Capitolul 7
ÎNTRAJUTORAREA
Experienţa ne-a dovedit că nimic nu asigură mai multă imunitate în faţa alcoolului decât
munca intensivă cu alţi alcoolici. Ea dă rezultate, când nici o altă activitate nu ajută. A
douăsprezecea sugestie a programului nostru sună aşa: "Transmiteţi acest mesaj altor
alcoolici! Dumneavoastră îi puteţi ajuta, atunci când nimeni altul n-o poate face.
Dumneavoastră le puteţi câştiga încrederea, atunci când nimeni altcineva nu reuşeşte. Nu
uitaţi că aveţi de a face cu oameni foarte bolnavi".
Viaţa capătă un nou sens, pentru că deveniţi martorul însănătoşirii unor oameni, îi vedeţi
ajutând ei înşişi pe alţii, remarcaţi o fraternitate crescând în jurul dumneavoastră, ajungeţi să
aveţi o mulţime de prieteni - toate acestea constituie o experienţă care nu trebuie scăpată. Ştim
că nu doriţi să o scăpaţi. Contactul frecvent cu începătorii şi cu ceilalţi membri este latura
luminoasă a vieţii noastre.
Dacă printre cunoştinţele dumneavoastră nu există nici un alcoolic care să dorească să-şi
refacă sănătatea, puteţi găsi unul prin intermediul unor doctori, preoţi sau spitale. Veţi găsi
astfel oameni care abia aşteaptă să vă ajute. Nu-i abordaţi cu predici sau cu idei reformatoare,
pentru că din păcate mai există multe prejudecăţi care, odată stârnite, ridică bariere. Preoţii şi
medicii sunt persoane competente, de la care se pot învăţa multe. În acelaşi timp, postura
dumneavoastră este remarcabilă prin experienţa proprie cu alcoolul; aveţi o cale unică de ajuta
alţi alcoolici. Deci, cooperaţi - nu criticaţi niciodată. Singurul scop urmărit este acela de a fi
de ajutor.
Când descoperiţi un candidat pentru Alcoolicii Anonimi, aflaţi tot ce puteţi despre el.
Dacă nu doreşte să înceteze băutul, nu pierdeţi vremea cu munca de lămurire, ca să nu rataţi o
posibilă şansă în viitor. Adresăm acelaşi sfat şi membrilor familiei omului respectiv. Ar fi mai
bine să aibă răbdare, înţelegând că au de a face cu o persoană bolnavă.
Dacă există un indiciu că omul vrea să înceteze băutul, staţi de vorbă mai întâi cu cineva
care are tot interesul să-l vadă iar sănătos, de obicei soţia. încercaţi să vă faceţi o idee despre
comportamentul şi problemele lui, despre cum a ajuns în starea în care se află şi cât de gravă
este ea, despre atitudinea lui faţă de religie. Aveţi nevoie de aceste informaţii, ca să vă puteţi
pune în pielea lui, să ştiţi cum aţi dori să fiţi abordat, dacă aţi fi în locul lui.
Uneori e mai înţelept să aşteptaţi până la următoarea beţie, chiar dacă ai lui protestează.
Dacă starea sa fizică nu este în pericol, merită să riscaţi. Nu vă ocupaţi de el cât timp este
beat, decât dacă este violent şi familia lui are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Aşteptaţi
până îşi face plinul de băutură sau măcar până la o pauză, când este lucid. Atunci lăsaţi pe
cineva din familie sau dintre prietenii săi să-l întrebe dacă vrea să renunţe la băutură
de-adevăratelea şi dacă ar merge până în pânzele albe, ca să poată scăpa de alcool. Dacă spune
că da, este bine să-i fiţi prezentat ca cineva care a fost ca el, dar s-a restabilit. Ar fi bine să-i
fiţi descris ca membru al unei asociaţii în care oamenii, pentru a se face bine ei înşişi, încearcă
să-i ajute pe alţii; să i se spună că aţi sta bucuros de vorbă cu el, dacă doreşte o întrevedere cu
dumneavoastră. Dacă nu doreşte să vă vadă, nu forţaţi lucrurile.
De asemenea, este bine ca familia să se abţină de la pledoarii isterice prin care să-l
forţeze să facă ceva, precum şi de la a-i spune prea multe despre dumneavoastră. Ar fi bine să
Cap.7. ÎNTRAJUTORAREA
57
aştepte ca seria de beţii să ajungă la capăt. Lăsaţi-i cartea aceasta la îndemână, să o poată
vedea între timp.
Aici nu se pot prescrie reguli de nici un fel. Este la latitudinea familiei să decidă aceste
lucruri. Dar insistaţi că este nevoie de foarte multă răbdare, pentru a nu se rata ocazia.
În cele mai multe cazuri, este mai bine ca familia să nu încerce să-i spună povestea
dumneavoastră. Dacă este posibil evitaţi stabilirea primei întâlniri prin intermediul cuiva din
familie, fiind preferabil să o faceţi prin mijlocirea unui medic, a administraţiei unui spital sau
a unui preot.
Dacă omul are nevoie de spitalizare, este bine să fie internat, dar nu cu forţa (cu
excepţia cazului în care este violent). Daca medicul lui vrea, lăsaţi-l pe el să-i spună
pacientului despre posibilitatea unei soluţii.
Când bolnavul începe să se simtă mai bine, doctorul îi poate sugera să primească vizita
dumneavoastră. Presupunând că aţi vorbit deja cu familia lui, este mai bine ca aceasta să nu
participe la prima discuţie. Astfel, candidatul dumneavoastră va înţelege că nu se fac nici un
fel de presiuni asupra lui. Se va simţi liber să trateze subiectul în mod deschis, fără să se
teamă de cicălelile familiei. Vizitaţi-l înainte de a-i fi trecut tremurăturile. Dacă este deprimat,
s-ar putea să fie mai receptiv.
Încercaţi să-l vedeţi când este singur, dacă se poate. începeţi cu o conversaţie de tip
general. După un timp, aduceţi vorba despre anumite faze ale băutului. Menţionaţi suficiente
obiceiuri de a bea, simptome şi experienţe de-ale dumneavoastră, pentru a-l încuraja să
vorbească despre sine.
Dacă doreşte să vorbească, lăsaţi-l s-o facă. În acest mod, vă veţi forma o idee mai clară
despre cum ar fi bine să procedaţi. Dacă este necomunicativ, prezentaţi-vă pe scurt cariera
alcoolică, până la momentul în care aţi încetat-o. Deocamdată nu pomeniţi nimic despre
metoda folosită. Dacă este îngândurat, insistaţi asupra necazurilor pe care vi le-a cauzat
băutura, având grijă să nu-i ţineţi morală sau predici. Dacă e în toane bune, povestiţi-i câteva
dintre escapadele cele mai comice şi încurajaţi-l să vă povestească şi el câteva de-ale lui.
După ce îşi dă seama că dumneavoastră vă pricepeţi la băut ca un "băutor profesionist",
puteţi începe să vă descrieţi ca alcoolic. Spuneţi-i cât aţi fost de dezorientat, cum aţi aflat în
cele din urmă că eraţi bolnav, ce fel de eforturi aţi făcut ca să nu mai beţi. Explicaţi-i cum o ia
mintea razna, ducând la acel prim pahar al unei beţii. Vă sugerăm să o faceţi cum am făcut-o
noi în capitolul despre alcoolism. Dacă este alcoolic, va înţelege imediat despre ce vorbiţi şi
va compara instabilitatea dumneavoastră mintală cu câte ceva din ce se petrece în mintea lui.
Dacă sunteţi convins că este alcoolic, începeţi să-i vorbiţi despre natura incurabilă a
bolii alcoolismului. Explicaţi-i, prin exemple din experienţa personală, că forţa voinţei nu
poate funcţiona normal, din cauza bizarei stări mintale care duce la primul pahar. Nu este încă
momentul să menţionaţi această carte, decât dacă a văzut-o deja şi doreşte să discute despre
ea. Şi aveţi grijă să nu-l etichetaţi drept alcoolic. Lăsaţi-l să ajungă singur la concluzia
respectivă. Dacă tot mai crede că-şi poate controla băutul, spuneţi-i că posibilitatea există -
dacă nu este "prea tare" alcoolic. Dar, insistaţi asupra faptului că dacă boala este avansată,
şansele de a se face bine prin forţe proprii sunt foarte mici.
Continuaţi să-i vorbiţi despre alcoolism ca de o boală, o maladie fatală. Vorbiţi-i despre
starea fizică şi mintală care o însoţeşte. Ţineţi-i atenţia concentrată mai ales asupra experienţei
dumneavoastră personale. Explicaţi-i că soarta multora este tragic pecetluită, fără ca ei să
înţeleagă vreodată clar primejdiile care-i ameninţă. Medicii detestă, pe bună dreptate, să le
spună alcoolicilor întreaga poveste, câtă vreme aceasta nu serveşte la nimic. Dumneavoastră,
în schimb, puteţi vorbi despre natura incurabilă a alcoolismului, pentru că oferiţi o soluţie.
Curând, va admite că are multe, dacă nu chiar toate, dintre trăsăturile unui alcoolic. Şi dacă
propriul lui medic este dispus să-i pună diagnosticul de alcoolic, Cu atât mai bine. Chiar şi în
cazul în care protejatul dumneavoastră nu recunoaşte chiar totul despre starea în care se află,
ALCOOLICII ANONIMI
58
de-acuma i-a fost stârnită curiozitatea cu privire la calea prin care v-aţi făcut bine. Lăsaţi-l să
vă întrebe el, dacă doreşte.
Spuneţi-i exact cum s-a întâmplat cu dumneavoastră. Accentuaţi latura spirituală după
pofta inimii.
Dacă vă adresaţi unui agnostic sau ateu, precizaţi cât se poate de clar că nu-i cereţi să
fie de acord cu concepţia dumneavoastră despre Dumnezeu. Este liber să aleagă orice
concepţie care are un înţeles pentru el. Cel mai important lucru este acela de a avea
bunăvoinţa de a crede într-o Putere superioară lui însuşi şi de a trăi pe baza unor principii
spirituale. Când aveţi de a face cu o asemenea persoană, este preferabil să folosiţi un limbaj
simplu, de fiecare zi, pentru a-i descrie acele principii spirituale. Nu are nici un rost să-i
stârniţi prejudecăţile pe care s-ar putea să le aibă împotriva anumitor termeni teologici sau a
unor concepţii în legătură cu care este deja derutat. Nu deschideţi asemenea subiecte, oricare
v-ar fi convingerile personale.
În cazul în care candidatul dumneavoastră aparţine unei religii, educaţia şi formaţia sa
religioasă s-ar putea să le depăşească pe ale dumneavoastră cu mult şi se va întreba ce aţi mai
putea dumneavoastră adăuga la ceea ce el ştie deja. Dar va fi curios să afle de ce convingerile
sale nu dau rezultate, pe când ale dumneavoastră au dat rezultate foarte bune. Poate că
experienţa lui este o ilustrare a ideii că simpla credinţă nu ajunge. Pentru a avea un efect
asupra vieţii, credinţa trebuie să fie însoţită de sacrificiul de sine şi de acţiuni constructive,
lipsite de egoism. Dovediţi-i că nu vă aflaţi acolo ca să-i faceţi educaţia religioasă. Admiteţi
că poate cunoştinţele lui religioase sunt mult mai vaste decât ale dumneavoastră, dar
atenţionaţi-l asupra faptului că, indiferent de cât de profunde i-ar fi credinţa şi cunoştinţele de
religie, băutul este un semn că nu le pune în practică. Poate că povestea dumneavoastră îl va
ajuta să vadă unde nu a reuşit să aplice tocmai acele precepte, pe care le cunoaşte atât de bine.
Noi nu reprezentăm nici o religie sau confesiune religioasă anume. Utilizăm doar concepţii
generale, comune celor mai multe dintre acestea.
Explicaţi-i cum funcţionează programul de acţiune, prezentaţi-i modul în care v-aţi făcut
inventarul personal, cum aţi corectat faptele săvârşite în trecut şi de ce vă străduiţi acum să-l
ajutaţi. Este important să priceapă că încercarea de a-i transmite lui acest mesaj joacă un rol
vital în propria dumneavoastră restabilire. De fapt, se prea poate ca el să vă ajute pe
dumneavoastră, mai mult decât dumneavoastră pe el. Clarificaţi faptul că nu vă este obligat cu
nimic, că sunteţi mânat exclusiv de speranţa că, după ce va scăpa din propriile dificultăţi, va
încerca să ajute alţi alcoolici. Sugeraţi-i cât de important este să pună bunăstarea altora deasupra
propriei sale bunăstări. Arătaţi-i clar că nu-l presează nimeni şi că nu trebuie să vă mai
întâlnească, dacă nu doreşte. Să nu vă simţiţi ofensat dacă nu vrea să vă mai întâlniţi, pentru
că el v-a ajutat deja mai mult decât l-aţi ajutat dumneavoastră. Dacă ce i-aţi spus a oglindit
bun simţ, calm şi înţelegere umană deplină, poate că v-aţi făcut un prieten. Poate că l-aţi
tulburat cu privire la problema alcoolismului. Foarte bine. Cu cât se va simţi mai deznădăjduit,
cu atât mai bine. îi va veni mai uşor să vă urmeze sugestiile.
Candidatul dumneavoastră s-ar putea să aducă argumente conform cărora nu ar avea
nevoie de întregul program sau chiar să se revolte la gândul unei curăţenii generale drastice de
conştiinţă, care să implice neapărat şi o discutare a rezultatelor cu alţi oameni. Nu contraziceţi
asemenea puncte de vedere. Spuneţi-i că Şi dumneavoastră aţi gândit ca el la început, dar că
vă îndoiţi că aţi fi progresat prea mult dacă n-aţi fi acţionat în această direcţie. ^a prima vizită,
spuneţi-i despre Alcoolicii Anonimi. Dacă se arată interesat, împrumutaţi-i un exemplar din
cartea noastră.
Nu abuzaţi de bunăvoinţa lui; o vizită mai lungă este justificată doar dacă el doreşte să
mai vorbească despre sine. Daţi-i de gândire. Dacă vreţi să mai staţi, lăsaţi-l pe el să conducă
discuţia în ce direcţie doreşte. Uneori, un asemenea om se poate arăta nerăbdător să înceapă
Cap.7. ÎNTRAJUTORAREA
59
imediat programul iar dumneavoastră veţi fi tentat să-l lăsaţi s-o facă, ceea ce poate fi o
greşeală. Dacă dă de necaz mai târziu, va avea motive să spună că l-aţi zorit.
Veţi avea mai mult succes în munca de întrajutorare, dacă nu manifestaţi nici un fel de
angajare pătimaşă într-o cruciadă sau reformă. Nu vă adresaţi niciodată unui alcoolic
vorbindu-i de sus despre etică sau spiritualitate. Puneţi-i simplu la îndemână uneltele
spirituale, ca să le poată cerceta. Arătaţi-i cum v-au fost ele de folos dumneavoastră. Oferiţi-i
prietenie. Spuneţi-i că, dacă vrea să se facă bine, veţi face tot ce se poate ca să-l ajutaţi.
Dacă nu-l interesează soluţia pe care i-o prezentaţi, dacă aşteaptă de la dumneavoastră
să-i fiţi bancherul care îi rezolvă dificultăţile financiare sau dădaca lui pentru când îi este rău
după o serie de beţii, ar fi mai bine să-l abandonaţi o vreme, până când îşi schimbă atitudinea.
Se prea poate să şi-o schimbe, după încă vreo câteva experienţe dureroase.
Dacă este sincer interesat şi vrea să vă revedeţi, cereţi-i să citească această carte până la
următoarea întâlnire. După ce-o va citi, va trebui să decidă singur dacă vrea să meargă mai
departe pe acest drum. Este bine să nu fie împins de la spate sau bruscat, nici de
dumneavoastră, nici de soţia sau prietenii săi. Dorinţa de a-l găsi pe Dumnezeu trebuie să-i
vină din interior.
Dacă omul crede că se va putea descurca printr-o altă metodă sau dacă preferă o altă
cale spirituală, încurajaţi-l să-şi urmeze propria conştiinţă. Noi nu deţinem monopolul asupra
lui Dumnezeu; tot ce avem, este o metodă care a dat roade în cazul nostru. Subliniaţi faptul că
noi, alcoolicii, avem multe puncte comune şi că, fie ce-o fi, doriţi să rămâneţi prieteni. Opriţivă
aici.
Nu vă descurajaţi dacă cineva nu reacţionează favorabil imediat. Căutaţi un alt alcoolic
şi încercaţi din nou. Veţi găsi, mai mult ca sigur, pe cineva suficient de disperat, care să
accepte fără ezitare ce-i oferiţi. Considerăm că este o pierdere de vreme să hăituim pe cineva
care nu poate sau nu vrea să coopereze. Dacă lăsaţi un asemenea om în pace, s-ar putea să se
convingă repede de faptul că nu este în stare să se facă bine singur. Petrecând prea mult timp
cu un singur candidat, retezaţi şansele altui alcoolic de a trăi şi de a fi fericit. Unui membru al
comunităţii noastre i s-a întâmplat să nu ajungă la nici un rezultat în munca sa cu primii şase
candidaţi şi spune adesea că, dacă ar fi continuat strădaniile cu ei, i-ar fi privat de o şansă pe
mulţi alţii, care s-au făcut bine de atunci.
Să presupunem că vă aflaţi acum la a doua întrevedere cu acelaşi om. A citit volumul
acesta şi declară că este pregătit să facă cei Doisprezece Paşi ai programului de însănătoşire.
Având o experienţă proprie în acest program, îi puteţi oferi multe sfaturi practice. Faceţi-i
cunoscut faptul că veţi fi la dispoziţia lui dacă va dori să ia decizii sau să-şi spună povestea,
dar nu insistaţi, dacă preferă să se consulte cu altcineva.
Poate că este ruinat şi pe drumuri. În acest caz, l-aţi putea ajuta cu un serviciu sau cu o
mică sumă de bani. Dar nu este bine să vă lipsiţi familia sau creditorii de banii care le aparţin.
Poate veţi dori să-l găzduiţi câteva zile în casa dumneavoastră. Procedaţi cu discernământ.
Asiguraţi-vă că familia este bucuroasă să-l primească şi că el nu va încerca să abuzeze de
banii, de legăturile de afaceri sau de căminul dumneavoastră. Dacă îi permiteţi aceste lucruri,
îi faceţi numai rău, creându-i posibilitatea de a fi nesincer, contribuind astfel mai degrabă la
distrugerea lui decât la însănătoşire.
Nu ocoliţi niciodată asemenea responsabilităţi, dar asiguraţi-vă că ceea ce vă asumaţi
este corect. Ajutorul acordat altora este piatra de temelie a restabilirii dumneavoastră. Un act
caritabil din când în când nu ajunge. Trebuie să acţionaţi ca bunul samaritean în fiecare zi,
dacă este nevoie.
Aceasta s-ar putea să însemne multe nopţi nedormite sau că veţi fi deranjat în orele de
recreere sau de serviciu. S-ar putea să însemne că vă veţi împărţi banii şi căminul cu cineva,
că veţi tine sfat cu soţii şi rude înnebunite, că veţi face nenumărate drumuri la sediile de
poliţie, la clinici şi spitale, la închisori şi aziluri psihiatrice. Telefonul va suna la orice oră din
ALCOOLICII ANONIMI
60
zi şi din noapte. Soţia vă va spune uneori că o neglijaţi. Poate că un beţiv vă va sparge mobila
din casă sau va da foc la o saltea. Poate va trebui să vă luptaţi cu el, dacă este violent. Uneori
va trebui să chemaţi un medic şi apoi să administraţi alcoolicului sedative după sfatul acelui
medic. Alteori, poate va trebui să chemaţi poliţia sau ambulanţa. Asemenea situaţii vor apărea
din când în când.
Noi nu le prea permitem alcoolicilor o şedere îndelungată în casa noastră. Nu este bine
pentru ei şi, adesea, se creează nişte complicaţii familiale serioase.
Dacă un alcoolic nu reacţionează favorabil, acesta nu este un motiv pentru a-i neglija
familia. Este bine să le rămâneţi prieten şi să le oferiţi lor modul dumneavoastră de viaţă.
Dacă vor accepta şi vor pune în practică principiile spirituale, va exista o şansă mai mare
pentru însănătoşirea capului familiei. Şi, chiar dacă el continuă să bea, familia va suporta mai
uşor situaţia.
Alcoolicul care poate şi este dispus să se facă bine, nu are nevoie de prea multe acte de
caritate, în sensul obişnuit al cuvântului şi nici nu le vrea. Cei care se tânguie după bani şi
adăpost înainte de a ieşi învingători din încleştarea cu alcoolul, se află pe o pistă falsă. Şi
totuşi, noi facem imposibilul să le procurăm toate acestea, când avem un motiv să o facem.
Deşi poate părea contradictoriu, credem că nu este.
Problema nu este aceea de a da sau a nu da, ci de când şi cum să dăm. Iată unde se află
diferenţa dintre reuşită şi nereuşită. Din momentul în care ne punem munca în slujba lor,
alcoolicii încep să depindă de asistenţa noastră şi nu de Dumnezeu. Pretind tot soiul de
lucruri, inclusiv faptul că nu pot birui alcoolul, până nu le
rezolvă cineva nevoile materiale. Prostii. Unii dintre noi am îndurat lovituri foarte
dureroase până să ne intre în cap adevărul. Cu serviciu sau fără, cu soţie sau fără, nu ne-am
oprit din băut câtă vreme am depins de alţi oameni şi nu de Dumnezeu.
Gravaţi adânc în conştiinţa fiecărui alcoolic ideea că însănătoşirea lui nu depinde de nici
o fiinţă umană. Singura condiţie pentru reuşită este ca el să creadă în Dumnezeu şi o
conştiinţă curată.
Şi acum, despre problema familială. Poate că alcoolicul este divorţat ori doar separat de
soţie sau într-o relaţie tensionată cu ea. După ce a dres tot ce s-a mai putut drege în familie şi
le-a explicat alor săi noile sale principii de viaţă, este bine ca el să purceadă imediat la
punerea lor în practică acasă, dacă are norocul de a mai avea un cămin. Chiar dacă familia a
greşit mult, aceasta nu trebuie să-l frământe pe el. Este bine ca el să se concentreze asupra
oglindirii spiritualităţii în propriile-i fapte. Certurile şi căutatul paiului din ochii celorlalţi
urmează să fie evitate cu orice preţ. Pentru obţinerea de rezultate pozitive, acest lucru trebuie
realizat, chiar dacă în multe familii este ceva dificil. Prin perseverenţă, în câteva luni, efectul
asupra familiei va fi remarcabil. Cuplurile cele mai incompatibile descoperă că se pot întâlni
pe un teren comun de înţelegere. încetul cu încetul, membrii familiei îşi văd defectele proprii
şi şi le recunosc. Acestea pot fi discutate într-o atmosferă de întrajutorare amicală.
După ce se vor vedea rezultate tangibile, familia va dori probabil să vă însoţească pe
drumul acesta. Toate se vor petrece în mod natural şi la timpul potrivit, atunci când alcoolicul
continuă să se dovedească abstinent, chibzuit şi atent cu toţi, indiferent de ce spun sau fac
ceilalţi. Evident, ni se întâmplă de multe ori să nu fim la înălţimea acestui ideal. Dar trebuie să
încercăm să dregem stricăciunea imediat, dacă nu vrem să plătim printr-o beţie.
Dacă divorţul a fost deja definitivat sau cuplul este despărţit, este bine să nu se
reunească în pripă. Alcoolicul trebuie mai întâi să fie sigur de însănătoşirea sa şi este bine ca
soţia să înţeleagă pe deplin noul lui mod de viaţă. O eventuală reluare a vechii relaţii trebuie
să se producă pe alte baze, mai bune decât cele găunoase din trecut. Aceasta înseamnă o
atitudine şi un spirit cu totul noi. Uneori, este spre interesul tuturor ca respectivul cuplu să
rămână separat, dar, evident, nu se pot impune nici un fel de reguli în acest sens. Presupunând
Cap.7. ÎNTRAJUTORAREA
61
că alcoolicul îşi continuă programul zi de zi, amândoi vor recunoaşte semnele propice
momentului în care se poate relua viaţa în doi.
Degeaba spun unii alcoolici că nu se pot însănătoşi decât dacă familia se întoarce la ei.
Nu este adevărat. În unele cazuri, dintr-un motiv sau altul, soţia nu se va mai întoarce
niciodată. Reamintiţi-i unui asemenea alcoolic că refacerea sănătăţii sale nu depinde de
oameni, ci de relaţia lui cu Dumnezeu. Am văzut oameni care s-au însănătoşit fără ca familiile
să se reîntoarcă la ei. I-am văzut pe alţii care au băut din nou, atunci când familiile s-au
reîntors prea devreme.
Atât dumneavoastră, cât şi debutantul în A.A., trebuie să avansaţi zilnic pe calea
progresului spiritual. Dacă perseveraţi, se vor petrece lucruri remarcabile. Privind în urmă, ne
dăm seama că ce ne-a fost dăruit atunci când ne-am lăsat pe mâna lui Dumnezeu, a fost mai
bun decât orice ne-am fi putut plănui noi. Urmaţi directivele unei Puteri superioare şi veţi trăi
de îndată într-o lume nouă, minunată, indiferent de situaţia în care vă aflaţi acum!
Este bine ca atunci când ajutaţi un om şi familia acestuia, să aveţi grijă să nu participaţi
la certurile lor. Altfel, s-ar putea să daţi cu piciorul şansei de a ajuta. Dar insistaţi pe lângă
membrii familiei asupra faptului că el a fost un om foarte bolnav şi că ar fi bine să fie tratat ca
atare. Avertizaţi-i în legătură cu pericolul la care îl expun resentimentele sau gelozia.
Accentuaţi faptul că defectele lui de caracter nu vor dispărea peste noapte. Explicaţi-le că
omul a intrat într-o perioadă de maturizare. Cereţi-le să ţină minte, atunci când îşi pierd
răbdarea, că există binecuvântarea abstinenţei lui.
În cazul în care aţi reuşit să vă rezolvaţi propriile probleme familiale, relataţi familiei
debutantului cum aţi procedat. În felul acesta, îi orientaţi în direcţia corectă fără să simţiţi
nevoia de a-i mustra pentru greşelile lor. Relatarea modului în care dumneavoastră şi soţia
dumneavoastră aţi rezolvat greutăţile vieţii de familie, valorează mai mult decât toate criticile
din lume.
Atunci când suntem într-o formă spirituală bună, ne stă în puteri să facem tot felul de
lucruri pe care alcoolicii n-ar trebui să le facă. De pildă, ni s-a spus mereu că nu avem ce
căuta prin locurile în care se serveşte alcool; că nu avem voie să-l ţinem în casă; că trebuie să
fugim de prietenii care beau; că trebuie să evităm filmele cu scene în care se bea; că nu avem
voie să intrăm în baruri; că trebuie ca prietenii să-şi ascundă sticlele când mergem noi în
vizită; că trebuie să nu ne gândim deloc la alcool şi să nu ni se amintească de el niciodată.
Experienţa noastră dovedeşte că lucrurile nu stau chiar aşa. Ne aflăm zilnic în asemenea
situaţii. Alcoolicul care nu le poate face faţă are încă mentalitatea de alcoolic; ceva nu este în
regulă cu starea sa spirituală. Singura lui şansă ar fi să se mute la Polul Nord, ca să se meţină
abstinent, dar şi atunci există riscul ca un eschimos să apară cu o sticlă de scotch şi să distrugă
totul! întrebaţi-o pe soţia unui alcoolic care şi-a trimis soţul undeva departe, pe baza teoriei că
îl va scăpa astfel de problema alcoolului!
Suntem convinşi de faptul că orice plan de combatere a alcoolismului care se bazează pe
izolarea alcoolicului pentru ocrotire în faţa ispitei, este sortit eşecului. încercarea alcoolicului
de a se proteja de tentaţii ajută o vreme, dar el sfârşeşte de obicei într-o explozie de beţii mai
urâte decât toate cele anterioare. Noi am încercat asemenea metode. Toate încercările de a
face imposibilul au eşuat.
De aceea, nu ne conformăm regulii evitării locurilor cu băutură, dacă avem un motiv
întemeiat pentru a fi acolo. Aceasta include barurile, cluburile de noapte, discotecile,
recepţiile, nunţile şi chiar reuniunile sociale mondene. Pentru cineva care are experienţă în
viaţa cu un alcoolic, ideea poate părea ca o ispitire a Providenţei, dar nu este.
Remarcaţi că am precizat o premisă importantă. Deci, între-baţi-vă de fiecare dată: "Am
eu un motiv întemeiat - social, de afaceri sau personal - ca să mă duc în acel loc? Sau, nu
cumva nădăjduiesc să pot retrăi pe furiş ceva din plăcerile de odinioară, în timp ce mă uit la
alţii cum beau?" Dacă răspunsul este satisfăcător, nu aveţi de ce să vă temeţi. Mergeţi sau nu,
ALCOOLICII ANONIMI
62
după cum pare că este cel mai bine. Asiguraţi-vă că sunteţi pe un teren spiritual solid înainte
de a porni şi că vă mână un motiv foarte serios. Nu vă gândiţi la profitul personal dintr-o
asemenea ocazie, ci la contribuţia pe care o puteţi aduce. Dacă vă simţiţi nesigur, este mai
bine să ajutaţi un alt alcoolic, în loc să participaţi la o astfel de petrecere!
De ce să staţi mohorât într-un anturaj de băutori, suspinând după bunele zile deodinioară?
Dacă este o ocazie fericită, încercaţi să sporiţi atmosfera plăcută; dacă este o
petrecere de afaceri, fiţi prezent şi participaţi cu entuziasm. Dacă însoţiţi pe cineva care
doreşte să mănânce la un local, nu vă jenaţi să-i ţineţi companie.
Daţi de veste prietenilor că nu trebuie să-şi schimbe obiceiurile din cauza
dumneavoastră. La timpul şi locul potrivit, explicaţi tuturor prietenilor de ce nu este alcoolul
în relaţii bune cu dumneavoastră. Dacă explicaţia este exactă, puţini oameni vă vor mai
îndemna să beţi. Pe când beaţi, vă retrăseseţi din lume încetul cu încetul. Acum vă reîntoarceţi
în viaţa socială a acestei lumi. Nu începeţi să vă retrageţi din nou, numai pentru că prietenii
dumneavoastră consumă alcool.
Datoria pe care o aveţi acum este aceea de a fi acolo unde puteţi fi de maxim ajutor
altora, deci nu ezitaţi niciodată să vă duceţi undeva, dacă este în folosul cuiva. Este bine să nu
ezitaţi să mergeţi şi în cele mai sordide locuri de pe pământ, în acest scop. Rămâneţi în linia
întâi a frontului vieţii cu astfel de motive în suflet si Dumnezeu va avea grijă să ieşiţi la capăt
nevătămat.
Mulţi dintre noi ţinem băutură în casă. Ne este deseori necesară, când trebuie să-i
ajutăm pe noii "recruţi" să treacă prin răul sevrajului. Unii dintre noi îi servim cu băutură pe
aceia dintre prietenii noştri care nu sunt alcoolici; alţii credem că nu este bine să servim
băutură nimănui. Dar nu ne certăm niciodată între noi pe această temă. Considerăm că fiecare
familie trebuie să decidă pentru sine, în lumina propriilor circumstanţe.
Avem mereu grijă să nu manifestăm intoleranţă sau sentimente de ură faţă de consumul
de alcool ca practică socială. Din experienţă, ştim că o asemenea atitudine nu serveşte
nimănui. Fiecare alcoolic, la început, se teme de aşa ceva când îl abordăm şi este incredibil de
uşurat când descoperă că noi nu avem atitudinea vânătorilor de vrăjitoare. Spiritul de
intoleranţă îndepărtează alcoolici a căror viaţă ar putea fi salvată, dacă ar fi scutiţi de această
atitudine stupidă. Cu ea, n-am face bine nici măcar cauzei temperanţei, deoarece nici un
băutor dintr-o mie nu suportă păreri legate de alcool de la cineva care urăşte băutura.
Sperăm că, într-o zi, Alcoolicii Anonimi vor putea ajuta publicul să înţeleagă gravitatea
problemei alcoolismului, dar suntem convinşi că nu este de folos nimănui să avem o atitudine
de amărăciune sau ostilitate. Băutorii nu o vor tolera.
La urma urmelor, problemele ni le-am făcut cu mâna noastră. Sticla nu a fost decât un
simbol. Şi apoi, noi nu ne mai războim cu nimeni şi nimic. Nu avem încotro!
63
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu