STRIGÂND DE PE ACOPERIȘURILE CASELOR
G.H. | KINGSTON, NEW HAMPSHIRE
Abia așteptam să le spun tuturor despre calitatea de membru AA!
Hmm... poate nu era o idee grozavă
Se pare că există un anumit progres care apare în viața oricărui alcoolic care vine la AA pentru a deveni treaz, pentru a rămâne treaz și pentru a rămâne aproape de comunitate și de program. Înainte ca mulți dintre noi să intre în AA, nu am vrut ca nimeni să știe că suntem alcoolici și am făcut tot posibilul să ținem totul ascuns.
Când, în cele din urmă, m-am târât de sub stânca alcoolului și mi-am găsit drumul în comunitate – programul care m-ar putea ajuta să devin abstinent și să mențin abstinența în mediul privat și protejat al grupului – am vrut să le spun tuturor. La urma urmei, a fost miraculos că AA a făcut ceea ce eu nu am putut face pentru mine sau prin alte mijloace. După cum afirmă cartea noastră "Doisprezece și doisprezece", am vrut să "strig despre AA de pe acoperișurile caselor".
Aceasta poate părea o acțiune pozitivă și utilă, mai ales că există o nevoie atât de mare de a aduce recuperarea alcoolicului și, din moment ce AA a funcționat pentru mine, de ce nu ar funcționa pentru toți ceilalți?
Există două defecte majore în această linie de gândire: 1) că știu ce este mai bine pentru ceilalți; și 2) că voi rămâne un exemplu pozitiv de urmat pentru alții în viitor.
În primul rând, aflăm în AA că acest program funcționează pentru alcoolicul care îl dorește și este dispus să facă munca implicată în procesul de recuperare. Nu toți alcoolicii doresc acest lucru și, chiar dacă o fac, s-ar putea să nu fie în cronologia specifică de recuperare de care noi, cei din AA, am putea crede că au nevoie. Este nevoie de unii dintre noi (inclusiv de mine) de ceva timp pentru a dezvolta dorința de a se opri, pentru a construi încrederea că AA va funcționa cu adevărat și pentru a atrage dorința de a merge până la capăt cu programul.
În al doilea rând, de unde știi că vei rămâne treaz în viitor? Abstinența nu mai este în mâinile voastre acum, este în mâinile comunității, ale programului și, în esență, ale lui Dumnezeu. Și dacă nu am grijă de răgazul meu zilnic (să fac ceea ce trebuie să fac pentru a rămâne conectat cu Dumnezeu), atunci s-ar putea să nu rămân treaz și ce fel de exemplu aș da atunci pentru noul venit?
Concluzia este că anonimatul nu este despre mine. Este vorba despre stabilirea unui curs pentru a asigura supraviețuirea comunității și pregătirea scenei pentru a aduce noul venit, oferind în același timp siguranța și securitatea pe care le aduce anonimatul. Cu alte cuvinte, principii înaintea personalităților.
Știu că o parte din mine vrea credit pentru munca depusă. Vreau recunoaștere și prestigiu. Și uneori simt nevoia să fiu observat. Dar nu sunt un evanghelist sau un reformator, nici măcar o autoritate AA cu titluri de etalat. Sunt doar o persoană care are ocazia de a sluji așa cum am fost învățat. Ca rezultat al slujirii, mi s-a dat mai mult decât simt că merit – abstinență și liniște sufletească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu