.

MESAJ:

INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE
<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>

Twelve steps to freedom. Start with one.

DE CE AM NEVOIE DE INTALNIRI? O suta de motive!

Pentru ca am inteles ca intalnirile ma ajuta sa nu uit nu numai ca nu pot sa ma recuperez de unul singur, dar nici macar nu trebuie sa incerc asta.

Alcoolismul este o boala a izolarii, a insingurarii; intalnirile sunt o cale prin care incetez sa ma mai izolez.

O veche expresie spune: "Multumesc Doamne ca nu suntem toti bolnavi in aceeasi zi"

Astfel, merg la intalniri pentru ca uneori am nevoie sa-mi iau "medicamentul" (sa ascult) si alteori pentru ca am nevoie sa-l impartasesc cu altii (sa transmit).

Abilitatea mea de a vedea "ce poate fi" se bazeaza pe participarea mea la momentul prezent (sa traiesc in intervalul zilei prezente). Ego-ul meu hranit de asteptarile mele, de fricile mele ("nu voi primi ce vreau / ce merit!", "voi pierde ceea ce am!"), ma scoate din echilibru. In lipsa echilibrului tot ce pot vedea sunt aceste "ar fi putut fi" sau "daca as fi avut ... , as fi facut ... ". Iar acest lucru este un mod trist pentru mine de a-mi petrece ziua. Revenirea la echilibru se intampla intotdeauna cand particip la intalniri.

Acum sunt liber sa aleg, dar nu sunt liber de consecintele alegerilor mele.
Alegerile mele sunt mai bune cand merg regulat la intalniri.

5

Intalnirile imi amintesc sa nu ma compar cu altcineva. Ma ajuta sa compar pe cel ce am fost cu cel cel ce sunt acum.

Este singura comparatie de valoare pe care o pot face.

Cand eram mai tanar mi se spunea sa am sanatate, ca-i mai buna decat toate. Dar a fi sanatos mi se parea ceva normal.
Acum treaba asta mi se pare o prioritate: merg la intalniri pentru că pentru mine inseamna sanatate fizica, mentala, emotionala, spirituala.

Nu e posibil sa distrugem trecutul ca sa reconstruim prezentul, dar e posibil sa reconstruim prezentul ca sa rescriem trecutul. Trecutul (memoria) nu se sterge, se rescrie (dau un alt sens lucrurilor intamplate, schimb perspectiva). Se poate rescrie construind ganduri si idei sanatoase, creative si adecvate, in mod repetat, in favoarea vietii si impotriva dependentei. Ganduri noi insotite de reflectie si intelepciune. De aceea am nevoie de intalniri!

8

Pentru ca intalnirile imi reamintesc, nu numai că nu pot sa merg pe acest drum de unul singur, dar nici nu ar trebui s-o fac. Alcoolismul este boala a izolarii; Intalnirile sunt locul unde incep sa pun capat insingurarii.

9
Incaperile de intalniri pentru recuperare sunt singurul loc unde poti merge sa iti spui "povestea" unor straini.

Am stat si am ascultat povestile lor si am fost destul de sigur că eu nu am făcut nici pe jumătate din lucrurile pe care le-am auzit. Dar sponsorul meu mi-a spus că nu le-am făcut "încă". El m-a întrebat dacă m-am identificat cu cealaltă jumătate si am recunoscut ca am făcut-o. A sugerat că ar trebui să fiu atent mai degraba la asemanari, decat la diferente.

Este uimitor cum acest sfat mi-a schimbat viata. Acum, indiferent de ce parte ma aflu, pot găsi întotdeauna o parte din mine la "străinii" pe care ii întâlnesc în incaperile de intalniri. Chiar dacă eu nu ii cunosc personal, stiu că ma pot identifica cu multe dintre experiențele lor și cu modul în care se simt si gandesc. Aceasta este ceea ce permite sa incepem sa ne spunem povestea unor oameni pe care nu i-am întâlnit vreodată.

Pentru ca daca incaperea ar fi fost goala cand am aparut eu as fi mort acum.

Merg la intalniri ca sa onorez obligatia mea de a transmite mesajul celor care au venit dupa mine si in semn de recunostinta pentru cei care au venit inaintea mea.

Pentru ca a asculta impartasirile celorlalti ma ajuta sa practic "ascultarea pentru a intelege", nu "a pretinde ca ascult, in timp ce imi pregatesc replica".

Pentru ca sunt o gramada de lucruri pe care le pot face de unul singur, dar a ramane abstinent nu este unul dintre ele.

Un om a cazut intr-o groapa adanca. Apare un doctor. Aplecat peste marginea gropii doctorul a exclamat: "Oh! Saracul de tine! Lasă-mă să te ajut!" A scris o rețetă și a aruncat-o jos la om. "Asta e un medicament bun - Sper să te ajute!". La scurt timp, apare un preot. Aplecat peste marginea gropii, preotul a strigat: "Doamne Milostive! Saracul de tine! Lasă-mă să te ajut!" A scris o rugăciune și a aruncat-o jos la om. "Aceasta este o rugăciune frumoasă - Am încredere că te va ajuta!". În cele din urmă, prietenul omului trece pe acolo. Aplecat peste marginea gropii, prietenul omului a exclamat: "Oh, Doamne! Iată-te! Stai!" și a sărit în groapa alaturi de el. "Idiotule! De ce ai făcut asta?" a strigat omul. "Acum suntem amândoi blocați aici!" "Da,", a răspuns prietenul omului, "dar am fost aici înainte și știu o cale de ieșire."
Astazi sunt recunoscator pentru toti prietenii pe care ii am, care au fost acolo inainte si care au stiut calea de iesire.
Un membru vechi a fost întrebat de ce revine după atâția ani la grup. A răspuns simplu: "Pentru că a fost cineva acolo pentru mine când am intrat pe această ușă."

14

Seven Days without a Meeting Makes One Weak (Sapte zile fara nicio intalnire inseamna o ... slabiciune (weak/week - slabiciune / saptamana).

La grup. Nou veniti. Prima sedinta AA. Ca de obicei membrii AA impartasesc speranta, puterea si experienta.

Zic si eu (pe hartiutele mele, nu cu voce tare!):

Ca am avut o dorinta fierbinte, disperata de a inceta bautul.

Ca nu mai aveam nicio speranta, incercasem totul. (vezi Pasul sperantei)

Ca as fi facut orice sa reusesc. (vezi Instrumentele AA-ului)

Ca am aflat ca trebuie sa ma identific, nu sa ma compar.

(vezi ... nu s-a intamplat "INCA".)

(sa scap de "obiectiunile" unei minti inca bolnave: "eu nu sunt ca astia" sau "eu nu am ajuns in halul asta" sau "eu nu beau decat bere" sau "eu beau o data la trei luni" sau ...).

Ca am aflat ca este o boala. Autodeclarativa.

Sa ma uit in interiorul meu si sa fiu onest cu mine insumi. Am ajuns sa nu mai aleg eu daca sa beau sau sa nu beau. Un lucru este cert: daca incep, nu ma mai opresc.

Sa ies din negare. Cum?

1 - am recunoscut ca am nevoie de ajutor

2 - am ajuns sa cred ca exista cineva care ma poate ajuta

3 - L-am lasat sa ma ajute.

16

Am sentimentul ca daca spun adevarul o sa-mi vina sa 'mor', dar adevarul este ca daca nu spun adevarul, o sa-mi vina sa 'mor'.

Intalnirile ma ajuta sa nu uit asta.

17

La inceput, primim.

Apoi incepem sa daruim.

Si la sfarsit ne dam seama ca primim, daruind.

La fel de adevărat este la intalniri ca oriunde altundeva în viețile noastre.

"Știam ca am nevoie de un alcoolic la fel de mult pe cât are nevoie el de mine... Si acest reciproc a 'primi-darui' este esenta Programului in 12 pasi azi. Aceasta a fost modalitatea de a transmite mesajul. Veriga finala lipsa s-a situat chiar acolo, in prima mea discuție cu dr. Bob."

Iunie 1965, Co- fondatorul AA , Bill Wilson, AA Grapevine

... pentru ca ascultandu-i pe ceilalti, ma intorc catre cine sunt cu adevarat ... si asta ma ajuta sa las deoparte cine cred ca as putea fi sau cine imi este frica ca as putea deveni.

"- Cum o duci?", "- Totul e OK. Sunt multumit de viata mea.", "- Cum faci?", "- ASA M-AM OBISNUIT."

Sunt doar doua lucruri care se pot intampla daca pun mana pe primul pahar: mor sau nu traiesc.

"Sunt doua cazuri în care ar trebui să mergeți la o întâlnire -. Atunci când vă simțiți bine si atunci cand vă simțiți rau"

Nu e usor sa traiesti cu o boala care iti spune ca nu o ai. Intre întâlniri, cand sunt foarte ocupat se intampla sa ma gandesc la inialniri ca la o obligatie. "Sunt bine. Nu vreau să beau, nu am facut-o de ani de zile, iar eu sunt prea ocupat pentru o întâlnire!" Acest tip de gândire mă poate baga in mari probleme.

Una dintre lecțiile cele mai valoroase pe care le-am învățat în program este de a face exact opusul a ceea ce mintea imi spune. De fapt, am învățat că, atunci când mintea îmi spune că nu am nevoie de o întâlnire, aceasta înseamnă de fapt că tocmai in acel moment am nevoie de una. Și intotdeauna mă simt mereu mai bine când mă duc.

Este viclean, derutant și puternic atunci când mintea imi spune să nu fac ceva care stiu ca mă face să mă simt mai bine. De aceea, trebuie doar să trec la actiune si sa o fac oricum. Deci, pentru mine, sunt doua momente când ar trebui să merg la o întâlnire - când am chef sa merg si cand nu am.

Pentru ca a asculta impartasirile celorlalti imi aduce aminte cine sunt,

si ma ajuta sa las deoparte cine ar trebui sa fiu sau ce mi-e teama ca as putea deveni.

<<Este de mirare pentru unii oameni ca membrii AA continuă să participe la reuniuni după ani de recuperare. Dar in cele din urma am gasit cel putin trei motive bune pentru această practică: în primul rând, ma ajuta pe mine sa ma mențin abstinent și sa-mi îmbunătățesc abstinenta mea personală, în al doilea rând, pot contribui la, și de a beneficia de, unitatea comunitatii AA si transmiterea mesajului, și, în sfârșit, pot să raman aproape de ideile spirituale care stau la baza programului nostru in 12 pasi.>>

"Tradiţia a Treia, cea care se axează pe felul în care mă asemăn cu ceilalţi, m-a făcut să-i cunosc şi să-i ajut pe tot felul de alcoolici, la fel cum m-au ajutat şi ei pe mine. ... Tradiţia Trei ne-a asigurat că vom avea parte de ceea ce avem nevoie – unul de celălalt."

Există într-adevăr două părți in a cere ajutor, daca stau bine sa ma gandesc. Există "te rog ajută-mă" - partea în care cer ajutorul. Este destul de greu. Dar cu adevarat greu este, de fapt, sa ascult si sa accept orice ajutor imi este oferit; fără ego, fara sfidare, fara resentimente, fără filtre ...

Uneori, se intampla sa-mi fie luat aproape tot, doar ca sa cer ajutor. Si asta ma face sa ma simt neputincios.

Oricat de dramatic ar suna, este adevărat.

Din fericire, am invatat ca, chiar daca sunt neputincios, nu sunt neajutorat.

Si tot din fericire, atunci când sunt in afara puterii, am o resursă exterioara, care nu m-a dezamagit niciodata, atunci când vine vorba de ea.

Și nu, nu mă refer la cafea, fiind vorba de INTALNIRI.

DOAR PENTRU AZI:

SA ACCEPT SA PRIMESC AJUTORUL IN FORMA IN CARE MI SE OFERA

Când am venit la AA, au spus "lasa-ne sa te iubim pana cand o sa te poti iubi pe tine însuți."

Am nevoie de întâlniri acum, asa cum am avut nevoie la inceput, pentru că încă mai simt un fel de iubire din partea comunitatii.

Azi, o simt atunci cand fac pentru ceilalti, la intalniri, ce au facut altii pentru mine: sa protejez traditiile, sa raspund intr-un mod tolerant si fara sa judec, pe cat posibil, sa ma bucur cand vad noii veniti ca revin.

Am nevoie de întâlniri astăzi, pentru ca ce este mai bun in mine sa se poata exprima si sa-mi pastrez STAREA DE BINE.

Declaratia de responsabilitate:

„Eu sunt responsabil. Când cineva, undeva, întinde mâna pentru ajutor, vreau ca mâna AA să fie întotdeauna acolo și pentru asta sunt răspunzător.”

De ce raman implicat in Comunitate

pentru ca cineva a facut-o pentru mine
pentru satisfactia de a oferi ce am primit
pentru ca este antidotul perfect pentru egoism
pentru ca ma pastreaza abstinent

"Experiența practică arată că nimic nu se va asigura atât de multa imunitate in fata alcoolului ca munca intensiva cu alti alcoolici. Funcționează atunci când alte activități esueaza." Alcoholics Anonymous pag. 89

Pentru că:

Nu pot schimba trecutul si uneori am nevoie de ajutor sa ma impac cu el. Cateodata chiar am nevoie de ajutor sa recunosc ca lucrurile se repeta si ca nu mi-am invatat lectia.

Ascultandu-i pe ceilalti la intalniri impartasind cum au reusit ei sa se impace cu trecutul lor, ma ajuta sa identific ce se intampla cu mine si sa folosesc instrumentele AA-ului sa-mi rezolv problema.

Pentru că:

Sunt momente în care putem spune orice și momente în care este mai bine să tacem. Devenim conștienți de diferență și suntem pregatiti pentru ambele situatii.

Este furia noastra bazată pe o durere legitima sau pur și simplu celalalt nu a corespuns așteptărilor? Constientizam că există o diferență. Apoi învatam să aplicam strategiile adecvate fiecarei situatii.

Există reguli pentru a ști cand sa actionam intr-un fel sau altul? Nu, nu există. E nevoie de a lua o decizie și de a alege ce e mai bine pentru noi în orice moment dat. Avem incredere in noi si Puterea superioara. Suntem mai înțelepti decât credem!

Ne gasim echilibrul invatand când este momentul sa dam drumul și când este momentul să acționăm.

Doar pentru azi: Doamne, ajută-mă sa dau drumul situațiilor care sunt in afara controlului meu și să actionez atunci când este momentul potrivit.

Telegrafic:

Alcoolismul: boala.

Tratamentul: abstinenta.

Medicamentul: intalnirile.

Sfatul medicului (sponsorul): Luati medicamentul (cel putin 90 de intalniri in 90 de zile) si noi (AA) ne ocupam de abstinenta dvs.

Obiectiune: "Dar nu pot sa vin maine!"

Argument: "Ce s-ar intampla cu un diabetic daca nu si-ar lua zilnic insulina? ... nu stiu nici eu pentru ca nu sunt diabetic, in schimb stiu ce s-ar putea intampla cu un alcoolic care nu vine la grup: ar bea!"

Nu putem ramane abstinenti cu acelasi mod de gandire care ne-a dus la baut. Inseamna ca este nevoie de o schimbare in modul de gandire si lucrul asta nu se face de pe o zi pe alta. Este nevoie de rabdare, de urechi ciulite si punere in practica, pas cu pas.

Pentru ca aflu raspunsuri la intrebarea CUM?:

Deunazi, la o intalnire, s-a propus ca tema "cum atenuam defectele de caracter care vin din ego, de genul intoleranta, critica, judecata"

Lucrul acesta mi-a dat de gandit si mi-a readus aminte de anumite lucruri pe care le-am invatat (si care, daca nu sunt repetate, se pot uita!):

SA practic pasul sapte, adica sa VREAU sa-mi indepartez defectele si sa dau dovada de smerenie;

SA practic pasul 10 si sa repar greselile imediat ce imi dau seama de ele;

SA-mi aduc aminte ca ma pot corecta, ca schimbarea se produce in doua situatii:

1 - fie cand ma deranjeaza foarte tare, cand ma doare pana la suferinta

2 - fie cand am o dorinta fierbinte sa ma simt bine;

SA imi indrept atentia mai degraba catre interior: ce simt, ce gandesc, ce fac;

SA practic iertarea, pentru ca cer si eu la randul meu sa fiu iertat (cand in rugaciunea Tatal Nostru ma rog pentru iertarea greselilor mele, spun PRECUM - ceea ce inseamna IN ACEEASI MASURA IN CARE - iert si eu gresitilor mei);

SA adopt cele doua metode de micsorare a Egoului:

- practicarea smereniei, prin Iertare, Iubire si Recunostinta,

- cultivarea Sinelui interior si cunoasterea de Sine;

SA inlocuiesc tendinta de a controla cu obisnuinta de A INGADUI (pentru a ma elibera de frustrarea provocata de cei care nu se comporta conform asteptarilor mele, dominate de ego);

SA ii observ pe cei care fac toate aceste lucruri, iar exemplele lor sa ma incurajeze sa practic tipuri similare de comportament;

SA ii caut, sa ii recunosc, in timp ce, discret, sa imit ce fac ei.

Doar pentru azi:

sa ii observ pe cei care ofera mult, nu se lauda, au grija de ceilalti, refuza sa li se atribuie merite.

Pentru ca inainte de a invata ce am de facut, invat ce nu trebuie sa mai fac:

Lucruri la care trebuie sa renunt pentru o viata senina:

· convingerile limitative

· sa traiesc in trecut

· grija pentru viitor

· dialogul interior negativ

· nevoia de a ii impresiona pe altii

· sa ma plang

· nevoia de a avea intotdeauna dreptate

· rezistenta la schimbare

· a da vina pe ceilalti

· nevoia de aprobare.

Pentru ca de unul singur este foarte greu.

Las egoul deoparte si cer ajutorul.

Daca fac altfel, se poate intampla sa ma impiedic si sa cad!:

Pentru ca la intalniri aud astfel de lucruri:

fericirea este o comparatie intre doua stari
eram satelit in jurul paharului
daca scrii, simte-te liber sa mergi atat de departe cat ai nevoie
un dependent de un dependent este un dependent
esenta AA este aceea ca un alcoolic ajuta un alt alcoolic sa se recupereze
faptul ca am dreptate nu imi justifica comportamentele
este specific alcoolicului sa-si piarda cumpatul in situatii dificile
durerea vine cand voia proprie se dezlantuie (nu este tinuta in frau)
dependenta de o alta persoana ma opreste din evolutia proprie
iluzia ca sunt ca ceilalti oameni
cand vii in AA iti spui 'eu nu sunt ca astia'; apoi ajungi sa-ti spui 'vreau si eu sa fiu ca ei'.
intregul este mai puternic deca suma partilor
the key is in the knee
am intrat betiv si am iesit alcoolic
cand incepi sa faci doar strictul necesar este inceputul sfarsitului
lipsa rusinii nu inseamna nesimtire inseamna buna simtire
sponsorul vorbeste despre obstacole, nu despre "cum"
intr-o boala cronica cel mai important lucru este continuitatea in a te trata
frica de a gresi paralizeaza orice tendinta de a face ceva
dependenta este un inamic al vietii atat de viclean, incat ne-am pierdut puterea de a face ceva in acesata privinta.
indiferent de imprejurari, daca ma simt deranjat de ceva, problema este la mine (pasul 10)
daca vrei sa faci ceva, faci; daca nu faci, mai bine nu vrei
acest program il luam cu lingurita

Ca sa nu uit ca am o boala pentru toata viata (LIFE LONG DESEASE):

Viata mea in abstinenta este OK, dar eu nu sunt si nu voi fi probabil niciodata.

A sti asta nu este un lucru negativ. Este unul realist.

Nu e o descriere, nu este denigrare, este DIAGNOSTIC.

Una dintre incaperi. O intalnire AA. Trei persoane. Se citeste preambulul si se solicita o tema. Ma uit in jur. 47 ani de abstinenta! 17 + 17 +13 . Eu sunt <juniorul>. Ce tema sa propui?! De ce mai venim la intalniri? Cum traim programul?

Marturisiri:

<< Comunitatea si participarea la intalniri imi dau puterea pe care o cautam in bautura. Si pe care nu am mai gasit-o in alcool. Apartenenta la Comunitate este puterea. Programul de unul singur nu are sens pentru mine care sunt alcoolic. Sunt nou veniti care gandesc programul fara disciplina venirii la intalniri. Realitatea traita de mine sapte ani si jumatate a fost ca fara participarea regulata la intalniri recad.>>

<< Pentru mine a trai programul clipa de clipa inseamna sa stau cat mai mult in primii trei pasi. >>

<< Sanatatea mentala inseamna sa scap de tiparele vechi de comportament. Sa nu ma mai razboiesc cu mine insumi si sa nu ma mai acuz, sa nu ma mai desfiintez! Sa reduc starile tensionate. Sa-mi recunosc vechile tipare si sa nu mai intru in ele. >>

<< Daca ma mandresc prea mult ca fac fata s-ar putea sa mi-o iau in fata!>>

Întâlnirile sunt una dintre componentele esențiale ale Alcoolicilor Anonimi. Un moderator, care este de obicei un membru al grupului, deschide reuniunea și urmeaza formatul tipului de întâlnire pe care o conduce.

În cazul în care moderatorul întreabă dacă există nou-veniți, vizitatorii trebuie să se simtă liberi să ridice mâinile lor și să spuna un nume sau o porecla.

De cele mai multe ori, membrii nu vorbesc mai mult de o dată în timpul întâlnirii si pe o durata limitata. Totusi, excepții de la acest protocol se intampla, în funcție de grup sau situație.

La toate reuniunile, "vorbitul in cruce" este menținut la un nivel minim.

"Vorbitul in cruce" din punctul de vedere al Alcoolicilor Anonimi, înseamnă:

a da sfaturi directe celor care au împărtășit deja,
a spune unui alt membru ce să gandeasca sau cum să acționeze,
a vorbi direct unei alte persoane, mai degrabă decât grupului, și
a pune intrebari sau a întrerupe persoana care vorbeste si impartaseste in acel moment.

Pentru ca ma ajuta sa traiesc in intervalul zilei prezente:

Spunem "tot ce avem este astăzi" atât de des încât parca își pierde puterea.

Este important să mi se reamintească în mod regulat că ceea ce am este "o amânare zilnica, prin menținerea programul meu spiritual."

Sau, altfel spus ... Nu se poate schia pe zăpada de anul trecut.

E vorba despre ceea ce fac astăzi ca sa ma recuperez din punct de vedere fizic, mental, emoțional și spiritual si ma ajuta sa raman abstinent.

Sigur, abstinenta de luna trecuta este diferita de prima mea luna de abstinenta, dar ceea ce am făcut în acele prime treizeci de zile a functionat cu adevărat doar să mă țină abstinent în primele treizeci de zile.

Ziua de azi este ceea ce am.

Ziua de azi este ceea cu care trebuie să lucrez.

Acțiunea de astăzi este ceea ce ma tine abstinent.

Am băut destul de mult în fiecare zi pentru a face față.

Acum fac AA destul de mult în fiecare zi pentru a face față.

Functioneaza pentru mine.

DOAR AZI.

Am nevoie de întâlniri pentru că astfel pot, la rândul meu, transmite mesajul. Am nevoie de întâlniri pentru că astfel s-ar putea sa ajut pe altcineva - chiar dacă eu nu o sa aflu asta vreodata. Am nevoie de întâlniri să mă ajute să trăiesc Pasul 12.

41

Frecventarea cu regularitate a intalnirilor AA este un ingredient cheie care ma ajuta sa raman abstinent. As putea oare sa nu beau fara intalniri AA? Posibil. Putin probabil, dar posibil (ar fi un experiment prostesc și periculos să încerc).

Dar abstinenta senina, acea stare de confort în propria mea piele, capacitatea de a-mi reveni destul de repede din 'clinciuri' și a nu-mi asculta egoul cu fricile lui, echilibrul meu spiritual, asta nu cred că pot pastra fara intalniri.

Exemplul altor membri abstinenti impartasit la aceste reuniuni, demnitatea cu care trec prin greutati, onestitatea despre imperfecțiunile lor, succesele și eșecurile in lucrul cu programul, ma educa si ma inspira.
Am auzit spunandu-se ca intalnirile AA sunt ca o carja.
Nu, nu sunt o carja, sunt O SOLUTIE.

"Este dificil sa vad intregul tablou cand ma aflu in rama."

Ascultand la intalniri experientele și provocările celor aflati in recuperare sunt ajutat să vad idei vechi într-o lumină nouă și, prin procesul de identificare, incerc sa folosesc noile informatii pentru a vedea "Imaginea de ansamblu" si sa ies din 'cadrul' limitarilor autoimpuse.

43

Pentru ca:

"Am nevoie de nou-veniți să-mi spuna de unde am venit;

de cei mai vechi, să-mi spuna incotro as putea merge,

și de un sponsor să-mi spuna unde ma aflu in acest moment."

44
Pentru ca invat sa gestionez emotii. In legatura cu situatiile si oamenii din viata mea.

La inceputul recuperarii mele imi spuneam: "- Ce se poate intampla cel mai rau in situatia asta?" "- Sa beau." "- Daca nu beau, orice s-ar intampla, sunt in castig."

Când lucrurile au fost într-adevăr greu de gestionat m-a ajutat să-mi păstrez perspectiva asupra a ceea ce este cu adevărat important.

Asta despre situatii. Iar cand era vorba despre oameni si comportamentul lor, in loc de resentimente si frustrarea mea în încercarea de a înțelege ideea că alți oameni nu sunt de fapt ticăloși, ci sunt bolnavi spiritual, imi spuneam: "Da, au făcut-o, dar nu mi-au facut-o mie personal, mai degraba si-au facut-o lor insisi."

45

Când oamenii de la o întâlnire AA spun "continua sa revii" ("keep coming back"), sunt cele mai adevărate trei cuvinte rostite în incapere.

Recuperarea nu este un concurs. Nu este o intrecere cu nimeni. Nimeni nu ține scorul.

Nu este vorba despre a castiga ceva.

Este vorba despre stradania de a reusi.

Si despre a nu renunta, a continua sa incerci.

Pentru ca daca fac asta, mai apoi castig.

Revin la grup. Functioneaza.

În timp ce consumam, nu au putut face fata emotiilor. Dacă era bucurie, am baut pentru a fi mai fericit. Dacă era suparare, am baut pentru a masca aceste sentimente. Acest tipar m-a adus intr-o stare de confuzie emotionala pana am ajuns sa nu mai fiu sigur care sunt emotiile normale.

In recuperare am descoperit că emoțiile suprimate brusc ies la suprafata. A trebuit sa invat cum sa imi identific sentimentele. Ceea ce percep ca furie s-ar putea sa fie doar frustrare. Ceea ce percep ca depresie poate fi pur și simplu tristețe. In aceste momente ar fi bine sa iau legatura cu cineva de incredere. Sa merg la o intalnire si sa vorbesc despre ceea ce se întâmplă în viata mea. Asta ma poate ajuta să fac față sentimentelor mele în loc sa fug din fata lor.

Doar pentru azi:

nu voi fugi de emotiile incomode care ar putea apărea. Voi folosi sprijinul prietenilor mei în recuperare să mă ajute să fac față emoțiilor mele.

Motto:

Dumnezeu lucreaza prin oameni.

O mare lecție pe care am învățat-o în AA este că este o nebunie pentru mine să încerc să fac totul singur. Uneori am nevoie de puțină inspirație, de exemplu, de îndrumare sau suport.

Uneori am nevoie de ajutor pentru a cere ajutorul.

Gândirea mea alcoolică confundă "neputincios" cu "neajutorat". Când vine vorba de a face față alcoolismului meu, sunt neputincios. Nu am putere. Dar nu sunt neajutorat. Nu sunt fără ajutor.

În întâlnirile AA, acest mecanism de izolare - această gândire alcoolică care în mod inconștient îmi întunecă spiritul și mă azvîrle in singuratate ca pe un om singur - îmi este adesea dezvăluită prin ascultarea celorlalți oameni vorbind și împărtășind.

Încă mai am nevoie de întâlniri, pentru că singur fac lucrurile sa fie mai dificile pentru mine, fără nici macar să-mi dau seama că fac asta.

"... marea problema a alcoolicului se afla mai degraba in mintea lui ..."

- Cartea Mare, Capitolul 2, Există o soluție, pg. 23

Alcoolismul netratat lucreaza în mod activ in a-mi diminua abilitatea de a-mi "observa" gândirea. Ascunde și denaturează secvența logică a gândurilor care mi-ar permite să conectez acțiunea cu consecințele.

"Ne lipseste cu desavarsire acel instinct care il opreste pe om de la a pune mâna pe o sobă incinsa".

- Cartea Mare, Capitolul 2, Există o soluție, pg. 24

Acest lucru poate fi auzit des la întâlnirile AA. Lucrul cu Pasii mi-a permis în cele din urmă să percep gândirea "alcoolică" din mintea mea așa cum este ea. Și odată ce am putut "vedea", am putut să fac ceva in legatura cu asta.

Este totuși o soluție care necesită o reaplicare consecventă. Continui să merg la întâlnirile AA și să urmez sugestiile AA, pentru că abilitatea mea de a recunoaste gândirea alcoolică slabeste, se estompeaza in timp, si am nevoie sa-mi reamintesc constant ce am de facut.

* gandire alcoolica = tipare de gandire distructive si disfunctionale

De-a lungul timpului am auzit o sumedenie de obiectiuni in ceea ce priveste AA-ul.

Ca este o secta. Ca are reguli prea stricte. Ca spala creiere. Etc.
Asta îmi amintește că atunci când aud că tot ce încearcă AA-ul să facă este spălarea creierului, răspunsul meu este întotdeauna "sigur aveam nevoie de ceva pentru a-mi spăla creierul, pentru că gândirea mea trebuia curățată".
Majoritatea din cei care spun ca AA nu functioneza o fac cu paharul in mana!
Sigur ca din carciuma, locurile de intalnire AA pot sa para locuri de cult, unde o adunatura de neputinciosi isi expun slabiciunile!
Pe de alta parte, de-a lungul unui număr bun de ani, am văzut venind la AA oameni în stari teribile, tragice, toxice și, după ce au urmat cei 12 pași propuși de AA, au avut o experiență profundă - unii o numesc Miracol - , o schimbare extraordinara in bine.

O mare parte din ceea ce afirmă Cartea Mare AA, ca rezultat al muncii la program, a devenit realitate si pentru mine - ca și pentru mulți alți oameni pe care îi cunosc.

AA mi-a salvat viața și sunt recunoscător pentru asta. Am descoperit că este un lucru bun, iar "dinăuntrul" experienței mele pot afirma ca este mai degraba o sursa de putere, decat de vulnerabilitate, în lume.

AA este drumul meu de la boala la sanatate.

Dificultatea noastră constă în acea ultima expresie a pasului 12. S-ar putea să "lucrăm" Pașii, dar nu ii folosim pe deplin si în mod consecvent. În ciuda celor mai bune intenții și fără a fi neapărat conștienți de aceasta, nu practicăm principiile nici in totalitatea lor, nici în toate domeniile vietii noastre.

Această nerespectare a principiilor în toate domeniile vieții este ceea ce, cu bune intentii, au în comun cei ce lucreaza Pasii "de unul singur" și cei ce lucreaza Programul "in doi pasi", cu cei care lucreaza Pasii "o singură dată".

Rezultatul este acelasi: fara crestere spirituala, fara recuperare emoțională. Rămânem departe de a trăi viața pe care o promite AA și pe care o dorim.

Unii dintre noi plătesc un preț exagerat. Mai devreme sau mai târziu, realitatea se apropie de noi și nu suntem pregătiți să ii facem fata. Problemele nerezolvate se declanșează din nou. Lucrurile cu care ne-am luptat tot acest timp, de acasă sau de la locul de muncă, ies total de sub control. Căsătoria sau relația noastră romantică se destramă. Ne pierdem locul de muncă sau afacerea noastră falimenteaza. Dintr-o dată, ne confruntăm cu o criză financiară severă, nu ne putem plăti ipoteca sau chiria și suntem în pericol să ne pierdem locuința. Sau altfel, o persoană iubită este diagnosticată în mod neașteptat cu o boală gravă. Sau un accident tragic are loc, iar moartea incearca sa dea o lovitura.

Când se întâmplă aceste lucruri, mulți dintre noi se găsesc într-o situație foarte familiară. Lipsa de control si inabilitatea de a gestiona situatiile se întorc în viața noastră. Nu putem face față. Mulți dintre noi recidivează. Uneori bem; uneori recidiva este emoțională și facem totul, fără să bem.

Unii dintre noi se intorc la intalniri; altii nu.

Când intrăm în Comunitate și recunoatem ca suferim de o boala, realizăm că trebuie facute anumite acțiuni care sa ne asigure calea catre recuperare și noul nostru mod de viață. Prioritățile de viață au nevoie să se schimbe - de la a face orice pentru a găsi resurse pentru bautura la a face orice pentru a ne recupera. Recuperarea trebuie sa se situeze pe primul loc față de orice altceva din viața noastră, dacă sperăm ca boala sa nu ne mai domine și sa nu ne mai faca atat de mult rau.

Câteva sugestii practice care, facute zilnic, pot ajuta la inceputul recuperarii:

1. participarea la intalniri

2. gasirea unui sponsor

3. lucrul programului in 12 pasi

4. evitarea riscurilor de a consuma

5. evitarea stresului

Pentru ca imi pun intrebarea daca mai am de pierdut.

As putea fi intrebat de ce mai merg la intalniri dupa atata vreme si imi pierd timpul cu ele, in loc sa-mi vad de lucrurile cu adevarat importante din viata mea, cum ar fi familia, serviciul, casa, sa petrec timp pentru mine etc.

As putea raspunde ca sunt inca bolnav, ca intalnirile sunt 'medicamentul' pentru boala pe care o am, ca tratamentul este recuperarea continua, ca, peste toate, eu pun abstinenta pe primul loc.

Daca nu fac asta, inseamna ca mai am de pierdut. Stii ce?! Exact ceea ce pun inaintea abstinentei, poate familia, serviciul, casa, timpul pentru mine ...

Intalnirile sunt locurile in care dependenții cu o formă comună de dependență se aduna împreună pentru a împărtăși experiența lor, lucrul cu Pasii și modul de recuperare unul cu celalalt. Aceste întâlniri sunt de auto-ajutor sau grupuri de suport, fără cerințe pentru a deveni membru și libere pentru oricine care are o dorinta de a opri consumul.

Reuniunile acționează ca un loc în care găsim sprijin și identificare. O întâlnire este un loc în care ne sunt dezvăluite greutățile bolii noastre și triumfurile pe care le-am găsit în recuperare. Este un loc unde ne putem elibera de rușine și vinovăție, căci nimeni nu este mai bun sau mai rău decât noi. Este un loc unde ne putem simți în siguranță și acasă, pentru ca știm cu toții cum se simte cel care suferă de boala de dependenta.

Participarea la reuniuni este o sursă eficientă de sprijin, sprijinul pe care familiile și comunitățile noastre de multe ori nu-l mai puteau oferi, astfel incat ne-am afundat mai adanc in dependenta noastra. Dar, întâlnirile prin ele însele nu sunt soluția; în vederea recuperării trebuie să lucrăm programul in 12 pasi.

Intalnirile abordeaza si Cele 12 Tradiții, care acționează ca linii directoare ce ajuta la funcționarea grupurilor și asigura supraviețuirea Comunitatii in ansamblu.

Pentru ca la intalniri aud astfel de lucruri:

"Viata este cu probleme, dar eu nu ma mai complic cu asta."

"Cand am venit in AA, nimeni nu mi-a garantat ramanerea in abstinenta. Si asta este un lucru bun care s-a intamplat."

"Daca aveam garantia ca raman abstinent, nu mai faceam programul."

"Si daca nu faceam programul, acum probabil n-as mai fi fost abstinent."

Este o vorba in AA: "90 de zile, 90 de intalniri".

Tot din SUA a intrat la noi in tara, la un moment dat, chestia cu "Garantie 100% sau primesti banii inapoi", cu varianta "Foloseste 90 de zile si daca nu esti multumit iti returnam banii!".

Ma gandesc ca ar fi valabila si in felul asta:

"Foloseste (programul) 90 de zile si daca nu esti multumit primesti alcoolismul activ inapoi."

Nu ai ce pierde, nu?!

<< Mergi 90 de zile la 90 de intalniri. Daca nu esti satisfacut, iti inapoiem cu placere viata mizera >>

<< Nu voi uita niciodată cât de nebun am fost atunci când am fost nou venit. Sponsorul meu, bietul de el, a trebuit să asculte declamatiile mele fără sfârșit, obiecțiile mele la sugestiile lui și toate ideile mele “mai bune". Mai mult decat atat, el a pus deoparte îndoielile mele constante cu privire la faptul ca programul va lucra pentru mine. Și atunci mi-a spus să acord 90 de zile și în cazul în care nu functioneaza, imi va returna cu placere viata mea mizera.

Am crezut că a fost doar baiat deștept atunci când a spus asta și am devenit determinat sa dovedesc ca a gresit. Așa că am făcut ceea ce mi-a spus să fac - am ales un grup, am fost determinat, am lucrat primii trei pasi și m-am dus la o întâlnire în fiecare zi, timp de 90 de zile. La sfârșitul perioadei am fost uimit că m-am simțit nu doar mai bine, dar viața mea s-a imbunatatit.

Când l-am întrebat cât de mult timp mi-ar trebui sa fac asta ca sa pot sa beau din nou, el a zâmbit și a spus "De ce nu încerci programul pentru 12 luni și dacă nu iti place vei primi inapoi viata de dinainte". În timp ce m-am opus gandului de a sta treaz pentru un an întreg, mi-am imaginat in sinea mea celebrarea aniversarii mele cu un pahar de șampanie. Nouă luni mai târziu, când am primit medalia de un an, m-am uitat la sponsorul meu și i-am spus că nu vreau mizeria mea înapoi.

Și atunci mi-a spus ca nu ma voi intoarce niciodată la acel mod de viață, atâta timp cât voi continua sa lucrez programul, fiecare zi la timpul ei ...>>

"Nimic nu este atât de rău încât o recadere sa nu inrautateasca situatia."

-Anonymous

<< Poveștile pe care le auzim la intalniri de multe ori ne șocheaza. Pare greu de crezut că unii membrii s-au putut rani singuri în astfel de moduri. Am auzit despre arestări, falimente, pierderea familiei și a casei, locuri de muncă pierdute, violență, închisoare, vătămări corporale - lista poate continua. Mulți dintre noi si-au spus "Eu n-am fost așa de rău. Poate că nu este locul meu aici."

Sponsorii nostri si ceilalti prieteni ne-au adus rapid cu picioarele pe pamant. Am comparat povestile noastre cu ale celorlalti membrii. Ni s-a spus să ne identificam cu povestirile, nu sa ne comparam. Unii dintre noi au fost norocosi că lucrurile rele nu ni s-au întâmplat si noua în timp ce consumam. Ni s-a spus ca acele lucruri nu ni s-au intamplat "INCA". Dacă recadem, acest "INCA" ne asteapta si devine realitate.

Azi imi amintesc să ma identific, nu sa ma compar. Nu vreau să recad și sa trec prin "INCA".>>

Nou venitul: "Cum stiu la cate intalniri ar trebui sa merg in fiecare saptamana?"

Cel mai vechi: "Pai, redu treptat, pana o sa bei. Dupa aceea vei sti."

La grup; o noua intalnire, o noua tema: 'Rolul grupului'.

Imediat mintea incepe sa lucreze si imi notez rapid si lapidar:

- pe primul loc (rolul primordial): transmiterea mesajului (traditia 5)

- apoi ar fi (din definitia AA home group) faptul ca grupul functioneaza ca o entitate spirituala

- mi-aduc aminte ca am auzit de atatea ori la Grup spunandu-se noilor veniti ca daca nu reusesc sa-L ia pe Dumnezeu ca Putere Superioara (INCA, zic eu!), ar putea sa ia Grupul ca Putere Superioara. Mie mi-a fost de mare folos pentru ca asa am si facut in prima perioada a abstinentei mele.

- daca alcoolismul este o boala, tratamentul este abstinenta, Grupul este medicamentul (sub forma de intruniri)

- Grupul ține de Unitate. Iarăși auzită si răsauzită la intalniri: "Grupul merge fara mine, eu nu funcționez fără Grup". De unul singur este foarte greu. De aceea avem chiar in Preambul: "parcurgeti acest drum IMPREUNA cu noi".

- un rol ar putea fi cel de sponsorizare (de acolo ne luam sugestiile si ce avem de facut), chiar daca nu ca intreg, macar este locul de unde ne putem alege sponsorul

- de a nu uita: este locul unde spun de fiecare data ca sunt alcoolic; chiar si cand un membru recade imi aduc aminte ca am o boala si ca nu mai am cum sa beau controlat.

- este locul de antrenament, de exersare ("Daca nu exersez, boala ma trage inapoi"): "Grupul ma pune intr-o directie sanatoasa", dupa cum spunea cineva la intalnire.

... si sunt convins ca ar mai fi si altele!

Pentru ca imi mentine starea de echilibru.

Dacă stau în mijlocul acestui program, e greu sa cad de pe margine

Sunt oameni care vin la întâlniri târziu, stau lângă usă, fumeaza afara în timpul ședinței, tasnesc pe ușa imediat după întâlnire. Par a fi pe jumătate în program și jumătate afară. Este un fel periculos de a fi.

Când se reintorc dupa un timp (daca o fac!) spun o poveste familiara: "Am venit la intalniri din ce in ce mai rar, apoi de loc, nu am mai tinut legatura cu cei din AA, m-am oprit din lucrul cu un sponsor ... Înainte de a-mi da seama, m-am trezit cu o bere rece (sau un pahar de vin/sau de altceva) în mâna mea." Și poveștile lor suna toate la fel.

Am fost învățat de la inceput in recuperarea mea ca am nevoie sa raman in mijlocul Programului.

Cand asez o pietricica pe un platan (ca cel de la pickup) aflat in miscare (de rotatie) unde ar avea cea mai mare stabilitate (echilibru)? In centru. La mijloc.

La fel este si cu Programul in 12 pasi. Daca stau in mijlocul lui am cea mai mare stabilitate. Sunt in echilibru. Daca sunt la marginea Programului sunt in pericol sa cad.

Din cand in cand ma indrept spre margine (daca n-as fi fost in mijloc probabil as fi fost cazut deja!), dar acum este o forta care ma trage inapoi la locul meu. Cand sunt una cu Puterea mea superioara, cand sunt una cu Sinele meu, sunt in ECHILIBRU.

Am mers la intalniri si asta m-a ajutat sa intru in abstinenta. Iar intrarea in abstinenta mi-a oferit libertatea de a alege.

Am continuat sa merg la intalniri si asta m-a ajutat sa imi pastrez abstinenta si sa intru in program. Iar intrarea in program te invata sa faci ALEGERI SANATOASE!

Dintre toate sugestiile AA, una mi se pare fundamentala:

LUCREAZA PROGRAMUL!

Am ales Comunitatea AA

pentru că trăiesc

printre oameni bolnavi

care se străduiesc

să se facă din ce in ce mai bine,

după ce mult timp

am trăit printre oameni "bolnavi"

care deveneau

din ce in ce mai răi !

Ca sa nu uit ce am invatat despre cum pot sa imi cultiv starea de bine:

Schimbarea unui comportament (tipar)

Metoda in trei etape:

1 - concentrare - (constientizare, ma intreb ce simt)

2 - inspiratie - (ghidare prin rugaciune)

3 - actiune - (punerea in practica)

Iata ce am invatat (si aplicat) in program:

Daca cred ca ceva ma face sa ma simt bine (este distractiv si relaxant), OK, il fac.

Daca nu, (etapa 1 - constientizare - pun intrebarea Cum ma simt? Ma simt bine cu adevarat?),

incerc altceva, ceva care sa ma inspire (etapa 2), nu ceva care sa ma conduca catre uitarea de sine si sa ma goleasca de energie (asa cum o facea alcoolul altadata). O rugaciune care sa-mi reaminteasca de pretuirea de sine ma poate ghida.

Daca gasesc acel lucru care imi poate da o stare de bine, ma ridic si il pun in practica (etapa 3).

Daca functioneaza, tin minte si repet de fiecare data cand am nevoie.

Pentru ca intalnirile ma fac sa fiu constient de boala pe care o am.

Cand am ajuns la AA am aflat ca alcoolismul este o boala. Insa a sti nu este suficient. Este nevoie de constientizare.

Ce inseamna ca am constientizat ca am o boala?

Constientizarea este drumul de la cunoaștere la înțelegere, de la a stii în mintea noastra că 'ceva' ne face rău la a întelege cu adevărat ce înseamnă asta. Si apoi a face ceva, a actiona.

A constientiza inseamna nu numai a sti ca am o boala, ci si asumarea responsabilitatii pentru recuperarea mea.

Sunt recunoscator pentru locul meu din incaperile de intalniri.

Sunt persoane care ar putea sa moara pentru ca nu au ocupat niciodata unul.

Pentru ca ma ajuta sa imi pastrez echilibrul.

Azi:

Schimbarea dialogului interior.

Pentru ca ma ajuta sa dau o alta perceptie trecutului. nu inchid usa catre trecut, dar nu il las sa ma mai afecteze.

Partea proasta cu trecutul era ca de multe ori ramaneam acolo si ma blocam in aduceri aminte si scenarii despre cum ar fi trebuit sa fie. Imi plangeam de mila pentru ca imi placea sa sufar.

Acum am constientizat ca, chiar daca Durerea se afla in trecut, suferinta mi-o fac singur, in prezent. Si iar am ganduri autodistructive.

Am invatat ca daca vreau sa ma simt bine macar eu sa nu-mi mai fac rau singur. Asa ca sunt atent la ce mesaje imi transmit, sunt atent chiar la ce cuvinte folosesc in dialogul meu interior.

Trecutul nu-l pot schimba, dar acum pot sa schimb perspectiva pe care o dau trecutului. Pot sa-mi vad partea mea de vina, ce am facut eu gresit si pot sa vad partea buna a lucrurilor, pentru ca in orice este si o parte buna, daca am bunavointa sa o caut.

Si in felul acesta trecutul se schimba! Este altul decat cel care imi facea rau. Nu spun ca imi face bine, dar cel putin nu imi face rau. Si ma concentrez pe ziua prezenta.

A trai in intervalul zilei prezente este pentru mine antidotul pentru resentimentele si vinovatia trecutului si pentru fricile si grijile in legatura cu ce o sa fie in viitor. Ce a fost a fost, ce o sa fie o sa fie, important este ce fac azi!

La intalnire s-a spus ca trecutul (nerezolvat - Pasul 4) ar putea afecta evolutia spirituala. Drumul catre evolutia spirituala, catre descoperirea si realizarea de sine trece prin constientizare, intelegere, acceptare si transformare.

Nu pot creste spiritual daca nu schimb (de exemplu modul meu de gandire - care determina comportamentele mele si perspectiva pe care o dau lucrurilor). Nu pot schimba decat ceea ce accept. Nu pot accepta decat ceea ce inteleg. Si nu pot intelege decat ceea ce constientizez.

Asta este calea! Si imi dau seama ca nu tot ce constientizez inteleg, nu tot ce inteleg accept si nu tot ce accept transform.

De aceea am nevoie de acest Program pe care sa il practic clipa de clipa. Ma ajuta sa constientizez.

Cand constientizez este mai usor sa inteleg, cand inteleg imi este mai usor sa accept si cand accept este mai usor sa schimb.

Nu reusesc tot timpul, dar nu mai este ca inainte!

Nu pot schimba trecutul si uneori am nevoie de ajutor sa ma impac cu el. Cateodata chiar am nevoie de ajutor sa recunosc ca lucrurile se repeta si ca nu mi-am invatat lectia.

Ascultandu-i pe ceilalti la intalniri impartasind cum au reusit ei sa se impace cu trecutul lor, ma ajuta sa identific ce se intampla cu mine si sa folosesc instrumentele AA-ului sa-mi rezolv problema.

Dacă stau în mijlocul acestui program, e greu sa cad de pe margine

Am fost învățat de la inceput in recuperarea mea ca am nevoie sa raman in mijlocul Programului.

Cand asez o pietricica pe un platan (ca cel de la pickup) aflat in miscare (de rotatie) unde ar avea cea mai mare stabilitate (echilibru)? In centru. La mijloc.

La fel este si cu Programul in 12 pasi. Daca stau in mijlocul lui am cea mai mare stabilitate. Sunt in echilibru. Daca sunt la marginea Programului sunt in pericol sa cad.

70
Pentru ca pot sa aflu raspnsul la intrebarea:
A fi sau a nu fi ... diferit?!
Daca eu cred ca nu sunt ca ceilalti din AA imi pun in pericol seninatatea abstinentei mele.
Daca eu cred ca sunt ca ceilalti care nu sunt in AA imi pun in pericol seninatatea abstinentei mele.

71
Steven R. Covey zice: "Cei mai multi oameni nu asculta cu intenția de a înțelege; ei ascultă cu intenția de a replica."
La intalniri (si oriunde in alta parte) fac tot ce pot sa iau in considerare ceea ce spune cealaltă persoană, fără judecată. Ei au gândurile și opiniile lor și eu pe ale mele.

Sunt recunoscator pentru locul meu din incaperile de intalniri.

Sunt persoane care ar putea sa moara pentru ca nu au ocupat niciodata unul.

Mai intai am fost atent la mesajele transmise la intalniri de ceilalti membri AA. Apoi am inceput sa fiu atent la mesajele pe care mi le transmit mie insumi.

<< In intimitatea mintii tale te afli intr-o comunicare continua cu tine insuti. Dialogul tau interior poate sa para lipsit de sens de cele mai multe ori, dar adevarul este ca actul de a comunica cu tine insuti te poate ajuta sa pastrezi o traiectorie pozitiva pe tot parcursul vietii. >>

Ce sa imi amintesc azi:

Sa fiu ATENT la dialogul interior, astfel incat, cand voi comunica cu mine insumi sa nu-mi transmit mesaje nepotrivite.

Din Meditatiile zilnice:

Hazelden azi

O persoană ajunge, într-un final, să creadă ceea ce continuă să își repete ea însăși, indiferent dacă este adevărat sau fals.

--Napoleon Hill

Dialogul nostru interior poate avea o putere extraordinara. Deseori determina comportamentul care ne definește. Desigur, avem câteva opțiuni în privința direcției în care duce acest dialog interior. Este la fel de simplu să ne validăm propriul simț al valorii cu mesaje pozitive cum este și să ne punem la pământ cu unele negative. Și totuși mulți din noi cădem atât de ușor în tipare negative de gândire.

Ca atât de multe alte aspecte ale vieții noastre, devenim competenți în ceea ce practicăm regulat. Exercițiul, de preferat zilnic, folosirea afirmațiilor pozitive poate aduce o contribuție atât de profundă bunăstării noastre și disponibilității de a crește și învăța, încât ne poate schimba cursul vieții. Tot ce avem de făcut este să dezvoltăm o disciplină de a face din aceste mesaje zilnice un obicei. În această practică aliniem viziunea proprie celei a lui Dumnezeu, care ne acceptă pe de-a întregul exact cum suntem.

Mesajul pe care mi-l voi oferi azi îmi va reaminti că sunt copilul lui Dumnezeu capabil și demn de a fi iubit.

Trairile interioare pot fi domolite prin dialogul interior.

O gandire bazata pe rusine împiedică procesul de recuperare. Acceptarea trecutul meu îmi permite sa nu raman in el. Acceptarea de sine include si acceptarea partilor intunecate. Cand imi recunosc defectele, sunt într-o măsură mai mare de a alege ceea ce am de lasat în urmă. Astfel ... dialogul interior negativ este demoralizator si inutil. Bolii mele ii place să-mi spuna ca sunt un "distrus". Va face orice sa ma traga inapoi în alcoolismul activ. Nu sunt "distrus", ratat, , fără speranță, inutil, nedemn sau de neiubit. Sunt o persoană în recuperare si am un spirit pe care ma străduiesc sa il imbunatatesc in fiecare zi.

Daca ma uit inapoi cu onestitate, imi dau seama ca am inceput sa aplic cu adevarat principiile programului in toate domeniile vietii mele abia atunci cand un alt alcoolic a dorit sa lucreze pasii si a avut nevoie de ajutorul meu. Nu mai puteam sa vorbesc despre tot ceea ce invatasem, fara ca eu insumi sa nu si folosesc in viata de zi cu zi.

Si atunci am realizat tot procesul prin care am trecut.

Am invatat mai intai sa constientizez. Ce simt, ce gandesc, ce fac. Dezvelirea cepei de la pasul 4 si spovedania de la pasul 5 mi-au fost de mare folos in acest sens.

Am ajuns sa inteleg si mai apoi sa accept.

Abia dupa aceea am putut sa incep sa transform.

Sa transform defectele identificate la pasul 4 in trasaturi prin care sa nu ma mai autosabotez. Orice trasatura utilizata im mod adecvat in functie de moment, situatie sau persoana poate deveni calitate, asa cum poate fi si un defect atunci cand o las sa ma domine.

Sa transform modul meu de gandire, pe mine ca persoana chiar, modul de viata.

Sa transform dialogul interior de la scenarite despre cum ar fi trebuit sa se intample, la totul se intampla asa cum trebuie sa se intample.

Dar cea mai importanta schimbare a fost cea a PERCEPTIEI. Acum pot alege sa dau orice sens vreau eu la tot ce se intampla. Si ca sa nu imi mai fac rau singur, aleg sa vad si partea buna a lucrurilor. Si in acest caz cel mai rau lucru care poate fi este sa ajung la concluzia ca ce s-a intamplat a fost o lectie.

Cei dinafara o numesc gandire pozitiva. Eu o numesc gandire sanatoasa. Pentru ca nu imi mai face rau.

Procesul de constientizare, intelegere, acceptare si transformare a deschis poarta catre seninatate.

Armonia interioara inseamna ca ceea ce gandesc este in concordanta cu ceea ce fac, ca ceea ce vreau nu contravine altor lucruri pe care simt ca trebuie sa le fac.

Armonia interioara inseamna ca nu am conflicte interioare.

Inseamna ca “vocea mea interioara” nu este contradictorie.

Armonia interioara nu este o stare perpetua. Armonia interioara este o stare in care sa ma poti gasi de fiecare data cand o caut cu suficienta consecventa.

Comunicarea cu sine este cruciala. Primul lucru important pentru o buna comunicare cu mine insumi este valabil si in comunicarea cu ceilalti: Sa imi pese! Este esential sa imi pese de ceilalti pentru a comunica bine cu ei. La fel, este esential sa imi pese de mine insumi si sa ma respect pentru a imi gasi armonia interioara.

Una dintre caile cele mai eficiente de regasire a echilibrului interior ține de abilitatea de a comunica eficient cu noi insine. Mai exact, capacitatea de a influenta si armoniza vocile interioare.

Dialogul interior este responsabil in foarte mare masura de mecanismul autosabotarii.

Simplu spus, vocea interioara ne spune ce sa facem si ce sa nu facem, ne critica sau ne persecuta, etc.

Pentru a ne gasi echilibrul interior avem nevoie sa “comunicam” cu aceasta voce, sa intelegem carui scop ii serveste si abia apoi sa “luptam” cu ea sau sa o reducem la tacere.

De multe ori scopul acestei voci este acela de a ne atrage atentia, de a ne feri de pericole, esec sau durere…

Ca in orice comunicare, pentru a relationa este nevoie mai intai sa ascult. Incep prin a ma obisnui sa imi pun din cand in cand urmatoarea intrebare: “Ce imi spun chiar acum?”

Urmeaza evaluarea folosind urmatoarele intrebari:

Ceea ce mi-am spus este rezonabil?

Ceea ce mi-am spus imi este util?

O tema propusa de curand la grup a fost "Cum aplicam principiile AA in viata de zi cu zi".

Si pentru ca zilele acestea m-am confruntat cu situatii de viata care au condus la ganduri, nu tocmai pozitive, am realizat cum fac eu, cum ma straduiesc, sa trec prin ganduri apasatoare, resentimentare, neconfortabile etc, cum negociez eu cu dialogul meu interior care devine negativ in astfel de situatii de viata:

1 - nu stau prea mult in gandul respectiv. Constientizez ca imi face rau si eu nu mai vreau sa imi fac rau singur.

2 - pentru asta in primul rand nu il cred. Imi spun ca realitatea asa cum o vad eu in acel moment incarcat emotional s-ar putea sa difere de ce este adevar.

3 - cer iertare Puterii superioare pentru pacatul gandului meu si il rog sa imi dea ganduri bune, de la El, pentru ca ale mele put!

4 - imi arat recunostinta pentru ce am

5 - folosesc sloganul "trece si asta".

Invat repede, dar uneori uit repede! ... iar intalnirile ma ajuta sa nu uit ca am o boala care ma minte ca m-am facut bine.

Din pacate inca am probleme cu excesele. Mersul la intalniri imi ofera echilibrul de care am nevoie, pentru ca acolo aud lucruri care ma ajuta sa-l mentin.

Nu pot schimba trecutul, dar uneori am nevoie de ajutor sa ii fac fata. Ascultandu-i pe ceilalti la intalniri impartasind despre cum reusesc ei sa faca fata trecutului lor mă ajută să identific ce se întâmplă și ma determina să folosesc instrumentele AA pentru a rezolva situatia.

Sunt oameni la întâlniri pe care i-am cunoscut de ani de zile. Suntem la fel de apropiati ca oricine are are ceva in comun si impartaseste cu afecțiune și respect din intimitatea mentală și emoțională. Ii consider prieteni apropiați cu care am impartit momente profunde. Totuși, ne vedem doar la întâlniri. Nu dintr-o lipsă de interes din partea noastră, este doar faptul ca .... suntem ”prieteni de intalniri”. Este locul unde vietile noastre se intersecteaza. Este o prietenie la fel de puternica și de importanta ca oricare alta în viața mea. Și o mare parte din medicamentul meu AA.

Am nevoie de întâlniri si astăzi pentru ca partea buna din mine sa ramana activa si să aibă loc să se exprime.

Ascultand în cadrul întâlnirilor impartasirile celorlalti despre experiențele și recuperarea lor mă ajută să analizez ideile vechi si sa le pun într-o nouă lumină.

Pentru ca medicamentul într-o întâlnire este transmis prin procesul de identificare.

Dacă nu împărtășesc, elimin posibilitatea sa primesc ajutor de la altcineva.

pe de alta parte iau în considerare ideea că ceea ce împărtasesc ar putea ajuta pe cineva. Nu am de unde sa stiu!

Împărtășirile la intâlniri reprezinta un mod-cheie de a "transmite mesajul către alți alcoolici". Cu alte cuvinte, acesta este un mod cheie în care pot practica pasul 12.

Am nevoie de întâlniri pentru că o întâlnire AA este locul in care îmi poate lua rândul sa transmit mesajul.

Am nevoie de intalniri pentru ca intr-o intalnire cu AA as putea sa ajut pe altcineva - chiar daca nu mi-o va spune niciodata.

Am nevoie de întâlniri pentru ca mă ajută să trăiesc pasul 12.

Întâlnirile mă ajută să compar locul unde eram, unde sunt și unde mă îndrept, și când o fac, vad cu alti ochi ce rezultă din aceste observații.

Cred că participarea regulată la întâlnirile AA este un element cheie care mă ajută să rămân abstinent. După toți acești ani, aș putea să rămân abstinent fără întâlniri AA?

Poate. Putin probabil, dar poate.

(Ar fi un experiment prost și sinistru de periculos sa încerc).

Echilibrul meu spiritual. De asta am nevoie de întâlniri AA: pentru a-l păstra.

Este exemplul celorlalți membri abstinenti în aceste întâlniri, demnitatea cu care trec prin greutăți, onestitatea față de imperfecțiunile lor - succesele și eșecurile mă instruiesc și mă inspiră.

Am auzit oameni spunand că folosesc întâlnirile AA ca pe niște cârje. Poate fi adevarat pentru ei. Dar pentru mine întâlnirile AA nu sunt o cârjă. Sunt o soluție.

Întâlnirile mi-au dat - si imi dau inca - curajul de a-mi asuma riscul de a fi deschis și onest cu oamenii. Pentru ca, în AA și in afara lui, in lumea larga, sunt aceeași persoană. În toate domeniile vieții mele. Prezint aceeasi fata tuturor. Pentru cineva care a venit la întâlniri prima oara cu atât de multa frică si rusine de cine era si nu știa cum să fie, este un miracol al puterii AA care se găsește în Întalniri și Comunitate.

Primim.

Apoi dăm.

Apoi ne dăm seama ca primim prin a da.

Este adevărat la întâlniri ca și oriunde in altă parte a vieții noastre.

Ascultand impartasirile de la intalniri imi reamintesc cine sunt cu adevarat si ma ajuta sa dau la o parte ce cred ca ar trebui sa fiu sau ce mi-e groază ca as putea ajunge.

Întâlnirile AA mă ajută să îmi reamintesc care sunt adevăratele mele priorități. Să mă adun, să pun lucrurile în ordine și să revin pe drumul meu.

Pentru ca ma ajuta sa fiu atent la gandirea alcoolica.

"Prin urmare, principala problemă a unui alcoolic este în mintea lui ..."

- Big Book, Capitolul 2, Există o soluție

Alcoolismul netratat actioneaza in a-mi distruge capacitatea de a-mi "observa" gândirea. Imi distorsionează secvența logică a gândurilor care mi-ar permite să fac legatura dintre acțiuni si consecințele lor.

"E un eșec complet al modului de apărare care îl împiedică pe cineva să pună mâna pe o sobă fierbinte".

- Big Book, Capitolul 2, Există o soluție

Am ascultat la întâlnirile AA și apoi am lucrat cei 12 pași, lucru care mi-a permis în cele din urmă să percep gândirea "alcoolică" din mintea mea, așa cum era ea. Și cand am facut asta, am putut face ceva.

Este totuși o soluție care necesită o reaplicare consecventă. Continui să merg la întâlnirile AA și să urmez sugestiile AA, pentru că cu cat devin prea relaxat in legatura cu capacitatea mea de a recunoaște gândirea alcoolică, cu atat aceasta se estompează din ce in ce mai mult.

Pentru ca ascultarea impartasirilor la intalniri ma ajuta sa practic ”ascultarea pentru a intelege”. Nu ”a pretinde ca ascult”, in timp ce imi pregatesc discursul propriu.

Pentru ca daca incaperea de intalniri ar fi fost goala cand am venit eu la AA, nu stiu ce ar fi fost cu mine acum.

Prin mersul la intalniri onorez responsabilitatea pentru cei care au venit dupa mine si imi exprim recunostinta pentru cei care au venit inaintea mea.

Pentru ca este locul unde vinovatiile si durerile pe care le-as putea avea se transforma prin rasete, identificare, iubire si acceptare in ceva ce s-ar putea sa ajute pe ceilalti, ceea ce ma face si pe mine sa ma recuperez.

Pentru ca ma ajuta sa nu ma mai compar pe mine cu ceilalti, ci sa ma compar cu mine insumi cel care am fost (cel de atunci) si cel care am ajuns sa fiu (cel de acum). Este singura comparatie constructiva.

Gandurile sunt atat de zgomotoase cateodata, incat nu ma mai aud ce spun.

Intalnirile ma ajuta sa ajustez volumul.

Uneori realitatea ma sperie. Mai putin cand merg la intalniri. Mai mult cand nu o fac.

Am capatat libertatea de a alege, dar nu sunt eliberat de consecintele alegerilor mele. Am încercat si n-a mers.

Când merg în mod regulat la întâlniri tind să fac alegeri mult mai bune decât atunci când nu o fac.

Pentru ca este locul unde invat sa cer ajutorul si sa-l accept in forma in care mi se ofera, inlocuind vechiul tipar de comportament, acela de a cere si apoi de a negocia oferta (gen: vreau mai mult, vreau acum, nu vreau ce-mi dai tu, da-mi ce vreau eu etc).

100

***

DE CE AM NEVOIE DE INTALNIRI? - Motivul primordial

TRANSMITEREA MESAJULUI

Este marele paradox al A.A. să știm că putem rareori păstra darul prețios al abstinenței dacă nu vom da departe. Mi s-a spus că nu pot să-mi păstrez abstinenta dacă nu fac asta. Fiecare dintre noi este doar o mică parte a întregului, dar prin faptul că alăturăm scopului nostru primordial pe cel al AA-ului, devenim ceva mai mare decât suntem doar prin noi inșine.

Fiecare membru își aduce propriile nevoi în încaperile de întâlniri și progresează în călătoria de recuperare în propriul ritm. Fiecare e diferit. Fiecare membru are un motiv personal pentru revenirea la întâlniri.

Dar, ca grup, ei au doar un singur scop, de a ajunge la alții care încă mai suferă. Scopul lor este de a împărtăși cu alții experiența, puterea și speranța pe care le-au găsit în interiorul încaperilor.

Un membru vechi a fost întrebat de ce revine după atâția ani la grup. A răspuns simplu: "Pentru că a fost cineva acolo pentru mine când am intrat pe această ușă."

Sunt însă și din cei care spun că nu mai au nevoie de întâlniri. Dar chiar dacă ei nu au nevoie de întâlniri, grupul are nevoie de ei.

Când eram la început și mereu dornic de împărtășirile celor vechi în AA cineva mi-a spus că "Dacă vrei să ai un membru vechi la masa de întâlnire, continuă să îți ocupi scaunul propriu și într-o zi va fi un vechi membru la întâlnirea ta."

Bill spunea că este mai bine să faci un lucru bine decât multe lucruri prost.

Un alcoolic care ajută pe altul, asta este esența AA. La început poate oamenii au crezut că dacă AA a făcut atât de mult bine ajutând alcoolicii, o să ajungă să rezolve toate problemele lumii. Dar am învățat că trebuie să stau în treaba mea. Nu putem salva lumea. Avem un scop principal, de a transmite mesajul către alcoolicul care suferă încă. Asta înseamnă că atunci când mă aflu într-o întâlnire, nu pot rezolva depresia cuiva, problemele conjugale, problemele financiare etc. Nu pot decât să fac ce stiu mai bine, să vorbesc despre experiența mea în ceea ce privește alcoolismul.

Suntem absolut autorizați în privința a ceea ce ne-a făcut alcoolul și despre aceasta este vorba în cea de-a 5-a tradiție. Să ne reamintim să rămânem la ceea ce știm. Am auzit un vorbitor spunând asta la o întâlnire: Sunt experimentat cu privire la ceea a făcut alcoolul din mine și nimeni nu poate contesta acest lucru. Pentru orice altceva în lume despre care am o opinie sau un sentiment pot fi contestat, dar nu în singurul lucru pe care îl cunosc cel mai bine. Când mi-am dat seama de asta, a fost destul de profund pentru mine, iar când împărtășesc acest lucru cu un alt alcoolic, trebuie să-mi amintesc să rămân în domeniul meu de "expertiză". Când ne abatem de la acest scop primordial, avem un mesaj diluat sau sec și acest lucru nu mai este de loc "profund".

Tradiția 5 îmi reamintește neîncetat că sunt la fel de alcoolic ca nou venitul.

Accentul principal pe care îl punem în timpul unei întâlniri trebuie să fie ținut pe alcoolismul nostru, cum ne-a afectat, ce am făcut despre el și ce vom continuă să facem în legătură cu acesta. Nou-venitul are nevoie de experiența, puterea și speranța grupurilor de a se identifica cu noi și de a începe să vadă că există o cale de ieșire.

Ceea ce înseamnă că prima parte a mesajului ar putea fi identificarea, a două parte fiind soluția (pașii și experiențele încercate) Pare că uităm că mesajul a fost tocmai toată durerea și suferința pe care a trebuit să o plătim pentru a fi dispuși să ne predăm. Alcoolicul activ se poate raporta la aceste lucruri și nu la prelegeri de 2 ore despre pași și tradiții.

Tradiția spune, de asemenea, alcolicul care MAI suferă, nu spune noii veniți. Am văzut de atâtea ori cum cei mai vechi trec prin momente grele și parcă uităm că avem nevoie de iubire și înțelegere. Uneori cei vechi sunt atât de obișnuiți să ofere încât că nu-și mai amintesc cum să ceară ajutor sau mândria nu-i lasă să o facă. La nivel de grup, am văzut cum atunci când se renunță în a mai face Serviciul, membrii grupului s-au împuținat.

Spunem că noul venit este cel mai important membru al unei întâlniri. Dar, la fel de importanți sunt și cei vechi care mi-au arătat calea și cei mai puțin vechi care ar mai putea suferi și astăzi. Fără ei eu nu aș fi acum aici. Deci, când vorbim la întâlniri despre transmiterea mesajului "către alcoolicul care suferă încă", ar fi bine să ne gândim nu numai la noii veniți, ci și la alcoolicii mai vechi sau mai puțin vechi din AA care stau acolo. Unul dintre ei aș putea fi eu. Încă sufăr, uneori. Încă îmi mai trebuie să aud mesajul.

Nou venitul este important să știe că alcoolismul este o boală și singurul tratament este abstinență. Iar pentru abstinență este necesar să facă, la început, trei lucruri: să nu bea, să meargă la întâlniri, să-și ia un sponsor. Și mai apoi altele trei: să citească Big Book, să lucreze Pașii, să transmită mesajul. Și mai apoi altele și altele. Asta că să nu ajungă din nou nou-venit! Programul lucrează pentru noi dacă noi îl lucrăm!

Împărtășirea și transmiterea mesajului sunt forme de iubire care mă țin în viață.

Mesajul de recuperare este de a împărtăși unui alt alcoolic experiența dobândită în lucrul la programul în 12 pași.

Transmiterea mesajului și practicarea principiilor este modul în care trăim noua noastră viață în recuperare.

Acest mesaj este că, urmare acestor Pași, am avut o trezire spirituală care ne-a transformat întreaga noastră atitudine față de viață, față de semenii noștri și față de Dumnezeu. Fără această creștere spirituală este greu, dacă nu chiar puțin probabil, să avem o abstinență senină, împlinită. Nu doar că nu mai bem, dar ne place și ne face să ne simțim bine că nu mai bem!

Lucrăm la toți cei 12 pași și îi lucrăm zilnic în toate domeniile vieții noastre. În acest sens căutăm mai mult decât abstinența fizică. Și încercăm să facem mai mult decât să transmitem un mesaj de abstinență fizică altor alcoolici.

Cum facem pașii, când îi facem, cu cine îi facem, în ce ritm îi facem, este treaba fiecăruia. Dar ni se sugerează ce să facem.

Este o realitate a vieții AA că recuperarea fizică de una singură (a fi abstinent) va face mult pentru alcoolic ... mult, dar nu suficient.

Această soluție parțială are partea ei bună, dar poate avea și consecințe triste. Este originea problemei pe care mulți dintre noi o au în recuperare.

Odată ce suntem abstinenți și viața noastră începe să se îmbunătățească, există o tendință de a deveni mai destinși în ceea ce privește programul. Ne simțim mulțumiți de progresul nostru și devenim satisfăcuți. "Dorința noastră fierbinte" se estompează sau nu-i mai dăm de capăt. Reacționăm în diferite moduri la această tendința comună de a ne odihni pe lauri. Unii pun la îndoială necesitatea de a lucra întregul program. Dacă lucrurile merg atât de bine, de ce trebuie să facem toți cei 12 pași? Ăsta este momentul în care se instalează programul "în doi pași". Practicăm acea parte din pasul 1 care se referă la neputința în fața alcoolului și acea parte din pasul 12 care se referă la transmiterea mesajului sub forma "există o soluție" și reducem totul la faptul că am încetat să mai bem. Rămânem la formula pe care am auzit-o de la bun început: "nu bea și mergi la întâlniri". Încetam să creștem!

Nu este un program într-un pas, Pasul 1. Este riscant, pentru că încrâncenarea ne poate aduce în cele din urmă la băut.

Am văzut că nu este un program în 2 pași, Pasul 1 și 12. (Pasul 12 face referire la 'acest' mesaj și 'aceste' principii, ceea ce înseamnă că știm despre ce e vorba, am aflat făcând programul, adică cei 11 pași anteriori).

Nu este un program cu douăsprezece puncte. Sunt 12 pași, numerotați, de la 1 la 12, ordinea având un sens, o noimă. Să îi fi făcut 'pe sărite', după bunul meu plac, ar fi fost un risc pe care eu, unul, nu mi l-am asumat.

Este un program de recuperare, pas cu pas.

Eu am învățat (și am făcut cum am învățat) că în primii trei pași îmi îmbunătățesc relația cu Puterea Superioară (mă împac cu Dumnezeu), în pașii următori (de la 4 la 7) mă împac cu mine însumi, iar apoi mă împac cu ceilalți.

Nu îi pot ierta pe ceilalți, dacă nu mă iert pe mine. Și nu mă pot ierta pe mine dacă nu sunt împăcat cu Puterea mea Superioară. Să fac Pasul 9 și să îmi cer iertare, dar eu nu m-am iertat pe mine? Să fac Pasul 7 și să-I cer cu umilință să-mi îndepărteze defectele (care umilință? dacă eu nu m-am împăcat cu El) ? Îmi place Pasul 6 și îl fac, consimt să mă scape de defectele de caracter, dar nu știu ce defecte, pentru că nu am făcut Pasul 4. Vreau să fac Pasul 4, dar mă poctinesc la resentimente și la partea mea de vină, la 'partea mea de trotuar', pentru că nu am făcut Pasul 3.

Am cunoscut oameni care spuneau că au făcut ce li s-a spus, au citit literatura, au venit la întâlniri, dar pentru ei nu a funcționat programul. Sunt pline cârciumile de cei care sunt convinși că programul nu funcționează!!! Probabil că dacă aș fi făcut programul cum aș fi vrut eu, m-aș fi trezit la un moment dat cu paharul în mână, neștiind ce m-a pocnit! Aș fi ajuns un bun exemplu pentru ceilalți ... de așa nu!

Ce acțiuni pot să iau eu pentru transmiterea mesajului?

Am învățat că pot transmite mesajul într-un mod simplu, dar puternic: făcându-mi activităţile de recuperare şi devenind o dovadă vie a speranţei, iubirii şi grijii de sine şi sănătăţii. Astfel spus cel mai puternic mesaj de recuperare este exemplul personal. Transmiterea mesajului poate lua diferite forme, de la încurajarea dată unui nou venit, la activităţile desfăşurate la orice nivel, începând cu grupul local până la serviciile internaţionale. Dar mesajul nostru cel mai bun constă în a fi un bun exemplu. Acesta este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru noi şi pentru alţii.

Acordând atenţie propriei persoane, am învăţat căi sănătoase de transmitere a mesajului.

Să invităm pe cineva la o întrunire este o cale puternică de a-i ajuta pe alţii.

Mergând la întruniri şi povestind cum merge programul de recuperare este o altă cale de a transmite mesajul.

Relatându-ne povestea, îi ajutăm pe alţii şi pe noi. Ascultându-i pe alţii vorbind, primim ajutor. Vorbind despre noi, despre ce învăţăm, cu ce ne confruntăm, peste ce am trecut este un mod puternic de a transmite mesajul.

Când transmit mesajul în mod natural, este de obicei mai eficient decât când încerc să conving sau să costrâng pe cineva să se recupereze.

Așadar, mesajul poate fi sumarizat foarte simplu: putem să ne păstrăm abstinența, putem să ne recuperăm, există speranța. Amintirea momentelor în care am auzit personal mesajul va furniza o parte din motivația de a transmite și noi mesajul acum, dar este mai mult de atât.

“Putem să păstrăm ce avem doar dacă dăm mai departe”. Acest slogan este poate cel mai puternic motiv pe care îl putem oferi pentru transmiterea mesajului. Totuși, mulți dintre noi se întreabă cum funcționează acest concept. Este cu adevărat foarte simplu. Ne întărim propria recuperare prin faptul că o împărtășim cu alții. Atunci când spunem cuiva că aceia care merg cu regularitate la întâlniri își mențin abstinența, suntem mult mai dispuși să aplicăm această practică în propria recuperare. Atunci când spunem cuiva că răspunsul se află în Pași, suntem mult mai dispuși să ne uităm acolo noi înșine. Atunci când le spunem noilor veniți să își aleagă și să se folosească de un naș, suntem mult mai dispuși să păstrăm legătură cu nașul propriu.

Dacă ne gândim mai bine, cu toții ne amintim de lucruri pe care le-am auzit la alți membri AA atunci când eram nou veniți și pe care nu le-am înțeles atunci, dar ne-am amintit de ele ani mai târziu și atunci ne-au dat motiv de speranța sau ne-au oferit soluția la o problema cu care ne-am confruntat. Transmitem mesajul și îl împărtășim liber, dar nu putem niciodată forța pe altcineva să priceapă mesajul. Același principiu care se aplică în relațiile publice ale comunității noastre: atragere, nu reclamă, se aplică foarte bine și în efortul nostru personal de a transmite mesajul.

Iată ce am învățat încă de la început și pentru că mi-a fost de mare folos i-aș vorbi și unui nou venit:

- despre esența AA-ului: un alcoolic recuperat ajută un alt alcoolic să se recupereze

- despre conceptul de boală: boală = nu mai am voie să beau; orice s-ar întâmplă, alcoolul nu mai este o opțiune, tratamentul = abstinență totală, medicamentul = întâlnirile.

- despre primii trei pași în termeni simpli: când dorința mea fierbinte de a înceta băutul (mi-am admis neputința, am încercat de toate și de unul singur nu am reușit, am admis că am nevoie de ajutor) - PROBLEMA - (pasul 1) s-a întâlnit cu programul în 12 pași (am crezut că există cineva sau ceva care mă poate ajuta) - SOLUȚIA - (pasul 2), m-am abandonat lui pe de-a-ntregul - ACȚIUNEA ! - (am cerut ajutorul Puterii Superioare așa cum o înțeleg eu - și la început am înțeles că pot să consider grupul ca PS - și am admis să fac orice este necesar pentru recuperare) - (pasul 3).

- despre instrumentele AA-ului: întâlnirile (90 de zile, 90 de întâlniri), literatura (la început Viața fără băutură pentru că îmi vorbește despre capcane și ce am de făcut când vine 'pofta'), programul de 24 de ore - fiecare zi, pe rând, să dau telefon înainte de a consuma unui alt alcoolic recuperat, sponsorul (să nu lipsească caietul de lucru)

- despre faptul că abstinența este personală, recuperarea este pe primul loc; altfel înseamnă că mai am de pierdut: exact ce pun înaintea abstinenței.

- despre faptul că abstinența se învață. Prin repetiție. Cu antrenament și disciplină.

- despre principiile AA: onestitate (față de mine însumi în primul rând), bunăvoința (pentru că voința nu mi-a fost de folos) și minte deschisă (să mă conformez cu ce mi se spune că am de făcut, chiar dacă nu înțeleg totul de la început).

Lucrurile sunt departe de a fi perfecte, mai este mult de lucru, dar sunt abstinent și sunt mulțumit.

Am nevoie de voi ca să îmi reamintesc cine sunt.

Numele meu este Ștefan și sunt alcoolic.

2 comentarii:

Ramona Etna spunea...: Multumesc!
Acest blog este unul minunat.Este bine pus la punct, este curat si in perfect intru spiritul AA-ului.Felicitari si recunostinta!; 3 iulie 2018 la 11:19
stefan spunea...: Multumesc si eu! Sunt recunoscator ca in Bacau exista si AA!; 4 iulie 2018 la 10:55