TRANSMITEREA MESAJULUI
Ieri, la o intalnire din cadrul Conferintei, m-am zbatut (iarasi!) intre emotia/frica de a vorbi in public si dorinta de a impartasi din ce am invatat si facut eu in recuperare. Tema a fost „Transmiterea mesajului ” scop prioritar al fiecărui grup ca entitate spirituală.
Cand am ajuns in AA eram atat de 'terminat', incat de la bun inceput m-am conformat, fara sa pun prea multe intrebari (dorinta de a inceta bautul era atat de mare, incat as fi facut ORICE pentru asta), la tot ce mi-au spus cei din AA sa fac. Printre altele a fost si sugestia de a pune abstinenta pe primul loc in viata mea. Asta insemna sa pun in aplicare ceea ce se spune in introducerea din 'Preambul' (<<Alcoolicii Anonimi au un singur scop primordial, acela de a rămâne abstinenţi şi de a transmite mesajul alcoolicilor care mai suferă.>>) si anume ca singurul scop primordial pe care ar fi bine sa il am de acum incolo este acela de a ramane abstinent.
Obisnuiam sa spun la intalniri ca daca as spune 'afara' ca scopul meu primordial este sa raman abstinent, lumea ar spune ca sunt sarit de pe fix si m-ar lua in ras. La grup este locul unde pot fi inteles cu ce vreau sa spun.
A ramane abstinent tine de Recuperare. Partea a doua a frazei de mai sus tine de Unitate si Traditii (<<Nici un grup nu are alt scop primordial unic decât sa transmită mesajul sau alcoolicului care mai suferă.>>). (Recuperarea si Unitatea sunt 2 din cele 3 laturi ale Triunghiului, simbolul AA-ului).
S-a vorbit despre modul de transmitere a mesajului, prin exemplul personal si prin participarea la intalniri.
O modalitate de transmitere a mesajului, despre care nu s-a vorbit, iar eu o consider importanta, in acest moment al abstinentei mele, este sponsorizarea (nasul). Si din punctul asta de vedere este o nuanta despre care si eu am citit undeva, si anume ca in Pasul 12 nu se spune 'am incercat sa transmitem mesajul', ci 'am incercat sa transmitem acest mesaj', facandu-se referire probabil la faptul (si acesta este mesajul!) ca practicand Programul in 12 Pasi rezultatul este ca vom trai o trezire spirituala. Fara aceasta crestere spirituala este greu, daca nu chiar putin probabil, sa avem o abstinenta senina, implinita. Nu doar ca nu mai bem, dar ne place si ne face sa ne simtim bine ca nu mai bem!
Cum facem pasii, cand ii facem, cu cine ii facem, in ce ritm ii facem, este treaba fiecaruia. Dar ni se sugereaza ce sa facem.
Nu este un program intr-un pas, Pasul 1. Este riscant pentru ca incrancenarea ne poate aduce in cele din urma la baut.
Nu este un program in 2 pasi, Pasul 1 si 12. (Pasul 12 face referire la 'acest' mesaj si 'aceste' principii, ceea ce inseamna ca stim despre ce e vorba, am aflat facand programul, adica cei 11 pasi anteriori).
Nu este un program cu douasprezece puncte. Sunt 12 pasi, numerotati, de la 1 la 12, ordinea avand un sens, o noima. Sa ii fi facut 'pe sarite', dupa bunul meu plac, ar fi fost un risc pe care eu, unul, nu mi l-am asumat.
Este un program de recuperare, pas cu pas.
Eu am invatat (si am facut cum am invatat) ca in primii trei pasi imi imbunatatesc relatia cu Puterea Superioara (ma impac cu Dumnezeu), in pasii urmatori (de la 4 la 7) ma impac cu mine insumi, iar apoi ma impac cu ceilalti.
Nu ii pot ierta pe ceilalti, daca nu ma iert pe mine. Si nu ma pot ierta pe mine daca nu sunt impacat cu Puterea mea Superioara.
Sa fac Pasul 9 si sa imi cer iertare, dar eu nu m-am iertat pe mine?
Sa fac Pasul 7 si sa-I cer cu umilinta sa-mi indeparteze defectele (care umilinta? daca eu nu m-am impacat cu El) ?
Imi place Pasul 6 si il fac, consimt sa ma scape de defectele de caracter, dar nu stiu ce defecte, pentru ca nu am facut Pasul 4.
Vreau sa fac Pasul 4, dar ma poctinesc la resentimente si la partea mea de vina, la 'partea mea de trotuar', pentru ca nu am facut Pasul 3.
Am cunoscut oameni care spuneau ca au facut ce li s-a spus, au citit literatura, au venit la intalniri, dar pentru ei nu a functionat programul.
Sunt pline carciumile de cei care sunt convinsi ca programul nu functioneaza!!!
Probabil ca daca as fi facut programul cum as fi vrut eu, m-as fi trezit la un moment dat cu paharul in mina, nestiind ce m-a pocnit! As fi ajuns un bun exemplu pentru ceilalti ... de asa nu!
CINE SPUNE CA E USOR?!
Sa fac programul clipa de clipa nu este usor.
Dar nu mai vreau sa fac lucruri usoare!
Usor este cand am o problema (emotionala) sa ma duc in carciuma, aia e usor.
Cand cineva ma agreseaza, usor este sa-mi plang de mila, sa ma victimizez, aia e usor.
Cand sunt suparat, usor este sa dau vina pe altii pentru suferinta mea, aia e usor.
Sa fug si sa nu imi asum responsabilitatea pentru viata mea, aia e usor.
Sa iert (pe mine si pe altii), nu este usor.
Sa iubesc (pe mine si pe altii), nu este usor.
Sa ma cunosc pe mine insumi, nu este usor.
Sa ma predau ... sa accept ... sa am bunavointa ... sa am rabdare ... sa am credinta ...
... nu este usor.
Ieri, la o intalnire din cadrul Conferintei, m-am zbatut (iarasi!) intre emotia/frica de a vorbi in public si dorinta de a impartasi din ce am invatat si facut eu in recuperare. Tema a fost „Transmiterea mesajului ” scop prioritar al fiecărui grup ca entitate spirituală.
Cand am ajuns in AA eram atat de 'terminat', incat de la bun inceput m-am conformat, fara sa pun prea multe intrebari (dorinta de a inceta bautul era atat de mare, incat as fi facut ORICE pentru asta), la tot ce mi-au spus cei din AA sa fac. Printre altele a fost si sugestia de a pune abstinenta pe primul loc in viata mea. Asta insemna sa pun in aplicare ceea ce se spune in introducerea din 'Preambul' (<<Alcoolicii Anonimi au un singur scop primordial, acela de a rămâne abstinenţi şi de a transmite mesajul alcoolicilor care mai suferă.>>) si anume ca singurul scop primordial pe care ar fi bine sa il am de acum incolo este acela de a ramane abstinent.
Obisnuiam sa spun la intalniri ca daca as spune 'afara' ca scopul meu primordial este sa raman abstinent, lumea ar spune ca sunt sarit de pe fix si m-ar lua in ras. La grup este locul unde pot fi inteles cu ce vreau sa spun.
A ramane abstinent tine de Recuperare. Partea a doua a frazei de mai sus tine de Unitate si Traditii (<<Nici un grup nu are alt scop primordial unic decât sa transmită mesajul sau alcoolicului care mai suferă.>>). (Recuperarea si Unitatea sunt 2 din cele 3 laturi ale Triunghiului, simbolul AA-ului).
S-a vorbit despre modul de transmitere a mesajului, prin exemplul personal si prin participarea la intalniri.
O modalitate de transmitere a mesajului, despre care nu s-a vorbit, iar eu o consider importanta, in acest moment al abstinentei mele, este sponsorizarea (nasul). Si din punctul asta de vedere este o nuanta despre care si eu am citit undeva, si anume ca in Pasul 12 nu se spune 'am incercat sa transmitem mesajul', ci 'am incercat sa transmitem acest mesaj', facandu-se referire probabil la faptul (si acesta este mesajul!) ca practicand Programul in 12 Pasi rezultatul este ca vom trai o trezire spirituala. Fara aceasta crestere spirituala este greu, daca nu chiar putin probabil, sa avem o abstinenta senina, implinita. Nu doar ca nu mai bem, dar ne place si ne face sa ne simtim bine ca nu mai bem!
Cum facem pasii, cand ii facem, cu cine ii facem, in ce ritm ii facem, este treaba fiecaruia. Dar ni se sugereaza ce sa facem.
Nu este un program intr-un pas, Pasul 1. Este riscant pentru ca incrancenarea ne poate aduce in cele din urma la baut.
Nu este un program in 2 pasi, Pasul 1 si 12. (Pasul 12 face referire la 'acest' mesaj si 'aceste' principii, ceea ce inseamna ca stim despre ce e vorba, am aflat facand programul, adica cei 11 pasi anteriori).
Nu este un program cu douasprezece puncte. Sunt 12 pasi, numerotati, de la 1 la 12, ordinea avand un sens, o noima. Sa ii fi facut 'pe sarite', dupa bunul meu plac, ar fi fost un risc pe care eu, unul, nu mi l-am asumat.
Este un program de recuperare, pas cu pas.
Eu am invatat (si am facut cum am invatat) ca in primii trei pasi imi imbunatatesc relatia cu Puterea Superioara (ma impac cu Dumnezeu), in pasii urmatori (de la 4 la 7) ma impac cu mine insumi, iar apoi ma impac cu ceilalti.
Nu ii pot ierta pe ceilalti, daca nu ma iert pe mine. Si nu ma pot ierta pe mine daca nu sunt impacat cu Puterea mea Superioara.
Sa fac Pasul 9 si sa imi cer iertare, dar eu nu m-am iertat pe mine?
Sa fac Pasul 7 si sa-I cer cu umilinta sa-mi indeparteze defectele (care umilinta? daca eu nu m-am impacat cu El) ?
Imi place Pasul 6 si il fac, consimt sa ma scape de defectele de caracter, dar nu stiu ce defecte, pentru ca nu am facut Pasul 4.
Vreau sa fac Pasul 4, dar ma poctinesc la resentimente si la partea mea de vina, la 'partea mea de trotuar', pentru ca nu am facut Pasul 3.
Am cunoscut oameni care spuneau ca au facut ce li s-a spus, au citit literatura, au venit la intalniri, dar pentru ei nu a functionat programul.
Sunt pline carciumile de cei care sunt convinsi ca programul nu functioneaza!!!
Probabil ca daca as fi facut programul cum as fi vrut eu, m-as fi trezit la un moment dat cu paharul in mina, nestiind ce m-a pocnit! As fi ajuns un bun exemplu pentru ceilalti ... de asa nu!
CINE SPUNE CA E USOR?!
Sa fac programul clipa de clipa nu este usor.
Dar nu mai vreau sa fac lucruri usoare!
Usor este cand am o problema (emotionala) sa ma duc in carciuma, aia e usor.
Cand cineva ma agreseaza, usor este sa-mi plang de mila, sa ma victimizez, aia e usor.
Cand sunt suparat, usor este sa dau vina pe altii pentru suferinta mea, aia e usor.
Sa fug si sa nu imi asum responsabilitatea pentru viata mea, aia e usor.
Sa iert (pe mine si pe altii), nu este usor.
Sa iubesc (pe mine si pe altii), nu este usor.
Sa ma cunosc pe mine insumi, nu este usor.
Sa ma predau ... sa accept ... sa am bunavointa ... sa am rabdare ... sa am credinta ...
... nu este usor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu