*În viziunea lui Bill*
69.Dând fără a cere
Privește orice membru AA cu
vechime mai mare de șase luni lucrând cu un potențial membru în Pasul 12.Dacă
noul venit spune *La naiba cutine*,celălalt doar va zâmbi și va găsi un alt
alcoolic care are nevoie de ajutor.El nu se va simți frustat sau respins.Dacă
următorul bețivan reacționează,și la rândul său va începe săofere atenție și
dragoste unui alt alcoolic care suferă,deși nu i dă nimic înapoi
primului,acesta va fi fericit oricum.Și tot nu se va simți respins; în schimb
,se va bucura că cel care i a cerut ajutorul este abstinent și fericit.Iar el
știe foarte bine că propria viață s a îmbogățit ,ca o dobândă sporită a
gestului de a dărui cuiva fără a cere nimic în schimb.
Grapevine,ianuarie 1958
*În viziunea lui Bill*
70.Adevărul,eliberatorul
Faptul că adevărul ne eliberează
este ceva ce noi, alcoolicii, înțelegem foarte bine.El taie lanțurile care
odinioară ne legau de alcool.Continuă să ne elibereze de conflicte și mizerii,
fără nota de plată; alungă frica și izolarea.Unitatea Comunității noastre,
iubirea pe care o nutrim unii pentru alții, stima pe care lumea o are pentru
noi- toate acestea sunt produse ale adevărului pe care , prin îndurarea
Divină,am avut privilegiul să îl dobândim.
Doar când și cum spunem adevărul-
sau păstrăm tăcerea – poate să arate des diferența între integritatea adevărată
și lipsa ei totală.
Pasul Nouă ne atrage atenția punând
accentul pe folosirea greșită a adevărului, spunând: *Ne am reparat greșelile
direct față de acele persoane ,acolo unde a fost cu putință ,dar nu și atunci
când le am fi putut face vreun rău lor sau altora*.Deoarece subliniază faptul
că adevărul poate fi folosit ca să rănească, așa cum poate fi folosit și ca să
vindece, acest principiu valoros acoperă, cu siguranță, o zonă largă îndezvoltarea
integrității.
Grapevine,august 1961
*În viziunea lui Bill*
71. *Cum poți să te descurci cu o lovitură?*
În ziua în care calamitatea Pearl
Harbor a căzut pe țara noastră, un mare prieten al AA –ului se plimba de a
lungul unei străzi din St.Louis.Părintele Edward Dowling nu era alcoolic, dar
fusese unul dintre fondatorii care au luptat pentru grupul AA din orașul
său.Pentru că mulți dintre prietenii săi, de obicei abstinenți,puseseră deja
mâna pe sticlă într o încercare de a dizolva dezastrul Pearl Harbor ,Părintele
Ed era chinuit de gândul că și prețuitul sau grup AA va face același lucru.
Atunci un membru, abstinent mai
puțin de un an ,a pășit alături de el și s a angajat cu Părintele Ed într o
conversație spirituală – în marea majoritate,despre AA.Cu ușurare ,Părintele Ed
a văzut că tovarășul său era abstinent.
*Cum este posibil să nu ai nimic de
spus despre Pearl Harbor?Cum te poți descurca cu așa o lovitură?*
*Ei bine, fiecare dintre noi ,cei din AA , am avut deja Pearl Harbor-ul
nostru particular.Așa că, de ce l am ridica în slăvi pe acesta anume,noi
bețivanii?*,a replicat bobocul de un an.
Grapevine,ianuarie 1962
*În viziunea lui Bill*
72. Dependența –nesănătoasă și sănătoasă
Nimic nu poate fi mai abject decât o
dependență chinuitor de strânsă și abjectă față de o altă ființă umană.Deseori,
aceasta atinge pretenția la un grad de protecție și iubire pe care nimeni nu îl
poate satisface.Așa încât acei doriți peotectori o iau la goană și, o dată în
plus, suntem lăsați singuri- fie ca să ne maturizăm, fie ca să ne dezintegrăm.
Am descoperit că cea mai bună sursă
posibilă de stabilitate emoțională era Dumnezeu Ănsuși.Am descoperit că
dependența de dreptatea, iertarea și iubirea Lui – toate perfecte- era ceva
sănătos și care funcționa chiar și atunci când nimic altceva nu reușea.Dacă
depindeam de Dumnezeu cu adevărat, nu maiputeam juca rolul Lui față de semeni,
și nici nu mai simțeam impulsul imperios de a depinde în întregime de protecția
și grija acestora.
1.Scrisoare,1966
2.Doisprezece și doisprezece
*În viziunea lui Bill*
73. Toleranța cu două sensuri
Punctul tău de vedere a fost odată
al meu.Din fericire ,AA-ul este în așa fel alcătuit că nu trebuie să dezbatem
existența lui Dumnezeu; dar pentru un rezultat mai bun, majoritatea dintre noi
trebuie să depindă de o Putere Superioară.Tu spui că Puterea ta Superioară este
grupul, și nimeni din AA, cu gândire clară, nu îți va contesta dreptul de a
crede în felul acesta.Toți vom fi fericiți că recuperarea ta poate fi făcută
chiar și pe aceste fundamente limitate.
Dar a privi și în sens invers
înseamnă a juca fair-play .Dacă ai pretinde toleranța pentru punctul tău de
vedere, sunt sigur că ai avea bunăvoința la reciprocitate.Încerc să mi
reamintesc că,de a lungul secolelor ,o mulțime de oameni mai luminați decât
mine s au găsit în de ambele părți ale acestei dezbateri despre credință.Pentru
mine personal, în ultimii ani, îmi este mult mai ușor să cred că Dumnezeu a
creat omul,decât că omul l a creat pe Dumnezeu.
Scrisoare,1950
*În viziunea lui Bill*
74. Sparge zidurile ego-ului
Oamenii care sunt dominați de
mândria de sine, înconștient se fac orbi la propriile handicapuri.Astfel de
debutanți AA au rareori nevoie de încurajări.Problema este să-i poți ajuta să
și descopere o fisură în zidurile construite de orgoliul lor, prin care să
poată pătrunde un strop din lumina rațiunii.
Într adevăr ,principiul fundamental
al fiecăruia dintre cei 12 Pași AA este atingerea unui cât mai înalt grad de
smerenie.Fără o doză cât de mică de umilință, nici un alcoolic nu poate rămâne
abstinent.
De asemenea, aproape toți membrii AA
au mai descoperit că, până nu și dezvoltă această prețioasă calitate, mai mult
decât le este necesară pentru simpla abstinență, tot nu au prea multe șanse de
a fi cu adevărat fericiți.Fără ea, traiul lor este sărac în sensuri ,iar în
situații critice nu pot aduna destulă credință ca să facă față neprevăzutului.
Doisprezece ți doisprezece
În viziunea luiBill*
75. Abandonarea fricilor financiare
Atunci când o slujbă nu înseamnă
decât o sursă de câștig, mai degrabă decât un mijloc de a fi de folos altora,
atunci când ni se părea mai important să facem bani pentru independența noastră
financiară, decât să ne construim o dependență corectă față de Dumnezeu, eram
victimele unor frici prostești.Acest gen de frică, ne ar putea ține departe de
o existență senină și utilă,oricât am fi de bogați.
Odată cu trecerea vremii, am putut
scăpa de acele temeri cu ajutorul celor 12 Pași AA, indiferent de perspectivele
noastre materiale.Puteam acum trudi modest, fără grija zilei de mâine.Când ne
mergea bine, nu ne mai îngrozeam cu gânduri negre, pentru că am învățat că
necazurile pot fi transformate în ceva deosebit de valoros.
Doisprezece și doisprezece
*În viziunea lui Bill*
76. Numai Dumnezeu este neschimbat
Schimbarea este caracteristică
oricărei creșteri.De la băut la abstinență ,de la necinste la cinste, de la
conflict la seninătate, de la ură la iubire, de la dependența copilărească la
responsabilitate matură- toate acestea,și mult mai multe, reprezintă schimbarea
în mai bine.
Aceste schimbări sunt realizate
printr o credință și practică a unor principii sănătoase. Aici suntem nevoiți să înlăturăm principiile
rele sau ineficiente în favoarea unora bune ,care funcționează.Chiar și
principiile bune pot fi uneori înlocuite prin descoperirea unora și mai
bune.Numai Dumnezeu este de neschimbat ; numai El deține toate adevărurile.
Scrisoare,1966
*În viziunea lui Bill*
77. Invitațiile – le acceptăm ,sau nu?
De obicei, nu evităm locurile unde
știm că nu este băutură – dacă avem un motiv întemeiat pentru a fi
acolo.Aceasta include barurile, cluburile de noapte, discotecile, recepțiile ,
nunțile și chiar reuniunile sociale mondene.
Remarcați că am precizat o premisă
importantă.Deci, întrebați vă de fiecare dată: *Am eu un motiv întemeiat
–social, de afaceri sau personal – ca să mă duc în acel loc?Sau,nu cumva
nădăjduiesc să pot retrăi pe furiș ceva din plăcerile de odinioară ,în timp ce
mă uit laalții cum beau?* Dacă răspunsul este satisfăcător ,nu aveți de ce să
vă temeți.
Dacă vă simțiți nesigur, este mai
bine să ajutați un alt alcoolic ,în loc să participați la o astfel de
petrecere!
Alcoolicii Anonimi
*În viziunea lui Bill*
78. Eliberând un canal
Pe măsură ce avansăm în zi, putem
face o pauză,când avem de întâlnit o nouă situație sau de luat o hotărâre ; și
putem reînnoi cererea simplă: *Facă se voia Ta,nu a mea.*
Dacă în asemenea momente se
întâmplă ca tulburarea emoțională să fie mare,cu siguranță ne vom menține
echilibrul, dacă ne amintim și ne repetăm o anumită rugăciune sau expresie care
a apărut în lectura sau meditația noastră.Simpla repetare a acelei rugăciuni
sau expresii ne va ajuta să descongestionăm un canal înfundat de mânie,
frică,frustrare sau neînțelegere ,și ne va permite să ne întoarcem la cel mai
sigur ajutor- aflarea voinței lui Dumnezeu ,nu a voinței noastre, în momente de
încordare.
Doisprezece și doisprezece.
*În viziunea lui Bill*
79.Responsabilitatea cui?
Un grup AA ,ca atare, nu poate
lua asupra sa toate problemele personale ale membrilor săi ,lăsându le deoparte
pe cele ale nealcoolicilor din lumea
care ne înconjoară.Grupul AA , de exemplu, nu este un mediator al relațiilor
casnice, nici nu furnizează ajutor financiar personal nici unuia dintre membrii
săi.
Deși un membru poate fi ajutat
uneori în probleme de genul acesta de prietenii lui din AA, responsabilitatea
primară pentru soluțiile tuturor problemelor sale de viață și creștere rămâne,
în mod corect, asupra individului însuși.Dacă grupul AA ar încerca un astfel de
ajutor ,eficacitatea lui și energia lui s ar disipa fără speranță.
Pentru acest motiv, abstinența-
eliberarea de alcool- prin învățarea și practicarea celor 12 Pași, este unicul
scop al grupului.Dacă nu ne fixăm pe aceste principii cardinale ,ne vom prăbuși
,cu siguranță.Și dacă ne vom prăbuși, nu vom putea ajuta pe nimeni.
Scrisoare,1966
*În viziunea lui Bill*
80. Debite sau credite
Antrenându ne într o bârfă, putem
să ne punem întrebarea : *De ce am spus ce am spus?Am încercat să fiu de ajutor
și informativ?Sau nu cumva, prin mărturisirea păcatelor celorlalți , am
încercat să ne simțim superiori?Sau,din frică sau antipatie, n am avut intenția
să i facem rău cu adevărat?*
Aceasta ar fi o încercare onestă
de a ne examina penoiinșine, mai degrabă decât pe celălalt.
A ne face inventarul nu înseamnă
doar să ne căutăm defectele.Ziua a fost săracă dacă nu am făcut cel puțin un
lucru corect.De fapt, clipele dimineții sunt, de obicei, bine umplute cu
lucruri constructive.Intenții bune ,gânduri bune și acțiuni bune sunt mereu la
vedere, la îndemâna noastră.
Chiar și atunci când, deși ne am
străduit din răsputeri,am eșuat, putem scoate în relief acel eșec din bilanțul
nostru ,ca pe unul dintre cele mai mari câștiguri ale noastre.
1.Grapevine,august 1961
2.Doisprezece și doisprezece.
*În viziunea lui Bill*
81.*Egoist?*
Văd de ce ești tulburat să auzi
unii dintre vorbitorii AA spunând AA-ul este un program egoirt.Cuvântul egoist
implică,în mod obișnuit ,că cineva este acuzator,cu pretenții ,și nepăsător
față de bunăstarea altora.Bineînțeles ,modul de viață AA nu implică,sub nici o
formă ,asemenea căi indezirabile.
Ce vor să spună acești vorbitori?Ei
bine, orice teolog vă va spune că mântuirea propriului suflet este vocația cea mai mare pe care o poate
avea un om.Fără mântuire- orice definiție i am da noi- va avea doar puțin , sau
nimic.Pentru noi, cei din AA, chestiunea este chiar mai arzătoare.
Dacă nu vom putea și nu vom vrea
să dobândim abstinența, atunci vom fi pierduți cu adevărat, chiar aici și
acum.Nu avem nici o valoare pentru nimeni, nici măcar pentru noi înșine, până
când nu ne găsim eliberarea de alcool.De aceea, propria recuperare și creștere
spirituală trebuie să fie pe primul loc- un fel corect și necesar de
auto-preocupare.
Scrisoare,1966.
*În viziunea lui Bill*
82.Necazul devine avantaj
Cred ca Această Conferință a
Serviciilor Generale se ține de promisiuni și va fi urmată de progres- pentru
că a avut necazuri.Și a reușit să transforme necazul într un avantaj ,într un
fel de creștere, și într o mare promisiune.
AA –ul s a născut din necaz, unul
dintre cele mai serioase necazuri care i se pot întâmpla unui individ, un necaz
însoțitor al acestei maladii întunecate și fatale.Fiecare dintre noi a abordat
AA-ul în necaz, într un necaz imposibil, necaz lipsit de speranță.Acesta este
motivul pentru care am venit.
Dacă această Conferință acă participanții au fost tulburați – atunci
spun,Asta este bine.Ce parlament,ce republică,ce democrație nu a fost
tulburată? Fricțiunea dintre punctele de vedere contradictorii este modus
operandi pe baza căruia acestea funcționează.Atunci, noi de ce să ne temem?
Discurs,1958
*În viziunea lui Bill*
83. Nu putem trăi singuri
Toți cei 12 Pași AA ne cer să
procedăm contrar dorințelor noastre naturale- ei nu fac decât să ne dezumfle
ego-ul.Și când estevorba despre dezumflarea ego-ului, puțini dintre Pași sunt
atât de dificil de făcut precum este al Cincilea.Dar acesta este, de departe,
cel mai necesar Pas pentru o abstinență împlinită petermen lung ,și pentru pace
sufletească.
Experiența în AA ne a învățat că nu
putem trăi singuri cuproblemele presante și cu defectele noastre de caracter
care le cauzează și le agravează.Dacă am adus la lumină fiecare detaliu al
vieții noastre din trecut prin Pasul Patru, și au ieșit clar în relief acele
experiențe de carenam mai dori să ne aducem aminte, dacă am ajuns să știm cât
rău ne au pricinuit,nouă și altora,gândirea și acțiunile greșite-atunci, nevoia
de a renunța să mai trăim hăituiți de acele fantome ale trecutului devine mai
urgentă decât oricând.Trebuie să vorbim cuiva despre ele.
Nu putem să ne sprijinim în
totalitate de prieteni pentru a ne rezolva toate dificultățile.Un bun sfătuitor
nu va prelua niciodată toate gândurile noastre.El știe că fiecare alegere
finală trebuie să ne aparțină.Pentru aceasta, ne va ajuta la eliminarea fricii,
oportunismului, a auto-păcălirii,făcându ne astfel capabili de a face alegeri
care sunt pline de iubire, înțelepte și oneste.
1.Doisprezece și doisprezece
2.Grapevine
,august 1961
*În viziunea
lui Bill*
84.Beneficiile responsabilității
Din
fericire, cheltuielile AA per capita sunt foarte scăzute.Pentru noi ,evitarea
lor ar însemna eschivarea de la o responsabilitate benefică pentru noi.
Majoritatea alcoolicilor au spus
că nu pot avea necazuri pe care banii să nu le rezolve .Suntem un grup care, pe
când beam ,aveam întotdeauna o mână întinsă pentru fonduri.Așa că, atunci când
am început să plătim propriile noastre note de plată,a fost o schimbare
sănătoasă.
Din cauza
băutului ,prietenul meu Henry a pierdut o slujbă foarte bine plătită.A rămas cu
o casă frumoasă-dar cu un buget de o treime din fostul câștig.
Ar fiputut
închiria casa pentru o sumă care ar fi fost suficientă pentru întreținerea
ei.Dar,nu!Henry a spus că știa că Dumnezeu dorea ca el să locuiască în acea
casă, și că El se va îngriji pentru ca toate cheltuielile să fie plătite.Așa
încât Henry, înflăcărat de credință, a continuat să se acopere de datorii.Fără
a surprinde pe nimeni, în final,creditorii au preluat casa.
Acum Henry
poate râde când vine vorba de acest subiect ,pentru că a învățat că
Dumnezeu de cele mai multe ori îi ajută
pe cei care se ajută singuri.
1.Scrisoare,1960
2.Scrisoare,1966
*În viziunea lui Bill*
85.Viața nu este o fundătură
Când
cineva are o trezire spirituală aceasta înseamnă mai ales că respectiva
persoană a devenit capabilă să facă,să simtă și să creadă ceea ce nu reușise
înainte, când se bazase exclusiv pe propria putere,pe propriile resurse.I s a
dăruit ceva care echivalează cu o nouă stare a conștiinței și a existenței.
Omul
acela a fost plasat pe o cărare care îi spune că îl duce undeva, că viața nu
este o fundătură, nici ceva care trebuie stăpânit sau îndurat.El a suferit o
transformare în adevăratul înțeles al cuvântului; a dat peste o nouă
sursă de putere,pe care- într un fel sau altul- și o refuzase înainte.
Doisprezece și
doisprezece
*În viziunea lui Bill*
86.Potențial de îmbunătățire
Am
ajuns să credem că Pașii de recuperare AA și Tradițiile sale reprezintă adevărul aproximativ de care avem nevoie
pentru scopul nostru de grup.Cu cât le practicăm mai mult, cu atât ne plac mai
mult.De aceea, nu încape îndoială că principiile AA vor continua să fie
susținute în forma în care există acum.
Dacă
fundamentele noastre sunt atât de ferm fixate în prezent, atunci ce a mai rămas
de schimbat sau îmbunătățit ?
Răspunsul
va apărea imediat .Deși nu trebuie să ne
modificăm adevărurile noastre, cu siguranță putem îmbunătăți aplicarea lor asupra noastră ,asupra AA –ului
ca întreg, și asupra relațiilor cu lumea din jurul nostru .Putem,în continuu,
ridica la un nivel superior practicarea *acestor principii în toate domeniile
vieții noastre.*
Grapevine ,februarie 1961
*În
viziunea lui Bill*
87. Piatra de temelie a arcului
Amenințați de distrugerea prin alcoolism, ne am deschis rapid la ideile spirituale, așa cum
încercaserăm să o facem și în alte chestiuni.Alcoolul a avut o mare putere de convingere, în
această privință.Ne a învins pe toate planurile, obligându ne să devenim
rezonabili.
A trebuit
să încetăm a mai juca rolul lui Dumnezeu
,pentru că n a ținut .Apoi,am hotărât că de acum înainte Dumnezeu va fi
Regizorul întregii noastre vieți.El este Directorul; noi suntem agenții
Lui.Conceptul acesta,care a devenit piatra
de temelie a noului arc de triumf pe sub care am pășit către libertate, este
simplu, ca majoritatea ideilor bune.
Alcoolicii Anonimi
*În viziunea lui Bill*
88.Voință și alegere
Noi,cei
din AA, cunoaștem inutilitatea încercării de a elimina obsesia de a bea doar prin puterea voinței.Oricum,știm că este nevoie de multă
bunăvoință pentru a adopta cei 12 Pași AA ca mod de viață care ne poate
restabili sănătatea.
Nu
contează cât de dureroasă a fost obsesia
alcoolului, cu fericire descoperim că mai pot fi făcute alte alegeri vitale.De
exemplu ,putem alege să admitem că suntem lipsiți de putere în fața alcoolului;
că dependența de o Putere superioară
este o necesitate,chiar dacă asta înseamnă dependența de un grup AA ,putem
alege să încercăm să trăim cu onestitate și smerenie ,în serviciul devotat
prietenilor noștri șiunui Dumnezeu așa cum Îl înțelegem fiecare.
Pe măsură
ce continuăm să facem aceste alegeri și să mergem în direcția acestor aspirații
înalte, sănătatea noastră revine, iar compulsia de a bea dispare.
Scrisoare,1966
*În viziunea lui Bill*
89.Revazând ziua
Când ne
retragem seara ,pentru odihnă, revizuim constructiv, ziua care încheie.Am fost
oare egoiști, lipsiți de onestitate,măcinați de teamă sau de vreun resentiment?
Datorăm scuze cuiva? Am ascuns ceva ce ar trebui imediat discutat cu cineva?Am
fost amabili și binevoitori față de
toată lumea?Ce anume am fi putut face mai bine decât am făcut?Ne am gândit
numai la noi în cea mai mare parte a timpului ,sau ne am gândit la ce am putea
face pentru alții,la contribuția noastră la mersul vieții?
Trebuie să
avem grijă să nu alunecăm în îngrijorări
,remușcări sau reflecții morbide ,deoarece ele ne ar diminua capacitatea de a i
ajuta pe alții .După această trecere în revistă a zilei, îi cerem lui Dumnezeu
să neierte și să ne arate ce măsuri de
corectare trebuie adoptate.
Alcoolicii Anonimi.
*În viziunea lui Bill*
90.Privind cum dispare singurătatea
Aproape
fără excepție, alcoolicii sunt torturați de singurătate.Chiar înainte ca băutul
nostru să se înrăutățească și ca oamenii să înceapă să neocolească ,aproape
fiecare dintre noi am suferit din cauza sentimentului de marginalizare.Fie eram
timizi și nu îndrăzneam să ne apropiem de alții, fie eram simpatici și
gălăgioși ,cu o dorință nesățioasă de atenție din partea semenilor și de
compania lor ,dar nu ne am bucurat de acestea niciodată.Există mereu acea
barieră misterioasă pe care nici n o putem depăși,nici n o puteam înțelege.
A fost
unul dintre motivele pentru care am dezvoltat așa o iubire mare pentru
alcool.Dar chiar și Bacchus ne a trădat ; ne am pomenit ,în cele din urmă,
terminați și rămași într o izolare înspăimântătoare.
Viața
capătă un nou sens în AA.Să vezi oameni recuperându se ,să i vezi cum îi
ajută pe alții, să vezi cum singurătatea
dispare, să vezi o fraternitate crescândă în jurul tău ,să ajungi să ai o
mulțime de prieteni – aceasta este o experiență care nu trebuie ratată.
1.Doisprezece și doisprezece
2.Alcoolicii Anonimi
*În viziunea lui Bill*
91.Curaj și prudență
Când
frica noastră persistă ,am recunoscut ce însemna și am devenit capabili să o
gestionăm.Începem să vedem fiecare dificultate ca pe o ocazie dată de Dumnezeu
pentru a dezvolta acel curaj care este născut din smerenie ,mai degrabă decât
din bravadă.
Prudența este un pământ fertil
care poate fi explorat, un canal pentru a naviga lin între obstacolele fricii,
pe de o parte,și de îndrăzneală nesăbuită, de cealaltă parte.În practică,
prudența crează un climat definitiv, singurul climat în care se poate dobândi
armonia, eficacitatea și progresul spiritual consistent.
Prudența
este implicarea rațională fără îngrijorare.
1.Grapevine,ianuarie 1962
2.Douăsprezece Concepte
3.Discurs,1966
*În viziunea lui Bill*
92. Mergând spre seninătate
Când eram obosit și nu mă puteam concentra,
obișnuiam să revin la o afirmare a vieții ce lua forma simplă a mersului și a
respirației adânci.Uneori îmi spuneam că nu pot să fac nici măcar atât – că
sunt prea slab.Dar am învățat că acesta era punctul în care îmi puteam permite
să cedez fără să devin și mai deprimat.
Așa încât
îmi pregăteam o mică bucurie.Mă hotăram să merg un sfert de milă.Și să mă concentrez să mi organizez respirațiile
–să zicem ,șase pași pentru fiecare inspirație și patru pentru fiecare
expirație.Terminând sfertul de milă ,descopeream că pot să continui ,poate încă
o jumătate de milă .apoi încă o jumătate ,și poate încă una.
Asta era
încurajator .Senzația falsă a slăbiciunii fizice mă părăsea (senzația aceasta
fiind atât de caracteristică în depresii).Mersul și mai ales respirația erau
afirmații pline de putere spre viață și
trăire ,și departe de eșec și moarte.Număratul reprezenta o minimă disciplină
de concentrare, pentru a mă elibera un pic de epuizare și de lacrimile de frică și
vinovăție.
Scrisoare ,1960.
În viziunea lui Bill*
93.Atmosfera îndurării
Aceia
dintre noi care am ajuns să folosim rugăciunea cu regularitate, nu mai dorim să
ne lipsim de ea,exact așa cum nu dorim să ne lipsim de aer ,de mâncare sau de
lumina soarelui.Și din același motiv: când refuzăm aerul,mâncarea,lumina,trupul
suferă.Iar când ne îndepărtăm de meditație și rugăciune ,ne privăm mintea
,trăirile și intuițiile de sprijinul lor vital.
Și așa
precum trupul se veștejește din lipsă de hrană, tot astfel se întâmplă și cu
sufletul.Toți avem nevoie de lumina realității lui Dumnezeu ,de hrana ce vine
din puterea Lui,și de atmosfera îndurării Sale.Experiența AA confirmă uimitor de
mult acest adevăr vechi de când lumea.
Doisprezece și doisprezece
*În viziunea lui Bill*
94.*...în toate domeniile vieții noastre*
Scopul
principal al AA-ului este abstinența.Cu toții ne dăm seama că fără abstinență
nu avem nimic.
Totuși,
este posibil să extindem acest scop simplu într o mare harababură fără sens la
nivel individual.Uneori îi auzim pe unii rostind cu vigoare:*Abstinența este
singura mea responsabilitate.În definitiv, sunt un tip în regulă, cu excepția
băutului .Dacă îmi dați abstinența , totul va fi perfect!*
Cât timp
prietenul nostru se agață de acest alibi confortabil, progresul lui în
problemele vieții reale și în responsabilitățile sale va fi atât demic,incât
este apoape iminent să bea din nou.Pentru acest motiv cei 12 Pași AA îndeamnă
*să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieții noastre*.Nu
trăim doar ca să fim abstinenți ; trăim ca să învățăm ,să servim și să iubim.
Scrisoare, 1966.
*În viziunea lui Bill*
95.Grădinița spirituală
Noi doar
punem în funcție o grădiniță spirituală ,în care oamenii devin capabili să
treacă peste băut și să găsească îndurarea providențială să trăiască mai
departe pentru un scop mai bun.Teologia
fiecărui om este să fie propria sa căutare, propria sa preocupare.
Când
cartea *Alcoolicii Anonimi* era în fază de proiect ,unii membrii au crezut că
trebuie să fie creștină într un sens doctrinar.Alții nu au avut obiecții în
folosirea cuvântului *Dumnezeu*, dar au dorit să evite chestiuni de
doctrină.Spiritualitate, da.Religie,nu.Alții au dorit o carte psihologică ,pentru
a l momi pe alcoolic în AA.Odată intrat ,acesta ar fi putut să l accepte pe
Dumnezeu sau să L lase deoparte, după cum dorea.
Pentru
restul dintre noi acestea erau șocante, dar le am ascultat cu
bucurie.Conștiința noastră de grup era pusă în funcțiune pentru a construi cea
mai acceptabilă și eficientă carte.
Fiecare
voce cânta partitura stabilită ei.Ateii și agnosticii noștri au lărgit porțile
noastre , astfel toți cei care sufereau să poată trece prin ele, indiferent de
credința sau lipsa lor de credință.
1.Scrisoare,1954
2.AA ajunge la maturitate
*În viziunea lui Bill*
96.Când defectele nu sunt mortale
Practic, oricine dorește să scape de tarele sale cele mai distructive și
mai bătătoare laochi.Nimeni nu vrea să fie atât de orgolios încât să treacă
drept un lăudăros ,nici atât de însetat de averi încât să ajungă să fie etichetat de hoț.Nimeni nu vrea
să se înfurie până la gradul în care ar putea omorî; nimeni nu și
dorește o pasiune care să l împingă la viol,nici o lăcomie la mâncare care să
dăuneze sănătății lui.Nimeni nu vrea perpetuarea agoniei invidiei,nici să
ajungă paralizat de lene.
Desigur, majoritatea oamenilor nu au de
îndurat defecte de asemenea anvergură.Aceia dintre noi care am scăpat cu bine
din astfel de situații extreme avem tendința de a nefelicita pentru
realizare.Dar,oare,este cazul? La urma urmelor, nu cumva n a fost decât interesul
personal,pur și simplu ,care ne a scos la liman?Nu prea este legat mult efort
spiritual de evitarea exceselor
care,oricum ne ar aduce sancțiuni.Dar, când privim aspectele mai puțin violente
ale acelorași defecte, care este atunci atitudinea noastră?
Doisprezece și doisprezece.
*În viziunea lui Bill*
97.Respect de sine prin sacrificiu
La
început am sacrificat alcoolul.A trebuit, sau ne ar fi omorât el pe noi.Dar nu
ne am putut elibera de alcool până când nu am făcut și alte sacrificii.A
trebuit să azvârlim autojustificarea,autocompătimirea și furia direct pe
fereastră.A trebuit să abandonăm competiția nebună pentru prestigiul personal
și bilanțurile pe picior mare.A trebuit să ne asumăm responsabilitatea
personală pentru starea noastră jalnică și să încetăm să îi învinovățim pe
alții pentru ea.
Au fost
acestea sacrificii?Da,au fost.A câștiga destulă smerenie și respect de sine
,măcar atâta pentru a rămâne în viață ,a însemnat să renunțăm la ceea ce a fost
avutul nostru cel mai de preț- ambiția noastră și mândria noastră nelegitimă.
AA ajunge la maturitate.
*În viziunea lui Bill*
98.Furia- dușmanul personal și al grupului
După cum se pune problema în cartea
*Alcoolicii Anonimi* ,*Resentimentul este inamicul numărul 1*.Este o cauză
principală a recăderii în alcoolism.Cât de bine știm noi, cei din AA ,că pentru
noi *A bea înseamnă a înnebuni sau a muri*!
Aceeași pedeapsă atârnă asupra fiecărui grup AA.Dacă avem de a face cu
suficient de multă furie, atât unitatea, cât și scopul, sunt pierdute.Dacă mai
intervine și indignarea *justificată*, grupul de poate dezintegra; poate chiar
muri.Acesta este motivul pentru care evităm controversele.Iată de ce nu
prescriem nici un fel de pedepse pentru devieri de comportament, indiferent de
cât de grave sunt.Într adevăr ,nici un alcoolic nu poate fi privat de calitatea
lui de membru,pentru nici un motiv.
Pedeapsa
nu vindecă niciodată.Doar iubirea poate vindeca.
Scrisoare,1966.
*În viziunea lui Bill*
99.*Recăzutul* are nevoie de înțelegere
Recăderile pot fi adesea puse pe seama revoltei; unii dintre noi sunt
mai rebeli decât alții.Recăderile pot fi cauzate de iluzia că o persoană poate
fi vindecată de alcoolism.Recăderile pot fi,de asemenea, puse pe seama
neglijenței și a automulțumirii.Mulți dintre noi nu reușesc să iasă din aceste
perioade abstinenți.Lucrurile merg bine pentru 2-3 ani – apoi membrul nu mai
este văzut.Unii dintre noi se învinovățesc extrem de mult pentru viciile sau
practicile la care nu vor sau nu pot renunța.Prea puțină iertare de sine și
prea puțină rugăciune- această combinație ajută la recădere.
Apoi,unii dintre noi sunt mult mai afectați de alcool decât alții.Alții
întâlnesc o serie de calamități și nu pot găsi resursele spirituale pentru a le
depăși.Apoi, sunt aceia dintre noi care sunt bolnavi fizic.Alții sunt victimele
epuizării ,a fricii și a depresiei continue.Aceste condiții au deseori un rol
în recăderi- câteodată sunt de a dreptul copleșitoare.
Discurs,1960.
*În viziunea lui Bill*
100.Muntele uitat
Când
eram copil, am dobândit câteva din trăsăturile care au avut de a face cu
dorința mea insațiabilă pentru alcool.Am fost crescut într un orășel din
Vermont,la umbra Muntelui Aeolus.O amintire timpurie este aceea că mă uitam în
sus la acest munte mare și misterios, întrebându mă ce reprezintă el,și dacă o
să pot să urc vreodată atât de sus.Dar am fost distras de mătușa mea,care, ca
și cadou la împlinirea a patru ani, mi a făcut o prăjitură imensă.În următorii
treizeci și cinci de ani, am alergat după prăjiturile vieții, și am uitat de
munte.
Când
indulgența de sine nu este chiar distrugătoare ,avem un cuvânt mai blând pentru
ea.O numim
*a ne simți confortabil.*
1.AA ajunge la maturitate
2.Doisprezece și doisprezece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu