ului

   Oamenii care sunt dominați de mândria de sine, înconștient se fac orbi la propriile handicapuri.Astfel de debutanți AA au rareori nevoie de încurajări.Problema este să-i poți ajuta să și descopere o fisură în zidurile construite de orgoliul lor, prin care să poată pătrunde un strop din lumina rațiunii.
  Într adevăr ,principiul fundamental al fiecăruia dintre cei 12 Pași AA este atingerea unui cât mai înalt grad de smerenie.Fără o doză cât de mică de umilință, nici un alcoolic nu poate rămâne abstinent.
 De asemenea, aproape toți membrii AA au mai descoperit că, până nu și dezvoltă această prețioasă calitate, mai mult decât le este necesară pentru simpla abstinență, tot nu au prea multe șanse de a fi cu adevărat fericiți.Fără ea, traiul lor este sărac în sensuri ,iar în situații critice nu pot aduna destulă credință ca să facă față neprevăzutului.
Doisprezece ți doisprezece
În viziunea luiBill*

75. Abandonarea fricilor financiare
  Atunci când o slujbă nu înseamnă decât o sursă de câștig, mai degrabă decât un mijloc de a fi de folos altora, atunci când ni se părea mai important să facem bani pentru independența noastră financiară, decât să ne construim o dependență corectă față de Dumnezeu, eram victimele unor frici prostești.Acest gen de frică, ne ar putea ține departe de o existență senină și utilă,oricât am fi de bogați.
  Odată cu trecerea vremii, am putut scăpa de acele temeri cu ajutorul celor 12 Pași AA, indiferent de perspectivele noastre materiale.Puteam acum trudi modest, fără grija zilei de mâine.Când ne mergea bine, nu ne mai îngrozeam cu gânduri negre, pentru că am învățat că necazurile pot fi transformate în ceva deosebit de valoros.
Doisprezece și doisprezece



*În viziunea lui Bill*

76. Numai Dumnezeu este neschimbat

   Schimbarea este caracteristică oricărei creșteri.De la băut la abstinență ,de la necinste la cinste, de la conflict la seninătate, de la ură la iubire, de la dependența copilărească la responsabilitate matură- toate acestea,și mult mai multe, reprezintă schimbarea în mai bine.
   Aceste schimbări sunt realizate printr o credință și practică a unor principii sănătoase.  Aici suntem nevoiți să înlăturăm principiile rele sau ineficiente în favoarea unora bune ,care funcționează.Chiar și principiile bune pot fi uneori înlocuite prin descoperirea unora și mai bune.Numai Dumnezeu este de neschimbat ; numai El deține toate adevărurile.
Scrisoare,1966



*În viziunea lui Bill*

77. Invitațiile – le acceptăm ,sau nu?
  De obicei, nu evităm locurile unde știm că nu este băutură – dacă avem un motiv întemeiat pentru a fi acolo.Aceasta include barurile, cluburile de noapte, discotecile, recepțiile , nunțile și chiar reuniunile sociale mondene.
   Remarcați că am precizat o premisă importantă.Deci, întrebați vă de fiecare dată: *Am eu un motiv întemeiat –social, de afaceri sau personal – ca să mă duc în acel loc?Sau,nu cumva nădăjduiesc să pot retrăi pe furiș ceva din plăcerile de odinioară ,în timp ce mă uit laalții cum beau?* Dacă răspunsul este satisfăcător ,nu aveți de ce să vă temeți.
   Dacă vă simțiți nesigur, este mai bine să ajutați un alt alcoolic ,în loc să participați la o astfel de petrecere!
Alcoolicii Anonimi




*În viziunea lui Bill*

78. Eliberând un canal

   Pe măsură ce avansăm în zi, putem face o pauză,când avem de întâlnit o nouă situație sau de luat o hotărâre ; și putem reînnoi cererea simplă: *Facă se voia Ta,nu a mea.*
   Dacă în asemenea momente se întâmplă ca tulburarea emoțională să fie mare,cu siguranță ne vom menține echilibrul, dacă ne amintim și ne repetăm o anumită rugăciune sau expresie care a apărut în lectura sau meditația noastră.Simpla repetare a acelei rugăciuni sau expresii ne va ajuta să descongestionăm un canal înfundat de mânie, frică,frustrare sau neînțelegere ,și ne va permite să ne întoarcem la cel mai sigur ajutor- aflarea voinței lui Dumnezeu ,nu a voinței noastre, în momente de încordare.
Doisprezece și doisprezece.

 



*În viziunea lui Bill*

79.Responsabilitatea cui?

    Un grup AA ,ca atare, nu poate lua asupra sa toate problemele personale ale membrilor săi ,lăsându le deoparte pe cele ale nealcoolicilor din  lumea care ne înconjoară.Grupul AA , de exemplu, nu este un mediator al relațiilor casnice, nici nu furnizează ajutor financiar personal nici unuia dintre membrii săi.
  Deși un membru poate fi ajutat uneori în probleme de genul acesta de prietenii lui din AA, responsabilitatea primară pentru soluțiile tuturor problemelor sale de viață și creștere rămâne, în mod corect, asupra individului însuși.Dacă grupul AA ar încerca un astfel de ajutor ,eficacitatea lui și energia lui s ar disipa fără speranță.
   Pentru acest motiv, abstinența- eliberarea de alcool- prin învățarea și practicarea celor 12 Pași, este unicul scop al grupului.Dacă nu ne fixăm pe aceste principii cardinale ,ne vom prăbuși ,cu siguranță.Și dacă ne vom prăbuși, nu vom putea ajuta pe nimeni.
Scrisoare,1966

*În viziunea lui Bill*

80. Debite sau credite

   Antrenându ne într o bârfă, putem să ne punem întrebarea : *De ce am spus ce am spus?Am încercat să fiu de ajutor și informativ?Sau nu cumva, prin mărturisirea păcatelor celorlalți , am încercat să ne simțim superiori?Sau,din frică sau antipatie, n am avut intenția să i facem rău cu adevărat?*
   Aceasta ar fi o încercare onestă de a ne examina penoiinșine, mai degrabă decât pe celălalt.

  A ne face inventarul nu înseamnă doar să ne căutăm defectele.Ziua a fost săracă dacă nu am făcut cel puțin un lucru corect.De fapt, clipele dimineții sunt, de obicei, bine umplute cu lucruri constructive.Intenții bune ,gânduri bune și acțiuni bune sunt mereu la vedere, la îndemâna noastră.
  Chiar și atunci când, deși ne am străduit din răsputeri,am eșuat, putem scoate în relief acel eșec din bilanțul nostru ,ca pe unul dintre cele mai mari câștiguri ale noastre.
1.Grapevine,august 1961
2.Doisprezece și doisprezece.

*În viziunea lui Bill*

81.*Egoist?*
     Văd de ce ești tulburat să auzi unii dintre vorbitorii AA spunând AA-ul este un program egoirt.Cuvântul egoist implică,în mod obișnuit ,că cineva este acuzator,cu pretenții ,și nepăsător față de bunăstarea altora.Bineînțeles ,modul de viață AA nu implică,sub nici o formă ,asemenea căi indezirabile.
  Ce vor să spună acești vorbitori?Ei bine, orice teolog vă va spune că mântuirea propriului suflet  este vocația cea mai mare pe care o poate avea un om.Fără mântuire- orice definiție i am da noi- va avea doar puțin , sau nimic.Pentru noi, cei din AA, chestiunea este chiar mai arzătoare.
   Dacă nu vom putea și nu vom vrea să dobândim abstinența, atunci vom fi pierduți cu adevărat, chiar aici și acum.Nu avem nici o valoare pentru nimeni, nici măcar pentru noi înșine, până când nu ne găsim eliberarea de alcool.De aceea, propria recuperare și creștere spirituală trebuie să fie pe primul loc- un fel corect și necesar de auto-preocupare.
Scrisoare,1966.



*În viziunea lui Bill*

82.Necazul devine avantaj

   Cred ca Această Conferință a Serviciilor Generale se ține de promisiuni și va fi urmată de progres- pentru că a avut necazuri.Și a reușit să transforme necazul într un avantaj ,într un fel de creștere, și într o mare promisiune.
  AA –ul s a născut din necaz, unul dintre cele mai serioase necazuri care i se pot întâmpla unui individ, un necaz însoțitor al acestei maladii întunecate și fatale.Fiecare dintre noi a abordat AA-ul în necaz, într un necaz imposibil, necaz lipsit de speranță.Acesta este motivul pentru care am venit.
 Dacă această Conferință  acă participanții au fost tulburați – atunci spun,Asta este bine.Ce parlament,ce republică,ce democrație nu a fost tulburată? Fricțiunea dintre punctele de vedere contradictorii este modus operandi pe baza căruia acestea funcționează.Atunci, noi de ce să ne temem?
Discurs,1958

*În viziunea lui Bill*

83. Nu putem trăi singuri

    Toți cei 12 Pași AA ne cer să procedăm contrar dorințelor noastre naturale- ei nu fac decât să ne dezumfle ego-ul.Și când estevorba despre dezumflarea ego-ului, puțini dintre Pași sunt atât de dificil de făcut precum este al Cincilea.Dar acesta este, de departe, cel mai necesar Pas pentru o abstinență împlinită petermen lung ,și pentru pace sufletească.
  Experiența în AA ne a învățat că nu putem trăi singuri cuproblemele presante și cu defectele noastre de caracter care le cauzează și le agravează.Dacă am adus la lumină fiecare detaliu al vieții noastre din trecut prin Pasul Patru, și au ieșit clar în relief acele experiențe de carenam mai dori să ne aducem aminte, dacă am ajuns să știm cât rău ne au pricinuit,nouă și altora,gândirea și acțiunile greșite-atunci, nevoia de a renunța să mai trăim hăituiți de acele fantome ale trecutului devine mai urgentă decât oricând.Trebuie să vorbim cuiva despre ele.

 Nu putem să ne sprijinim în totalitate de prieteni pentru a ne rezolva toate dificultățile.Un bun sfătuitor nu va prelua niciodată toate gândurile noastre.El știe că fiecare alegere finală trebuie să ne aparțină.Pentru aceasta, ne va ajuta la eliminarea fricii, oportunismului, a auto-păcălirii,făcându ne astfel capabili de a face alegeri care sunt pline de iubire, înțelepte și oneste.
1.Doisprezece și doisprezece
2.Grapevine ,august 1961
*În viziunea lui Bill*

84.Beneficiile responsabilității

    Din fericire, cheltuielile AA per capita sunt foarte scăzute.Pentru noi ,evitarea lor ar însemna eschivarea de la o responsabilitate benefică pentru noi.
   Majoritatea alcoolicilor au  spus că nu pot avea necazuri pe care banii să nu le rezolve .Suntem un grup care, pe când beam ,aveam întotdeauna o mână întinsă pentru fonduri.Așa că, atunci când am început să plătim propriile noastre note de plată,a fost o schimbare sănătoasă.

  Din cauza băutului ,prietenul meu Henry a pierdut o slujbă foarte bine plătită.A rămas cu o casă frumoasă-dar cu un buget de o treime din fostul câștig.
  Ar fiputut închiria casa pentru o sumă care ar fi fost suficientă pentru întreținerea ei.Dar,nu!Henry a spus că știa că Dumnezeu dorea ca el să locuiască în acea casă, și că El se va îngriji pentru ca toate cheltuielile să fie plătite.Așa încât Henry, înflăcărat de credință, a continuat să se acopere de datorii.Fără a surprinde pe nimeni, în final,creditorii au preluat casa.
  Acum Henry poate râde când vine vorba de acest subiect ,pentru că a învățat că Dumnezeu  de cele mai multe ori îi ajută pe cei care se ajută singuri.

1.Scrisoare,1960
2.Scrisoare,1966

*În viziunea lui Bill*

85.Viața nu este o fundătură

   Când cineva are o trezire spirituală aceasta înseamnă mai ales că respectiva persoană a devenit capabilă să facă,să simtă și să creadă ceea ce nu reușise înainte, când se bazase exclusiv pe propria putere,pe propriile resurse.I s a dăruit ceva care echivalează cu o nouă stare a conștiinței și a existenței.
   Omul acela a fost plasat pe o cărare care îi spune că îl duce undeva, că viața nu este o fundătură, nici ceva care trebuie stăpânit sau îndurat.El a suferit o transformare în adevăratul înțeles al cuvântului; a dat peste o nouă sursă de putere,pe care- într un fel sau altul- și o refuzase înainte.

Doisprezece și doisprezece












*În viziunea lui Bill*

86.Potențial de îmbunătățire

     Am ajuns să credem că Pașii de recuperare AA și Tradițiile sale reprezintă  adevărul aproximativ de care avem nevoie pentru scopul nostru de grup.Cu cât le practicăm mai mult, cu atât ne plac mai mult.De aceea, nu încape îndoială că principiile AA vor continua să fie susținute în forma în care există acum.
   Dacă fundamentele noastre sunt atât de ferm fixate în prezent, atunci ce a mai rămas de schimbat sau îmbunătățit ?
   Răspunsul va apărea imediat .Deși  nu trebuie să ne modificăm adevărurile noastre, cu siguranță putem îmbunătăți  aplicarea lor asupra noastră ,asupra AA –ului ca întreg, și asupra relațiilor cu lumea din jurul nostru .Putem,în continuu, ridica la un nivel superior practicarea *acestor principii în toate domeniile vieții noastre.*

Grapevine ,februarie 1961










*În  viziunea  lui Bill*

87. Piatra de temelie a arcului

   Amenințați de distrugerea prin alcoolism, ne am deschis  rapid la ideile spirituale, așa cum încercaserăm să o facem și în alte chestiuni.Alcoolul  a avut o mare putere de convingere, în această privință.Ne a învins pe toate planurile, obligându ne să devenim rezonabili.

  A trebuit să încetăm  a mai juca rolul lui Dumnezeu ,pentru că n a ținut .Apoi,am hotărât că de acum înainte Dumnezeu va fi Regizorul întregii noastre vieți.El este Directorul; noi suntem agenții Lui.Conceptul acesta,care a  devenit piatra de temelie a noului arc de triumf pe sub care am pășit către libertate, este simplu, ca majoritatea ideilor bune.

Alcoolicii Anonimi







*În viziunea lui Bill*

88.Voință și alegere

   Noi,cei din AA, cunoaștem inutilitatea încercării de a elimina obsesia de a bea  doar prin puterea  voinței.Oricum,știm că este nevoie de multă bunăvoință pentru a adopta cei 12 Pași AA ca mod de viață care ne poate restabili sănătatea.
   Nu contează cât de dureroasă  a fost obsesia alcoolului, cu fericire descoperim că mai pot fi făcute alte alegeri vitale.De exemplu ,putem alege să admitem că suntem lipsiți de putere în fața alcoolului; că dependența  de o Putere superioară este o necesitate,chiar dacă asta înseamnă dependența de un grup AA ,putem alege să încercăm să trăim cu onestitate și smerenie ,în serviciul devotat prietenilor noștri șiunui Dumnezeu așa cum Îl înțelegem fiecare.
   Pe măsură ce continuăm să facem aceste alegeri și să mergem în direcția acestor aspirații înalte, sănătatea noastră revine, iar compulsia de a bea dispare.

Scrisoare,1966













*În viziunea lui Bill*


89.Revazând ziua


     Când ne retragem seara ,pentru odihnă, revizuim constructiv, ziua care încheie.Am fost oare egoiști, lipsiți de onestitate,măcinați de teamă sau de vreun resentiment? Datorăm scuze cuiva? Am ascuns ceva ce ar trebui imediat discutat cu cineva?Am fost  amabili și binevoitori față de toată lumea?Ce anume am fi putut face mai bine decât am făcut?Ne am gândit numai la noi în cea mai mare parte a timpului ,sau ne am gândit la ce am putea face pentru alții,la contribuția noastră la mersul vieții?

  Trebuie să avem grijă să nu alunecăm  în îngrijorări ,remușcări sau reflecții morbide ,deoarece ele ne ar diminua capacitatea de a i ajuta pe alții .După această trecere în revistă a zilei, îi cerem lui Dumnezeu să neierte și să ne arate  ce măsuri de corectare trebuie adoptate.

Alcoolicii Anonimi.

*În viziunea lui Bill*

90.Privind cum dispare singurătatea

    Aproape fără excepție, alcoolicii sunt torturați de singurătate.Chiar înainte ca băutul nostru să se înrăutățească și ca oamenii să înceapă să neocolească ,aproape fiecare dintre noi am suferit din cauza sentimentului de marginalizare.Fie eram timizi și nu îndrăzneam să ne apropiem de alții, fie eram simpatici și gălăgioși ,cu o dorință nesățioasă de atenție din partea semenilor și de compania lor ,dar nu ne am bucurat de acestea niciodată.Există mereu acea barieră misterioasă pe care nici n o putem depăși,nici n o puteam înțelege.
  A fost unul dintre motivele pentru care am dezvoltat așa o iubire mare pentru alcool.Dar chiar și Bacchus ne a trădat ; ne am pomenit ,în cele din urmă, terminați și rămași într o izolare înspăimântătoare.

  Viața capătă un nou sens în AA.Să vezi oameni recuperându se ,să i vezi cum îi ajută  pe alții, să vezi cum singurătatea dispare, să vezi o fraternitate crescândă în jurul tău ,să ajungi să ai o mulțime de prieteni – aceasta este o experiență care nu trebuie ratată.



1.Doisprezece și doisprezece
2.Alcoolicii Anonimi










*În viziunea lui Bill*


91.Curaj și prudență

     Când frica noastră persistă ,am recunoscut ce însemna și am devenit capabili să o gestionăm.Începem să vedem fiecare dificultate ca pe o ocazie dată de Dumnezeu pentru a dezvolta acel curaj care este născut din smerenie ,mai degrabă decât din bravadă.

   Prudența  este un pământ fertil care poate fi explorat, un canal pentru a naviga lin între obstacolele fricii, pe de o parte,și de îndrăzneală nesăbuită, de cealaltă parte.În practică, prudența crează un climat definitiv, singurul climat în care se poate dobândi armonia, eficacitatea și progresul spiritual consistent.

  Prudența este implicarea rațională fără îngrijorare.

1.Grapevine,ianuarie 1962
2.Douăsprezece Concepte
3.Discurs,1966








*În viziunea lui Bill*

92. Mergând spre seninătate


   Când eram obosit și nu mă puteam concentra, obișnuiam să revin la o afirmare a vieții ce lua forma simplă a mersului și a respirației adânci.Uneori îmi spuneam că nu pot să fac nici măcar atât – că sunt prea slab.Dar am învățat că acesta era punctul în care îmi puteam permite să cedez fără să devin și mai deprimat.
   Așa încât îmi pregăteam o mică bucurie.Mă hotăram să merg un sfert de milă.Și  să mă concentrez să mi organizez respirațiile –să zicem ,șase pași pentru fiecare inspirație și patru pentru fiecare expirație.Terminând sfertul de milă ,descopeream că pot să continui ,poate încă o jumătate de milă .apoi încă o jumătate ,și poate încă una.
    Asta era încurajator .Senzația falsă a slăbiciunii fizice mă părăsea (senzația aceasta fiind atât de caracteristică în depresii).Mersul și mai ales respirația erau afirmații pline de putere   spre viață și trăire ,și departe de eșec și moarte.Număratul reprezenta o minimă disciplină de concentrare, pentru a mă elibera un pic de  epuizare și de lacrimile de frică și vinovăție.

Scrisoare ,1960.










În viziunea lui Bill*

93.Atmosfera îndurării

   Aceia dintre noi care am ajuns să folosim rugăciunea cu regularitate, nu mai dorim să ne lipsim de ea,exact așa cum nu dorim să ne lipsim de aer ,de mâncare sau de lumina soarelui.Și din același motiv: când refuzăm aerul,mâncarea,lumina,trupul suferă.Iar când ne îndepărtăm de meditație și rugăciune ,ne privăm mintea ,trăirile și intuițiile de sprijinul lor vital.
   Și așa precum trupul se veștejește din lipsă de hrană, tot astfel se întâmplă și cu sufletul.Toți avem nevoie de lumina realității lui Dumnezeu ,de hrana ce vine din puterea Lui,și de atmosfera îndurării Sale.Experiența AA confirmă uimitor de mult acest adevăr vechi de când lumea.

Doisprezece și doisprezece
















*În viziunea lui Bill*


94.*...în toate domeniile vieții noastre*

     Scopul principal al AA-ului este abstinența.Cu toții ne dăm seama că fără abstinență nu avem nimic.
     Totuși, este posibil să extindem acest scop simplu într o mare harababură fără sens la nivel individual.Uneori îi auzim pe unii rostind cu vigoare:*Abstinența este singura mea responsabilitate.În definitiv, sunt un tip în regulă, cu excepția băutului .Dacă îmi dați abstinența , totul va fi perfect!*
    Cât timp prietenul nostru se agață de acest alibi confortabil, progresul lui în problemele vieții reale și în responsabilitățile sale va fi atât demic,incât este apoape iminent să bea din nou.Pentru acest motiv cei 12 Pași AA îndeamnă *să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieții noastre*.Nu trăim doar ca să fim abstinenți ; trăim ca să învățăm ,să servim și să iubim.

Scrisoare, 1966.














*În viziunea lui Bill*


95.Grădinița spirituală


    Noi doar punem în funcție o grădiniță spirituală ,în care oamenii devin capabili să treacă peste băut și să găsească îndurarea providențială să trăiască mai departe pentru un scop mai  bun.Teologia fiecărui om este să fie propria sa căutare, propria sa preocupare.

   Când cartea *Alcoolicii Anonimi* era în fază de proiect ,unii membrii au crezut că trebuie să fie creștină într un sens doctrinar.Alții nu au avut obiecții în folosirea cuvântului *Dumnezeu*, dar au dorit să evite chestiuni de doctrină.Spiritualitate, da.Religie,nu.Alții au dorit o carte psihologică ,pentru a l momi pe alcoolic în AA.Odată intrat ,acesta ar fi putut să l accepte pe Dumnezeu sau să L lase deoparte, după cum dorea.
   Pentru restul dintre noi acestea erau șocante, dar le am ascultat cu bucurie.Conștiința noastră de grup era pusă în funcțiune pentru a construi cea mai acceptabilă și eficientă carte.
  Fiecare voce cânta partitura stabilită ei.Ateii și agnosticii noștri au lărgit porțile noastre , astfel toți cei care sufereau să poată trece prin ele, indiferent de credința sau lipsa lor de credință.

1.Scrisoare,1954
2.AA ajunge la maturitate








*În viziunea lui Bill*

96.Când defectele nu sunt mortale


       Practic, oricine dorește să scape de tarele sale cele mai distructive și mai bătătoare laochi.Nimeni nu vrea să fie atât de orgolios încât să treacă drept un lăudăros ,nici atât de însetat de averi încât să  ajungă să fie etichetat de hoț.Nimeni nu vrea să se înfurie până la gradul în care ar putea omorî; nimeni nu și dorește o pasiune care să l împingă la viol,nici o lăcomie la mâncare care să dăuneze sănătății lui.Nimeni nu vrea perpetuarea agoniei invidiei,nici să ajungă paralizat de lene.
    Desigur, majoritatea oamenilor nu au de îndurat defecte de asemenea anvergură.Aceia dintre noi care am scăpat cu bine din astfel de situații extreme avem tendința de a nefelicita pentru realizare.Dar,oare,este cazul? La urma urmelor, nu cumva n a fost decât interesul personal,pur și simplu ,care ne a scos la liman?Nu prea este legat mult efort spiritual  de evitarea exceselor care,oricum ne ar aduce sancțiuni.Dar, când privim aspectele mai puțin violente ale acelorași defecte, care este atunci atitudinea noastră?

Doisprezece și doisprezece.











*În viziunea lui Bill*


97.Respect de sine prin sacrificiu


    La început am sacrificat alcoolul.A trebuit, sau ne ar fi omorât el pe noi.Dar nu ne am putut elibera de alcool până când nu am făcut și alte sacrificii.A trebuit să azvârlim autojustificarea,autocompătimirea și furia direct pe fereastră.A trebuit să abandonăm competiția nebună pentru prestigiul personal și bilanțurile pe picior mare.A trebuit să ne asumăm responsabilitatea personală pentru starea noastră jalnică și să încetăm să îi învinovățim pe alții pentru ea.
   Au fost acestea sacrificii?Da,au fost.A câștiga destulă smerenie și respect de sine ,măcar atâta pentru a rămâne în viață ,a însemnat să renunțăm la ceea ce a fost avutul nostru cel mai de preț- ambiția noastră și mândria noastră nelegitimă.

AA ajunge la maturitate.













*În viziunea lui Bill*

98.Furia- dușmanul personal și al grupului

  

       După cum se pune problema în cartea *Alcoolicii Anonimi* ,*Resentimentul este inamicul numărul 1*.Este o cauză principală a recăderii în alcoolism.Cât de bine știm noi, cei din AA ,că pentru noi *A bea înseamnă a înnebuni sau a muri*!
      Aceeași pedeapsă atârnă asupra fiecărui grup AA.Dacă avem de a face cu suficient de multă furie, atât unitatea, cât și scopul, sunt pierdute.Dacă mai intervine și indignarea *justificată*, grupul de poate dezintegra; poate chiar muri.Acesta este motivul pentru care evităm controversele.Iată de ce nu prescriem nici un fel de pedepse pentru devieri de comportament, indiferent de cât de grave sunt.Într adevăr ,nici un alcoolic nu poate fi privat de calitatea lui de membru,pentru nici un motiv.
     Pedeapsa nu vindecă niciodată.Doar iubirea poate vindeca.

Scrisoare,1966.











*În viziunea lui Bill*

99.*Recăzutul* are nevoie de înțelegere


     Recăderile pot fi adesea puse pe seama revoltei; unii dintre noi sunt mai rebeli decât alții.Recăderile pot fi cauzate de iluzia că o persoană poate fi vindecată de alcoolism.Recăderile pot fi,de asemenea, puse pe seama neglijenței și a automulțumirii.Mulți dintre noi nu reușesc să iasă din aceste perioade abstinenți.Lucrurile merg bine pentru 2-3 ani – apoi membrul nu mai este văzut.Unii dintre noi se învinovățesc extrem de mult pentru viciile sau practicile la care nu vor sau nu pot renunța.Prea puțină iertare de sine și prea puțină rugăciune- această combinație ajută la recădere.
    Apoi,unii dintre noi sunt mult mai afectați de alcool decât alții.Alții întâlnesc o serie de calamități și nu pot găsi resursele spirituale pentru a le depăși.Apoi, sunt aceia dintre noi care sunt bolnavi fizic.Alții sunt victimele epuizării ,a fricii și a depresiei continue.Aceste condiții au deseori un rol în recăderi- câteodată sunt de a dreptul copleșitoare.

Discurs,1960.












*În viziunea lui Bill*


100.Muntele uitat


     Când eram copil, am dobândit câteva din trăsăturile care au avut de a face cu dorința mea insațiabilă pentru alcool.Am fost crescut într un orășel din Vermont,la umbra Muntelui Aeolus.O amintire timpurie este aceea că mă uitam în sus la acest munte mare și misterios, întrebându mă ce reprezintă el,și dacă o să pot să urc vreodată atât de sus.Dar am fost distras de mătușa mea,care, ca și cadou la împlinirea a patru ani, mi a făcut o prăjitură imensă.În următorii treizeci și cinci de ani, am alergat după prăjiturile vieții, și am uitat de munte.


   Când indulgența de sine nu este chiar distrugătoare ,avem un cuvânt mai blând pentru ea.O numim
*a ne simți confortabil.*

1.AA ajunge la maturitate
2.Doisprezece și doisprezece







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu