Ce este o experiență spirituală?

Acum ne concentrăm pe a doua jumătate a paginii 25. Titlul capitolului 2 din Cartea Mare este „Există o soluție”, iar pe această jumătate de pagină, soluția este explicată pentru noi clar ca bună ziua. Ne amintim din „The Doctor’s Opinion” că Dr. Silkworth a spus că cheia recuperării este o „schimbare psihică”, care este descrisă în unele detalii la rândurile 16–24 de la pagina 25.

Această schimbare psihică este rezultatul unei experiențe spirituale. Veți vedea pe linia 17că există un asterisc după cuvintele „experiențe spirituale”. O notă de subsol la partea de jos a paginii spune că acest termen este explicat pe deplin în Anexa II [paginile 567–568].

Aceste două cuvinte, „experiență spirituală”, sunt extrem de importante pentru Cartea Mare — atât de importantă încât Anexa II a fost adăugată în a doua ediție pentru a explica ce înseamnă acele cuvinte. Când a fost publicată prima ediție a Cărții Mari, nu exista niciun asterisc și nicio explicație a ceea ce este o experiență spirituală; textul a spus pur și simplu că trebuie să ai o astfel de experiență și că depinde de tine să stabileşti ce a fost și dacă ați avut sau nu. De înțeles, o mulțime de cititori ai primei ediții au găsit acest lucru vag sau confuz, deci în a doua ediție a fost adăugată explicația de la paginile 567–568.

O problemă cu punerea unei anexe în orice carte este că mulți oameni pur și simplu nu o sa citeasca. Dar Anexa II este una dintre cele mai importante secțiuni ale Carţii mari. 

Anexa II a răspuns la multe întrebări ale oamenilor și probabil a rezultat într-un oftat colectiv imens de uşurare. Unii oameni avuseseră impresia că experiența spirituală trebuia să fie bruscă și copleșitoare ca a lui Bill W. Uneori se întâmplă așa, dar de obicei nu se întâmplă. Bill W. a spus că din primii o sută de oamenii din AA, aproximativ 10 la sută au avut experiențe spirituale bruște. Celelalte 90 procente au fost treziri spirituale mai lente, mai treptate — ceea ce psihologul William James a numit „varietatea educațională” a transformării spirituale. În acest gen de transformare, te schimbi treptat, în luni sau ani, pe măsură ce înveți și aplici cei Doisprezece Pași în viața ta.

În timp ce experiențele spirituale bruște continuă să aibă loc, modificările peste noapte sunt rare. Aceste experiențe sunt cu siguranță reale, dar nu se întâmplă de multe ori. Majoritatea oamenilor vor avea o trezire spirituală treptată.

Este foarte important să înțelegem că ambele tipuri de trezire spirituală sunt fundamental la fel. Una nu este mai bună decât cealaltă. Una se întâmplă brusc şi dens, cealaltă treptat — dar amândouă fac același lucru. Ele produc o schimbare de personalitate care are ca rezultat recuperarea.

Conceptul cheie din Anexa II – și, în multe feluri, din toată Cartea Mare – este  Schimbarea. Despre schimbare este vorba în Big Book.

În capitolul 2, la pagina 27, rândurile 12–26, Dr. Carl Jung, unul dintre cei mai mari psihiatrii din toate timpurile, vorbește, de asemenea, despre marea importanță a schimbării — tipul de schimbare psihică produsă de o experiență spirituală profundă. El se referă la „uriașe deplasări și rearanjamente emoționale” care însoțesc o astfel de experiență. Exact despre asta vorbea dr. Silkworth în „The Doctor’s Opinion” când a spus „schimbare psihică”. Este evident că schimbarea psihică, schimbarea de personalitate, experiența spirituală sau trezirea spirituală înseamnă toate același lucru:

Schimbare. 

Învăţând din Povestea lui Bill W.

 Capitolul 1 din Big Book este dedicat poveștii lui Bill W. În primul rând, este povestea unui om obișnuit care a găsit o soluție la problema alcoolismului. Experiența lui Bill W. ne informează și ne asigură că problema noastră are o soluție practică și că această soluție poate fi folosită de oameni obișnuiți ca noi.

Povestea lui Bill W. servește și ca un exemplu pentru tot ceea ce a scris Dr. Silkworth în „Opinia doctorului”. Este un istoric de caz - un exemplu specific care demonstrează-elaborează și ilustrează un set de principii generale.

Capitolul 1 include, de asemenea, toți cei Doisprezece Pași. Dacă citiți cu atenție paginile 8–16, veți vedea că Bill W. trece prin toți pașii, unul câte unul. Pe măsură ce citiţi acest capitol, puteți urmări peste umărul lui Bill W. când atinge și lucrează fiecare Pas.

Este ușor să te identifici cu Bill W. Povestea lui seamănă mult cu multe dintre ale noastre. Cu siguranță, avem povești foarte asemănătoare cu ale lui; ne putem vedea pe noi înșine în aproape fiecare paragraf al capitolului 1. Povestea lui Bill W. poate oferi inspirație și speranță, că până și cineva fără speranță dependent de alcool, așa cum era Bill W., se poate recupera.

Dacă el poate, poate oricine.

Povestea lui Bill W. a fost începutul speranței și începutul credinței pentru milioane de oameni. Ne putem spune: Dacă Bill W. s-ar putea recupera, iar noi semănăm foarte mult cu el, poate ne putem recupera și noi.

Cei 12 pași ca proces natural

Am dori să subliniem locurile în care Bill W. a acceptat fiecare dintre cei Doisprezece Pași, în ordine, și cum acei Pași au dus la recuperarea lui.

Desigur, la momentul recuperării sale, cei Doisprezece Pași nu fuseseră încă scrişi ca program de recuperare. Dar Bill W. a trecut prin ei cu toate acestea, deoarece cei Doisprezece Pași descriu procesul natural prin care alcoolicii trec în recuperare. Cei Doisprezece Pași sunt o descriere a procesului de recuperare, nu un set artificial de exerciții.

Vă sugerăm să deschideți acum o copie a Cărții Mari la pagina 8 și să observați cu

ne arată cum Bill W. a ajuns să realizeze și să pună în practică fiecare dintre acești Pași.

După ani în care a băut, în care a încercat să-și rezolve problema prin pură putere de voință,

și de a eșua lamentabil, Bill W. ajunge în sfârșit la Pasul Unu. 

La rândurile 8–12 de la pagina 8, își recunoaște neputința față de alcool și își dă seama că viața lui este cu totul de necontrolat.

La paginile 10–12, Bill W. descrie propriul său proces de a ajunge să creadă că Puterea Superioară i-ar putea restabili sănătatea mintală. În a doua jumătate a paginii 12, Bill W. arată această realizare crucială clar, elegant și frumos. Acesta este Pasul Doi.

Pagina 13 din Big Book descrie călătoria personală a lui Bill W. prin Pași, de la trei la doisprezece. 

Pe rândurile 6-8 el îmbrățișează Pasul Trei, oferindu-i cu umilință lui Dumnezeu, așa cum îl înțelege pe Dumnezeu. 

Imediat după aceea, pe rândurile 10–15, el face pașii patru, cinci și șase: își face un inventar personal; el se confruntă cu greșelile sale și le recunoaște lui însuși, unei alte ființe umane și lui Dumnezeu; si el devine pregătit ca Dumnezeu să-i îndepărteze defectele de caracter. 

Pasul șapte, în care el cere în mod oficial acestei Puteri Superioare să îndepărteze acele defecte, este clar subînțeles.

La rândurile 15–20, Bill W. face pașii opt și nouă: alcătuiește o listă cu oamenii cărora le-a făcut rău, devenind dispus să admită acele greșeli direct oamenilor pe care i-a rănit și a jurat că va face reparaţii.

În restul paginii 13 și pe paginile 14 și 15 îl putem vedea pe Bill W. făcând Pașii zece până la doisprezece: continuarea inventarului personal și admiterea greșelilor; căutând prin rugăciune și meditație să-și îmbunătățească contactul cu Dumnezeu, așa cum îl înțelege pe Dumnezeu; şi practicarea principiilor spirituale de bază ale onestităţii şi umilinței în timp ce urmează voia unei Puteri Superioare de-a lungul vieții sale.

Pe aceste câteva pagini, îl putem urmări pe Bill W. prin fiecare etapă a trezirii sale spirituale și fiecare etapă a recuperării sale. Și în aceste pagini vedem clar că și-a revenit și că cei Doisprezece Pași funcționează – chiar și pentru un alcoolic fără speranţă.

Bill W. a întâlnit pentru prima dată Pasul doi la sfârșitul lui noiembrie 1934, când prietenul lui, Ebby, l-a vizitat și i-a spus despre propria sa trezire spirituală. Făcuse Pasul Unul la Spitalul Towns în timpul celei de-a doua internări acolo. A făcut pașii trei până la doisprezece câteva săptămâni mai târziu, în timp ce se afla în spital. A părăsit spitalul la trei zile după ce a făcut pașii trei până la doisprezece și nu a mai băut nicio băutură în restul de treizeci și șase de ani din viața lui.

În povestea crizei și redresării lui Bill W., putem vedea un exemplu clar despre ce scrie Dr. Silkworth în „The Doctor’s Opinion”. Și iată de ce este atât de importantă povestea lui Bill W.: Dacă ești alcoolic și ești disperat și vrei să încetezi să bei și ai încercat să te oprești, dar nu a funcționat, te poți vedea în prima parte a poveștii lui Bill W. Povestea lui – mizeria, deznădejdea, eșecul – este la fel ca a ta. Dar dacă vrei să nu mai bei și să rezolvi problema ta, atunci poți crede că a doua jumătate a poveștii sale — recuperarea lui, trezirea sa spirituală, sobrietatea și mulți ani de stabilitate și fericire — ar putea fi și a ta. Ce s-a întâmplat cu Bill W. ți se poate întâmpla şi ţie.

Importanța celor Doisprezece Pași

Ceea ce deseori nu se ţine seama despre cei Doisprezece Pași este că sunt, în mod deliberat, într-o secvență organizată și atent gândită. Programul de recuperare al Cărții Mari include toți cei Doisprezece Pași. Nu îi poți alege pe cei trei sau patru care îți plac cel mai mult.

În plus, nu poți face pasul trei în mod corespunzător până când nu ai pus cu succes Pașii Unu și Doi în practică în viața ta. Nu poți face Pasul Patru până nu ai pus Pasul Trei în practică, și așa mai departe. Jim a avut probleme pentru că a ajuns până la Pasul Trei și a spus: „Mă simt în regulă și am o slujbă și familia mea este din nou împreună; este suficient.” A fost o amăgire și destul de curând Jim a căzut pradă unei amăgiri grave: că ar putea găsi o modalitate de a bea alcool. S-a convins singur că atâta timp cât îl amesteca cu lapte și îl bea pe stomacul plin, putea bea ca oamenii normali.

Acum, în mod clar, când Jim a ajuns la această concluzie, nu a gândit corect. Pe rândul 4 de la pagina 37, Bill W. o numește „nebunie simplă”. La fel ca mulți dintre noi, Jim a putut să gândească corect la orice, în afară de alcool. Din cauza obsesiei lui pentru băutură, a fabricat o minciună ridicolă — apoi a crezut-o și a acționat conform ei. Era nebun când era vorba de alcool.

În partea de jos a paginii 37 și în partea de sus a paginii 38, Bill W. spune o altă poveste despre un tip imaginar care este dependent de jaywalking. Se aruncă în faţa maşinilor, traversând pe oriunde, în grabă, prin fața vehiculelor în mișcare. Puteți ghici cu ușurință ce se va întâmpla cu acest tip. La început este norocos și se descurcă să traverseze fără răni. Dar șansele nu merg la nesfârşit și este rănit mai multe ori. Cu toate acestea, el continuă să fugă în fața vehiculelor și în curând îşi rupe un braţ. Renunță pentru un timp la obiceiul periculos, dar apoi se întoarce la el și îşi rupe ambele picioare. şi totuşi nu va renunța la jaywalking și destul de curând își pierde slujba, soția îl părăsește și în cele din urmă ajunge într-un azil. Pur și simplu nu îşi poate scote din cap acest obicei. În cele din urmă, iese din azil și chiar în ziua aceea fuge în fața unei mașini de pompieri. Îl lovește și îi rupe spatele. În mod clar, acest tip este nebun.

Acum să înlocuim cuvântul „jaywalking” cu „a bea” şi avem povestea de viaţă a milioane de alcoolici. Sunt ei mai sănătoși decât bietul tip care practic aleargă către moarte?

Din fericire, o mulțime de alcoolici de astăzi ajung la program și la cei Doisprezece Pași înainte să piardă totul – locurile de muncă, familiile și chiar vieți. Sunt mai norocoși – și mai deștepți – decât jaywalker-ul nostru fără nume.

ALERGIA

In Opinia unui medic se vorbeste despre alergia la alcool.

Partea mentală a bolii este o obsesie pentru alcool; partea fizică este o poftă intensă pentru alcool. 

Pofta fizică face parte din alergia noastră. Este o reacție la faptul că avem alcool în noi. Pofta fizică începe după ce bem, nu înainte. 

Impulsul inițial de a lua prima băutură nu este fizic. S-ar putea să avem o constrângere psihologică sau o obsesie de a bea, dar nu putem experimenta pofta fizică, decât dacă punem alcool în corpul nostru. Așa funcționează alegia.

Problema noastră este : o alergie fizică care să pierdem controlul atunci când bem și o obsesie a minții care ne face să dorim să bem.

Nu putem face nimic în privința alergiei fizice. Asta va rămâne cu noi pentru restul vieții noastre. Prin urmare, recuperarea noastră trebuie să vină prin minte.

Primul pas spune: „Am recunoscut că eram neputincioși față de alcool – că viețile noastre au devenit de necontrolat.” Asta este problema noastră.

despre Big Book

 Cele trei etape ale recuperării

Ceea ce prezintă Cartea Mare sunt trei lucruri: (1) neputință, (2) putere, și (3) găsirea acelei puteri. Acestea vor fi cele trei etape ale recuperării tale. Sunt aceleași lucruri pe care Bill W., Dr. Bob, Bill D. și fiecare din primii o sută de oamenii au trebuit să le știe pentru a se recupera din boală.

Deci, cele trei întrebări de bază ale Cărții Mari și ale oricărui program de recuperare sunt acestea:

1. Care este problema?

2. Care este soluția?

3.Care este programul de acțiune necesar pentru a găsi și a utiliza sau implementa acea solutie?

Cartea Mare este un manual de bază pentru a răspunde la toate aceste trei întrebări. Este scris în text standard - forma de carte, procedand logic, pas cu pas si capitol cu ​​capitol. A fost scris pentru a fi folosit ca manual pentru recuperarea ta. Îl poți folosi exact așa cum ai folosi oricare alt manual. „Opinia doctorului” și capitolul 1 explică natura exactă a problemei (pasul unu). Capitolele 2, 3 și 4 oferă soluția (pasul doi). Programul de acțiune planificat, planul tău de recuperare, este explicat Pas cu Pas în capitolele 5, 6 și 7 (Pașii trei până la doisprezece). În felul acesta, Alcoolicii Anonimi a devenit textul de bază pentru recuperarea a milioane de oameni.

Folosind cartea mare ca manual pentru recuperarea ta

Când ne gândim la un manual, ne gândim la un instrument care este folosit pentru a transfera cunoștințe de la mintea unei ființe umane la alta. Știm cu toții că pentru a folosi a manualul corect, trebuie să-l citești și să-l studiezi. Trebuie să faci ceva muncă pentru a înțelege materialul și a absorbi cunoștințele pe care le oferă cartea. Odata ce acel transfer de cunoștințe a fost făcut, știți aceleași lucruri pe care autorul cărții le știa când a fost scrisă.

Se spune că cel mai important capitol este capitolul 5 Cum funcţionează. Dar este greu de înţeles dacaă nu este o pregătire prealabilă. De aceea trebuie început cu începutul.

„Opinia doctorului” (paginile xxiii–xxx [paginile xxv–xxxii]) și capitolele 1 până la 4 (paginile 1–57) sunt concepute în mod deliberat pentru a te pregăti pentru capitolul 5. Există speranţa de a înțelege cât de importante sunt aceste capitole din Cartea Mare pentru a te pregăti să accepţi și să începi să lucrezi Pașii prezentați în capitolul 5. Aceste părți ale Big Book te învață noţiunile elementare ale recuperării tale.

O rețetă pentru recuperare

Există şi un alt mod de a privi Cartea Mare și anume că aceasta este o carte de reţete. Dacă te gândești bine, o carte de rețete este un fel de manual. Îţi arată pas cu pas cum să faci anumite feluri de mâncare. Ai instrucțiunile necesare. 

Ce face ca Marea Carte să fie specială

Câteva lucruri ne surprind despre faptul că Cartea Mare este un ghid pas cu pas pentru recuperare. 

În primul rând, majoritatea manualelor sunt actualizate din când în când, pe măsură ce oamenii fac noi descoperiri și î-și extind cunoștințele pe această temă. Cartea Mare a fost actualizată de câteva ori, în 1955, 1976 și din nou în 2001. Secțiunea de povești personale din spate a avut puţine modificări  Dar primele 164 de pagini și materialul de introducere, care formează împreună programul de recuperare, au fost lăsate în mare parte neatinse. De ce? Pentru că din 1939, când a fost publicată prima dată, nimeni nu a reușit să îmbunătățească programul de recuperare descris în prima ediție. În toți anii care au trecut de la prima ediție a Cărții Mari, nimeni nu a venit cu o rețetă mai bună. Programul în 12 Paşi funcționează la fel de bine acum ca și în 1939.

Încă ceva ce este important: Cartea Mare este opera a peste o sută de oameni. Sigur, Bill W. a scris, dar peste o sută de oameni, toți aflaţi în recuperare, au ajutat la ce a scris el având un rol determinant. I-au spus lui Bill W. ce să scrie — și odată ce a scris-o, i-au spus cum să o schimbe. Până la terminarea cărţii, a devenit munca colectivă a zeci de oameni diferiți.

Dacă citim o carte și nu suntem de acord cu ceea ce spune autorul, ne putem simți liberi să gândim, cine este el să creadă că știe mai multe decât mine? Dar este mult mai greu să faci asta cu Cartea Mare, pentru că atunci am argumenta nu doar cu o singură persoană, ci cu peste o sută. Și acești peste o sută de oameni s-au recuperat dintr-o stare a corpului şi a minţii aparent fără scăpare, în care ne aflăm şi noi. Asta înseamnă că acești oameni merită ascultaţi.