"Este bine ca AA, ca, comunitate, să nu aibă o organizare strictă vreodată; dar, putem constitui consilii sau comitete de servicii, direct responsabile faţă de cei în slujba cărora se află."
Cînd a fost scrisă pentru prima dată Tradiţia 9, formularea ei era: "Comunitatea
Alcoolicilor Anonimi are nevoie doar de cea mai sumară organizare posibilă." În anii care au
urmat, ne-am schimbat părerea în legătură cu aceasta. Astăzi, putem spune fără ezitare că
Alcoolicii Anonimi - ca întreg - nu au nevoie de nici un fel de organizare. Apoi, aparent în
contradicţie cu aceasta, procedăm la crearea de consilii şi comitete speciale de servicii, care
sînt cu adevărat organizate. Cum se poate, deci să avem o mişcare nestructurată, care să poată
crea, şi chiar creează, o structură de servicii pentru sine însăşi? Scrutînd acest paradox,
oamenii se întreabă: "Ce vor să zică prin ‚nici un fel de organizare’?"
Păi, să vedem. A auzit cineva vreodată despre vreo naţiune, vreo religie, vreun partid
politic sau chiar vreo asociaţie de binefacere, care să nu aibă reguli de participare? A auzit
cineva vreodată despre un organism care să nu poată impune o anumită disciplină membrilor
săi, prin forţa unor reguli şi reglementări indispensabile? Nu este în obiceiul oricărei societăţi
de pe suprafaţa pămîntului să acorde unora dintre membrii săi autoritatea de a pretinde
celorlalţi să-i urmeze supuşi, precum şi de a pedepsi ori exclude pe cei care încalcă regulile?
Din cauza acestui obicei, fiecare naţiune, de fapt, fiecare formă de societate, trebuie să fie
condusă de cîte un guvern administrat de fiinţe umane. Puterea de a dirija sau de a guverna
este esenţială acestor structuri organizate, pretutindeni în lume.
Şi totuşi, Alcoolicii Anonimi sînt o excepţie. Comunitatea noastră nu este concepută
după acest tipar. Nici Conferinţa Serviciilor Generale, nici Consiliul Administrativ, nici cel
mai modest comitet al vreunui grup nu poate trasa nici măcar o singură directivă unui
membru AA, nici nu-l poate obliga s-o respecte, ca să nu mai vorbim de vreun fel sau altul de
sancţionări. Am încercat toate acestea de multe ori, dar au fost sortite unui eşec total, de
fiecare dată. Grupurile au încercat să-i dea afară pe unii membri, dar cei alungaţi au revenit în
sălile de şedinţe AA, zicînd: "De asta depinde viaţa noastră; nu ne puteţi alunga." Comitetele
au instruit deseori mulţi membri AA să nu se mai ocupe de cei care recidivau repetat; dar li se
replica mereu: "Este treaba mea cum îmi fac eu Pasul 12. Cine sînteţi voi să mă judecaţi?"
Aceasta nu înseamnă că un membru AA nu acceptă sfaturi sau sugestii de la membrii cu
experienţă; dar, cu siguranţă, nu vor primi niciodată ordine. Cine este mai neagreat decît un
membru cu vechime care, mutîndu-se în altă localitate, încearcă să spună grupului de acolo
cum să-şi conducă treburile? Acest om şi toţi cei ca el, care "stau de veghe, în permanentă
alertă, de dragul AA-ului," întîmpină cea mai încăpăţînată rezistenţă sau, mai rău, ceilalţi vor
rîde de ei.
S-ar putea crede că Birourile din New York ar fi o excepţie. Cu siguranţă, Birourile au
nevoie de o oarecare autoritate. Dar, deja cu mult timp în urmă, atît administratorii, cît şi
funcţionarii de acolo, au descoperit că, tot ce pot ei face, este să dea sugestii şi numai din cele
blajine. În plus, ei s-au obişnuit să bată moneda pe cîteva fraze, care sînt şi astăzi incluse în
majoritatea scrisorilor lor: "Desigur, voi aveţi libertate deplină de a proceda exact cum doriţi.
Dar, cele mai multe experienţe ale Comunităţii noastre sugerează..." Această atitudine este
foarte departe de a fi aceea a unei guvernări de undeva din centrul AA-ului, nu-i aşa?
Recunoaştem că alcoolicilor nu li se poate dicta nimic - individual sau în grup.
La acest punct, mai că-l şi auzim pe un ecleziast exclamînd: "Ăştia fac din nesupunere o
virtute!" I se alătura şi un psihiatru care spune: "Nişte copilaşi sfidători! Nu vor să se
maturizeze şi să se conformeze obiceiurilor sociale!" Omul de pe stradă declară: "Eu unul,
nu-i înţeleg. Cred că nu-s întregi la minte!" Dar, nici unul dintre aceşti observatori n-a
remarcat elementul acela unic în lume, specific Alcoolicilor Anonimi. Dacă vreun membru
AA nu urmează, cum se pricepe el mai bine, sugestiile Celor 12 Paşi ai recuperării, el îşi
semnează, mai mult ca sigur, propria condamnare la moarte. Întoarcerea la băutură şi
distrugerea sa nu sînt sancţiuni impuse de oameni aflaţi în autoritate; ele rezultă din propria-i
nesupunere la principii spirituale.
Grupul însuşi poate ajunge sub aceeaşi ameninţare cruntă. Dacă grupul AA nu se
conformează suficient celor 12 Tradiţii, se va deteriora şi va pieri. Deci, noi, cei din AA,
respectăm principiile spirituale, la început pentru că n-avem încotro şi, pînă la urmă, pentru
că îndrăgim genul de viaţă pe care îl generează o asemenea supunere. O mare suferinţă şi o
mare iubire sînt sursa disciplinei membrilor AA; nu avem nevoie de alţi gardieni disciplinari.
Acum este limpede că nu este necesar să numim comitete care să ne guverneze; dar, este
la fel de limpede şi că va fi mereu nevoie de personal autorizat, care să ne servească. Este
vorba aici de diferenţa dintre spiritul investirii cu autoritate şi spiritul de a sluji, două
concepte care, uneori, sînt diametral opuse. Tocmai în acest spirit al slujirii ne alegem
comitetul grupului - comitet neoficial şi care se supune rotaţiei; în acelaşi spirit ne alegem
asociaţia intergrupală zonală, precum şi membrii pentru Conferinţele Serviciilor Generale ale
Alcoolicilor Anonimi, în cadrul AA-ului, ca întreg. Pînă şi Fundaţia noastră, pe vremuri un
consiliu independent, astăzi răspunde direct, în faţa Comunităţii. Membrii administraţiei AA
sînt gardienii şi catalizatorii serviciilor noastre mondiale.
Exact aşa cum abstinenţa împlinită este obiectivul personal al fiecărui membru AA,
obiectivul serviciilor noastre este să pună abstinenţa împlinită la îndemîna tuturor celor care o
vor. Dacă nimeni nu se ocupă de corvezile grupului, dacă nimeni nu răspunde la apelurile
telefonice ale zonei, dacă nu răspundem la scrisorile primite, atunci, AA-ul - aşa cum l-am
cunoscut noi - va înceta să funcţioneze. Liniile noastre de comunicare cu cei care au nevoie
de ajutorul nostru vor fi întrerupte.
AA-ul trebuie să funcţioneze, dar, în acelaşi timp, trebuie să evite pericolele îmbogăţirii
peste măsură, ale prestigiului şi ale puterii instalate, care tentează, de obicei, alte societăţi.
Deşi la prima vedere, Tradiţia 9 pare să aibă de a face cu probleme pur practice, atunci cînd
este în plină funcţionare, se dovedeşte a fi reper al unei societăţi fără organizare, animată doar
de spiritul de a sluji - o adevărată fraternitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu