BIG BOOK - Capitolul 11 O IMAGINE A VIITORULUI DUMNEAVOASTRĂ

 Capitolul 11

O IMAGINE A VIITORULUI DUMNEAVOASTRĂ

Pentru majoritatea oamenilor normali, băutul merge mână-n mână cu voia bună,

tovărăşia semenilor şi stimularea imaginaţiei. Alcoolul face să dispară încordarea, sentimentul

de lehamite şi supărările. Băutura aduce bucuria apropierii de prieteni şi sentimentul că viaţa

este frumoasă.

Lucrurile au stat cu totul altfel în cazul nostru, mai ales în perioada finală, de băut peste

măsură. Vechea plăcere de a bea dispăruse, rămânând doar sub forma unei amintiri. Nu mai

puteam nicidecum retrăi momentele înălţătoare cu care ne obişnuiserăm în trecut. Ne era tot

timpul dor de bucuria de a trăi pe care o cunoscuserăm pe vremuri şi eram obsedaţi de ideea

că, printr-un miracol de vreun fel sau altul, vom fi iar capabili să cunoaştem acea bucurie. Dar

fiecare încercare din partea noastră era sortită eşecului.

Oamenii ne tolerau din ce în ce mai puţin, iar noi ne retrăgeam, din ce în ce mai mult,

din societate, din viaţa însăşi. După ce am devenit vasalii Regelui Alcool, cetăţeni îngroziţi ai

tărâmului nebuniei alcoolice, s-a aşternut peste noi pâcla înfiorătoare a singurătăţii, care cu

vremea a devenit tot mai densă şi mai întunecată. Unii dintre noi am început să frecventăm

locuri sordide, sperând să găsim pe cineva care să ne înţeleagă şi să ne accepte. La început am

găsit - dar urma uitarea totală şi apoi venea teribila trezire în faţa celor Patru Făpturi hidoase

ale Apocalipsului - Teroarea, Confuzia, Frustrarea şi Disperarea. Băutorii nefericiţi care citesc

aceste rânduri, ştiu foarte bine la ce ne referim!

Din când în când, un băutor înrăit care reuşeşte să se abţină o vreme, afirmă: "Nu-mi

lipseşte deloc băutura. Mă simt mai bine fără. Lucrez mai bine. Mă distrez mai bine." Ca foşti

băutori - problemă, zâmbim când auzim asemenea vorbe de duh. Ştim că omul respectiv este

ca un băieţel care fluieră în întuneric, pentru a-şi face curaj. Se prosteşte singur. În sinea lui, ar

da orice să poată bea câteva pahare de alcool fără consecinţele cunoscute. Le va bea nu peste

mult timp, deoarece nu este fericit în abstinenţă; nu-şi poate imagina viaţa fără alcool. Şi, va

veni o zi în care nu şi-o va putea imagina nici cu, nici fără alcool. Atunci, el va cunoaşte însingurarea,

la o cotă pe care puţini oameni o ating; se află la marginea râpei, dorindu-şi să

moară. V-am arătat cum am ieşit noi din acea situaţie şi poate că aţi vrea să replicaţi: "Da, sunt

dispus să încerc. Dar oare voi ajunge şi eu să fiu un habotnic, anost şi ursuz, ca cei câţiva

evlavioşi pe care îi cunosc? Ştiu că trebuie să trăiesc fără băutură, dar cum? Aveţi voi un

înlocuitor pentru alcool?"

Da, avem ceva care este mult mai mult decât un simplu înlocuitor al băuturii. Este

fraternitatea pe care o puteţi găsi în Comunitatea Alcoolicilor Anonimi. Acolo este locul în

care dispar încordarea, senzaţia de lehamite şi supărările. Este locul în care vi se stimulează

imaginaţia. Viaţa, în fine, are sens. Anii cei mai plini de satisfacţii din existenţa

dumneavoastră vă stau în faţă. Aşa este în A.A. pentru noi şi aşa poate fi şi pentru dumneavoastră.

Vă întrebaţi unde se găseşte Comunitatea A.A. şi cum se poate intra în rândurile ei?

Vă puteţi întâlni noii prieteni chiar în oraşul sau satul în care locuiţi. Nu departe de unde

vă aflaţi, alcoolici fără speranţă, precum pasagerii de pe un vapor care se scufundă, mor peste

tot în jurul dumneavoastră. Dacă locuiţi într-un oraş mare, alcoolicii sunt cu sutele. Din vârful

ALCOOLICII ANONIMI

86

sau de la baza scării sociale, bogaţi sau săraci, aceşti alcoolici sunt viitorii membri ai

Comunităţii A. A. Vă veţi face, printre ei, prieteni pentru tot restul vieţii. Se vor crea

minunate relaţii noi cu aceşti oameni, pentru că împreună, veţi scăpa de la dezastru şi veţi

porni umăr la umăr pe noul drum. Arunci veţi şti ce înseamnă acea dăruire de sine datorită

căreia alţii pot supravieţui şi redescoperi viaţa. Veţi afla înţelesul deplin al vorbei: "Iubeşte-ţi

aproapele ca pe tine însuti".

Poate că pare ceva imposibil ca acei oameni să cunoască din nou fericirea, să redevină

curând respectaţi şi utili. Cum vor putea scăpa ei de mizeria, proasta reputaţie şi situaţia

disperată în care se află? Răspunsul izvorăşte din faptul că, din moment ce asemenea lucruri

ni s-au întâmplat nouă, vi se pot întâmpla şi dumneavoastră. Odată ce vi le veţi dori mai

presus de orice şi veţi fi dispus să vă folosiţi de experienţa noastră, ele nu se vor lăsa prea

îndelung aşteptate. Era miracolelor este la timpul prezent. Avem dovada: reînsănătoşirea

noastră!

Trăim cu speranţa că, odată lansată în oceanul mondial al alcoolismului, această carte va

ajunge ca un colac de salvare la băutorii învinşi de alcool, care se vor agăţa de sugestiile

conţinute în ea. Avem siguranţa că mulţi se vor ridica pe propriile picioare şi-şi vor regăsi

drumul în viaţă. La rândul lor, ei vor sta de vorbă cu alţii care sunt încă bolnavi iar

Comunitatea Alcoolicilor Anonimi se va naşte în fiecare oraş sau cătun, ca un liman pentru

cei care trebuie să găsească ieşirea din alcoolism.

Din capitolul "întrajutorarea", v-aţi făcut o idee despre modul în care îi abordăm noi pe

alţii şi despre cum îi ajutăm întru restabilirea sănătăţii. În cazul în care aţi ajutat deja câteva

familii să îmbrăţişeze acest mod de viaţă, poate că doriţi să ştiţi mai multe despre cum să

procedaţi în continuare. Ne gândim că cea mai bună cale de a vă furniza o imagine a viitorului

dumneavoastră ar fi să vă descriem maniera în care a crescut fraternitatea noastră. Iată, pe

scurt, cum au decurs lucrurile:

Cu ani în urmă, în 1935, unul dintre noi a făcut o călătorie într-un oraş din vestul ţării.

Din punctul de vedere al afacerilor, călătoria a fost un eşec. Dacă ar fi fost o reuşită, ea i-ar fi

adus banii necesari refacerii financiare care, la vremea respectivă, părea de o importanţă

vitală. Numai că afacerea a ajuns la tribunal, de unde rezultatul a fost neconcludent. În timpul

procedurii legale omul nostru a trecut prin resentimente intense şi controverse aprinse.

Îngrozitor de descurajat, se afla într-un loc complet străin lui, discreditat şi aproape

ruinat financiar. Fiind încă slăbit fizic şi abstinent doar de câteva luni, el a înţeles că se găsea

într-o situaţie primejdioasă. Voia tare mult să stea de vorbă cu cineva, dar cu cine?

În după-amiaza unei zile mohorâte, în timp ce măsura cu pasul holul hotelului, se

frământa să găsească o cale prin care să-şi poată plăti factura camerei de hotel. La un capăt al

încăperii, se afla un panou de sticlă sub care se putea citi lista bisericilor din localitate. La

capătul opus, era uşa care dădea într-un bar atrăgător. Omul se uita la mulţimea veselă din bar

şi se gândea că acolo ar putea găsi tovărăşie şi uşurare sufletească. Fără un păhărel sau două,

se prea putea că nu va avea curaj să intre în vorbă cu alţii şi îl aştepta un sfârşit de săptămână

de adâncă însingurare. Ştia că nu putea bea, dar de ce să nu stea la o masă, cu nişte apă

minerală în faţă? La urma urmelor, era abstinent de şase luni, nu? Poate că, de fapt, va reuşi să

bea să zicem trei păhărele de alcool, nu mai mult! La acest gând, l-a cuprins teama. Se afla pe

teren alunecos. Avea iar gândul acela smintit - primul pahar. S-a cutremurat, s-a întors stângamprejur

şi a pornit către panoul cu lista bisericilor, în timp ce tot mai putea auzi muzica şi

vocile vesele din bar.

El avea acum responsabilităţi - faţă de familie şi faţă de oamenii care vor muri, dacă nu

vor afla cum să se facă bine, adică faţă de acei alţi alcoolici. Probabil că erau o mulţime şi în

acel oraş. S-a hotărât să sune la o parohie. Sănătatea mintală îi revenise şi el i-a mulţumit lui

Dumnezeu pentru aceasta. Apoi, a ales un număr la întâmplare şi l-a format.

Cap.11. O IMAGINE A VIITORULUI DUMNEAVOASTRĂ

87

Ca urmare a acelui telefon, a fost îndrumat către un anume locuitor al oraşului, pe

vremuri un om capabil şi respectat, dar acum un alcoolic fără speranţă. Situaţia era cea

obişnuită: căminul în primejdie de destrămare, soţia bolnavă, copiii dezorientaţi, facturile

neplătite, reputaţia pătată. Omul avea o dorinţă disperată de a înceta băutul, dar nu vedea nici

o cale de ieşire din situaţia de beţiv. Le încercase deja pe toate cele cunoscute. Deşi era

dureros de conştient că nu era un om normal, el nu înţelegea încă ce înseamnă să fii alcoolic.18

Ascultând povestea prietenului nostru, omul a admis faptul că nici o măsură de voinţă

de care era capabil nu-l putea ajuta să se abţină de la băutură pe o perioadă mai lungă de timp.

A fost de acord şi cu faptul că o experienţă spirituală era absolut necesară, dar restul

sugestiilor păreau să ceară un preţ cam mare. A mărturisit că trăia cu groaza constantă că

alcoolismul lui va fi dat în vileag. Trăia, desigur, cu binecunoscuta obsesie a alcoolicului că

puţini oameni ştiu de băutul lui. Pretextul lui era: de ce să piardă şi ce i-a mai rămas din

afaceri? Dacă se va apuca să mărturisească, în faţa celor de la care îi vine pâinea zilnică, prin

ce trece el, aceasta va aduce şi mai multă suferinţă familiei sale. Era dispus să facă tot restul,

în afară de acele dezvăluiri.

Metoda îl interesa, aşa că l-a invitat pe prietenul nostru să plece de la hotel şi să stea la

ei. După scurt timp, exact când părea mai convins că era pe punctul de a-şi recâştiga controlul

asupra băuturii, a tras o beţie monumentală. Pentru el, aceasta a fost beţia care a pus capacul.

Acum, a înţeles că va trebui mai întâi să-şi ia problemele în serios, pentru ca Dumnezeu să-i

poată da puterea de a se stăpâni în faţa alcoolului.

Într-o dimineaţă, a apucat taurul de coarne şi s-a pregătit să treacă pe la cei de care se

temea şi să le spună adevărul. Toţi l-au primit cu surprinzătoare bunăvoinţă şi mulţi i-au spus

că ştiau de necazurile lui legate de alcool. Apoi a trecut pe la cei cărora le crease mari

supărări. Tremura tot timpul de teamă că aceasta îi putea aduce ruina, mai cu seamă dacă lua

în considerare domeniul profesiunii sale.

S-a întors acasă la miezul nopţii, epuizat dar fericit. De atunci nu a mai băut. După cum

vom vedea, el este acum o personalitate foarte bine văzută în localitatea sa şi cele mai multe

dintre relele săvârşite în treizeci de ani de băut au fost reparate în patru.

Dar viaţa celor doi prieteni nu a fost uşoară. Au avut de înfruntat multe greutăţi şi au

înţeles că era imperios necesar să rămână activi din punct de vedere spiritual. într-o zi, au luat

legătura cu o soră de la un spital din localitate. I-au explicat nevoia lor şi au întrebat-o dacă

avea internat vreun pacient care să fie alcoolic clasa întâi.

Ea a răspuns:

– Da, avem unul. Tocmai a bătut măr două asistente. îşi pierde de tot minţile când bea.

Dar e un om cumsecade când e treaz. A fost internat aici de opt ori în ultimele şase luni. Se

spune că a fost pe vremuri un avocat binecunoscut în oraşul ăsta, dar acum a fost nevoie să-l

punem în cămaşa de forţă.19*

Din descrierea aceasta, reieşea că omul era într-adevăr un candidat pentru abstinenţă,

dar care nu părea să aibă prea multe şanse de reuşită; utilizarea principiilor spirituale în

asemenea cazuri nu era prea bine înţeleasă în acele zile. Dar unul dintre cei doi a spus:

– Mutaţi-l într-un salon cu un singur pat. Vom reveni. Peste două zile, un viitor membru

al Alcoolicilor Anonimi se zgâia fără vlagă la cei doi străini de lângă patul lui.

– Cine sunteţi voi, băieţi? Şi de ce am fost izolat în salonul ăsta? Până acum, m-au ţinut

numai la comun.

Unul dintre vizitatori a replicat:

18 Relatarea se referă la prima vizită pe care a făcut-o Bill W. Doctorului Bob. Cei doi aveau să devină cofondatorii

A.A.-ului. Povestea lui Bill se află la începutul acestei cărţi, în Capitolul 1. Povestea Doctorului

Bob este redată după Capitolul 11, sub titlul Coşmarul Doctorului Bob

19 Este vorba despre prima vizită a lui Bill şi Dr. Bob la membrul A.A. numărul trei, vizită în urma căreia s-a

format primul grup A.A., la Akron, Ohio, în 1935.

ALCOOLICII ANONIMI

88

– Am venit să-ţi administrăm un tratament pentru alcoolism. Lipsa de speranţă era

scrisă cu litere mari pe faţa bolnavului, pe când zicea:

– O, dar n-are nici un rost. Nimic nu mă mai poate face bine pe mine. Sunt sfârşit.

Ultimele trei daţi când m-au externat, m-am îmbătat pe drumul de la spital până acasă. Mi-e

frică să ies pe poarta spitalului. Nu înţeleg ce se întâmplă cu mine.

Timp de o oră, cei doi i-au povestit experienţa lor cu alcoolul. Omul exclama mereu:

– Şi eu tot aşa. Şi eu tot aşa. Aşa beau şi eu.

I s-a spus despre otrăvirea acută de care suferea şi din cauza căreia i se deteriora corpul

şi i se tulbura mintea. I s-a vorbit mult despre starea mintală care precede primul pahar.

– Da, a spus bolnavul, este povestea mea. M-aţi descris foarte exact. Se pare că voi,

băieţi, ştiţi toată treaba asta foarte bine, dar nu văd la ce-ar folosi. Voi sunteţi cineva. Eu am

fost odată, dar acum sunt un nimeni. Din câte mi-aţi spus, mi s-a întărit convingerea, mai mult

decât oricând, că eu n-o să mă pot opri din băut niciodată.

Amândoi vizitatorii au izbucnit în râs, la care viitorul "coleg anonim" a spus:

– Nu văd ce-i de râs în asta.

Cei doi prieteni i-au relatat despre experienţa lor spirituală şi despre direcţia în care au

acţionat. El i-a întrerupt, zicând:

– Pe vremuri, am fost un membru convins al bisericii. Asta nu ajută. M-am rugat mult

lui Dumnezeu în dimineţile mahmure

de după beţii, când îmi era aşa de rău şi juram că nu mai beau cât trăiesc, dar nu treceau

două-trei ore şi eram iar criţă.

Ziua următoare, candidatul a fost mai receptiv. Avusese timp să cugete la sugestie.

– Poate că aveţi dreptate, a spus el. Dumnezeu trebuie să fie în stare să facă orice. Apoi,

a adăugat: Deşi n-a prea făcut mare lucru pentru mine, atunci când am încercat să duc lupta

asta de unul singur.

A treia zi, avocatul nostru şi-a pus viaţa în grija şi sub comanda Creatorului său şi a

declarat că era dispus să facă tot ce era necesar. A venit şi soţia să-l vadă. Deşi i s-a părut că

ceva se schimbase în soţul ei, nu avea curajul să mai spere. Dar el începuse să trăiască o

experienţă spirituală.

În acea după-amiază, s-a sculat din pat, s-a îmbrăcat şi a plecat din spital - redevenise un

om liber.

A intrat în politică, a ţinut discursuri, s-a dus la adunări într-o varietate de locuri, adesea

nedormind câte o noapte întreagă. A pierdut alegerile la o diferenţă foarte mică de voturi. Dar

l-a găsit pe Dumnezeu şi, găsindu-l pe Dumnezeu, s-a regăsit pe sine.

Toate acestea s-au întâmplat în 1935. El nu a mai băut niciodată şi a devenit un cetăţean

activ şi respectat al localităţii sale. A ajutat mulţi alcoolici să se facă bine şi este unul dintre

pilonii bisericii de la care absentase atât de mult timp.

Astfel, după cum vedeţi, în oraşul acela erau acum trei alcoolici care simţeau că trebuia

să dea altora ce-au descoperit ei, ca să se menţină pe linia de plutire. După câteva eşecuri, a

apărut al patrulea, printr-o cunoştinţă care auzise vestea cea bună. Părea a fi un tânăr zvăpăiat,

ai cărui părinţi nu puteau spune dacă fiul vrea sau nu să înceteze băutul. Ei erau profund

religioşi şi foarte şocaţi de refuzul fiului de a avea ceva de-a face cu biserica. Tânărul suferea

groaznic de pe urma beţiilor, dar se părea că nu se putea face nimic pentru el. Şi totuşi, a

consimţit să se lase internat şi a fost repartizat în salonul din care tocmai plecase avocatul.

A avut trei vizitatori. După o vreme, a decalarat:

– Felul în care puneţi voi problema spirituală, are sens. Sunt pregătit să încerc. Se pare

că totuşi bătrânii mei avut dreptate.

Şi aşa s-a mai adăugat un membru la Comunitatea A.A.

Cap.11. O IMAGINE A VIITORULUI DUMNEAVOASTRĂ

89

În tot acest interval, prietenul nostru (cel cu incidentul din holul hotelului) a rămas în

acel oraş. Trecuseră trei luni. Acum s-a întors acasă, lăsând în urmă trei membri - primul său

cunoscut, avocatul şi tânărul zvăpăiat.

Oamenii aceştia găsiseră ceva foarte nou în viaţă. Ştiau că trebuia să-i ajute pe alţii, ca

să rămână abstinenţi ei înşişi, dar principalul lor motiv a devenit fericirea găsită în dăruirea de

sine în ajutarea altora, cărora le-au pus la dispoziţie şi căminele şi modestele lor resurse

financiare, pe lângă ajutorul spiritual. Ei şi-au dedicat cu bucurie orele libere întrajutorării cu

alţi alcoolici. Erau dispuşi, zi şi noapte, să aranjeze internări pentru noi candidaţi şi să-i

viziteze la spital. Numărul membrilor a crescut. Au fost şi câteva eşecuri descumpănitoare,

dar în acele cazuri, s-a făcut efortul de a aduce familia oamenilor respectivi pe un drum

spiritual de viaţă, ajutând astfel la uşurarea multor poveri de necaz şi suferinţă.

Timp de un an şi şase luni, celor trei au reuşit să li se adauge încă şapte. Se vedeau des;

nu trecea seară în care să nu se întâlnească în casa vreunuia dintre ei, împreună cu soţiile,

fericiţi de uşurarea poverii şi mereu cu gândul la cum ar putea prezenta descoperirea şi altor

nou-veniţi. Pe lângă aceste întruniri amicale degajate, s-a născut obiceiul de a rezerva o seară

pe săptămână pentru întruniri la care să poată participa oricine era interesat de un mod

spiritual de viaţă. Pe lângă oferirea de camaraderie şi de ocazii pentru întruniri frăţeşti,

obiectivul major era acela de a asigura un loc şi o oră în care să aibă şi alţii posibilitatea de aşi

prezenta problemele.

Aceasta a stârnit interesul multora. Un cuplu şi-a pus casa spaţioasă la dispoziţia

mulţimii celei diverse şi activităţilor ei. Multe soţii cu sufletul răvăşit au fost în vizită în acea

casă, unde au găsit iubire şi înţelegere printre femeile care le înţelegeau problemele, unde au

putut auzi, din gura bărbaţilor adunaţi acolo, ce se întâmplase cu ei, unde li s-au dat sfaturi în

legătură cu internarea propriilor soţi şi cu abordarea acestora după următoarea beţie.

Mulţi bărbaţi, cu mintea încă tulbure, abia ieşiţi din spital, şi-au găsit eliberarea, odată

ce au trecut pragul acelei case. Mulţi alcoolici care au intrat acolo, au ieşit cu un răspuns. Ei

se predau acelei mulţimi vesele, care râdea de propriile necazuri şi înţelegea problemele

alcoolicilor. Impresionaţi de cei care îi vizitaseră la spital, mulţi dintre aceşti alcoolici

capitulau complet, după ce auzeau, într-una din încăperile de la etaj, povestea unuia dintre

bărbaţii din mulţimea adunată acolo, o poveste deosebit de similară cu a lor proprie. Expresia

de pe feţele femeilor, acel ceva care nu putea fi definit din ochii bărbaţilor, atmosfera

stimulatoare şi electrizantă din acea casă - totul contribuia la a-i asigura pe nou-veniţi că au

găsit, în fine, un liman.

Abordarea practică a propriilor probleme, absenţa intoleranţei de orice fel, lipsa

formalismelor, democraţia autentică, înţelegerea care domnea acolo, erau irezistibile.

Alcoolicul împreună cu soţia lui plecau extaziaţi de gândul la ce vor putea ei face pentru unele

cunoştinţe de-ale lor, care sufereau de alcoolism şi pentru familiile acestora. Ştiau că aveau

acum o armată de prieteni noi, care li se păreau cunoscuţi de când lumea, deşi erau nişte

străini. Văzuseră miracole şi aveau încrederea că un miracol va coborî şi asupra lor. Şi-au

făcut o imagine despre Marea Realitate - iubitorul şi Atotputernicul lor Creator.

Casa aceea a devenit neîncăpătoare pentru vizitatorii săptămânali, al căror număr se

ridică acum de regulă la şaizeci sau chiar optzeci. Alcoolicii vin de la mică sau mare distanţă.

Familii întregi vin cu maşinile din oraşele dimprejur. O localitate la cincizeci de kilometri

depărtare are un grup de cincisprezece membri A.A. Fiind o localitate mare, ne aşteptăm ca

A.A.-ul de acolo să ajungă la câteva sute de membri.20*

Dar viaţa în Comunitatea Alcoolicilor Anonimi nu înseamnă doar participarea la

întruniri şi vizite la spitale. îndreptarea unor vechi gafe penibile, ajutarea unor familii să

ajungă la împăcare, explicarea cazului unui fiu dezmoştenit părinţilor mânioşi, împrumutatul

de bani şi procurarea unui loc de muncă pentru unii membri, când ajutorul de acest gen este

20 Scris în 1939

ALCOOLICII ANONIMI

90

justificat - toate aceste activităţi sunt desfăşurate în fiecare zi de membrii Comunităţii noastre.

Nimeni nu este considerat ca fiind prea compromis sau prea decăzut pentru o primire caldă,

cordială - dacă este serios în privinţa abstinenţei. Printre noi, deosebirile de clasă socială,

măruntele rivalităţi si gelozii sunt considerate ridicole. Deoarece am naufragiat în aceeaşi

luntre şi am fost salvaţi şi uniţi prin puterea aceluiaşi Dumnezeu şi deoarece ne dedicăm inima

şi spiritul bunăstării altora, unele lucruri ce li se par atât de importante unora, nu mai au nici o

importanţă pentru noi. Nici nu s-ar putea altfel.

În condiţii foarte puţin diferite, acelaşi lucru se petrece în multe oraşe din estul ţării.

într-unui dintre acestea, există un spital vestit pentru tratamentul dependenţei la alcool şi

droguri. Acum şase ani, unul dintre noi a fost internat acolo. De atunci, mulţi am simţit pentru

prima dată Prezenţa şi Puterea lui Dumnezeu între acele ziduri. Suntem foarte îndatoraţi

medicului care ne-a îngrijit acolo, pentru că, deşi risca să-şi pericliteze postul, ne-a spus că are

încredere în noi.

Tot la câteva zile, acest doctor sugerează câte unui pacient metoda noastră. înţelegând

cum ne desfăşurăm munca, el poate face acest lucru, alegându-i pentru noi pe aceia care sunt

dispuşi şi capabili să se refacă pe o bază spirituală. Mulţi dintre noi, foştii lui pacienţi, ne

ducem acolo să-i ajutăm pe acei alcoolici.

Apoi, mai există în acest oraş din est întruniri obişnuite, de tipul celor pe care le-am

descris deja, la care participă un mare număr de membri. Prieteniile se formează la fel de

repede, oamenii se ajută între ei cu aceeaşi eficienţă ca în oraşul vestic. Distanţa dintre cele

două localităţi este măricică, dar întrevedem deja o colaborare crescută între noi.

Sperăm că, într-o zi, fiecare alcoolic care călătoreşte va găsi un grup al Alcoolicilor

Anonimi când ajunge la destinaţie. într-o oarecare măsură aşa şi este deja. Unii dintre noi sunt

comis-voiajori şi călătoresc mult. Prin contacte stabilite cu ajutorul celor două centre A.A.

mai mari, mici grupuri de doi sau trei sau cinci de-ai noştri au apărut şi în alte localităţi.21

Aceia dintre noi care călătoresc, se duc la întrunirile micilor grupuri cât se poate mai des.

Această practică ne permite să acordăm ajutor acelor începători şi, în acelaşi timp, să evităm

anumite "diversiuni" tentante (de la marginea şoselelor), despre care vă poate da informaţii

orice comis-voiajor.

Astfel, ne maturizăm noi. La fel vă puteţi maturiza şi dumneavoastră, chiar dacă nu

sunteţi decât un singur om, cu cartea aceasta în mână. Avem încrederea şi speranţa că ea

conţine tot ce vă trebuie ca să începeţi. Ştim ce gândiţi. Vă spuneţi: "Sunt singur şi scuturat de

tremurături. Eu nu pot face aceste lucruri." Ba da, puteţi. Aţi uitat că acum tocmai aţi

descoperit o sursă de putere mult superioară dumneavoastră. Cu un asemenea sprijin, ca sa

puteţi realiza ce-am realizat noi, nu vă trebuie nimic altceva decât bunăvoinţă, răbdare şi

muncă.

Unul dintre membrii A.A., care locuieşte doar de câteva săptămâni într-un oraş mare, a

descoperit de curând că probabil există acolo mai mulţi alcoolici pe kilometru pătrat decât în

oricare alt oraş din ţară. Am aflat acest fapt acum câteva zile. Autorităţile sunt foarte

neliniştite din cauza situaţiei. Prietenul nostru a contactat un psihiatru de vază care şi-a asumat

deja câteva responsabilităţi legate de sănătatea mintală a populaţiei localităţii. Doctorul s-a

dovedit foarte competent - şi nerăbdător să adopte orice metodă care funcţionează, pentru

corectarea situaţiei, deci a vrut imediat să ştie ce avea prietenul nostru de oferit.

Efectul a fost atât de puternic, încât doctorul a acceptat să încerce metoda noastră cu

câţiva dintre pacienţii săi de la spital şi cu alţi câţiva alcoolici de la o clinică la care mai

lucrează, pe lângă orele de la spital. S-a stabilit o înţelegere şi cu psihiatrul-şef de la un mare

spital public, pentru selectarea unor alcoolici din nenorociţii internaţi acolo cu duiumul.

21 Scris în 1939. în 1999 existau peste 98.000 grupuri, cu activitate A.A. desfăşurată în 150 de ţări şi un număr

total de membri estimat la peste două milioane.

Cap.11. O IMAGINE A VIITORULUI DUMNEAVOASTRĂ

91

Deci, prietenul nostru va avea în curând un mare număr de prieteni noi. Poate că unii

vor recădea şi nu se vor mai face bine niciodată, dar dacă e să ne luăm după criteriul

experienţei noastre, peste jumătate dintre cei abordaţi vor deveni membri ai Comunităţii

Alcoolicilor Anonimi. După ce câţiva oameni din acest oraş se vor regăsi pe sine şi vor

descoperi bucuria de a-i ajuta pe alţii să facă faţă vieţii, nimic nu-i va mai putea opri până

când nu vor oferi fiecărui alcoolic din oraş ocazia de a-şi reface sănătatea - dacă poate şi vrea.

Şi totuşi, poate că vă mai spuneţi: "Dar eu nu voi putea beneficia de contactul cu voi, cei

care aţi scris această carte." Nu putem fi siguri de acest lucru. Dumnezeu decide, aşa că

trebuie să ţineţi minte că sprijinul dumneavoastră vă vine întotdeauna de la El. El vă va arăta

cum să creaţi fraternitatea căreia îi duceţi dorul.22

Cartea aceasta a fost scrisă doar cu intenţia de a oferi sugestii. Ne dăm seama că ştim

puţine lucruri. Dumnezeu ne va dezvălui constant mai multe - şi dumneavoastră şi nouă.

întrebaţi-l, în meditaţia de dimineaţă, ce puteţi face în fiecare zi pentru cei care sunt încă

bolnavi. Dacă v-aţi făcut ordine în propria viaţă, răspunsul va veni.

Desigur nu puteţi transmite altora ceva ce nu aveţi dumneavoastră înşivă. Aveţi grijă ca

relaţia cu El să fie corectă. Atunci, mari evenimente vor putea avea loc, în viaţa

dumneavoastră şi a altora. Acesta este Marele Fapt pentru noi.

Abandonaţi-vă lui Dumnezeu aşa cum vi-l puteţi imagina dumneavoastră. Recunoaşteţivă

greşelile în faţa Lui şi a semenilor. Curăţaţi balastul trecutului. Daţi altora gratis ce aţi

descoperit şi alăturaţi-vă nouă. Vom fi mereu cu dumneavoastră în Fraternitatea Spiritului şi

suntem siguri că-i veţi întâlni pe unii dintre noi, în timp ce străbateţi dificilul Drum al

Destinului Fericit.

Fiţi binecuvântat şi în paza lui Dumnezeu!

22 Alcoolicii Anonimi se vor bucura să-i contactaţi. Adresa pentru servicii internaţionale este: P.O. Box 459

Grand Central Station New York, NY 10163

92