În 1958, Bill W. a scris un articol în AA Grapevine în care mărturisește că, la fel ca mulți alcoolici cu sobrietate lungă, bucuria de a trăi îl eludase. La fel ca ei, nu reușise să crească spiritual și emoțional și încă îi lipsea sobrietatea emoţională. Pentru Bill, acest lucru s-a exprimat cel mai dramatic în stările cronice ale unei depresii profunde care l-au tulburat în mare parte din recuperarea sa. O astfel de stare durase unsprezece ani și, la momentul scrierii articolului, el tocmai intrase recent în ceea ce se temea a fi o altă recidivă lungă.
Articolul a fost un efort de a reexamina problema sobrietății emoționale și de a găsi un răspuns pentru eșecul multor membrii vechi ca el de a o atinge. Această problemă a fost ridicată pentru prima dată odată cu publicarea cărţii 12&12 în 1953, când mulți membrii AA au obținut sobrietate de două cifre și au constatat că a nu bea doar nu era suficient. Cartea a fost scrisă cu scopul expres de a aplica cei 12 pași în celelalte domenii ale vieţii și nu doar să rămână abstinenţi.
Cartea mare (apărută anterior) s-a axat ca necesitate pe sarcina urgentă și imediată de a nu bea și de a ajuta pe alții să să se oprească (capitolul privind pasul 12 se ocupa exclusiv cu transmiterea mesajului, așa cum apare şi în titlu, „Lucrul cu alții“). Deși a implicat scopul sobrietății emoționale, nu l-a articulat și conceptul a rămas nedezvoltat.
Cu 12&12, așa cum am văzut, sobrietatea emoțională devine un obiectiv central al celui Pasului 12 și obiectivul final al tuturor Pașilor și practicarea principiilor în toate domeniile vieţii noastre calea către realizarea și transmiterea acestuia pe măsură ce o împărtășim cu alții. Dar, din experienţa noastră, obiectivul nu este neapărat central pentru toți alcoolicii și rămâne de neatins chiar și pentru mulți care l-ar avea. Există și aceia care doresc beneficiile emoționale fără munca spirituală și nu sunt dispuși să treacă prin procesul spiritual pe care îl aştern cei 12 pași. Pentru mulți dintre noi, practicarea principiilor în toate domeniile vieţii noastre rămâne calea mai puțin parcursă.
Revizuind problema în „Următoarea frontieră: sobrietatea emoțională ”, Bill încearcă să investigheze mai în profunzime problema de ce sobrietatea emoțională rămâne de neatins chiar și pentru cei dintre noi care o doresc cu adevărat și sunt dispuși să lucreze pentru ea. Dacă cei 12 pași ai noștri sunt corecți și suntem convinși de acest fapt și dacă încercăm cu seriozitate să le practicăm principiile în toate domeniile vieţii noastre, de ce nu suntem încă capabili să obținem sobrietate emoțională chiar și după mulți ani de recuperare? De ce pacea și bucuria pe care o promite programul ne scapă încă? Aceasta, spune Bill, este situația dificilă, adevărata dilemă, cu care se confruntă mulți dintre noi, în recuperarea pe termen lung . . .
Gândul la de ce nu reușise să vadă toate acestea înainte, l-a determinat pe Bill să pună întrebarea care duce la miezul problemei sobrietății emoționale. Cum, întreabă el, putem translata credința corectă, convingerea mentală sau intelectuală corectă în sentimente corecte sau rezultate emoționale sănătoase și, prin urmare, într-o viață sănătoasă și fericită? Aceasta, așa cum recunoaște Bill, este problema cu care se confruntă nu numai alcoolicul, ci și oricine este dispus să trăiască după principiile corecte. Pentru Bill, problema provine din subconștient, din care continuă să curgă vechile noastre frici și constrângeri și aspirații false. Sarcina noastră principală, spune el, devine aceea de a aduce subconștientul nostru în conformitate și armonie cu ceea ce credem, știm și vrem acum.
Deși se pare că a planificat să continue această întrebare într-o lucrare ulterioară, Bill nu a reușit niciodată să o facă. Cu toate acestea, experiența pe care o relatează în articolul din Grapevine reafirmă înțelegerea sa inițială că cheia către sobrietatea emoțională este practicarea acestor principii în toate domeniile vieţii noastre.
Întrebarea esențială pe care Bill o pune este cum să translatăm principiile corecte în emoții corecte, iar răspunsul este prin practica corectă. Problema este ceea ce înțelegem prin principii și practici corecte. Povestea sa arată că Bill a reușit la un moment dat să practice principiile rugăciunii, meditației, autoexaminării, predării și smereniei în moduri care au dus la o descoperire spirituală și emoțională. I s-au dezvăluit defecte de caracter și răspunderi emoționale pe care nu le mai văzuse niciodată. Lucrurile care rămăseseră în subconștient i-au fost aduse acum în minte conștient și el a fost capabil să acționeze asupra lor. Apoi a reușit să atingă un nou nivel de stabilitate emoțională și seninătate pe care a continuat să-l construiască oferindu-se necondiționat, practicând principiile dragostei și serviciului, așa cum a făcut Francisc.
Bill ridică întrebarea corectă și ne dă rezultatele experienței sale. Cu toate acestea, el nu extrapolează din această experiență o relatare explicită și cuprinzătoare a modului în care ar putea funcționa procesul de obținere a sobrietății emoționale.
Este exact ceea ce am încercat să descoperim acum.
Când, printr-o acțiune corectă, credințele și convingerile corecte sunt integrate în aparatul și structura noastră emoțională, atunci trăirea lor devine naturală și nu mai este o luptă. Dispozițiile noastre morale și emoționale nu mai sunt în contradicție. Nu mai suntem împărțiți între ceea ce credem, ceea ce simțim și ceea ce facem. Văzând problema subconștientului din perspectiva unei neuroștiințe informate spiritual, am putea spune că reînnoirea minții noastre începe să efectueze o recablare a creierului nostru. Viața noastră biologică este adusă progresiv în conformitate cu viața spirituală din noi. Devenim ființe umane întregi și armonioase.
Conform înțelegerii emoțiilor pe care le cunoaştem, modul în care reacționăm emoțional la situații depinde de modul în care privim acele situații care afectează lucrurile care ne interesează cu adevărat. Dacă statutul este important pentru noi și tânjim după recunoaștere și prestigiu, acea dorință vine cu o dispoziție emoțională încorporată în ea care ne înclină către o gamă corespunzătoare de răspunsuri emoționale. Atunci când actele noastre sunt motivate de acea dorință și o îndeplinesc, putem răspunde cu, să spunem, plăcere, mândrie, „euforie” sau „grandiozitate” (cuvintele lui Bill), în funcție de intensitatea dorinței și efortului. Când nu o îndeplinesc, putem reacționa cu, să spunem, dezamăgire, frustrare sau furie. Sau, ca în cazul lui Bill, cu depresie, când „luptăm” pentru dorințele inimii noastre și pierdem. . . .
Dacă sobrietatea emoțională va deveni o realitate practică în recuperarea noastră, atunci trebuie să vedem cum o trezire spirituală continuă și practicarea principiilor care aduc această trezire pot funcționa pentru a ne modela emoțiile. Trebuie să vedem cum principiile spirituale pot fi practicate în toate domeniile vieţii noastre pentru a ne construi caracterul ca bază spirituală a emoțiilor noastre, astfel încât să devenim înclinați în mod natural spre bine și spre sănătos, moral și emoțional, în lucrurile pe care le facem și în lucrurile pe care le simțim.
Prin asimilarea și integrarea constantă a acestor obiceiuri spirituale, morale și emoționale transformatoare, o convingere mentală corectă poate fi transpusă într-un rezultat emoțional corect și, prin harul lui Dumnezeu, în obținerea sobrietății emoționale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu