Motto:
Obsesia de sine este tipica gandirii alcoolice!
Uneori e greu să ma uit - câteodată este cu adevărat o privire amară - la cum pot ocazional să fac doar o muncă suficientă pentru a mă lăsa într-un nivel tolerabil de durere, mai degrabă decât sa lucrez cu adevarat și să trăiesc într-o pace reala.
Și am ajuns să cred că "durerea" mea - fie ea reală, imaginată sau (cel mai probabil) autofabricată - este un drog care deschide poarta spre obsesia de sine.
Și, Doamne, cat îmi place uneori să locuiesc acolo!
Pentru că dacă mă gândesc la durerea mea (drama!), mă gândesc obsesiv la mine.
Din ce in ce mai puțin cu trecerea timpului, dar este încă un tipar. Este inca parte din mine.
Încă este o rasucire bolnava a spiritului meu.
"... Doamne ... elibereaza-ma de robia egocentrismului meu ...".
Te rog!