SMERENIA

Smerenia este o virtute morală și spirituală care constă în recunoașterea sinceră a propriilor limite și a valorii celorlalți

Spre deosebire de umilința forțată sau complexele de inferioritate, ea este o formă de putere interioară, fiind opusul mândriei, egoismului și al vanității. 

Dimensiuni principale

• În relaţia cu sine (cunoaşterea de sine): Înseamnă să ai o imagine realistă despre propriile defecte și calități, fără a te supraevalua sau subevalua.
• În relaţia cu Dumnezeu (în plan spiritual): În viziune creștină, smerenia este considerată „temelia tuturor virtuților”. Implică recunoașterea suveranității divine și predarea de bunăvoie în fața voinței lui Dumnezeu.
• În relaţia cu ceilalţi (în relațiile interumane): Se manifestă prin respect, modestie, lipsa dorinței de a te impune cu orice preț și disponibilitatea de a-i pune pe ceilalți mai presus. 

speciali și unici

Umilința este fundamentul spiritual al recuperării. Pentru a ne simți vrednici, nu trebuie să fim unici. Oamenii care se descurcă cel mai bine în recuperare sunt cei care se predau și urmează sugestiile.

Un prim răspuns comun la cerințele de recuperare este să negociem, să alegem ceea ce credem că va fi de ajutor. O persoană ar putea spune: „Nu trebuie să merg la o întâlnire în fiecare zi în primele nouăzeci de zile de recuperare. Două întâlniri pe săptămână sunt suficiente pentru mine.” Un alt nou venit ar putea exclama: „Nu am nevoie de un sponsor. Pot să fac asta singur.” Altul ar putea spune: „Nu trebuie să lucrez toți pașii. Unu și Doisprezece sunt de ajuns pentru mine.” Acest tip de gândire se bazează pe credința greșită că suntem speciali și unici și că nu trebuie să facem ceea ce au făcut toți ceilalți pentru a dezvolta o recuperare solidă și robustă. Această atitudine periculoasă i-a condus pe mulți nou-veniți, și chiar pe unii vechi, înapoi în adâncul disperării și al recăderii. Suntem speciali și unici, dar nu în acest sens.

Pentru a începe recuperarea, trebuie să ne predăm. Predarea poate fi cel mai bine definită ca acceptarea totală și completă a realității situației noastre. Suferim de o boală pe care suntem neputincioși să o învingem pe cont propriu. Predarea înseamnă, de asemenea, că acceptăm că boala noastră a afectat modul în care ne gestionăm viața.

Este mult de acceptat dacă suntem guvernați de falsă mândrie și avem tendința de a minimiza gravitatea problemelor. Motivația din spatele acestei strategii de auto-înfrângere este „Dacă nu trebuie să fac tot ce trebuie să facă toți ceilalți, atunci nu sunt la fel de bolnav sau la fel de rău ca toți cei care trebuie să lucreze întregul program”. Aici începe pericolul. Dacă nu ne predăm realității condiției noastre, atunci nu vom fi mișcați sau motivați să facem eforturi pentru a rămâne abstinenti. Nu vom avea fundația necesară pentru a aborda sarcinile viitoare care sunt necesare pentru a stabili o recuperare solidă.

Simțirea că suntem speciali ne împiedică, de asemenea, să dobândim smerenia. Umilința este fundamentul spiritual al recuperării noastre, iar singura soluție la problema medicală a dependenței este un leac spiritual.

Stupid Thing #5: Feeling Special and Unique (part one)

Egocentrism

 Boala spirituală (egocentrismul), declanșează obsesia noastră mentală (nebunia minții care precede prima băutură), care declanșează pofta fizică (când ingerăm alcoolul). Cauza principală a tuturor necazurilor noastre este egoismul-egocentrismul.

Aceasta este imposibilitatea noastră interioară, numită uneori alcoolism netratat.

Sub egoism se află separarea de sursă. Pentru a vindeca de la rădăcină, trebuie să practicăm altruismul în toate formele lui. Pentru a ne trezi trebuie să învățăm cum se manifestă egocentrismul în noi personal.

Munca este ceea ce trebuie să fac pentru a rămâne bine spiritual. Trebuie să devin pe deplin dependent pe Dumnezeu, să fac inventar, să repar greșelile, să lucrez cu alții. 

Egocentrism = Ego.

Ego-ul îmi servește dorințele și nevoile, ceea ce are ca rezultat să fiu

egocentric și să manifest propria voință.

Ego = Separare de Dumnezeu

Prin urmare, cauza principală a tuturor problemelor noastre este:

Egocentrism și propria voință = Deconectare.

Soluția este o trezire spirituală – schimbarea personalității – încredere completă în Dumnezeu,

Centrat pe alții = Conexiune cu Dumnezeu.

Cioc cioc!

Uneori cea  mai mare provocare pentru credință, nu este că nu primesc ajutor divin atunci când il cer, ci mai degrabă că s-ar putea sa nu-mi placa ajutorul pe care il primesc.

Cioc cioc!

Smerenia bate la usa!

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

FILE DE CAIET #61 - ORGOLIUL SPIRITUAL

Orgoliul spiritual

<< Atentie si la orgoliul spiritual! Pe mãsurã ce o persoanã evolueazã, ea devine tot mai constientã si pericolul de a se lãsa stãpânitã de orgoliu va fi tot mai mare. Începe sã se simtã superioarã celorlalti: „Eu sunt mai bun decât tine. El nu e atât de evoluat ca mine”. Aceste gânduri se nasc din orgoliul spiritual. Am cunoscut persoane care atinseserã un grad de evolutie ridicat dar, în momentul în care era vorba sã le fie de folos altora, s-au lãsat stãpânite de orgoliu si totul s-a întors împotriva lor.

Este foarte important sã fii atent în special când devii mai constient. Faptul cã ai ajuns la un nivel mai ridicat decât altcineva nu înseamnã neapãrat cã acesta îti este inferior. Gradul lui de constiintã e inferior, dar puritatea sufletului sãu e la fel de perfectã ca a ta. Numai exprimarea e diferitã.

Dacã îi privesti pe ceilalti ca fiind mai mici decât tine e ca si cum te-ai compara cu un elefant si i-ai considera pe ceilalti niste soareci. Crezi cã un elefant e mai valoros, ca animal, decât un soarece? E primejdios sã gândesti astfel. E ca si cum ai spune cã tu esti Dumnezeu si celãlalt nu. Dar trebuie sã-l vezi pe Dumnezeu în fiecare om! >>

Fragment
Articolul complet aici: Orgoliul – ASTRODEVA

PS: Acest tip de orgoliu poate fi observat destul de des la cei cu ani multi de abstinenta!

despre smerenie

Smerenia nu înseamnă să te frângi în faţa oricui şi să accepţi orice

Este necesar totodată să arătăm că smerenia trebuie legată de înţelepciune. Ele nu pot fi despărţite.

Dacă le desparţi greşeşti. Înţelepciunea fără smerenie duce la mândrie, iar smerenia fără înţelepciune poate duce la unele defecte, chiar la prostie. Pentru smerita cugetare trebuie să stai cu mintea în inimă, spun Sfinţii Părinţi.

Înţeleaptă fiind smerenia nu înseamnă să te frângi în faţa oricui şi să accepţi orice. 

...

... fără smerenie nu poate fi nici pocăinţă nici evoluţie spirituală … nimic. Dacă omul a căzut prin mândria minţii, poate birui numai prin virtutea ce i se opune: smerenia. Ca urmare la baza tuturor virtuţilor se află smerenia înţeleaptă, iar la baza tuturor răutăţilor găsim mândria, pofta, invidia etc. Coroana virtuţilor este iubirea, iar culmea răutăţilor este justificarea păcatelor care se face din mândria de a ieşi nevinovat.

Din Preot Boris Răduleanu, Semnificaţia Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, Bucureşti, 1996, p. 17-18

Dr. Bob despre smerenie

 

" Smerenia este o eterna pace a inimii, este absenta totala a tulburarii, a mahnirii, a supararii, a iritarii, a durerii. Ea inseamna sa nu ma mire nimic din ce mi se intampla, sa nu simt nimic ca indreptat impotriva mea. Ea inseamna sa raman netulburat atunci când nimeni nu mă laudă

si atunci când sunt acuzat sau dispretuit; este de a avea un binecuvantat adapost în mine unde pot merge sa inchid usa si sa ma rog Tatălui meu în secret și să fiu în pace, ca într-o mare adâncă de calm, atunci când totul din jur pare a fi haos. "

despre smerenie

<< “Umilinta nu inseamna sa gandesti mai putin despre tine, ci sa te gandesti mai putin la tine”

O, cum se razvrateste ego-ul  impotriva ideii de umilinta! “Daca sunt umil, voi fi un nimic. Voi disparea! Trebuie sa fiu deosebit, diferit, mai bun decat…! Numai evidentiindu-ma voi avea o identitate.” – striga el. Noi cei aflati in recuperare am simtit represalii dure din partea colegilor nostri atunci cand ne-am ascultat ego-ul si l-am lasat sa-si faca voia. Astazi, am gasit o cale mai buna.Umilinta, ca si multe alte concepte  din recuperare, care la inceput pareau slabiciuni, se dovedeste a fi  una dintre cele mai mari puteri  ale noastre. Gandindu-te mai putin la tine, apare o identitate mai adevarata , o constiinta de sine mai pasnica si implinita, care provine din faptul ca sunt de folos altora si din relatiile cu altii.De vreme ce ego-ul meu s-ar putea sa nu renunte vreodata la lupta, sunt recunoscator ca am acest citat care sa-mi aminteasca adevarul : sunt intotdeauna mai fericit cand ma gandesc mai putin la mine – cand practic adevarata umilinta. >>

Traducere: Radu