BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


BIG BOOK - Capitolul 7 ÎNTRAJUTORAREA

 Capitolul 7

ÎNTRAJUTORAREA

Experienţa ne-a dovedit că nimic nu asigură mai multă imunitate în faţa alcoolului decât

munca intensivă cu alţi alcoolici. Ea dă rezultate, când nici o altă activitate nu ajută. A

douăsprezecea sugestie a programului nostru sună aşa: "Transmiteţi acest mesaj altor

alcoolici! Dumneavoastră îi puteţi ajuta, atunci când nimeni altul n-o poate face.

Dumneavoastră le puteţi câştiga încrederea, atunci când nimeni altcineva nu reuşeşte. Nu

uitaţi că aveţi de a face cu oameni foarte bolnavi".

Viaţa capătă un nou sens, pentru că deveniţi martorul însănătoşirii unor oameni, îi vedeţi

ajutând ei înşişi pe alţii, remarcaţi o fraternitate crescând în jurul dumneavoastră, ajungeţi să

aveţi o mulţime de prieteni - toate acestea constituie o experienţă care nu trebuie scăpată. Ştim

că nu doriţi să o scăpaţi. Contactul frecvent cu începătorii şi cu ceilalţi membri este latura

luminoasă a vieţii noastre.

Dacă printre cunoştinţele dumneavoastră nu există nici un alcoolic care să dorească să-şi

refacă sănătatea, puteţi găsi unul prin intermediul unor doctori, preoţi sau spitale. Veţi găsi

astfel oameni care abia aşteaptă să vă ajute. Nu-i abordaţi cu predici sau cu idei reformatoare,

pentru că din păcate mai există multe prejudecăţi care, odată stârnite, ridică bariere. Preoţii şi

medicii sunt persoane competente, de la care se pot învăţa multe. În acelaşi timp, postura

dumneavoastră este remarcabilă prin experienţa proprie cu alcoolul; aveţi o cale unică de ajuta

alţi alcoolici. Deci, cooperaţi - nu criticaţi niciodată. Singurul scop urmărit este acela de a fi

de ajutor.

Când descoperiţi un candidat pentru Alcoolicii Anonimi, aflaţi tot ce puteţi despre el.

Dacă nu doreşte să înceteze băutul, nu pierdeţi vremea cu munca de lămurire, ca să nu rataţi o

posibilă şansă în viitor. Adresăm acelaşi sfat şi membrilor familiei omului respectiv. Ar fi mai

bine să aibă răbdare, înţelegând că au de a face cu o persoană bolnavă.

Dacă există un indiciu că omul vrea să înceteze băutul, staţi de vorbă mai întâi cu cineva

care are tot interesul să-l vadă iar sănătos, de obicei soţia. încercaţi să vă faceţi o idee despre

comportamentul şi problemele lui, despre cum a ajuns în starea în care se află şi cât de gravă

este ea, despre atitudinea lui faţă de religie. Aveţi nevoie de aceste informaţii, ca să vă puteţi

pune în pielea lui, să ştiţi cum aţi dori să fiţi abordat, dacă aţi fi în locul lui.

Uneori e mai înţelept să aşteptaţi până la următoarea beţie, chiar dacă ai lui protestează.

Dacă starea sa fizică nu este în pericol, merită să riscaţi. Nu vă ocupaţi de el cât timp este

beat, decât dacă este violent şi familia lui are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Aşteptaţi

până îşi face plinul de băutură sau măcar până la o pauză, când este lucid. Atunci lăsaţi pe

cineva din familie sau dintre prietenii săi să-l întrebe dacă vrea să renunţe la băutură

de-adevăratelea şi dacă ar merge până în pânzele albe, ca să poată scăpa de alcool. Dacă spune

că da, este bine să-i fiţi prezentat ca cineva care a fost ca el, dar s-a restabilit. Ar fi bine să-i

fiţi descris ca membru al unei asociaţii în care oamenii, pentru a se face bine ei înşişi, încearcă

să-i ajute pe alţii; să i se spună că aţi sta bucuros de vorbă cu el, dacă doreşte o întrevedere cu

dumneavoastră. Dacă nu doreşte să vă vadă, nu forţaţi lucrurile.

De asemenea, este bine ca familia să se abţină de la pledoarii isterice prin care să-l

forţeze să facă ceva, precum şi de la a-i spune prea multe despre dumneavoastră. Ar fi bine să

Cap.7. ÎNTRAJUTORAREA

57

aştepte ca seria de beţii să ajungă la capăt. Lăsaţi-i cartea aceasta la îndemână, să o poată

vedea între timp.

Aici nu se pot prescrie reguli de nici un fel. Este la latitudinea familiei să decidă aceste

lucruri. Dar insistaţi că este nevoie de foarte multă răbdare, pentru a nu se rata ocazia.

În cele mai multe cazuri, este mai bine ca familia să nu încerce să-i spună povestea

dumneavoastră. Dacă este posibil evitaţi stabilirea primei întâlniri prin intermediul cuiva din

familie, fiind preferabil să o faceţi prin mijlocirea unui medic, a administraţiei unui spital sau

a unui preot.

Dacă omul are nevoie de spitalizare, este bine să fie internat, dar nu cu forţa (cu

excepţia cazului în care este violent). Daca medicul lui vrea, lăsaţi-l pe el să-i spună

pacientului despre posibilitatea unei soluţii.

Când bolnavul începe să se simtă mai bine, doctorul îi poate sugera să primească vizita

dumneavoastră. Presupunând că aţi vorbit deja cu familia lui, este mai bine ca aceasta să nu

participe la prima discuţie. Astfel, candidatul dumneavoastră va înţelege că nu se fac nici un

fel de presiuni asupra lui. Se va simţi liber să trateze subiectul în mod deschis, fără să se

teamă de cicălelile familiei. Vizitaţi-l înainte de a-i fi trecut tremurăturile. Dacă este deprimat,

s-ar putea să fie mai receptiv.

Încercaţi să-l vedeţi când este singur, dacă se poate. începeţi cu o conversaţie de tip

general. După un timp, aduceţi vorba despre anumite faze ale băutului. Menţionaţi suficiente

obiceiuri de a bea, simptome şi experienţe de-ale dumneavoastră, pentru a-l încuraja să

vorbească despre sine.

Dacă doreşte să vorbească, lăsaţi-l s-o facă. În acest mod, vă veţi forma o idee mai clară

despre cum ar fi bine să procedaţi. Dacă este necomunicativ, prezentaţi-vă pe scurt cariera

alcoolică, până la momentul în care aţi încetat-o. Deocamdată nu pomeniţi nimic despre

metoda folosită. Dacă este îngândurat, insistaţi asupra necazurilor pe care vi le-a cauzat

băutura, având grijă să nu-i ţineţi morală sau predici. Dacă e în toane bune, povestiţi-i câteva

dintre escapadele cele mai comice şi încurajaţi-l să vă povestească şi el câteva de-ale lui.

După ce îşi dă seama că dumneavoastră vă pricepeţi la băut ca un "băutor profesionist",

puteţi începe să vă descrieţi ca alcoolic. Spuneţi-i cât aţi fost de dezorientat, cum aţi aflat în

cele din urmă că eraţi bolnav, ce fel de eforturi aţi făcut ca să nu mai beţi. Explicaţi-i cum o ia

mintea razna, ducând la acel prim pahar al unei beţii. Vă sugerăm să o faceţi cum am făcut-o

noi în capitolul despre alcoolism. Dacă este alcoolic, va înţelege imediat despre ce vorbiţi şi

va compara instabilitatea dumneavoastră mintală cu câte ceva din ce se petrece în mintea lui.

Dacă sunteţi convins că este alcoolic, începeţi să-i vorbiţi despre natura incurabilă a

bolii alcoolismului. Explicaţi-i, prin exemple din experienţa personală, că forţa voinţei nu

poate funcţiona normal, din cauza bizarei stări mintale care duce la primul pahar. Nu este încă

momentul să menţionaţi această carte, decât dacă a văzut-o deja şi doreşte să discute despre

ea. Şi aveţi grijă să nu-l etichetaţi drept alcoolic. Lăsaţi-l să ajungă singur la concluzia

respectivă. Dacă tot mai crede că-şi poate controla băutul, spuneţi-i că posibilitatea există -

dacă nu este "prea tare" alcoolic. Dar, insistaţi asupra faptului că dacă boala este avansată,

şansele de a se face bine prin forţe proprii sunt foarte mici.

Continuaţi să-i vorbiţi despre alcoolism ca de o boală, o maladie fatală. Vorbiţi-i despre

starea fizică şi mintală care o însoţeşte. Ţineţi-i atenţia concentrată mai ales asupra experienţei

dumneavoastră personale. Explicaţi-i că soarta multora este tragic pecetluită, fără ca ei să

înţeleagă vreodată clar primejdiile care-i ameninţă. Medicii detestă, pe bună dreptate, să le

spună alcoolicilor întreaga poveste, câtă vreme aceasta nu serveşte la nimic. Dumneavoastră,

în schimb, puteţi vorbi despre natura incurabilă a alcoolismului, pentru că oferiţi o soluţie.

Curând, va admite că are multe, dacă nu chiar toate, dintre trăsăturile unui alcoolic. Şi dacă

propriul lui medic este dispus să-i pună diagnosticul de alcoolic, Cu atât mai bine. Chiar şi în

cazul în care protejatul dumneavoastră nu recunoaşte chiar totul despre starea în care se află,

ALCOOLICII ANONIMI

58

de-acuma i-a fost stârnită curiozitatea cu privire la calea prin care v-aţi făcut bine. Lăsaţi-l să

vă întrebe el, dacă doreşte.

Spuneţi-i exact cum s-a întâmplat cu dumneavoastră. Accentuaţi latura spirituală după

pofta inimii.

Dacă vă adresaţi unui agnostic sau ateu, precizaţi cât se poate de clar că nu-i cereţi să

fie de acord cu concepţia dumneavoastră despre Dumnezeu. Este liber să aleagă orice

concepţie care are un înţeles pentru el. Cel mai important lucru este acela de a avea

bunăvoinţa de a crede într-o Putere superioară lui însuşi şi de a trăi pe baza unor principii

spirituale. Când aveţi de a face cu o asemenea persoană, este preferabil să folosiţi un limbaj

simplu, de fiecare zi, pentru a-i descrie acele principii spirituale. Nu are nici un rost să-i

stârniţi prejudecăţile pe care s-ar putea să le aibă împotriva anumitor termeni teologici sau a

unor concepţii în legătură cu care este deja derutat. Nu deschideţi asemenea subiecte, oricare

v-ar fi convingerile personale.

În cazul în care candidatul dumneavoastră aparţine unei religii, educaţia şi formaţia sa

religioasă s-ar putea să le depăşească pe ale dumneavoastră cu mult şi se va întreba ce aţi mai

putea dumneavoastră adăuga la ceea ce el ştie deja. Dar va fi curios să afle de ce convingerile

sale nu dau rezultate, pe când ale dumneavoastră au dat rezultate foarte bune. Poate că

experienţa lui este o ilustrare a ideii că simpla credinţă nu ajunge. Pentru a avea un efect

asupra vieţii, credinţa trebuie să fie însoţită de sacrificiul de sine şi de acţiuni constructive,

lipsite de egoism. Dovediţi-i că nu vă aflaţi acolo ca să-i faceţi educaţia religioasă. Admiteţi

că poate cunoştinţele lui religioase sunt mult mai vaste decât ale dumneavoastră, dar

atenţionaţi-l asupra faptului că, indiferent de cât de profunde i-ar fi credinţa şi cunoştinţele de

religie, băutul este un semn că nu le pune în practică. Poate că povestea dumneavoastră îl va

ajuta să vadă unde nu a reuşit să aplice tocmai acele precepte, pe care le cunoaşte atât de bine.

Noi nu reprezentăm nici o religie sau confesiune religioasă anume. Utilizăm doar concepţii

generale, comune celor mai multe dintre acestea.

Explicaţi-i cum funcţionează programul de acţiune, prezentaţi-i modul în care v-aţi făcut

inventarul personal, cum aţi corectat faptele săvârşite în trecut şi de ce vă străduiţi acum să-l

ajutaţi. Este important să priceapă că încercarea de a-i transmite lui acest mesaj joacă un rol

vital în propria dumneavoastră restabilire. De fapt, se prea poate ca el să vă ajute pe

dumneavoastră, mai mult decât dumneavoastră pe el. Clarificaţi faptul că nu vă este obligat cu

nimic, că sunteţi mânat exclusiv de speranţa că, după ce va scăpa din propriile dificultăţi, va

încerca să ajute alţi alcoolici. Sugeraţi-i cât de important este să pună bunăstarea altora deasupra

propriei sale bunăstări. Arătaţi-i clar că nu-l presează nimeni şi că nu trebuie să vă mai

întâlnească, dacă nu doreşte. Să nu vă simţiţi ofensat dacă nu vrea să vă mai întâlniţi, pentru

că el v-a ajutat deja mai mult decât l-aţi ajutat dumneavoastră. Dacă ce i-aţi spus a oglindit

bun simţ, calm şi înţelegere umană deplină, poate că v-aţi făcut un prieten. Poate că l-aţi

tulburat cu privire la problema alcoolismului. Foarte bine. Cu cât se va simţi mai deznădăjduit,

cu atât mai bine. îi va veni mai uşor să vă urmeze sugestiile.

Candidatul dumneavoastră s-ar putea să aducă argumente conform cărora nu ar avea

nevoie de întregul program sau chiar să se revolte la gândul unei curăţenii generale drastice de

conştiinţă, care să implice neapărat şi o discutare a rezultatelor cu alţi oameni. Nu contraziceţi

asemenea puncte de vedere. Spuneţi-i că Şi dumneavoastră aţi gândit ca el la început, dar că

vă îndoiţi că aţi fi progresat prea mult dacă n-aţi fi acţionat în această direcţie. ^a prima vizită,

spuneţi-i despre Alcoolicii Anonimi. Dacă se arată interesat, împrumutaţi-i un exemplar din

cartea noastră.

Nu abuzaţi de bunăvoinţa lui; o vizită mai lungă este justificată doar dacă el doreşte să

mai vorbească despre sine. Daţi-i de gândire. Dacă vreţi să mai staţi, lăsaţi-l pe el să conducă

discuţia în ce direcţie doreşte. Uneori, un asemenea om se poate arăta nerăbdător să înceapă

Cap.7. ÎNTRAJUTORAREA

59

imediat programul iar dumneavoastră veţi fi tentat să-l lăsaţi s-o facă, ceea ce poate fi o

greşeală. Dacă dă de necaz mai târziu, va avea motive să spună că l-aţi zorit.

Veţi avea mai mult succes în munca de întrajutorare, dacă nu manifestaţi nici un fel de

angajare pătimaşă într-o cruciadă sau reformă. Nu vă adresaţi niciodată unui alcoolic

vorbindu-i de sus despre etică sau spiritualitate. Puneţi-i simplu la îndemână uneltele

spirituale, ca să le poată cerceta. Arătaţi-i cum v-au fost ele de folos dumneavoastră. Oferiţi-i

prietenie. Spuneţi-i că, dacă vrea să se facă bine, veţi face tot ce se poate ca să-l ajutaţi.

Dacă nu-l interesează soluţia pe care i-o prezentaţi, dacă aşteaptă de la dumneavoastră

să-i fiţi bancherul care îi rezolvă dificultăţile financiare sau dădaca lui pentru când îi este rău

după o serie de beţii, ar fi mai bine să-l abandonaţi o vreme, până când îşi schimbă atitudinea.

Se prea poate să şi-o schimbe, după încă vreo câteva experienţe dureroase.

Dacă este sincer interesat şi vrea să vă revedeţi, cereţi-i să citească această carte până la

următoarea întâlnire. După ce-o va citi, va trebui să decidă singur dacă vrea să meargă mai

departe pe acest drum. Este bine să nu fie împins de la spate sau bruscat, nici de

dumneavoastră, nici de soţia sau prietenii săi. Dorinţa de a-l găsi pe Dumnezeu trebuie să-i

vină din interior.

Dacă omul crede că se va putea descurca printr-o altă metodă sau dacă preferă o altă

cale spirituală, încurajaţi-l să-şi urmeze propria conştiinţă. Noi nu deţinem monopolul asupra

lui Dumnezeu; tot ce avem, este o metodă care a dat roade în cazul nostru. Subliniaţi faptul că

noi, alcoolicii, avem multe puncte comune şi că, fie ce-o fi, doriţi să rămâneţi prieteni. Opriţivă

aici.

Nu vă descurajaţi dacă cineva nu reacţionează favorabil imediat. Căutaţi un alt alcoolic

şi încercaţi din nou. Veţi găsi, mai mult ca sigur, pe cineva suficient de disperat, care să

accepte fără ezitare ce-i oferiţi. Considerăm că este o pierdere de vreme să hăituim pe cineva

care nu poate sau nu vrea să coopereze. Dacă lăsaţi un asemenea om în pace, s-ar putea să se

convingă repede de faptul că nu este în stare să se facă bine singur. Petrecând prea mult timp

cu un singur candidat, retezaţi şansele altui alcoolic de a trăi şi de a fi fericit. Unui membru al

comunităţii noastre i s-a întâmplat să nu ajungă la nici un rezultat în munca sa cu primii şase

candidaţi şi spune adesea că, dacă ar fi continuat strădaniile cu ei, i-ar fi privat de o şansă pe

mulţi alţii, care s-au făcut bine de atunci.

Să presupunem că vă aflaţi acum la a doua întrevedere cu acelaşi om. A citit volumul

acesta şi declară că este pregătit să facă cei Doisprezece Paşi ai programului de însănătoşire.

Având o experienţă proprie în acest program, îi puteţi oferi multe sfaturi practice. Faceţi-i

cunoscut faptul că veţi fi la dispoziţia lui dacă va dori să ia decizii sau să-şi spună povestea,

dar nu insistaţi, dacă preferă să se consulte cu altcineva.

Poate că este ruinat şi pe drumuri. În acest caz, l-aţi putea ajuta cu un serviciu sau cu o

mică sumă de bani. Dar nu este bine să vă lipsiţi familia sau creditorii de banii care le aparţin.

Poate veţi dori să-l găzduiţi câteva zile în casa dumneavoastră. Procedaţi cu discernământ.

Asiguraţi-vă că familia este bucuroasă să-l primească şi că el nu va încerca să abuzeze de

banii, de legăturile de afaceri sau de căminul dumneavoastră. Dacă îi permiteţi aceste lucruri,

îi faceţi numai rău, creându-i posibilitatea de a fi nesincer, contribuind astfel mai degrabă la

distrugerea lui decât la însănătoşire.

Nu ocoliţi niciodată asemenea responsabilităţi, dar asiguraţi-vă că ceea ce vă asumaţi

este corect. Ajutorul acordat altora este piatra de temelie a restabilirii dumneavoastră. Un act

caritabil din când în când nu ajunge. Trebuie să acţionaţi ca bunul samaritean în fiecare zi,

dacă este nevoie.

Aceasta s-ar putea să însemne multe nopţi nedormite sau că veţi fi deranjat în orele de

recreere sau de serviciu. S-ar putea să însemne că vă veţi împărţi banii şi căminul cu cineva,

că veţi tine sfat cu soţii şi rude înnebunite, că veţi face nenumărate drumuri la sediile de

poliţie, la clinici şi spitale, la închisori şi aziluri psihiatrice. Telefonul va suna la orice oră din

ALCOOLICII ANONIMI

60

zi şi din noapte. Soţia vă va spune uneori că o neglijaţi. Poate că un beţiv vă va sparge mobila

din casă sau va da foc la o saltea. Poate va trebui să vă luptaţi cu el, dacă este violent. Uneori

va trebui să chemaţi un medic şi apoi să administraţi alcoolicului sedative după sfatul acelui

medic. Alteori, poate va trebui să chemaţi poliţia sau ambulanţa. Asemenea situaţii vor apărea

din când în când.

Noi nu le prea permitem alcoolicilor o şedere îndelungată în casa noastră. Nu este bine

pentru ei şi, adesea, se creează nişte complicaţii familiale serioase.

Dacă un alcoolic nu reacţionează favorabil, acesta nu este un motiv pentru a-i neglija

familia. Este bine să le rămâneţi prieten şi să le oferiţi lor modul dumneavoastră de viaţă.

Dacă vor accepta şi vor pune în practică principiile spirituale, va exista o şansă mai mare

pentru însănătoşirea capului familiei. Şi, chiar dacă el continuă să bea, familia va suporta mai

uşor situaţia.

Alcoolicul care poate şi este dispus să se facă bine, nu are nevoie de prea multe acte de

caritate, în sensul obişnuit al cuvântului şi nici nu le vrea. Cei care se tânguie după bani şi

adăpost înainte de a ieşi învingători din încleştarea cu alcoolul, se află pe o pistă falsă. Şi

totuşi, noi facem imposibilul să le procurăm toate acestea, când avem un motiv să o facem.

Deşi poate părea contradictoriu, credem că nu este.

Problema nu este aceea de a da sau a nu da, ci de când şi cum să dăm. Iată unde se află

diferenţa dintre reuşită şi nereuşită. Din momentul în care ne punem munca în slujba lor,

alcoolicii încep să depindă de asistenţa noastră şi nu de Dumnezeu. Pretind tot soiul de

lucruri, inclusiv faptul că nu pot birui alcoolul, până nu le

rezolvă cineva nevoile materiale. Prostii. Unii dintre noi am îndurat lovituri foarte

dureroase până să ne intre în cap adevărul. Cu serviciu sau fără, cu soţie sau fără, nu ne-am

oprit din băut câtă vreme am depins de alţi oameni şi nu de Dumnezeu.

Gravaţi adânc în conştiinţa fiecărui alcoolic ideea că însănătoşirea lui nu depinde de nici

o fiinţă umană. Singura condiţie pentru reuşită este ca el să creadă în Dumnezeu şi o

conştiinţă curată.

Şi acum, despre problema familială. Poate că alcoolicul este divorţat ori doar separat de

soţie sau într-o relaţie tensionată cu ea. După ce a dres tot ce s-a mai putut drege în familie şi

le-a explicat alor săi noile sale principii de viaţă, este bine ca el să purceadă imediat la

punerea lor în practică acasă, dacă are norocul de a mai avea un cămin. Chiar dacă familia a

greşit mult, aceasta nu trebuie să-l frământe pe el. Este bine ca el să se concentreze asupra

oglindirii spiritualităţii în propriile-i fapte. Certurile şi căutatul paiului din ochii celorlalţi

urmează să fie evitate cu orice preţ. Pentru obţinerea de rezultate pozitive, acest lucru trebuie

realizat, chiar dacă în multe familii este ceva dificil. Prin perseverenţă, în câteva luni, efectul

asupra familiei va fi remarcabil. Cuplurile cele mai incompatibile descoperă că se pot întâlni

pe un teren comun de înţelegere. încetul cu încetul, membrii familiei îşi văd defectele proprii

şi şi le recunosc. Acestea pot fi discutate într-o atmosferă de întrajutorare amicală.

După ce se vor vedea rezultate tangibile, familia va dori probabil să vă însoţească pe

drumul acesta. Toate se vor petrece în mod natural şi la timpul potrivit, atunci când alcoolicul

continuă să se dovedească abstinent, chibzuit şi atent cu toţi, indiferent de ce spun sau fac

ceilalţi. Evident, ni se întâmplă de multe ori să nu fim la înălţimea acestui ideal. Dar trebuie să

încercăm să dregem stricăciunea imediat, dacă nu vrem să plătim printr-o beţie.

Dacă divorţul a fost deja definitivat sau cuplul este despărţit, este bine să nu se

reunească în pripă. Alcoolicul trebuie mai întâi să fie sigur de însănătoşirea sa şi este bine ca

soţia să înţeleagă pe deplin noul lui mod de viaţă. O eventuală reluare a vechii relaţii trebuie

să se producă pe alte baze, mai bune decât cele găunoase din trecut. Aceasta înseamnă o

atitudine şi un spirit cu totul noi. Uneori, este spre interesul tuturor ca respectivul cuplu să

rămână separat, dar, evident, nu se pot impune nici un fel de reguli în acest sens. Presupunând

Cap.7. ÎNTRAJUTORAREA

61

că alcoolicul îşi continuă programul zi de zi, amândoi vor recunoaşte semnele propice

momentului în care se poate relua viaţa în doi.

Degeaba spun unii alcoolici că nu se pot însănătoşi decât dacă familia se întoarce la ei.

Nu este adevărat. În unele cazuri, dintr-un motiv sau altul, soţia nu se va mai întoarce

niciodată. Reamintiţi-i unui asemenea alcoolic că refacerea sănătăţii sale nu depinde de

oameni, ci de relaţia lui cu Dumnezeu. Am văzut oameni care s-au însănătoşit fără ca familiile

să se reîntoarcă la ei. I-am văzut pe alţii care au băut din nou, atunci când familiile s-au

reîntors prea devreme.

Atât dumneavoastră, cât şi debutantul în A.A., trebuie să avansaţi zilnic pe calea

progresului spiritual. Dacă perseveraţi, se vor petrece lucruri remarcabile. Privind în urmă, ne

dăm seama că ce ne-a fost dăruit atunci când ne-am lăsat pe mâna lui Dumnezeu, a fost mai

bun decât orice ne-am fi putut plănui noi. Urmaţi directivele unei Puteri superioare şi veţi trăi

de îndată într-o lume nouă, minunată, indiferent de situaţia în care vă aflaţi acum!

Este bine ca atunci când ajutaţi un om şi familia acestuia, să aveţi grijă să nu participaţi

la certurile lor. Altfel, s-ar putea să daţi cu piciorul şansei de a ajuta. Dar insistaţi pe lângă

membrii familiei asupra faptului că el a fost un om foarte bolnav şi că ar fi bine să fie tratat ca

atare. Avertizaţi-i în legătură cu pericolul la care îl expun resentimentele sau gelozia.

Accentuaţi faptul că defectele lui de caracter nu vor dispărea peste noapte. Explicaţi-le că

omul a intrat într-o perioadă de maturizare. Cereţi-le să ţină minte, atunci când îşi pierd

răbdarea, că există binecuvântarea abstinenţei lui.

În cazul în care aţi reuşit să vă rezolvaţi propriile probleme familiale, relataţi familiei

debutantului cum aţi procedat. În felul acesta, îi orientaţi în direcţia corectă fără să simţiţi

nevoia de a-i mustra pentru greşelile lor. Relatarea modului în care dumneavoastră şi soţia

dumneavoastră aţi rezolvat greutăţile vieţii de familie, valorează mai mult decât toate criticile

din lume.

Atunci când suntem într-o formă spirituală bună, ne stă în puteri să facem tot felul de

lucruri pe care alcoolicii n-ar trebui să le facă. De pildă, ni s-a spus mereu că nu avem ce

căuta prin locurile în care se serveşte alcool; că nu avem voie să-l ţinem în casă; că trebuie să

fugim de prietenii care beau; că trebuie să evităm filmele cu scene în care se bea; că nu avem

voie să intrăm în baruri; că trebuie ca prietenii să-şi ascundă sticlele când mergem noi în

vizită; că trebuie să nu ne gândim deloc la alcool şi să nu ni se amintească de el niciodată.

Experienţa noastră dovedeşte că lucrurile nu stau chiar aşa. Ne aflăm zilnic în asemenea

situaţii. Alcoolicul care nu le poate face faţă are încă mentalitatea de alcoolic; ceva nu este în

regulă cu starea sa spirituală. Singura lui şansă ar fi să se mute la Polul Nord, ca să se meţină

abstinent, dar şi atunci există riscul ca un eschimos să apară cu o sticlă de scotch şi să distrugă

totul! întrebaţi-o pe soţia unui alcoolic care şi-a trimis soţul undeva departe, pe baza teoriei că

îl va scăpa astfel de problema alcoolului!

Suntem convinşi de faptul că orice plan de combatere a alcoolismului care se bazează pe

izolarea alcoolicului pentru ocrotire în faţa ispitei, este sortit eşecului. încercarea alcoolicului

de a se proteja de tentaţii ajută o vreme, dar el sfârşeşte de obicei într-o explozie de beţii mai

urâte decât toate cele anterioare. Noi am încercat asemenea metode. Toate încercările de a

face imposibilul au eşuat.

De aceea, nu ne conformăm regulii evitării locurilor cu băutură, dacă avem un motiv

întemeiat pentru a fi acolo. Aceasta include barurile, cluburile de noapte, discotecile,

recepţiile, nunţile şi chiar reuniunile sociale mondene. Pentru cineva care are experienţă în

viaţa cu un alcoolic, ideea poate părea ca o ispitire a Providenţei, dar nu este.

Remarcaţi că am precizat o premisă importantă. Deci, între-baţi-vă de fiecare dată: "Am

eu un motiv întemeiat - social, de afaceri sau personal - ca să mă duc în acel loc? Sau, nu

cumva nădăjduiesc să pot retrăi pe furiş ceva din plăcerile de odinioară, în timp ce mă uit la

alţii cum beau?" Dacă răspunsul este satisfăcător, nu aveţi de ce să vă temeţi. Mergeţi sau nu,

ALCOOLICII ANONIMI

62

după cum pare că este cel mai bine. Asiguraţi-vă că sunteţi pe un teren spiritual solid înainte

de a porni şi că vă mână un motiv foarte serios. Nu vă gândiţi la profitul personal dintr-o

asemenea ocazie, ci la contribuţia pe care o puteţi aduce. Dacă vă simţiţi nesigur, este mai

bine să ajutaţi un alt alcoolic, în loc să participaţi la o astfel de petrecere!

De ce să staţi mohorât într-un anturaj de băutori, suspinând după bunele zile deodinioară?

Dacă este o ocazie fericită, încercaţi să sporiţi atmosfera plăcută; dacă este o

petrecere de afaceri, fiţi prezent şi participaţi cu entuziasm. Dacă însoţiţi pe cineva care

doreşte să mănânce la un local, nu vă jenaţi să-i ţineţi companie.

Daţi de veste prietenilor că nu trebuie să-şi schimbe obiceiurile din cauza

dumneavoastră. La timpul şi locul potrivit, explicaţi tuturor prietenilor de ce nu este alcoolul

în relaţii bune cu dumneavoastră. Dacă explicaţia este exactă, puţini oameni vă vor mai

îndemna să beţi. Pe când beaţi, vă retrăseseţi din lume încetul cu încetul. Acum vă reîntoarceţi

în viaţa socială a acestei lumi. Nu începeţi să vă retrageţi din nou, numai pentru că prietenii

dumneavoastră consumă alcool.

Datoria pe care o aveţi acum este aceea de a fi acolo unde puteţi fi de maxim ajutor

altora, deci nu ezitaţi niciodată să vă duceţi undeva, dacă este în folosul cuiva. Este bine să nu

ezitaţi să mergeţi şi în cele mai sordide locuri de pe pământ, în acest scop. Rămâneţi în linia

întâi a frontului vieţii cu astfel de motive în suflet si Dumnezeu va avea grijă să ieşiţi la capăt

nevătămat.

Mulţi dintre noi ţinem băutură în casă. Ne este deseori necesară, când trebuie să-i

ajutăm pe noii "recruţi" să treacă prin răul sevrajului. Unii dintre noi îi servim cu băutură pe

aceia dintre prietenii noştri care nu sunt alcoolici; alţii credem că nu este bine să servim

băutură nimănui. Dar nu ne certăm niciodată între noi pe această temă. Considerăm că fiecare

familie trebuie să decidă pentru sine, în lumina propriilor circumstanţe.

Avem mereu grijă să nu manifestăm intoleranţă sau sentimente de ură faţă de consumul

de alcool ca practică socială. Din experienţă, ştim că o asemenea atitudine nu serveşte

nimănui. Fiecare alcoolic, la început, se teme de aşa ceva când îl abordăm şi este incredibil de

uşurat când descoperă că noi nu avem atitudinea vânătorilor de vrăjitoare. Spiritul de

intoleranţă îndepărtează alcoolici a căror viaţă ar putea fi salvată, dacă ar fi scutiţi de această

atitudine stupidă. Cu ea, n-am face bine nici măcar cauzei temperanţei, deoarece nici un

băutor dintr-o mie nu suportă păreri legate de alcool de la cineva care urăşte băutura.

Sperăm că, într-o zi, Alcoolicii Anonimi vor putea ajuta publicul să înţeleagă gravitatea

problemei alcoolismului, dar suntem convinşi că nu este de folos nimănui să avem o atitudine

de amărăciune sau ostilitate. Băutorii nu o vor tolera.

La urma urmelor, problemele ni le-am făcut cu mâna noastră. Sticla nu a fost decât un

simbol. Şi apoi, noi nu ne mai războim cu nimeni şi nimic. Nu avem încotro!

63


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu