BIG BOOK - Capitolul 2 EXISTĂ O SOLUŢIE

Capitolul 2

EXISTĂ O SOLUŢIE

Noi, Alcoolicii Anonimi, cunoaştem mii de bărbaţi şi femei care au fost odată la fel de

lipsiţi de speranţă ca şi Bill. Aproape toţi s-au făcut bine; şi-au rezolvat problema

alcoolismului.

Suntem americani obişnuiţi, proveniţi din toate regiunile ţării şi din diverse domenii de

activitate umană; suntem de provenienţe sociale, economice, religioase şi politice foarte

variate. În condiţii normale, nu ne-ar lega nimic. Şi totuşi, ne leagă un extraordinar spirit de

fraternitate, de bunăvoinţă şi înţelegere reciprocă, imposibil de descris în cuvinte. Suntem

precum călătorii de pe un vapor ce tocmai a scăpat dintr-un naufragiu, când toţi - de la proră

până la pupă - se simt camarazi, fericiţi, egali.

Însă, spre deosebire de sentimentele pasagerilor de pe vapor, bucuria izvorâtă din faptul

că am scăpat de la dezastru nu se stinge după ce ne reluăm drumul propriu în viaţă.

Sentimentul că am trecut prin aceeaşi primejdie este unul dintre elementele care ne

cimentează relaţia.

Dar mai există şi alte elemente care contribuie la ce ne leagă atât de puternic în prezent.

Descoperirea unei soluţii comune este ceva extraordinar pentru fiecare dintre noi. Avem o

cale de ieşire cu care putem fi absolut de acord şi prin care ne putem uni într-o acţiune

frăţească armonioasă. În aceasta constă marea veste pe care o transmite cartea de faţă celor

care suferă de alcoolism.

Noi am ajuns la convingerea că alcoolismul este o boală şi că această boală afectează

anturajul suferindului mai profund decât oricare altă maladie. Un bolnav de cancer atrage

compasiunea tuturor celor din jur, nicidecum mânie sau sentimente rănite. Alcoolismul, însă,

aduce cu sine distrugerea a tot ce este valoros în viaţă. Această boală îi afectează pe toţi cei

care vin în legătură cu alcoolicul, pentru că aduce neînţelegeri şi resentimente cumplite,

insecuritate financiară, dezgustul prietenilor şi al patronilor, o viaţă chinuită copiilor

nevinovaţi, tristeţe în sufletul soţiei şi al părinţilor. Lista durerilor poate fi continuată la

infinit.

Sperăm că volumul acesta îi va informa şi alina, acum sau în viitor, pe cei afectaţi. Căci

sunt mulţi.

Psihiatrii de înaltă competenţă profesională care ne-au tratat, au constatat că uneori le

este aproape imposibil să convingă un alcoolic să discute deschis despre situaţia sa. Lucru

straniu, faţă de soţiile noastre şi de prietenii intimi suntem şi mai închişi decât faţă de medici.

Dar fostul băutor-problemă care a găsit soluţia la care ne referim aici, este înarmat

cum trebuie cu date despre sine şi poate, în general, câştiga încrederea deplină a altui

alcoolic, în câteva ore. Nu se poate realiza mai nimic, înainte de câştigarea unei astfel de

încrederi.

Iată ce s-a dovedit foarte eficient în experienţa noastră:

Bolnavul este abordat de cineva care a trecut prin aceleaşi dificultăţi şi este clar că ştie

despre ce vorbeşte. întregul comportament al alcoolicului abstinent stă mărturie de netăgăduit

a faptului că el deţine un răspuns real, că nu are atitudinea cuiva care face pe sfântul, că -

sincer - nu vrea nimic altceva decât să fie de ajutor, că nu cere plată pentru consultaţie şi că nu

urmăreşte nici un scop egoist. Bolnavul vede că nu trebuie să facă nimănui pe plac şi că nu i

se ţine morală. După o astfel de abordare, mulţi "Îşi iau patul lor şi umblă".

23

Nici unul dintre noi nu-şi face o carieră din acest gen de muncă şi nu credem că am fi

mai eficienţi dacă am face-o. Suntem siguri că eliminarea băuturii nu este decât un început.

Ne rămâne apoi ceva mult mai important de făcut şi anume, punerea în aplicare a principiilor

noastre acasă, la locul de muncă şi în afaceri. Cu toţii, însă, ne petrecem o mare parte din

timpul liber în efortul pe care urmează să-l descriem aici. Câţiva au norocul de a-şi putea

consacra aproape tot timpul acestei munci.

Nu ne îndoim de faptul că, pe calea menţionată aici, se vor obţine multe rezultate bune.

Dar cu aceasta abia dacă atingem problema la suprafaţă. Cei care locuim în marile oraşe

suntem copleşiţi de gândul că, zilnic, nu departe de noi, neantul înghite sute de alcoolici,

dintre care mulţi s-ar face bine, dacă s-ar putea bucura de şansa de care ne bucurăm noi. Cum

să facem să le punem şi lor la dispoziţie ceea ce ne-a fost dat nouă pe gratis?

Cu aceste gânduri, am decis să publicăm un volum fără nume de autor, volum în care să

expunem problema aşa cum o vedem noi, îmbinând experienţa şi cunoştinţele noastre comune

în ceva care să constituie un program folositor tuturor celor care au o problemă cu băutul.

Va fi nevoie să includem chestiuni de ordin medical, psihiatric, social şi religios.

Suntem conştienţi de faptul că asemenea subiecte sunt, prin natura lor, o sursă de controverse.

Nimic nu ne-ar face mai mare plăcere decât să putem redacta o carte care să nu conţină nici

un motiv de dispută sau polemică. Vom face tot ce ne stă în puteri, ca să ne realizăm idealul.

Majoritatea dintre noi suntem convinşi că toleranţa faţă de slăbiciunile altora şi de

punctele lor de vedere, precum şi respectul faţă de opiniile lor sunt atitudini care ne permit să

le fim de mare ajutor. însăşi viaţa noastră, de foşti băutori-problemă, depinde de gândul

constant la alţi alcoolici şi la cum să le fim mai de folos.

Poate că v-aţi pus deja întrebarea cum de ne-a îmbolnăvit băutul pe toţi atât de grav.

Sunteţi, fără îndoială, curios să descoperiţi cum şi de ce ne-am însănătoşit totuşi, dintr-o

condiţie fizică şi mintală disperată, în ciuda opiniei contrare a experţilor în alcoolism. Dacă

sunteţi alcoolic şi vreţi să vă faceţi bine, poate că vă întrebaţi deja: "Ce am de făcut?"

Obiectivul cărţii noastre este tocmai acela de a da răspunsuri unor astfel de întrebări. Vă

vom spune ce-am făcut noi înşine, înainte de a intra în amănunte, poate ar fi bine să vă

prezentăm pe scurt cum vedem noi câteva lucruri.

De câte ori nu ni s-a spus: "Eu pot să beau sau să nu beau deloc. El de ce nu poate?";

"Dacă nu poţi bea cu măsură, de ce nu te laşi de băut?"; "Omul acesta nu ştie să bea."; "De ce

nu încerci să bei bere sau vin?"; "Renunţă la băuturile tari!"; "N-are voinţă!"; "Dacă ar vrea,

s-ar lăsa el!"; "Ar putea să se lase de băut măcar de dragul ei, că-i aşa o fată bună!"; "Doctorul

i-a spus că dacă mai bea, o să moară; iar el bea din nou".

Acestea sunt cele mai obişnuite observaţii care se fac la adresa băutorilor. Ele se

bazează pe un noian de neştiinţă si confuzie. Este evident că sunt generate de oameni care

reacţionează la băutură altfel decât noi.

Băutorii temperaţi renunţă total la băutură fără nici o dificultate, dacă au un motiv

întemeiat s-o facă. A bea sau a nu bea nu prezintă o problemă pentru ei.

Apoi, există tipul de băutori care beau excesiv. Poate că băutul a devenit un obicei prost

de-al lor care le afectează rău sănătatea fizică şi mintală. Poate că se îndreaptă chiar spre o

moarte prematură. Dacă apare un motiv destul de serios - precum o sănătate şubrezită, o nouă

iubire, o schimbare de mediu sau o avertizare din partea medicului, aceşti băutori vor reuşi fie

să se lase de băut, fie să revină la băutul moderat, chiar dacă le este greu şi poate au nevoie de

atenţie medicală.

Dar ce se întâmplă cu alcoolicul veritabil?

Poate că la început este doar un băutor moderat, care mai târziu devine sau nu băutor

abuziv; dar, la un anumit stadiu în cariera sa alcoolică, ajunge la faza în care pierde orice

control asupra cantităţii consumate, imediat după prima înghiţitură.

24

Este tipul de om care te lasă perplex, mai ales prin lipsa de auto-control. Când bea, face

lucruri absurde, incredibile, tragice. Este un om bun când e treaz, dar devine un monstru când

bea. Rareori e doar afumat. Întotdeauna este mai mult sau mai puţin mort de beat. Când bea

este de nerecunoscut. Poate fi unul dintre cei mai cumsecade oameni din lume, dar, când bea,

devine dezgustător de anti-social şi chiar periculos. Are darul de a se îmbăta în cele mai

nepotrivite momente, mai ales atunci când trebuie să ia o decizie importantă sau când trebuie

să-şi îndeplinească un angajament. Este, adesea, un om echilibrat şi plin de bun simţ cu

privire la orice, în afară de băutură; în privinţa băuturii este incredibil de egoist şi de lipsit de

onestitate. Adesea, este un om deosebit de dotat, cu aptitudini speciale şi cu o carieră

promiţătoare înaintea lui. îşi foloseşte aceste haruri pentru a-şi construi un viitor strălucit

familiei şi sieşi, pentru ca apoi, printr-o suită de beţii fără noimă, să năruie tot ce a clădit. Este

omul care se duce la culcare aşa de beat, încât ai zice că va dormi ne-ntors cel puţin vreo

douăsprezece ore. Numai că se scoală cu noaptea-n cap şi caută înnebunit sticla pe care nu

mai ştie unde a ascuns-o în ajun. Dacă îi permite buzunarul, îşi ascunde băutură prin toată

casa, de teamă ca nu cumva să i se ia toate proviziile şi să i se toarne la chiuvetă. Pe măsură ce

lucrurile se înrăutăţesc, începe să combine alcoolul cu sedative puternice, ca să-şi calmeze

nervii şi să poată merge la lucru. Apoi vine ziua în care pur şi simplu strategia lui nu mai ţine

şi el iar bea până se îmbată. Poate că se va duce la doctor şi va primi morfină sau un sedativ

ca să o poată lăsa mai moale treptat. Apoi, încep internările la spital şi sanatoriu.

Aşa cum l-am schiţat aici, portretul adevăratului alcoolic este departe de a fi complet,

deoarece tiparele comportamentului nostru sunt diferite de la om la om. Dar cele de mai sus îl

descriu în linii generale.

De ce se comportă el astfel? Dacă sute de experienţe i-au arătat că "un singur pahar"

înseamnă întotdeauna începutul dezastrului, cu toate suferinţele şi umilinţele care urmează,

atunci de ce bea el acel pahar? De ce nu se poate ţine departe de băutură? Ce s-a întâmplat cu

bunul lui simţ şi cu voinţa lui, de care mai dă dovadă în alte domenii?

Poate că nu va exista niciodată un răspuns complet la aceste întrebări. Opiniile diferă

considerabil în privinţa reacţiei alcoolicului la băutură, reacţie atât de diferită de cea a

oamenilor normali. Nu ştim sigur de ce, odată ce s-a atins un anumit punct, prea puţine se mai

pot face pentru el. Nu avem răspunsul la această enigmă.

Ştim că, atâta timp cât stă departe de băutură - şi o poate face pe perioade de luni sau de

ani - el are reacţii de om normal. Ştim tot aşa de bine că, de îndată ce o cantitate (oricât de

mică şi sub orice formă) de alcool pătrunde în organismul său, se întâmplă ceva la nivel fizic

şi mintal care îl face să nu se poată opri. Experienţa oricărui alcoolic confirmă cu prisosinţă

acest fenomen.

Observaţiile acestea ar rămâne teoretice şi fără sens dacă un asemenea om nu ar bea

niciodată acel prim pahar cu care se pune în mişcare teribilul ciclu. De aceea, considerăm că

marea problemă a alcoolicului se află mai degrabă în mintea lui şi nu în trup. întrebat de ce s-a

apucat iar de băut, el va găsi uşor motive. Uneori scuzele cu care vine sunt aproape plauzibile,

dar în realitate nici una nu este întemeiată, dacă ţinem cont de ravagiile create de beţii în cazul

alcoolismului. Acele alibiuri seamănă cu teoriile pe care se bazează cineva care se loveşte cu

ciocanul în cap, pentru că are o migrenă şi nu vrea să simtă durerea. Dacă cineva îi atrage

atenţia asupra absurdităţii raţionamentului său, alcoolicul fie că schimbă vorba într-o glumă,

fie că devine iritat şi refuză discuţia.

Din când în când, s-ar putea să spună adevărul. Şi, straniu, adevărul este că nu are nici

cea mai vagă idee de ce a băut acel prim pahar. Unii băutori îşi găsesc scuze pentru a bea, cu

care sunt mulţumiţi o vreme. Dar, în adâncul inimii, ei habar n-au de ce o fac. Odată ce boala

pune stăpânire pe ei, alcoolicii sunt cei mai derutaţi dintre toţi şi trăiesc cu obsesia că într-o zi

vor ieşi învingători, dar adesea şi cu bănuiala că sunt definitiv învinşi.

25

Puţină lume ştie cât de adevărat este acest lucru. Familia şi prietenii alcoolicului simt

vag că el nu este un băutor normal, dar toţi trăiesc cu speranţa că va veni ziua în care

suferindul se va ridica din letargie şi îşi va pune voinţa la bătaie.

Tragicul adevăr este că, dacă omul este alcoolic cu adevărat, fericita zi s-ar putea să nu

mai vină. El a pierdut orice control asupra situaţiei. Fiecare alcoolic ajunge să treacă un prag

dincolo de care chiar şi cea mai puternică dorinţă de a înceta băutul se dovedeşte zadarnică. În

cele mai multe cazuri, această tragică situaţie se instalează cu mult înainte ca cineva să o

bănuiască măcar.

Realitatea este că, din motive încă necunoscute, majoritatea alcoolicilor îşi pierd

puterea de a alege dacă să bea sau să nu bea. Aşa-zisa noastră putere a voinţei devine practic

inexistentă. În anumite momente, suntem incapabili de a ne aminti suficient de puternic toate

suferinţele şi umilirile îndurate doar cu o săptămână sau o lună în urmă. Suntem fără apărare

în faţa primului pahar.

Consecinţele aproape sigure pe care le aduce chiar şi un "nevinovat pahar de bere" nu

ne vin în minte, ca să ne abată de la băut. Chiar dacă apare un astfel de gând, este ceva neclar,

care face loc imediat vechii idei că, de data aceasta, vom bea şi noi ca alţii.

Ne lipseşte cu desăvârşire acel instinct care îl opreşte pe om de la a pune mâna pe o

sobă încinsă. Poate că alcoolicul îşi spune în sinea sa: "De data asta n-o să mă frigă, fiindcă

ştiu cum s-o fac". Sau poate că nici nu gândeşte deloc. De câte ori nu ne-am apucat de băut

fără nici un gând anume, ca după al doilea sau al treilea pahar să batem în tejghea, întrebândune:

"Pentru numele lui Dumnezeu, cum de-am început iar?" Şi, imediat după aceea: "Las' c-o

să mă opresc după al şaselea pahar" sau "Oricum, ce mai contează?"

După ce un asemenea mod de gândire a pus stăpânire pe un om cu tendinţe alcoolice, el

se află probabil în afara oricăror posibilităţi de ajutor omenesc şi, dacă nu este internat sub

strictă supraveghere, va muri sau îşi va pierde sănătatea mintală pentru totdeauna. Aceste

lucruri hidoase şi dure au fost confirmate de legiuni întregi de alcoolici, de-a lungul istoriei.

Fără îndurarea lui Dumnezeu, ar mai fi existat mii de astfel de demonstraţii convingătoare.

Sunt foarte mulţi cei care vor să înceteze băutul, dar nu pot!

Există o soluţie. Rari au fost aceia dintre noi cărora ne-a plăcut să ne auto-examinăm, să

ne dezumflăm orgoliul, să ne mărturisim defectele - ca cerinţe ale unei însănătoşiri reuşite şi

depline. Dar am văzut succesul altora prin această metodă.

Ajunseserăm la convingerea că, aşa cum o trăiam noi, viaţa noastră era inutilă şi lipsită

de speranţă. De aceea, atunci când am fost abordaţi de către cei care îşi rezolvaseră problema,

nu ne mai rămăsese nimic altceva de făcut decât să apucăm acele unelte spirituale simple, care

ne-au fost puse la dispoziţie. Am găsit un colţ de paradis şi am fost propulsaţi într-o nouă

dimensiune a vieţii, la care nici nu visaserăm vreodată.

Faptul esenţial, imposibil de diminuat, este următorul: noi am cunoscut experienţe

spirituale profunde şi eficiente10, care ne-au schimbat drastic întreaga atitudine faţă de viaţă,

faţă de semeni şi faţă de universul lui Dumnezeu. În centrul vieţii noastre actuale se află

certitudinea absolută că, printr-un miracol de netăgăduit, Creatorul a intrat în viaţa şi în

inimile noastre. El a început sa înfăptuiască pentru noi lucruri pe care nu reuşiserăm să le

facem singuri niciodată.

Dacă sunteţi la fel de grav afectat de alcoolism precum am fost şi noi, credem că nu

există o cale de mijloc nici pentru dumneavoastră. Pentru noi, viaţa devenise tot mai

imposibilă şi, odată trecut pragul într-o stare din care nu ne mai puteam reveni prin ajutor

omenesc, nu ne mai rămâneau decât două alternative: fie să continuăm pe vechiul drum până

la capăt, ignorându-ne total conştiinţa care ne spunea că situaţia era de netolerat, fie să

acceptăm ajutor spiritual. Am ales a doua alternativă pentru că am dorit-o sincer şi pentru că

am fost dispuşi să facem efortul respectiv.

10 Pentru explicaţii complete, vezi Anexa II.

26

Iată povestea unui om de afaceri american, cunoscut pentru caracterul, chibzuinţă şi

calităţile sale excepţionale. Ani de zile, se internase din sanatoriu în sanatoriu. Consultase cei

mai de vază psihiatri americani. Apoi, a plecat în Europa, pentru a se pune în grija unui medic

celebru (Dr. Jung, psihiatrul) care i-a prescris un tratament. Deşi experienţa îl făcuse sceptic,

omul a încheiat tratamentul acela cu o neobişnuită încredere, într-o stare fizică şi mintală

neobişnuit de bună. Şi, mai presus de orice, avea credinţa că acumulase o cunoaştere atât de

profundă a mecanismelor interne ale minţii sale şi a resorturilor ei ascunse, încât orice

recidivă părea de neconceput. Şi totuşi, în scurt timp, s-a îmbătat din nou. Cel mai mult îl

descumpănea faptul că nu putea găsi nici o explicaţie satisfăcătoare pentru acea recidivă.

S-a dus din nou să-l vadă pe medicul pe care îl admira şi i-a cerut să-i spună fără

menajamente de ce nu se putea face bine. dorinţa sa cea mai mare era să-şi recâştige controlul

de sine. Părea destul de raţional şi de echilibrat în alte privinţe. De ce nu avea nici o urmă de

control asupra alcoolului?

L-a implorat pe doctor să-i spună întregul adevăr şi doctorul i spus. In opinia sa, cazul

era lipsit de orice speranţă. Omul ăsta nu-şi mai putea recâştiga niciodată locul în societate şi,

dacă mai spera la o viaţă lungă, trebuia să se pună sub lacăt sau să angajeze gardă personală.

Aşa suna opinia marelui medic.

Dar omul trăieşte încă si se află în libertate. Nu are nevoie de . nici o gardă personală şi

nu este internat niciunde. Se poate deplasa oriunde pe acest pământ, ca orice om liber şi este

în afara oricărui pericol, câtă vreme are bunăvoinţa de a-şi menţine o anumită atitudine

simplă.

Poate că unii dintre alcoolicii care citesc această carte cred că i vor reuşi fără ajutor

spiritual. Să relatăm, deci, restul conversaţiei dintre medic şi prietenul nostru.

Medicul i-a spus:

– Ai psihicul alcoolicului cronic. N-am văzut niciodată vreun; pacient restabilit, odată

ajuns în starea mintală în care te afli dumneata.

Prietenul nostru a avut senzaţia că tocmai s-au trântit şi zăvorât porţile iadului în jurul

lui. L-a întrebat pe doctor:

– Nu există nici o excepţie?

– Ba da, a răspuns doctorul. Excepţii în cazuri ca al dumitale se cunosc de când lumea.

Ici şi colo, din când în când, unii j alcoolici au avut ceea ce numim experienţe spirituale

vitale. Eu consider acele evenimente ca fiind adevărate fenomene care, prin natura lor,

seamănă cu nişte gigantice transformări şi rearanjări psihice. Ideile, emoţiile, atitudinile care

dictaseră odinioară viaţa acelor oameni sunt brusc date la o parte şi un ansamblu cu totul nou

de concepţii şi motivaţii începe să ocupe locul dominant. De fapt, chiar am încercat să-ţi

produc o asemenea rearanjare psihică. Metodele mele au avut succes în multe cazuri, dar

niciodată cu vreun alcoolic de calibrul dumitale.11

Auzind aceste lucruri, prietenul nostru s-a simţit ceva mai uşurat; la urma urmelor, era

un fidel membru al bisericii. Însă speranţele i-au fost spulberate, când medicul a afirmat că,

deşi convingerile sale religioase erau foarte bune, ele nu aveau forţa necesară pentru a

constitui o experienţă spirituală vitală.

Prietenul nostru se afla în această teribilă dilemă, când a trăit extraordinara experienţă

prin care, cum am spus, a devenit un om liber.

Si noi, la rândul nostru, am căutat să ne eliberăm prin aceeaşi metodă, cu disperarea

celui care se află în pericol de înec. Ceea ce păruse la început o trestie fragilă, s-a dovedit a fi

mâna puternică si iubitoare a lui Dumnezeu. Ni s-a dăruit o nouă viaţă sau, dacă preferaţi, ni

s-a schiţat un "plan de viaţă" cu adevărat eficace.

Distinsul psiholog american, William James, în cartea sa intitulată Varieties of Religious

Experience (Varietatea experienţei religioase), indică o multitudine de căi prin care oamenii l-

11 Pentru detalii, vezi Anexa II

27

au găsit pe Dumnezeu. Nu intenţionăm deloc să convingem pe nimeni că ar exista doar o

singură cale de ajuns la credinţă. Dacă tot ce am văzut, aflat şi simţit are vreo semnificaţie,

atunci aceea este că noi toţi, indiferent de rasă, crez sau culoare, suntem copiii unui Creator

viu, cu care putem stabili o relaţie în termeni simpli şi uşor de înţeles, de îndată ce avem

destulă bunăvoinţă şi onestitate pentru a încerca. Cei afiliaţi unei religii nu vor găsi aici nimic

în conflict cu doctrina sau ceremoniile acesteia. între noi nu există nici un fel de fricţiuni pe

asemenea teme.

Considerăm că nu este treaba noastră la ce religie aderă membrii noştri, la nivel

individual. Este bine ca aceasta să rămână total la latitudinea fiecăruia, personal, în lumina

vechii sale apartenenţe religioase sau a opţiunii actuale. Nu toţi suntem afiliaţi unei religii, dar

majoritatea suntem în favoarea unor asemenea afilieri.

In capitolul următor, veţi găsi o explicaţie cu privire la alcoolism, aşa cum îl înţelegem

noi, după care urmează un capitol adresat agnosticilor. Mulţi foşti agnostici sunt azi membri

A.A. Oricât de surprinzător ar părea, găsim că asemenea convingeri nu sunt un obstacol prea

mare în calea unei experienţe spirituale.

În continuare, sunt precizate reperele drumului nostru către sănătate.

Apoi, urmează patruzeci şi trei de istorisiri personale, în care autorii îşi prezintă, în

propriile cuvinte şi din propriul punct dej vedere, modul în care şi-au stabilit relaţia cu

Dumnezeu. Acest, povestiri sunt reprezentative pentru A.A., în ansamblu şi descriu cu

fidelitate ce s-a întâmplat cu adevărat în viaţa autorilor lor.*12

Sperăm că nimeni nu va considera că asemenea dezvăluiri ar ] fi de prost gust. Trăim cu

speranţa că mulţi alcoolici, bărbaţi şi j femei care au nevoie disperată de ajutor, vor citi aceste

pagini. Avem convingerea că doar prin dezvăluiri complete despre noi înşine şi problemele

noastre îi vom putea convinge să spună: "Da, şi eu sunt unul dintre ei; şi mie îmi trebuie ce au

ei".

12 Aceste povestiri nu sunt traduse pentru ediţia în limba română. [Nota trad.]

28