- Pasul Sase –
“Am consimtit fara rezerve ca
Dumnezeu sa ne scape de toate aceste defecte de caracter”
Incepem lucrul la Pasul
Sase plini de speranta care s-a infiripat in noi pe parcursul primilor cinci
pasi.
Daca am fost destul de
meticulosi, probabil ca am acumulat si ceva umilinta. In Pasul Sase, umilinta inseamna
ca suntem capabili sa ne vedem pe noi insine cu mai multa claritate. Am vazut
care este natura exacta a greselilor noastre. Am vazut in ce fel ne-am facut
rau noua insine si altora comportandu-ne sub influenta defectelor noastre de
caracter. Am vazut care au fost tiparele noastre de comportament si am ajuns sa
intelegem in ce fel suntem predispusi sa actionam sub influenta acelorasi
defecte iar si iar. Acum suntem complet pregatiti sa scapam de aceste defecte
de caracter.
“A consimti fara rezerve”
nu se intampla peste noapte. Este un proces lung care adesea se desfasoara pe
parcursul intregii vieti. Imediat dupa un inventar moral, se poate sa ne simtim
intr-adevar foarte pregatiti sa scapam de defecte. Daca avem ceva experienta si
suntem in general destul de constienti de defectele noastre si inca mai
actionam sub influenta unora dintre ele, vom descoperi ca nivelul bunavointei
creste. Constientizarea singura, nu va fi niciodata de ajuns pentru a ne face
sa consimtim, dar este primul pas necesar pe drumul catre consimtire. Insusi
procesul inventarului ne-a sporit constientizarea propriilor defecte de
caracter; parcurgerea Pasului Sase va face asta si mai mult. A consimti fara
rezerve inseamna sa ajungem la o stare spirituala in care nu suntem doar
constienti de defectele de caracter, nu suntem doar obositi de ele, nu suntem
doar increzatori ca Dumnezeu, asa cum il intelege fiecare dintre noi, o sa ne
scape de ceea ce trebuie, ci inseamna toate acestea la un loc.
Ca sa putem consimti fara
rezerve, avem nevoie sa vorbim despre temerile legate de Pasul Sase. De asemenea,
trebuie sa aruncam o privire la felul in care vom scapa de defectele de
caracter. Pasul Sase spune ca numai o Putere Superioara ne poate scapa de ele.
Dar ce inseamna asta de fapt? Care este responsabilitatea noastra in Pasul
Sase? Analizarea acestor intrebari impreuna cu nasul nostru ne va fi de ajutor
sa gasim indrumare in parcurgerea acestui Pas.
CE CONSIMTIM FARA REZERVE ?
Daca suntem nou veniti in
D.A si asta este prima noastra experienta cu Pasul Sase, multe din defectele
noastre de caracter ni se vor parea atat de stridente incat probabil ca reactia
imediata va fi o dorinta coplesitoare de a scapa de ele. Le vedem pentru prima
oara in toata “splendoarea” si vrem sa scapam de ele – astazi !
De indata ce trecem peste
aceasta prima reactie, probabil vom descoperi ca simtim totusi ceva teama sau
nesiguranta in ceea ce priveste schimbarea. Aproape pentru oricine necunoscutul
este infricosator.
Am trait mult timp cu
defectele de care vrem sa scapam probabil cea mai mare parte a vietii.
Este posibil sa avem ceva
temeri despre cum vor fi vietile noastre fara aceste defecte. Unele dintre ele pot
parea mai mult capacitati vitale de supravietuire decat defecte de caracter. Ne
intrebam daca nu cumva indepartarea acestor defecte nu ne va afecta capacitatea
de a ne castiga existenta. Este posibil ca idea de a fi “cetateni respectabili”
sa ni se para respingatoare. Multi dintre noi sunt puternic legati de o anumita
imagine – suntem cool, suntem la moda, suntem dincolo de limitele societatii –
si ne place asa. Poate ca ne temem ca parcurgerea Pasului Sase ne va transforma
in niste conformisti plictisitori. Poate ca unii dintre noi gandim ca nu avem
altceva decat defecte si ne intrebam ce va mai ramane din noi daca defectele su
nt indepartate. Probabil ca temerile noastre sunt vagi si neclare.
Daca le supunem putin
logicii vom descoperi cu siguranta ca sunt total nefondate. Cu alte cuvinte, daca
exprimam aceste temeri cu voce tare, le vom vedea asa cum sunt cu adevarat.
· Exista lucruri care
imi plac la mine, dar care pot fi considerate “defecte”? Imi este teama ca ma
voi transforma intr-o persoana de care nu imi va place daca acele parti ale
caracterului meu vor disparea?
· Care sunt lucrurile
de care cred ca voi scapa?
Daca am mai avut vreo
experienta cu Pasul Sase inainte, defectele noastre de caracter nu constituie nici
o noutate. De fapt, poate ca vom fi uimiti sa constatam ca inca mai avem un
defect anume, sau poate ca ne va intrista faptul ca descoperim acelasi vechi
defect manifestandu-se intr-o forma noua.
De exemplu, suntem inca
complexati. Poate ca nu ne mai straduim sa ii convingem pe altii ca suntem “tari”
printr-o serie de incercari lamentabile, dar inca avem defectul. Felul in care
s-a manifestat in comportamentul nostru in ultimul timp poate fi mult mai
subtil si mult mai perfid. Poate ca am sabotat inconstient eforturile altora
astfel incat noi sa aratam mai bine prin comparatie, sau poate ca am nesocotit
dorintele altora pentru ca nu ne serveau in mod direct interesele. Ce este cel
mai dureros atunci cand ne dam seama de asta mai tarziu in recuperare este ca
am avut tendinta de a ne privi pe noi insine intr-o lumina mai buna. Ne este
rusine ca i-am ranit pe altii. Poate ca suntem cuprinsi de teama ca nu suntem
capabili sa ne schimbam, ca un defect de caracter sau altul va fi mereu
prezent.
Putem sa ne linistim putin
la gandul ca acum suntem constienti de ceea ce am facut si avem bunavointa de a
lucra la asta. Avem nevoie sa ne pastram speranta si increderea ca procesul de recuperare
functioneaza chiar si asupra celor mai adanc inradacinate defecte.
· Inca mai cred in
procesul de recuperare? Cred ca ma pot schimba?
· In ce fel m-am
schimbat pana acum? Care sunt defectele care nu imi mai influenteaza comportamentul?
· Am defecte de care nu
cred ca pot scapa? Care sunt acelea? De ce cred ca nu pot scapa de ele?
…CA DUMNEZEU SA NE SCAPE…
Da, Pasul Sase specifica
faptul ca numai o Putere Superioara noua insine poate sa ne scape de toate aceste
defecte de caracter. Oricum, felul in care fiecare dintre noi intelege asta
este influentat in mod direct de experienta luptei si a capitularii specifice
Pasului Sase.
Primul lucru pe care il
facem cei mai multi in legatura cu defectele noastre de caracter este ca ne hotaram
sa nu le mai avem. Din nefericire, aceasta hotarare este zadarnica – aproape
tot atat de eficienta asa cum erau incercarile noastre disperate de a ne
controla dependenta*. Putem avea ceva succes
pentru o vreme, dar defectele noastre de caracter vor iesi la iveala din nou in
cele din urma.
Problema este ca defectele
de caracter fac parte din noi. Intotdeauna vom fi predispusi sa ne manifestam
cele mai grave defecte de caracter atunci cand suntem in situatii stresante.
Ce trebuie sa facem in
Pasul Sase este foarte asemanator cu ceea ce a trebuit sa facem in primii doi Pasi.
Trebuie sa recunoastem ca am fost infranti de o forta interioara care nu ne-a
adus nimic altceva decat durere si degradare in viata noastra; apoi, trebuie sa
recunoastem ca avem nevoie de ajutor ca sa ne confruntam cu acea forta. Trebuie
sa acceptam in totalitate ca nu putem scapa singuri de defectele de caracter si
trebuie sa ne pregatim sa-i cerem lui Dumnezeu, in Pasul Sapte, sa ne scape el.
· In ce fel incerc sa
controlez sau sa scap de defectele mele de caracter? Ce rezultate au avut incercarile
mele?
· Care este diferenta
intre a consimti fara rezerve ca Dumnezeu sa ma scape de toate defectele mele de
caracter si a le inabusi eu insumi / insami?
· In ce fel parcurgerea
acestui pas imi creste increderea in Dumnezeu asa cum il inteleg eu?
· In ce fel capitularea
mea se adanceste in acest pas?
· Ce actiune pot face
care sa demonstreze ca am consimtit fara rezerve?
TOATE ACESTE DEFECTE DE CARACTER
Chiar si dupa toata munca
pe care am depus-o la Pasii Patru si Cinci, nici acum nu suntem pe deplin lamuriti
asupra naturii defectelor noastre de caracter. Probabil ca ne intrebam unde se
sfarsesc defectele de caracter si unde incepe caracterul in cadrul structurii
complexe a personalitatii noastre.
De ce facem lucrurile pe
care le facem? Este vina cuiva? Cand ne-am simtit asa pentru prima oara? De ce?
Cum? Unde? Daca nu suntem atenti, putem deveni atat de obsedati de noi insine
incat pierdem din vedere scopul pentru care lucram la Pasul Sase. Avem nevoie
sa ne concentram eforturile. Tinta noastra este sa devenim mai constienti de
defectele noastre de caracter, asa incat sa putem consimti fara rezerve sa fim
scapati de ele, si nu sa le analizam originea sau sa ne lasam cuprinsi de un
acces de egocentrism.
Defectele noastre de
caracter sunt repere ale caracterului nostru de baza. Este foarte probabil sa descoperim
ca avem acelasi caracter de baza ca toata lumea. Avem nevoi si incercam sa le satisfacem.
De exemplu, avem nevoie de dragoste. Defectele intra in scena in modul in care
obtinem dragostea. Daca mintim, inselam, le facem rau altora si ne degradam pe
noi insine ca sa obtinem dragoste, atunci actionam sub influenta defectelor.
Defectele sunt trasaturi umane de baza care au fost alterate de egocentrism. Cu
ajutorul nasului, avem nevoie sa trecem pe lista fiecare defect pe care il
avem, sa descriem felul in care ne influenteaza comportamentul, sa ne uitam la
felul in care ne afecteaza viata si, foarte important, sa descoperim ce simtim
atunci cand actionam sub influenta lui.
Imaginandu-ne cum ar fi
viata noastra fara fiecare defect de caracter, ne va ajuta sa vedem ca putem trai
si fara el. Unii dintre noi transpun asta in practica incercand sa gaseasca
principiul spiritual opus fiecarui defect de caracter.
· Pune pe o lista
fiecare defect si da-i o definitie scurta.
· In ce mod
comportamentul meu este influentat de acest defect?
· Atunci cand actionez
sub influenta acestui defect, cum ma afecteaza pe mine si pe altii?
· Ce sentimente asociez
cu acest defect?
· Incerc cumva sa-mi
reprim anumite sentimente, actionand sub influenta anumitor defecte?
· Cum ar fi viata mea
fara acest fel de comportament? Ce principiu spiritual por sa pun in practica
in locul defectului?
PRINCIPII SPIRITUALE
In Pasul Sase o sa ne
concentram atentia pe angajament si perseverenta, bunavointa, credinta si incredere,
si pe acceptarea de sine. In acest punct al lucrului la Pasul Sase, ar trebui
sa fim foarte constienti de deficientele noastre. De fapt, poate ca suntem atat
de constienti de ele incat, in viata de zi cu zi, putem sa le observam atunci
cand apar si chiar ne putem infrana de la a actiona sub influenta lor in cele
mai multe cazuri. Din cand in cand, constientizarea poate sa se mai diminueze
si poate ca nu mai suntem atat de vigilenti in monitorizarea propriului
comportament. Este nevoie de o cantitate de energie incredibil de mare sa ne
monitorizam la fiecare pas si sa inabusim fiecare impuls de a o lua razna. Ne
vom relaxa in viata de zi cu zi pana cand, surprinzator, ne vom trezi ca ne
simtim bolnavi si rusinati, si ne vom intreba cum a fost posibil sa facem iar
asta, dupa toata munca pe care am depus-o.
Oricum, nu renuntam, ci
facem un angajament fata de propria recuperare. Ne mentinem noile principii spirituale
pe care le-am descoperit, in ciuda pasului inapoi. Continuam sa facem pasi
inainte, chiar daca am facut unul sau mai multi inapoi. Ceea ce cautam noi este
o imbunatatire progresiva si nu perfectiune imediata.
· In ce fel imi
demonstrez angajamentul fata de recuperare astazi?
· Prin parcurgerea
primilor cinci pasi am perseverat in recuperare. De ce este perseverenta atat de
vitala pentru Pasul Sase?
Aplicarea principiului
spiritual al bunavointei inseamna pur si simplu ca avem bunavointa de a actiona
diferit. Asta nu inseamna neaparat ca vom actiona diferit, sau ca suntem
capabil sa actionam diferit.
Poate ca cel mai bine ar
fi sa ilustram aceasta atitudine printr-un exemplu.
Sa presupunem ca am fost
nesinceri – cu familiile, cu angajatorii, cu prietenii – in multe feluri, de la
cel mai nesemnificativ pana la cel mai grav. In timp ce poate parea ca este mai
bine sa devenim binevoitori progresiv, in etape, daca ne concentram bunavointa
in primul rand asupra celor mai rele si mai distrugatoare forme de minciuna,
acest pas inseamna ca am consimtit fara rezerve sa scapam de toate defectele de
caracter. Asta inseamna ca avem bunavointa de a nu mai fi niciodata nesinceri, chiar
si in cea mai mica forma. Acest lucru poate parea prea mult pentru noi, dar
trebuie sa-l facem doar pentru astazi.
Este greu sa avem atata
bunavointa, in special cand consecintele vizibile ale micilor noastre minciuni nu
sunt atat de grave. Poate ca suntem constienti ca nu suntem intru totul
sinceri, dar ne gandim ca nu facem nici un rau nimanui si putem scapa cu fata
curata, asa ca de ce sa ne facem atatea griji?
Dar, acest mod de gandire
poate avea cele mai grave consecinte spirituale. Se poate sa fie adevarat ca
nimeni nu a fost serios ranit de minciunile noastre, sau ca nimeni nu va afla
niciodata, dar nesinceritatea se va rasfrange asupra spiritului nostru de aici
inainte. Chiar daca nu suntem pe deplin constienti de asta, chiar daca dormim
foarte bine noaptea, rezultatul actionarii sub influenta unui defect atunci
cand avem posibilitatea de a nu o face, este o piedica in calea cresterii
noastre spirituale. Daca continuam sa fim refractari, vom sfarsi prin a ne
bloca cresterea spirituala.
· Am bunavointa de a
scapa de toate defectele de caracter in acest moment? Daca nu, de ce nu?
· Ce am facut ca sa-mi
demonstrez bunavointa astazi?
Cantitatii de bunavointa
pe care trebuie sa o avem pentru parcurgerea acestui pas, ii trebuie alaturata si
o cantitate corespunzatoare de credinta si de incredere. Trebuie sa credem ca o
Putere Superioara va lucra in viata noastra atat cat este necesar. Continuand
exemplul cu nesinceritatea, trebuie sa avem incredere ca Puterea noastra
Superioara nu ne va scapa de defectul minciunii in asa fel incat sa devenim
brutal de sinceri, incapabili sa ne tinem gura atunci cand rostirea adevarului
ar rani pe cineva. Atata timp cat “ne dam la o parte” ca sa il lasam pe
Dumnezeu sa lucreze in viata noastra, vom trai exact atata crestere spirituala
de cat avem nevoie.
· In ce masura este
inca prezenta teama mea de ceea ce voi deveni? S-a diminuat vreun pic de cand
am inceput sa lucrez acest Pas?
· In ce fel imi sporesc
increderea in Dumnezeu, asa cum Il inteleg eu, prin parcurgerea acestui Pas?
Cuvintele fara rezerve si
toate jucand un rol atat de important in acest Pas, este usor sa devenim exagerat
de critici cu noi insine si perfectionisti. Avem nevoie sa ne amintim ca, chiar
daca bunavointa noastra trebuie sa fie completa, noi nu vom deveni perfecti –
astazi sau vreodata. Atunci cand actionam sub influenta unui defect, impotriva
vointei noastre, trebuie sa practicam principiul acceptarii de sine. Trebuie sa
acceptam faptul ca, desi inca mai putem actiona sub influenta vreunui defect, avem
de asemenea bunavointa de a ne schimba. Constientizand acest fapt ne reinnoim
angajamentul pentru schimbare. Am crescut spiritual exact atata cat trebuia
pentru astazi si daca am fi perfecti nu am mai avea nevoie sa crestem in
continuare.
· Ma accept pe mine
insumi / insami astazi?
· Ce imi place la mine?
Ce s-a schimbat de cand am inceput sa parcurg Pasii?
MAI DEPARTE
Poate ca in trecut – in
copilarie, sau in timpul adictiei active – am avut niste viziuni fugitive despre ceea ce puteam
deveni. Probabil ca gandeam ori ca viata nu ne-a pus in locul in care am fi
putut deveni ceea ce am visat, ori ca eram pur si simplu incapabili de a ne
ridica mai sus. Poate ca odata visam la bani, statut sau pozitie sociala. In
programul spiritual al Dependentilor*
Anonimi suntem preocupati
mai mult de cresterea spirituala. Vrem sa ne gandim la calitati pe care am vrea
sa le avem, sau la alti oameni in recuperare pe care ii cunoastem si care au
calitati pe care le dorim si noi.
Pe masura ce lucram la
acest Pas, incepem sa avem o viziune a persoanei care am vrea sa devenim.
Daca am fost egoisti,
probabil ca vom avea viziunea schimbarii intr-o persoana altruista, poate
ajutand pe un alt dependent*
sa intre in recuperare sau
un alt gest altruist. Daca am fost lenesi, ne putem imagina ca vom deveni
productivi si ca vom culege roadele eforturilor noastre. Daca am fost
nesinceri, putem visa la libertatea care va fi a noastra atunci cand nu mai
trebuie sa ne ingrijoram atata ca vom fi descoperiti. De la acest Pas vrem sa
obtinem o viziune asupra propriei persoane si un sentiment de speranta ca putem
atinge aceasta viziune.
· Ce cred ca voi face
cu calitatile la care vreau sa ajung?
· Ce voi face in
legatura cu cariera mea? Ce voi face in timpul liber?
· Ce fel de parinte,
partener sau prienten voi fi? Precizeaza punctual.
Aceasta viziune poate sa
ne inspire. Daca o evocam atunci cand simtim disperare, sau atunci cand se pare
ca ne va trebui mult timp sa ne atingem idealurile, ne va sustine si ne va
ajuta sa ne reinnoim bunavointa. Viziunea noastra este trambulina catre Pasul
Sapte, in care ii vom cere Lui Dumnezeu, asa cum Il intelegem noi, sa ne
indeparteze defectele.
- Pasul Sapte –
“Cu umilinta, I-am cerut sa
ne indeparteze slabiciunile”
Desi fiecare dintre cei
doisprezece Pasi constituie in sine un proces separat, cu totii se completeaza intr-o
anumita masura – aspecte ale Pasului Unu se combina in Pasul Doi, parti ale
Pasului Patru se amesteca in toti Pasii care urmeaza. Poate ca cea mai subtire
linie de demarcatie este aceea dintre Pasii Sase si Sapte. La prima vedere,
Pasul Sapte poate parea aproape ca un gand intarziat al Pasului Sase. In Pasul
Sase am dedicat o mare cantitate de timp si efort in incercarea de a ne spori constientizarea
defectelor de caracter si de a consimti fara rezerve sa scapam de ele. Acum tot
ce ne trebuie este sa cerem, nu-i asa?
Nu este tocmai asa. Acest
Pas inseamna mult mai mult decat sa completam o cerere catre Puterea Superioara
si sa asteptam raspunsul. Este nevoie de pregatire spirituala. Este nevoie sa
intelegem ce inseamna “cu umilinta“ in acest context. Este nevoie sa gasim o
modalitate care sa se potriveasca cu spiritualitatea noastra. Si, mai este
nevoie sa punem in practica principii spirituale in locul defectelor de
caracter.
PREGATIREA PENTRU LUCRUL LA PASUL SAPTE
Deja am facut cea mai mare
parte a pregatirii spirituale de care avem nevoie ca sa incepem Pasul Sapte.
Este important sa facem legatura intre munca pe care am depus-o si rezultatele
pe care ea le-a produs.
Toti Pasii de pana acum au
servit la sadirea semintelor umilintei in spiritul nostru. Lucrand la Pasul Sapte,
acele seminte prind radacini si cresc. Multi dintre noi au dificultati legate
de conceptul de umilinta. Incepusem sa dezbatem aceasta problema in Pasul Sase
si merita toata atentia noastra si in Pasul Sapte. Avem nevoie sa intelegem ce inseamna
umilinta pentru noi si in ce fel se descopera prezenta ei in viata noastra.
Nu trebuie sa confundam
umilinta cu umilirea. Atunci cand suntem umiliti ne este rusine, ne simtim fara
valoare. Umilinta este aproape total opusa acestui sentiment. Prin parcurgerea
Pasilor, am indepartat invelisuri de negare, egou si egocentrism. De asemenea,
am inceput sa construim o imagine de sine mai pozitiva si sa punem in practica
principii spirituale. Inainte nu ne puteam vedea fortele pentru ca partea
noastra buna, sanatoasa, era ascunsa in spatele bolii. Acum putem! Asta este umilinta.
Pentru a intelege mai bine acest concept, vom da exemple despre felul in care
umilinta se manifesta adesea.
Atunci cand am intrat in
recuperare aveam idei fixe. De cand suntem in recuperare, tot ceea ce credeam
in trecut a fost pus sub semnul intrebarii. Am fost asaltati de idei noi. De
exemplu, daca am crezut ca detinem controlul, simplul fapt ca am ajuns la D.A
admitandu-ne neputinta, a fost probabil de ajuns pentru a ne schimba
perspectiva. Din cauza adictiei, nu am reusit sa invatam
lectia pe care insasi viata ne-o dadea, despre cat de mult control poate sa
detina o persoana. Prin abstinenta si prin
parcurgerea primilor sase
pasi, am invatat foarte multe despre cum sa traim.
Multi dintre noi am venit
in D.A cu o anumita mentalitate. Singurul mod in care stiam sa obtinem ce vrem
era printr-o abordare indirecta si prin manipularea altora. Nu puteam sa ne
inchipuim ca aveam aceleasi sanse de a ne implini nevoile, sanse poate chiar
mai mari, fiind sinceri si directi. Petrecusem atatia ani invatand sa pastram o
fata de pocker, sa ne ascundem compasiunea si sa fim duri. Cand am ajuns in D.A
eram deja foarte buni la asta; asa de buni incat dependenti*i novici se uitau la noi asa cum noi ne
uitam la dependenti*i “cu state mai vechi”
atunci cand am fost la inceputul “carierei”. Invatasem sa suprimam toata
umanitatea si, in cele mai multe cazuri, devenisem complet inumani.
Indepartarea de scena pe
care se jucau astfel de jocuri ne-a permis sa fim expusi la idei noi. Am invatat
ca este in regula sa avem sentimente si sa le aratam. Am descoperit ca regulile
strazii sunt valabile numai pe strada; in lumea reala acestea sunt nebunesti si
adesea periculoase. Am devenit mai sensibili, mai vulnerabili. Nu mai confundam
bunatatea cu slabiciunea.
Schimbarea acestor
atitudini are un efect major. De multe ori, ni se schimba chiar si aspectul
fizic.
Incruntarea sprancenelor
si maxilarele inclestate se relaxeaza in zambete. Lacrimile incep sa izvorasca libere,
descoperind spiritul nostru inundat.
Multi dintre noi am ajuns
in D.A convinsi ca eram victime ale ghinionului, ale circumstantelor nefavorabile
si ale conspiratiilor menite sa ne zadarniceasca intentiile bune. Credeam ca
suntem oameni buni, dar total neintelesi. Justificam orice rau pe care il
faceam ca find auto-aparare, asta daca eram capabili sa ne dam seama ca facusem
vreun rau. Mana in mana cu aceasta atitudine, erau sentimentele de auto
compatimire. Savuram suferinta proprie si stiam in adancul fiintei noastre ca rasplata
pentru durere era ca niciodata nu trebuia sa ne analizam propria vina in nici
un aspect. Dar, primii sase pasi ne-au determinat sa incepem sa facem tocmai
acest lucru, sa ne analizam vina noastra in toate. Inainte am crezut ca anumite
situatii ni se intamplau noua; acum vedem cum acele situatii fusesera de fapt
create de noi. Ne dam seama de toate sansele pe care le-am irosit. Incetam sa
mai dăm vina pe altii pentru ceea ce s-a intamplat in viata noastra. Incepem sa
vedem ca locul in care am ajuns fusese in cea mai mare parte determinat de
alegerile pe care le-am facut.
Umilinta este un sentiment
al propriei umanitati. Daca suntem la prima experienta cu Pasul Sapte, acesta
poate fi momentul in care simtim pentru prima oara compasiune pentru noi
insine. Este cu adevarat emotionant sa ne dam seama pentru prima oara ca suntem
doar oameni si ca facem tot efortul de care suntem capabili. Luam hotarari, si
bune si rele, si speram ca totul va fi bine.
Constientizand acum cine
suntem cu adevarat, vedem ca asa cum noi facem tot efortul de care suntem in
stare, tot asa fac si alti oameni. Simtim o legatura reala cu ceilalti, stiind
ca cu totii suntem supusi acelorasi nesigurante si greseli, si ca toti avem
vise pentru viitor.
Acum avem nevoie sa ne
constientizam propria umilinta si sa vedem cum se face simtita in viata de zi cu
zi.
· Care dintre
atitudinile mele s-au schimbat de cand sunt in recuperare? Unde anume lucrurile
exagerate au fost dezumflate? Unde anume partea buna, sanatoasa din mine a
iesit la lumina?
· In ce fel umilinta
imi afecteaza recuperarea?
· In ce fel
constientizarea propriei umilinte ma ajuta la parcurgerea acestui Pas?
Parcurgerea pasilor de
pana acum ne-a ajutat sa construim o relatie cu Dumnezeu, asa cum Il intelege fiecare
dintre noi. Aceasta munca va da roade din plin pe masura ce inaintam in Pasul
Sapte.
In Pasul Doi am inceput
pentru prima oara sa ne gandim la o Putere Superioara care ne putea ajuta sa
gasim recuperarea din dependenta*. De acolo, am mers mai
departe la hotararea Pasului Trei, de a ne lasa vointa si viata in grija
Puterii noastre Superioare. Am apelat la aceasta Putere de multe ori pe parcursul
Pasului Patru si apoi, in Pasul Cinci, i-am impartasit acestei Puteri cele mai
intime detalii ale vietii noastre. In Pasul Sase am descoperit ca Dumnezeu, asa
cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, poate sa faca pentru noi mai mult decat
doar sa ne mentina abstinenti.
· Cum a evoluat in
Pasii de pana acum, felul in care inteleg eu Puterea Superioara? In ce fel a evoluat
relatia mea cu Puterea Superioara?
· In ce fel parcurgerea
primilor sase Pasi m-a pregatit pentru Pasul Sapte?
VOM CERE CA DEFECTELE SA NE FIE INDEPARTATE
Asa ca, acum ii vom cere
lui Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare dintre noi, sa ne indeparteze defectele.
Probabil ca raspunsul va depinde foarte mult de felul in care ni-L inchipuim pe
Dumnezeu. Sunt atat de multe feluri in care este perceput Dumnezeu, incat este
imposibil sa avem exemple in acest ghid pentru felul in care fiecare persoana
in parte va fi influentata in lucrul la Pasul Sapte. Este suficient sa spunem
ca felul in care parcurgem pasii trebuie sa ne reflecte propria spiritualitate.
Fiecare persoana poate
avea un ritual al ei, o cale personala de a-i cere Puterii Superioare sa-i indeparteze
defectele de caracter. Pentru a implini scopul acestui ghid, vom numi aceasta
cale / ritual in mod generic “rugaciune”. Cuvantul “rugaciune” este acceptat in
comunitatea noastra ca fiind o descriere a felului in care comunicam cu Puterea
Superioara. Tonul cu care cerem este zugravit in cuvintele “cu umilinta“. Cerem
cu toata sinceritatea, din adancul fintei noastre, din locul cel mai apropiat
de nucleul nostru spiritual, ca defectele sa ne fie indepartate.
· Cum ii voi cere Lui
Dumnezeu, asa cum mi-L inchipui eu, sa-mi indeparteze defectele de caracter?
· Pot alti dependenti* in recuperare sa ma ajute
sa ma hotarasc cum trebuie sa cer? Le-am cerut sa-si impartaseasca cu mine
experienta, puterea si speranta? I-am cerut indrumare nasului meu?
Asa cum se intampla cu
orice alt aspect al programului nostru, nu vom cere o singura data ca defectele
noastre de caracter sa fie indepartate. Vom cere asta iar si iar, de-a lungul
intregii vieti.
Modul in care vom cere se
va schimba cu siguranta, pe masura ce se va schimba si felul in care ni-L inchipuim
pe Dumnezeu. Nimic din ceea ce facem in acest moment nu ne blocheaza pentru
totdeauna intr-un anume mod de a parcurge Pasul Sapte.
A NE DA LA O PARTE
Cei mai multi ne dam seama
ca probabil avem nevoie sa facem mai mult in acest pas decat numai sa ne rugam
ca defectele sa ne fie indepartate. Avem nevoie sa facem ceva care sa-L invite
pe Dumnezeu, asa cum si-L inchipuie fiecare, sa lucreze in viata noastra. Putem
sa-I cerem Lui Dumnezeu sa ne indeparteze un defect, pentru ca apoi sa ne
agatam de acest defect cu toata puterea. Cu cat pastram mai multa distanta
intre noi si Puterea Superioara, cu atat mai putin vom simti prezenta acestei
Puteri. Trebuie sa ne mentinem constientizarea propriei persoane pe care am castigat-o
in Pasul Sase si sa-i alaturam o constientizare a felului in care Dumnezeu
lucreaza in viata noastra.
· In ce fel se aplica
principiul spiritual al capitularii in a ne da la o parte pentru ca o Putere Superioara
sa poata lucra in viata noastra?
· Care pot fi
beneficiile faptului ca las o Putere Superioara sa lucreze in viata mea?
· Cum ma simt stiind ca
o Putere Superioara are grija de mine si ca lucreaza in viata mea?
PRINCIPII SPIRITUALE
In Pasul Sapte ne vom
concentra pe capitulare, incredere si credinta, rabdare si umilinta. In Pasul Sapte
capitularea noastra va fi la un nivel mult mai adanc. Ceea ce a inceput in
Pasul Unu cu o constientizare a adictiei, acum implica si o constientizare a defectelor care merg
mana in mana cu adictia. De asemenea, si capitularea de la
Pasul Doi este adancita. Ajungem la credinta ca Puterea noastra Superioara
poate face pentru noi mai mult decat sa ne mentina doar abstinenti. Ne asteptam
de asemenea ca aceasta Putere sa ne elibereze de defectele de caracter. Odata
cu trecerea timpului, avem tot mai multa incredere in Puterea Superioara si in
procesul de recuperare.
· Mi-am acceptat
neputinta in fata propriilor defecte de caracter, ca si in fata asictiei? Explica pe larg.
· In ce fel capitularea
mea s-a adancit?
Principiile spirituale de
incredere si credinta sunt nucleul Pasului Sapte. Trebuie sa fim destul de
siguri de Puterea noastra Superioara pentru a-i incredinta propriile defecte de
caracter. Trebuie sa credem ca Puterea Superioara va face ceva cu ele, altfel
cum am putea cere sa fie indepartate? Trebuie sa evitam orice tendinta de a ne
nota felul in care credem ca Dumnezeu ne va scapa de defectele de caracter. Nu
este prea dificil de vazut unde poate sa duca o astfel de gandire daca
descoperim ca mai avem un anumit defect dupa ce a trecut o anume perioada de
timp. In loc de asta, ne concentram pe actiunile pe care trebuie sa le facem in
acest Pas: cerem cu umilita, practicam principiile spirituale, ne dam la o
parte din calea Lui Dumnezeu. Poate ca rezultatele Pasului Sapte nu se vor
vedea imediat, dare ele se vor vedea cu siguranta in timp.
· Cred ca Puterea mea
Superioara ma va scapa de defectele de caracter sau ca ma va elibera de
impulsivitatea de a actiona sub influenta lor?
· Cred ca voi fi o
persoana mai buna ca rezultat al parcurgerii acesti Pas?
· In ce fel credinta
mea in Dumnezeu, asa cum IL inteleg eu, a devenit mai puternica, ca rezultat al
parcurgerii Pasului Sapte?
Increderea si credinta
singure nu ne vor fi suficiente pentru parcurgerea acestui pas de-a lugul
intregii vieti; avem nevoie si de rabdare. Chiar daca a trecut destul de mult
timp de cand am inceput sa cerem sa scapam de un anumit defect, trebuie sa mai
avem rabdare. Poate ca, de fapt, nerabdarea este unul dintre defectele noastre.
Putem sa privim timpul in care trebuie sa asteptam ca fiind un dar, ca si timpul
in care avem cea mai mare nevoie sa practicam principiul rabdarii. In definitiv,
una dintre cele mai sigure cai spre progres este de a trece peste barierele
care se ridica de-a lungul calatoriei noastre spirituale.
· Unde mi s-au ivit
sanse de crestere spirituala in ultimul timp? Ce am facut cu ele?
In sfarsit, pe masura ce
parcurgem acest Pas, avem nevoie sa tinem minte, mai mult decat orice, principiul
umilintei. Daca ne punem cateva intrebari, este destul de usor de dedus daca
abordam acest pas cu umilinta.
· Cred ca numai Puterea
mea Superioara poate sa ma scape de defectele de caracter? Am incercat cumva sa
o fac de unul singur?
· Am devenit nerabdator
atunci cand nu am scapat de defecte imediat, chiar in clipa in care am cerut asta?
Sau am incredere ca voi scapa de ele atunci cand Dumnezeu crede ca este vremea?
· Perceptia mea a fost
cumva distorsionata in ultimul timp? Am inceput oare sa cred despre mine ca
sunt mai important si mai puternic decat in realitate?
MAI DEPARTE
In acest moment poate ca
am inceput sa ne intrebam ce trebuie sa simtim. L-am rugat pe Dumnezeu, asa cum
si-L inchipuie fiecare, sa ne scape de defectele de caracter; am pus in
practica principiile programului atat cat am putut noi de bine; dar, poate ca
inca ne surprindem actionand inainte de a gandi, si ne luptam cu propriile
defecte. Desigur, am stopat patima noastra si multe dintre circumstantele
vietii noastre probabil ca s-au imbunatatit, poate ca relatiile noastre sunt
mai stabile, dar ne-am schimbat? Am devenit persoane mai bune?
In timp, vom descoperi ca
Dumnezeu a lucrat in viata noastra. Vom fi poate surprinsi de nivelul de maturitate
sau spiritualitate pe care il demonstram atunci cand facem fata unor situatii
in care, in trecut, ne-am fi purtat foarte ne-spiritual. Intr-o buna zi ne vom
da seama ca unele dintre vechile noastre comportamente au devenit tot atat de
straine pentru noi precum ni se parusera la inceput principiile spirituale.
Dupa o asemenea revelatie, poate ca vom incepe sa ne gandim la ce fel de persoane
fusesem cand am venit pentru prima oara la D.A si cat de mica este asemanarea cu
persoanele care suntem acum.
· Am avut momente in
care am fost capabil sa ma abtin de la a actiona sub influenta unui defect de
caracter si, in loc, am pus in practica un principiu spiritual ? Recunosc asta
ca fiind mana Lui Dumnezeu in viata mea?
· Ce defecte au fost
indepartate din viata mea sau a caror putere asupra mea a fost micsorata?
· De ce Pasul Sapte da
nastere unui sentiment de seninatate?
Incepem sa ne traim viata
mult mai spiritual. Incetam sa ne mai gandim atat de mult la ceea ce vom obtine,
chiar si din recuperare, si incepem sa ne gandim la cum am putea contribui.
Lucrurile pe care le facem ca sa ne mentinem si sa ne hranim spiritul, devin un
obicei; poate acum le facem cu placere. Descoperim ca suntem liberi sa alegem
modul in care vrem sa privim orice situatie din viata noastra.
Incetam sa ne mai plangem
de lucrurile marunte ca si cum ar fi tragedii majore. Devenim capabili sa tinem
capul sus cu demnitate si sa ne pastram integritatea, indiferent de ce ne aduce
viata. Pe masura ce devenim din ce in ce mai comfortabili cu finta noastra
spirituala, va creste si dorinta de a vindeca relatiile noastre. Incepem acest
proces in Pasul Opt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu