Despre constientizare

CONȘTIENTIZAREA

Septembrie 1974

În articolul său „The Act of Surrender”, doctorul Harry Tiebout a avut dreptate, ca de obicei. Predarea și liberul-arbitru (voința proprie) se exclud reciproc. Nu există nicio modalitate de a te preda în mod deliberat. Predarea - recunoașterea „Sunt alcoolic” – se întâmplă spontan. Dacă încercăm să o facem, nu se va întâmpla.

Conștientizarea apare de obicei printr-o recunoaștere clară a inutilității de a fi în mod constant în zbuciumul dureros din lumea contrariilor: beat-abstinent, durere-plăcere, succes-eşec. Inutilitatea își strânge degetele înghețate în jurul gâtului nostru până când, în totală disperare, încetăm spontan lupta. Am ajuns la fundul sacului. Urmează predarea în sobrietate.

Îndepărtând trecutul (mort) și viitorul (inexistent) și neavând nimic altceva, începem să trăim acum (este tot ce există). Programul de 24 de ore al AA se desfășoară, iar trăirea acum (eternitatea) aduce cu ea bucuria pură a sobrietății. Predarea acum este. Ne-am predat voința și viețile noastre... Conștientizarea a ceea ce este în continuă mișcare și în continuă schimbare acum, este experiența spirituală. Conștientizarea noastră clară, totală, necritică, că suntem alcoolici și predarea noastră spontană (care înflorește din durerea intensă) sunt experienţa spirituală. Fiecare dintre noi înțelege această experiență în propriul lui mod unic – Dumnezeu așa cum îl înțelegem noi.

Dacă ne oprim asupra trecutului sau viitorului, ne punem înapoi în camera de tortură. Oprim schimbarea. Plictiseala, durerea și inutilitatea preiau din nou stăpânire. Am fost... Vom fi... Nu mai suntem. Programul de 24 de ore dispare. Anxietatea, furia și dorința de răzbunare înlocuiesc experiența spirituală. Conștientizarea și predarea încetează. Suntem în beție uscată.

Este vina lumii? Fiecare dintre noi este lumea lui. Ce altcineva ar putea fi? Nimic altceva. Nu este nimic rău despre cine suntem. Nu este nimic bun despre cine suntem. „Bine” și „rău” sunt concepte create de om. Pur și simplu suntem ceea ce suntem. Nici mai mult nici mai puțin. Fiind conștienți de orice schimbare a adevărului despre ceea ce și cine suntem („Am continuat să ne facem inventarul personal”) și să facem acest lucru fără critici sau laude este esența trăirii în capitulare.

Toate tulburările provin din sentimentul profund și sâcâitor că ar trebui să fim diferiți de ceea ce suntem. Mințile noastre vorbesc atât de zgomotos! Dacă am putea accepta pe deplin cine și ce suntem (schimbând fiecare moment), ne-am trezi în mișcare în imensitatea tăcută a lui acum.

Priviți clar la ce sunteți acum. Acceptați în totalitate. Nu criticați și nici nu scuzați ceea ce vedeți. Doar priviți și lasați așa. Din acea privire, din acea atenție, din căutarea „prin rugăciune și meditație”, cresc o prospețime spirituală, o noutate spirituală și o spiritualitate inocentă dincolo de teroarea lumii contrariilor. Opusele se întâlnesc și fuzionează acum. Absorbția de sine este înlocuită de conștientizarea totală, glorioasă a prezentului mereu în mișcare, de o constantă experiență spirituală reînnoită.

Cererile, speranțele și dorințele ne leagă de oroarea statică și totala inutilitate a trecutul plecat pentru totdeauna și viitorul nevenit încă. Să nu vrem nimic - să știm că nu putem face ca lucrurile să se întâmple — aduce bucurie interioară și exterioară, împlinire totală. Pământul și cerurile și noi înșine devenim una, iar în această stare de predare spontană, descoperim profunda spiritualitate constantă în viața de zi cu zi, pe care am căutat-o tot timpul.

Dr. Earle M. 

Vietnam

(vezi Povestea „Medicul Vindecă-te pe tine însuți!” din Big Book (p. 301 în ediția a 4-a) , Dr. Earle M., San Francisco Bay Area, CA.)

FOCUL!

Daca bagam mana in foc, este nevoie de cineva care sa ne spuna sa o scoatem de acolo? Este nevoie sa facem o alegere, sa decidem daca sa o retragem sau nu din foc?

Cand mana incepe sa friga, se misca din calea focului. Nu e nevoie sa o directionam noi, se retrage singura.

In acelasi fel, odata ce constientizam si intelegem ca un gand neadevarat produce suferinta, ne indepartam in mod natural de el, il lasam sa treaca.

Astfel, nu ne mai razboim cu lumea si cu noi insine.

Cand ne certam cu realitatea, pierdem. Realitatea este asa cum este, lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample. Cand ne opunem si credem altceva, experimentam tensiuni si frustrari.

Lucrand Programul astfel de practici se intampla si vin in mod natural.

Doar știm că obișnuiam să ne rănim singuri si că acum nu o mai facem.

Așa cum mâna se retrage singură din foc.

ARTICOL: Ce este Mindfulness ?

<< Dacă există o provocare mai mare decât a face o persoană să renunțe la băut, atunci cu siguranță este aceea de a împiedica o recidivă. Datele din anii '80 au arătat o imagine sumbră: studiile de la începuturile programelor generice de spitalizare au arătat că 80-90% dintre alcoolici au recidivat în primul an după tratament, când recaderea a fost definită ca o singură băutură. Cifrele explică de ce, probabil, toți cunoaștem mulți oameni care consuma, se opresc si iar consuma alcool de ani de zile.
La începutul secolului al XXI-lea, un aliat puțin comun de prevenire a recăderii și de tratament in general al dependenței a apărut din senin. Ei bine, nu chiar din senin, deoarece unele cercetări minore au fost făcute în prealabil, dar ideea nu a fost luată în serios până în anii 2000. Ideea în cauză este de a folosi practica meditației Mindfulness pentru tratarea dependenței. Și se pare că a dat rezultate excelente.

Ce este Mindfulness ? Când spunem "meditație", primul lucru care vine în mintea unei persoane obișnuite este "relaxarea". Într-adevăr, tehnicile de meditație de relaxare sunt destinate să relaxeze corpul și să golească mintea de gânduri neproductive. Diferitele tehnici de meditație de relaxare au demonstrat eficacitate limitată în tratarea dependenței și a recăderii. Deși ar fi ajutat inițial recuperarea dependenților să se simtă mai bine și să rămână pe drumul cel bun, studiile spun că pe termen lung nu au arătat niciun efect valabil, că ratele de recidivă sunt aproape la fel de frecvente și mulți oameni abandonează practica meditației după câteva luni. Meditația Mindfulness este diferită. În timp ce cu meditația de relaxare încercăm să ne golim de toate gândurile, în meditația Mindfulness suntem "conștienți / atenți asupra mintii!" acordând o atenție deosebită gândurilor, ideilor și sentimentelor care umplu mintea și corpul în timpul unui exercițiu simplu de respirație. În același timp, creăm o distanță între noi înșine și gândurile noastre. Le conștientizăm, le acceptam și le simțim într-o manieră pe care nu încercăm să le controlăm și să le judecăm.
Scopul practicii Mindfulness este de a aduce gândurile suprimate la lumina zilei, ajutând astfel la descoperire și internalizarea cauzelor care stau la baza dependenței. Și descoperirea problemelor nu este întotdeauna plăcută. Spre deosebire de meditația de relaxare, Mindfulness nu este menită să fie întotdeauna o plimbare plăcută și este de așteptat un drum greoi este de așteptat atunci când avem de a face cu dependențe. Ideea de a scoate la suprafață emoțiile ascunse are implicații foarte interesante pentru problemele legate de dependență, de vreme ce de obicei bem pentru a scăpa de emoțiile pe care le percepem ca fiind neplăcute.
Iar emoțiile repulsive pot fi puternice. Deseori descrisă ca "un gol" sau o "mare gaură neagră", oamenii se tem, de obicei, să se confrunte cu ei înșiși din cauza fricii de a fi complet măcinați de întunericul interior. Dar practica Mindfulness are un remediu pentru asta. Principalul obiectiv al atenției în timpul meditației este respirația proprie. Este ancora în realitate și instrumentul care menține sentimentele îngrijorătoare la o distanță sigură. Prin acest amestec de concentrare, conștientizare și acceptare a gândurilor și sentimentelor, dar cu întoarcerea atenției la respirație atunci când este nevoie, "se învață să nu se ia emoțiile și gândurile în mod literal ca fapte, ci pur și simplu ca evenimente mentale; cu alte cuvinte, meditația Mindfulness poate schimba modul în care ne raportăm la gândurile disfuncționale și la efectul negativ, mai degrabă decât schimbarea sau eliminarea stărilor în sine".
Această tehnică poate ajuta la ieșirea din starea de centrare pe sine (ego, plângere de milă) sau la o "distanțare cognitivă" și se pare că este o modalitate excepțională de a preveni gândurile disfuncționale și evitarea stărilor emoționale neplăcute. >>

Can Mindfulness Training Help to Treat Alcoholism

ATENT ...

... la reactii

Sa fiu mai interesat de reactia mea decât de persoana care a provocat-o

Am obiceiul de a reacţiona tot timpul în acelaşi mod în anumite scenarii. Ar putea fi mai bine daca as pune la îndoială propria mea reacţie în loc să arăt cu degetul în stânga şi în dreapta. Pot accepta ipoteza potrivit căreia, celelalte suflete şi circumstanţele vieţii mele sunt făcute să ma facă să deven conştient de defectele şi de sensibilităţile mele. Ar trebui să le mulţumesc mesagerilor pentru mesajele pe care mi le aduc. 

... la corp

Unul dintre cele mai eficiente modalităţi prin care imi pot linişti mintea, prin care ma pot conecta cu momentul prezent, prin care pot elimina rezistenta interioară, prin care imi pot asculta intuiţia este sa fiu constient de propriul corp fizic. Când sunt pierdut printre gândurile mele, observ cum atenţia mea se orienteaza catre mintea mea si mai putin catre corpul fizic. Un mod eficient prin care pot deveni conştient de momentul prezent este conectarea atenţiei la propria respiraţie sau la senzaţiile corpului. 

Aceasta practica ma ajuta sa-mi linistesc mintea şi imi aduce atenţia în momentul prezent.

... la analiza si 'scenarite'

Sa nu analizez prea mult

Dacă ma surprind ca analizez şi re-analizez tot timpul, imi dau seama ca imi petrec foarte mult timp în mintea mea si ar fi bine sa ies de acolo. Răspunsurile vor veni atunci când o sa am nevoie de ele.

Este o perspectivă care ma ajuta sa ma relaxez, sa nu mai cred ca este responsabilitatea minţii mele de a oferi înţelepciunea de care am nevoie. Mintea este un instrument practic pentru sarcini care pot fi realizate acum, în momentul prezent, nu să funcţioneze la o capacitate mai mare decât cea pentru care a fost concepută.                                                                      

... la ce mesaje imi transmit
Partea proasta cu trecutul era ca de multe ori ramaneam acolo si ma blocam in aduceri aminte si scenarii despre cum ar fi trebuit sa fie. Imi plangeam de mila pentru ca imi placea sa sufar.

Acum am constientizat ca, chiar daca Durerea se afla in trecut, suferinta mi-o fac singur, in prezent. Si ca iar am ganduri autodistructive.

Am invatat ca daca vreau sa ma simt bine, macar eu sa nu-mi mai fac rau singur. Asa ca sunt atent la ce mesaje imi transmit, sunt atent chiar la ce cuvinte folosesc in dialogul meu interior.

Trecutul nu-l pot schimba, dar acum pot sa schimb perspectiva pe care o dau trecutului. Pot sa-mi vad partea mea de vina, ce am facut eu gresit si pot sa vad partea buna a lucrurilor, pentru ca in orice este si o parte buna, daca am bunavointa sa o caut.

Si in felul acesta trecutul se schimba! Este altul decat cel care imi facea rau. Nu spun ca imi face bine, dar cel putin nu imi face rau. Si ma concentrez pe ziua prezenta.

A trai in intervalul zilei prezente este pentru mine antidotul pentru resentimentele si vinovatia trecutului si pentru fricile si grijile in legatura cu ce o sa fie in viitor. Ce a fost a fost, ce o sa fie o sa fie, important este ce fac azi!

La intalnire s-a spus ca trecutul (nerezolvat - Pasul 4) ar putea afecta evolutia spirituala. Drumul catre evolutia spirituala, catre descoperirea si realizarea de sine trece prin constientizare, intelegere, acceptare si transformare.

Nu pot creste spiritual daca nu schimb (de exemplu modul meu de gandire - care determina comportamentele mele si perspectiva pe care o dau lucrurilor). Nu pot schimba decat ceea ce accept. Nu pot accepta decat ceea ce inteleg. Si nu pot intelege decat ceea ce constientizez.

Asta este calea! Si imi dau seama ca nu tot ce constientizez inteleg, nu tot ce inteleg accept si nu tot ce accept transform.

De aceea am nevoie de acest Program pe care sa il practic clipa de clipa. Ma ajuta sa constientizez. Cand constientizez este mai usor sa inteleg, cand inteleg imi este mai usor sa accept si cand accept este mai usor sa schimb.

Nu reusesc tot timpul, dar nu mai este ca inainte!

... la cuvinte

Dacă ascult cu atenţie cuvintele pe care cineva le spune, pot afla multe despre acea persoană. Mai concret, pot descoperi atitudinea acelei persoane în legătură cu viaţa.

O atitudine adecvata poate fi cea mai bună calitate a unei persoane. Ii poate duce pe oameni în locuri in care doar abilităţile lor nu ar putea să îi ducă.

Sunt atent la cuvinte pentru ca ele pot sabota gandirea.

Doar un exemplu: cuvantul "trebuie":

Cuvantul „trebuie” e cuvantul care ne indeamna sa o luam la fuga si sa ne simtim presati si frustrati. Poate fi inlocuit cu „vreau” sau „decid” sau „aleg” sau „pot”. De exemplu, una e sa spui „trebuie sa ma las de fumat” si alta e sa iti bagi in subconstient zilnic „pot sa ma las de fumat”.
Viata poate depinde de vocabularul folosit, pentru ca vocabularul mental programeaza gandirea si viitorul. 

... la dialogul interior

<< In intimitatea mintii tale te afli intr-o comunicare continua cu tine insuti. Dialogul tau interior poate sa para lipsit de sens de cele mai multe ori, dar adevarul este ca actul de a comunica cu tine insuti te poate ajuta sa pastrezi o traiectorie pozitiva pe tot parcursul vietii. >>

Ce sa imi amintesc azi:

Sa fiu ATENT la dialogul interior, astfel incat, cand voi comunica cu mine insumi sa nu-mi transmit mesaje nepotrivite.

... la ganduri

Un gand e doar un gand, un produs al mintii. Nu este real. 

Dar gandul se poate transforma in convingere, iar convingerea poate crea, prin actiune, realitatea.

A trai in intervalul zilei prezente inseamna sa nu imi bat capul cu ce va fi sau ar putea sa fie si cu ce a fost sau ar fi putut sa fie, ci cu ceea ce ESTE. 

Si daca pot fi atent in mod constient la ceea ce este, 

inseamna ca e bine.

... la vaicareala

<< Sponsorul meu mi-a spus că, dacă merg la ședințe suficient de mult timp, voi vedea niste chestii nebunesti. Tocmai am plecat de la o întâlnire la care persoana care a avea cea mai lunga abstinenta a intrat in pielea lui "vai saracul de mine" cerând apoi sa iasa toată lumea afară și sa se inchida sedinta. Fusese o persoană fără adăpost care a împărtășit despre cum în mod repetat recadea in mocirla. 

Deci, am ajuns să văd cum arăt atunci când trăiesc în problema, mai degrabă decât in soluție, și cum arăt și unde pot ajunge atunci când consum. >>

Cand vad cat de "bolnavi" sunt altii, devin mai atent la boala mea.

... la ego

Cand vreau ce nu am, tot ce imi este dat dispare.

Cea mai buna atitudine este aceea de a-mi exprima recunostinta.Daca sunt atent observ ca "Ego"-ul este cel care VREA, iar eu sunt mai mult decat egoul meu. Cand ma detasez de egoul meu, îmi dau seama că nu-mi lipseste nimic, sunt întreg. Toate se întâmplă în mine, nu pentru mine.

Oamenii fie se micşorează în faţa necazurilor, fie se ridică pentru a le face faţă – în mare parte în funcţie de atitudinea lor faţă de viaţă. Recunoştinţa străluceşte mai tare în timpul nenorocirilor. Sfântul Paul îşi îndemna cititorii să se „înveselească mereu” şi să „mulţumească în orice situaţie”. Când întâmpinăm necazuri, putem contracara anxietatea cu aprecierea. 

Când suntem recunoscători, dispare teama şi apare credinţa.

Cand vreau ceea ce nu am, pierd ceea ce mi s-a dat. Pierd momentul prezent pentru ca mintea se concentreaza pe ce nu am.

***

Atentia de cultiva prin constientizare.

Iata ce spune Osho despre asta:

<< Constientizarea se face in trei pasi.

Mai intai, fii constient de corpul tau – cand mergi, cand tai lemne sau cand cari apa de la fantana. Fii atent la el, constientizeaza fiecare miscare, nu mai face lucrurile mecanic, ca un zombie, ca un somnambul.

Dupa ce ai devenit constient de corpul tau si de miscarile lui, treci mai departe la minte si la activitatea ei – ganduri, imaginatie, proiectii. Cand devii constient de minte, te asteapta o mare surpriza. Cu cat esti mai constient de ea, cu atat circula mai putine ganduri. Gradul de constientizare este invers proportional cu numarul gandurilor, energia fiind aceeasi. Cand esti constient in proportie de suta la suta, nu mai exista energie disponibila pentru ganduri si mintea devine absolut tacuta. Atunci este timpul sa mergi si mai adanc.

Al treilea pas este sa devii constient de sentimente, de stari de spirit, de emotii. Cu alte cuvinte, treci la inima si la activitatile ei. Atunci te asteapta o noua surpriza. Tot ce e bun creste si tot ce e rau incepe sa dispara. Iubirea creste, ura dispare. Compasiunea creste, supararea dispare. Darnicia creste, lacomia dispare. Cand ai constientizat pe deplin inima, ai ultima si cea mai mare surpriza: nu trebuie sa mai faci nici un pas.

Un salt calitativ se produce de la sine. Din inima, te pomenesti dintr-o data in insusi centrul fiintei tale. Acolo esti constient doar de constiinta. Nu mai ai de ce altceva sa fii constient. Iar asta este puritatea suprema. Asta este ceea ce numesc eu Iluminare. >>

Cand nu pot face asta, macar ma straduiesc sa am mintea deschisa si sa NU trec prin etapele pierderii atentiei:

• respingerea
• indiferenta
• indreptarea atentiei catre altceva.

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

curios în mod constient

Constientizarea este drumul de la cunoaștere la înțelegere, de la a stii în mintea mea că 'ceva' imi face rău la a întelege cu adevărat ce înseamnă asta. 

A fi conștient înseamnă să fiu sincer interesat de ce se întâmplă de fapt în corpul și în mintea mea clipă de clipă.

Când devin curios, ies din tiparele vechi care reacționează la frică și pășesc în adevarata existență.  

Doar pentru azi: 

Sa fiu curios în mod conștient de ce se întâmplă în corpul și mintea mea în orice moment.  

AMINTESTE-TI DE SINE

<< Am trecut şi vom mai trece prin durere, vom pierde lucruri sau oameni, ne vom rǎtǎci, vom plânge şi vom deznǎdǎjdui. Durerea este naturalǎ vieţii şi niciunul dintre noi nu este cruţat. Cel mai adesea, dacǎ nu chiar mereu, suferinţa are un scop mai mare decât suntem noi pregǎtiţi sau în stare a recunoaşte. Sensul nu se reveleazǎ decât dupǎ ce efectele ei devastatoare încep sǎ se estompeze.

Ȋn anul 1969, psihiatra de origine elveţianǎ Elisabeth Kubler-Ross a fost prima care a vorbit despre cele cinci stadii ale durerii în cartea sa On Death and Dying. Conform acesteia, cele cinci etape nu au loc în ordine, ci fiecare dintre noi trecem de la una la alta pânǎ când ajungem sǎ acceptǎm ideea suferinţei. Fie cǎ vorbim de deces, divorţ sau despǎrţire, etapele sunt aceleaşi.

Negarea

Negarea este prima reacţie a unui om confruntat cu o durere chinuitoare. Sentimentul pe care-l avem, “acest lucru nu mi se poate întâmpla mie” este un mecanism de apǎrare menit sǎ ne facǎ sǎ trecem de şocul iniţial.

Furia

Dupǎ ce negarea începe sǎ-şi piardǎ din intensitate, realitatea îşi face apariţia din nou, la fel de implacabilǎ. Moartea unui om drag, despǎrţirea de o persoanǎ pe care am legat-o mult timp de noi ne poate duce chiar şi într-acolo încât sǎ îl învinovǎţim pentru cǎ ne produce o durere atât de mare. Ştim cǎ este iraţional din partea noastrǎ şi vinovǎţia pe care o simţim din cauza furiei ne face încǎ şi mai furioşi.

Negocierea

Târguiala este o formǎ de a compensa durerea, este acel mod prin care încercǎm sǎ recâştigǎm controlul asupra situaţiei. Ȋn negociere gǎsim mereu fraza “ce-ar fi fost dacǎ…”. Vrem sǎ facem lucrurile altfel, vrem ca totul sǎ revinǎ la starea iniţialǎ şi ajungem chiar sǎ ne învinovǎţim pe noi înşine pentru starea curentǎ a lucrurilor.

Depresia

Aceastǎ etapǎ este cea care-ţi spune cǎ lucrurile s-au întâmplat cu adevǎrat şi este cauzatoare de numeroase senzaţii: frustrare, tristeţe covârşitoare, tendinţa de a-ţi plânge de milǎ, regret. Ne obişnuim cu durerea, devine parte din noi. Avem nevoie de cuvinte blânde sau o îmbrǎţişare tǎcutǎ.

Acceptarea

Ultimul pas spre vindecare. Suntem încǎ pradǎ durerii, dar speranţa îşi face apariţia mai cutezǎtoare. Este o fazǎ de izolare şi calm. Fericirea nu este încǎ posibilǎ, dar suntem mai aproape de vindecare. De ieşit în lume, de rememorat amintiri frumoase.

Pierderea unui om drag- orice ar însemna acest lucru- este o experienţǎ prin care fiecare dintre noi trece în felul sǎ unic. Nimeni nu ne poate ajuta cu adevǎrat pentru cǎ nimeni nu înţelege exact emoţiile prin care trecem. Dar ceilalţi ne pot fi aproape pentru a ne uşura trecerea cǎtre procesul de vindecare. Cel mai bun lucru pe care-l putem face este de a ne lǎsa sǎ simţim tot ceea ce simţim pentru a nu întârzia procesul vindecǎrii. >>

Articolul aici: Cele 5 stadii ale durerii

Procesul vindecarii continua cu inca doua etape:

<< Renaşterea – a şasea etapă. Acceptarea şi vindecarea conduc la renaştere, un moment în care te cunoşti pe tine într-un fel nou. În această etapă e nevoie de mult timp în care să fim singuri, calmi, pentru a ne cunoaşte. În procesul însănătoşirii descoperim că au ieşit la suprafaţă părţi din noi care erau îngropate de multă vreme. ne vindecam trecutul şi pe noi odată cu el. Schimbam contextul în care ne traim viaţa.
Crearea unei vieţi noi – a şaptea etapă. Se vor deschide noi domenii ale schimbării şi multe posibilităţi care păreau de neatins. Descoperim mai multă umilinţă, credinţă, adevăr şi iubire de sine. Aceste schimbări interne conduc catre schimbări externe.>>
 Articolul complet aici: Vindecarea în 7 etape

sau asa:

6. Renaşterea interioară, sufletească şi spirituală. Acceptarea şi vindecarea conduc la o stare de veritabilă renaştere interioară sau cu alte cuvinte la o confruntare superioară, aducătoare de fascinante revelaţii cu privire la realităţile de ordin subtil existente în fiinţa noastră.
7. Crearea unei vieţi noi spirituale. Odată cu restabilirea completă a stării de sănătate, ne vom reconsidera atitudinea faţă de multe domenii ale vieţii noastre, ajutaţi de nenumărate posibilităţi şi oportunităţi pe care înainte le consideram de domeniul fantasticului sau imposibil de atins se vor deschide cu uşurinţă după aceea în faţa noastră. Vom deveni astfel mult mai oneşti cu noi înşine şi vom găsi resursele lăuntrice de a înţelege şi de accepta elementele comportamentale şi rezonanţele energetice superioare pe care până acum le ignorasem total sau pe care refuzasem să le acceptăm. Într-un cuvânt noi vom deveni mult mai umili, mai plini de credinţă, plini de sinceritate şi de dragoste. Aceste uluitoare transformări interioare vor conduce în mod automat şi la transformări exterioare. 
 Articolul complet aici: Etapele vindecarii - AMINTESTE-TI DE SINE

<< Una dintre etapele cele mai frustrante in acceptare este etapa de negociere. În negare, este un sentiment de beatitudine. În furie, este un sentiment de putere. În negociere, oscilam între a crede că este ceva ce putem face pentru a schimba lucrurile și a realiza că nu este.

Este posibil să ne facem speranțe din nou și din nou, doar pentru a ne fi spulberate.

Mulți dintre noi ne-am dat peste cap incercand sa negociem cu realitatea. Unii dintre noi au făcut lucruri care par absurde, în retrospectivă, odată ce am atins starea de acceptare. 

...

Nu există nici un substitut pentru acceptarea realității. Asta e scopul nostru. Dar, pe drum, incercam sa facem o înțelegere. Recunoasterea încercărilor noastre de a negocia cu ceea ce este, lucru care face parte dintr-un proces al durerii, ne ajută sa ne facem viețile mai ușor de gestionat.

Astăzi, imi voi da mie si celorlalti libertatea de a simti pe deplin durerea provocata. Voi ramane responsabil, dar imi voi acorda permisiunea de a fi uman. >>

http://melodybeattie.com/lets-make-deal/

Facem o intelegere cu noi insine: 

ne permitem sa ducem durerea pana la capat, pentru ca apoi sa ii putem da drumul, eliminand in mare parte suferinta 

(pe care de obicei ne-o faceam singuri!) 

- sau macar micsoram intensitatea si durata ei - .

Nu durerea provoaca somatizari, ci suferinta dusa la extrem, cand macinam si iar macinam mereu si mereu aceleasi ganduri, cand ne consumam prea mult pentru ceva ce s-a intamplat, si mai ales cand continuam cu a transforma realitatea in 'scenarite' ale mintii noastre.

Pana ne doare capul! Dar cel putin nu este de la bautura! 

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

invitatie la o practica spirituala

<< Te invit sa fii atent clipa de clipa. 

Sa te observi. Sa te intrebi: Ce se intampla in mine acum?

Să fii conştient de ceea ce faci, simţi sau gândeşti,

indiferent care ar fi acţiunile, ideile sau sentimentele tale. 

Să fii acolo, cu ele. Nici înaintea lor (în viitor), nici în spatele lor 

(în trecut). Această practică poartă un nume. 

Se cheamă a fi prezent. 

Este cea mai eficientă şi intensă practică spirituală. Nu există 

nimic mai inteligent. În raport cu ea, orice altceva este un fel 

de elefant visând să devină balerină. 

E adevărat, exerciţiul constant al prezenţei te poate stimula 

să renunţi la anumite acţiuni a căror delicioasă absurditate 

începe să-ţi devină clară. 

Dacă vei începe să practici, se va întâmpla un lucru pe care şi eu l-am experimentat. 
De mii de ori te vei trezi „identificat", adică vei realiza că ai uitat să fii conştient. >>

Adrian Nuta - Intre nicaieri si altundeva

Si inca ceva:
"De ce nu poţi păstra continuitatea conştiinţei?

In primul rând, obişnuinţa. Pur şi simplu „uitarea de sine" a 

devenit un automatism, ca urmare a nesfârşitelor repetări. 

Te-ai obişnuit să trăieşti, identificat cu gândurile şi stările tale 

şi numeşti asta normalitate."

"Pentru a simţi Sinele, nu ai nevoie de nimic special. 

Doar fii atent şi observă. Ce anume să observi? 

Pe tine însuţi.
Când anume să faci asta? Oricând.

Acesta e unul din cele mai sigure criterii după care poţi 

recunoaşte un om aflat în contact cu Sinele lui: 

acceptă realitatea aşa cum este." 

MIRACOLUL CONSTIENTIZARII

STAREA DE CONSTIENTA: calea recuperarii

   Recuperarea are 4 componente, zic eu: fizica, mentala, emotionala si spirituala. Adica, corp, minte, inima si suflet. 
   Si Osho zice, vorbind despre pasii constientizarii:
1 - Primul pas in constientizare este sa fii foarte atent la corpul tau. Cand devii constient incepe se intample o minune: multe lucruri pe care le faceai inainte pur si simplu dispar. Corpul este mai relaxat.
2 - Atunci incepi sa devii constient de gandurile tale. Vei fi surprins de ceea ce se petrece in interiorul tau. Miracolul constientizarii este ca nu trebuie sa faci nimic in afara de a deveni atent la tot ce se intampla.
3 - Cand corpul tau si mintea ta sunt cuprinse de pace poti sa incepi sa lucrezi la desavarsirea celui de-al treilea pas, adica sa devii constient de sentimentele tale, de emotii, de starile de spirit. Este ceva mai dificil si este nevoie de o constientizare mai intensa.
4 - Odata ce esti constient de toate trei, cand functioneaza perfect impreuna, faci al patrulea pas. Devii constient de constienta ta. Al patrulea pas este constienta suprema care te trezeste. 

Asta inseamna trezire spirituala. 
Si numai in aceasta trezire ajungi sa stii ce este extazul (echilibrul).

Corpul cunoaste placerea,                               - (fizic)
Mintea cunoaste fericirea,                               - (mental)
Inima cunoaste bucuria,                                  - (emotional)
Sufletul cunoaste extazul * (echilibrul).           - (spiritual)
Iar extazul este scopul. Scopul este ECHILIBRUL.
Si constientizarea este drumul catre el. Pentru mine este CALEA RECUPERARII. 
Iata de ce a te lasa de baut nu este suficient. Este o minune sa te lasi de baut. Sa ramai abstinent este un MIRACOL.
Iata de ce miracolul nu este un eveniment. Miracolul este un proces. Este schimbarea perspectivei. Este TRANSFORMAREA care precede REALIZAREA DE SINE.

De ce inca suferim? Din cauza ca nu ne dam seama ce facem, ce gandim, ce simtim.

Nu sunt atent in mod constant la corpul meu si atunci ma doare.
Nu sunt atent in mod constant la gandurile pe care le produce mintea mea si atunci sunt nefericit (nemultumit).
Nu sunt atent in mod constant la emotiile mele, la starile mele si atunci pierd bucuria de a trai.
Si pentru ca nu le fac pe toate acestea, impreuna si in acelasi timp, recuperarea este o cale care va dura toata viata!

* Nota: 
EXTÁZ, extaze, s. n. 1. Expresie a cunoașterii nemijlocite a realităților divine; act de trăire supremă a comuniunii de iubire cu Dumnezeul personal. (DEX online)
ECHILÍBRU, echilibre, s. n. ♦ Fig. Stare de liniște, de armonie, de stabilitate lăuntrică. (DEX online)

Stefan

RANILE SUFLETULUI

MOTTO:

DOAR PENTRU AZI:

5. ... Nu voi arăta nimănui că sufăr, chiar dacă cineva mă va răni – azi nu voi arăta aceasta.

Ranile Sufletului

Cinci rani majore: refuzul, abandonul, umilirea, tradarea si nedreptatea. 
Sunt traite la grade diferite. 
Sunt din trecut si sunt mereu prezente pentru ca nu au fost acceptate.
Rana apare cand incepe non-acceptarea. 
Daca nu ne ocupam de tratarea acestei rani, ea devine din ce in ce mai grava si, la cea mai mica atingere, va face din ce in ce mai mult rau. 
Suntem responsabili sa ne ocupam personal de vindecarea ranilor noastre sufletesti pentru a ne creea o mai buna calitate a vietii.
Tot ceea ce pare dezagreabil, dificil, stresant poate reliefa una dintre ranile sufletului. Asta include tot ceea ce va apare in plan mental (anxietate, frica), emotional (culpabilitate, emotii, furii) si fizic (disconfort, boli, accidente).
De indata ce o rana este activata si nu o acceptam, reactionam automat.  Aceasta reactie depinde de gravitatea ranii. Cu cat doare mai tare, cu atat reactia este mai puternica si rapida. Pentru ranile inimii, aceasta reactie inseamna ''a purta o masca''. De ce? Pentru ca, atunci cand ne simtim raniti si nu ne asumam responsabilitatea, ii acuzam pe altii de ranile noastre si nu mai suntem noi insine. 

A ne asuma responsabilitatea, inseamna sa simtim pur si simplu rana si sa recunoastem ca nu altcineva ne raneste, ci ca suferinta vine din faptul ca noi inca nu ne-am ocupat de vindecarea ranii.