MEDITATII ZILNICE - OCTOMBRIE / NOIEMBRIE / DECEMBRIE

1 octombrie

CA NU CUMVA SĂ DEVENIM ÎNCREZUŢI

Este uşor s-o laşi mai moale cu programul spiritual şi să te culci pe lauri. Vom da de necaz dacă procedăm astfel, căci alcoolul este un inamic subtil.

ALCOOLICII ANONIMI

Când sunt copleşit de suferinţă, îmi este uşor să stau aproape de prietenii pe care i-am găsit în programului. Eliberarea de acea suferinţă este posi­bilă datorită soluţiilor conţinute în cei Doisprezece Paşi AA. Dar atunci când mă simt bine şi lucrurile merg ca pe roate, risc să devin încrezut. Altfel spus, devin leneş şi iau forma unei probleme, nu a unei soluţii. Trebuie să intru în acţiune şi să mă hotărăsc: unde mă aflu şi încotro mă îndrept? Un inventar zilnic îmi va spune ce trebuie să schimb pentru a-mi recăpăta echilibrul spiritual. Mărturisind în faţa lui Dumnezeu şi a altei persoane cele găsite în sine mea, am posibilitatea să rămân corect şi smerit.

2 octombrie

„PROBA DE FOC”

Parcurgând primii nouă Paşi, ne pregătim pentru aventura unei vieţi noi. Dar când ne apucăm de Pasul Zece, începem să punem în practică princi­piile AA, în fiecare zi, la bine şi la rău. După care vine proba de foc: putem să ne menţinem absti­nen­ţa, să ne menţinem echilibrul emoţional şi să trăim pentru obiective nobile, indiferent de împrejurări?

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Ştiu că Promisiunile sunt îndeplinite pe parcursul vieţii, dar vreau să le menţin şi să le dezvolt aplicând în fiecare zi principiile Pasului Zece. Datorită acestui Pas, am înţeles că dacă mă simt deranjat, înseamnă ce ceva nu e în ordine cu mine. Şi cel de lângă mine ar putea să greşească, dar nu pot să mă ocup decât de propriile sentimente. Când sufăr sau sunt supărat, trebuie să caut mereu cauza în mine, după care trebuie să mărturisesc şi să-mi corectez greşelile. Nu este uşor, dar atât timp cât ştiu că progresez spiritual, ştiu că pot să-mi consider eforturile drept o treabă bine făcută. Am descoperit că suferinţa îmi este aliat; mă ajută să ştiu că ceva nu e în ordine cu emoţiile mele, la fel cum o durere fizică îmi dă de ştire că ceva nu este în ordine cu organismul meu. Când întreprind acţiunile necesare prin intermediul celor Doisprezece Paşi, durerea începe treptat să dispară.

3 octombrie

SENINĂTATEA DE DUPĂ FURTUNĂ

Odată, cineva care ştia despre ce vorbeşte a remarcat că suferinţa este piatra de temelie a întregului progres spiritual. Noi, cei din AA, suntem absolut de acord cu el...

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când sunt copleşit de tulburarea emoţională, îmi aduc aminte că evoluţia este de multe ori dureroasă. Evoluţia mea în AA m-a învăţat că trebuie să trăiesc schimbarea interioară, oricât ar fi ea de dureroasă, care mă va ghida în cele din urmă dinspre egoism spre altruism. Dacă tind spre seninătate, trebuie să depăşesc aceste turbulenţe emoţionale şi mahmureala ulterioară, şi să fiu recunoscător pentru faptul că îmi continui progresul spiritual.

4 octombrie

O CURĂŢARE INDISPENSABILĂ

...ştim că suferinţele băuturii trebuie să preceadă abstinenţa, iar tulburările emoţionale – seninătatea.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Îmi place să petrec timpul în grădina mea, îngrijind şi curăţând florile mele frumoase. Într-o bună zi, în timp ce tăiam de zor cu foarfeca, o vecină s-a oprit în dreptul meu. „Vai! Ce flori frumoase aveţi, ar fi păcat să tăiaţi din ele”, a remarcat dânsa. „Ştiu ce ziceţi, dar excesul trebuie îndepărtat, astfel încât să devină mai puternice şi mai sănătoase”, i-am răspuns eu. Mai târziu m-am gândit că poate florile mele simt durere, dar Domnul şi cu mine ştim că face parte din plan, iar eu am văzut rezultatele. Mi-am adus repede aminte de preţiosul program AA la care particip, şi de cât de repede evoluăm datorită durerii. Îl rog pe Dumnezeu să-mi mai înlăture părţile inutile atunci când e cazul, ca să mă pot dezvolta.

5 octombrie

BAGAJUL DIN TRECUT

Căci cel înţelept a ştiut dintotdeauna că nimeni nu poate face prea multe cu viaţa lui, până când căutarea de sine nu devine deprindere regulată, până când nu este în stare să recunoască şi să accepte ceea ce găseşte, până când nu încear­că să-şi corecteze, cu răbdare şi perseverenţă, greşelile.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Astăzi am mai mult decât suficient ca să mă pot descurca, fără să mai fiu nevoit să car după mine bagajul din trecut. Dacă vreau să am o şansă pe viitor, trebuie să cântăresc bine situaţia de astăzi. Aşa că mă întreb dacă am păcătuit şi cum aş putea să evit să repet astfel de comportamente. Am rănit oare pe cineva, am ajutat oare pe cineva, şi de ce? Ceva din ziua de azi se va regăsi şi în cea de mâine, dar mare parte va rămâne în trecut, cu condiţia să îmi fac cu sinceritate inventarul zilnic.

6 octombrie

PRIVINDU-NE ÎN OCHI PE NOI ÎNŞINE

... iar frica îţi spune: „Nu ai curajul să te uiţi!”

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

De câte ori, pe vremea când beam, nu am evitat să execut tot felul de sarcini, doar din cauză că păreau prea dificile! E de mirare oare faptul că, deşi nu mai beau de ceva timp, acţionez în acelaşi fel când mă confrunt cu ceea ce pare a fi o realizare monumentală, cum ar fi un inventar moral al propriei personalităţi? După ce voi fi ajuns în cealaltă parte – atunci când voi termina de făcut inventarul meu moral – voi descoperi că iluzia a fost mai mare decât realitatea. Frica de a mă privi în ochi pe mine însumi m-a ţintuit pe loc şi, până în clipa în care am fost dispus să aştern pe hârtie, îmi împiedicam evoluţia bazată pe ceva intangibil.

7 octombrie

MONITORIZARE ZILNICĂ

Ne-am continuat inventarui personal...

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Axioma spirituală la care se face referire în Pasul Zece – „de fiecare dată când suntem tulburaţi, oricare ar fi cauza, ceva nu e în ordine cu noi” – îmi spune, de asemenea, că nu există excepţii la această afirmaţie. Oricât de iraţionali ar putea părea cei din jur, nu trebuie să reacţionez negativ. Indiferent de ce se întâmplă în jurul meu, voi avea întotdeauna privilegiul şi responsabilitatea de a alege ce se întâmplă înăuntrul meu. Sunt creatorul propriei realităţi.

Când îmi fac inventarul de zi cu zi, ştiu că trebuie să încetez a-i judeca pe alţii. Dacă îi judec pe alţii, probabil că mă judec pe mine însumi. Cel care mă supără cel mai mult, îmi este cel mai bun profesor. Am multe de învăţat de la el sau de la ea, iar în sufletul meu, ar trebui să-i mulţumesc acelei persoane.

8 octombrie

INVENTARUL ZILNIC

... şi ne-am recunoscut greşelile, de îndată ce ne-am dat seama de ele.

ALCOOLICII ANONIMI

Începeam să îmbrăţişez noua viaţă abstinentă cu un entuziasm ieşit din comun. Noi prieteni apăreau la orizont, iar unele dintre prieteniile mele spulberate începuseră să se restabilească. Viaţa era interesantă, iar mie chiar a început să-mi placă munca mea, devenind atât de îndrăzneţ încât am trimis un raport ce specifica faptul că unul din clienţi nu a fost tratat cum se cuvine. Într-o zi, un coleg de serviciu m-a informat că şeful meu era foarte supărat, din cauza unei reclamaţii făcute peste autoritatea lui, ce i-a provocat mari probleme în faţa superiorilor lui. Ştiam că raportul meu era cel ce crease problemele şi am început să mă simt respon­sabil pentru necazurile şefului meu. Discutând această problemă, colegul meu a încercat să mă asigure că scuzele nu erau necesare, dar în scurt timp m-am convins că trebuia să fac ceva, indife­rent de consecinţe. Când mi-am abordat şeful şi mi-am recunoscut implicarea în problemele ce dăduseră peste el, acesta a rămas profund surprins. Dar lucruri neaşteptate s-au întâmplat după întrevederea noastră, iar eu şi cu şeful meu am fost în stare să cădem de acord ca pe viitor să interacţionăm mai direct şi mai eficient.

9 octombrie

O AXIOMĂ SPIRITUALĂ

Este o axiomă spirituală faptul că de fiecare dată când suntem tulburaţi, indiferent de cauză, ceva nu e în ordine cu noi.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

N-am înţeles niciodată cu adevărat axioma spirituală a Pasului Zece până când nu am avut parte de următoarea experienţă. Eram în dormitor, cam după miezul nopţii, şi citeam când, deodată, am auzit câinii lătrând în curtea din spate. Vecinilor mei nu le place să le fie deranjată liniştea, aşa că, cu sentimente de supărare şi ruşine, dar şi cu frica de dezaprobările vecinilor mei, mi-am chemat imediat cîinii înăuntru. Câteva săptămâni mai târziu, s-a repetat exact aceeaşi situaţie, dar de data asta, din cauza că mă simţeam mai în largul meu, am fost în stare să accept situaţia – câinii vor lătra – iar eu mi-am chemat liniştit câinii înăuntru. Ambele incidente m-au învăţat că atunci când o persoană are parte de evenimente aproape identice şi reacţionează în două moduri diferite, înseamnă că nu evenimentul este cel care contează, ci starea spirituală a persoanei. Senzaţiile vin din interior, nu din circumstanţele exterioare. Atunci când starea mea spirituală este pozitivă, reacţionez pozitiv.

10 octombrie

EU SUNT CEL CU PROBLEME, NU TU

Dacă cineva ne răneşte şi suntem necăjiţi, avem şi noi partea noastră de vină.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Ce eliberat m-am simţit atunci când am citit acest pasaj! Deodată, am observat că pot face ceva în legătură cu supărarea mea: puteam să mă îndrept pe mine, în loc să încerc să-i îndrept pe ei. Cred că nu există excepţii la această axiomă. Când sunt supărat, supărarea mea este una egoistă. Trebuie să îmi aduc neîncetat aminte că sunt om, că fac tot ce-mi stă în puteri, chiar dacă uneori rezultatele sunt modeste. Aşa că mă rog Lui Dumnezeu să-mi înlăture supărarea şi să mă elibereze cu adevărat.

11 octombrie

STĂPÂNIRE DE SINE

Primul nostru obiectiv va fi dezvoltarea stă­pâ­nirii de sine.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În timp ce merg cu maşina la serviciu, am oca­zia să mă auto-analizez. Într-o zi, pe când făceam naveta, am început să-mi trec în revistă progresul abstinenţei mele, şi nu am fost bucuros de ceea ce am descoperit. Speram ca, odată cu scur­ge­rea acestei zile, voi da uitării aceste gânduri chi­nui­toare, dar pe măsură ce eram asaltat de noi şi noi decepţii, nemulţumirea n-a făcut decât să-mi creas­că, iar tensiunile dinăuntrul meu continuau să creas­că.

M-am retras la o masă izolată dintr-un bar şi m-am întrebat cum aş putea trăi din plin restul zilei ce-a mai rămas. În trecut, când lucrurile mergeau prost, voiam, din instinct, să lupt. Dar în timpul scurtei perioade în care încercasem să aplic principiile programului AA, am învăţat să mă retrag şi să mă privesc din exterior. Am recunoscut că, deşi nu eram persoana care vroiam să fiu, am învăţat să nu reacţionez ca înainte. Tipul acela de comportament nu-mi provoca decât durere şi suferinţă, mie şi celor din jurul meu. Am revenit la postul meu de lucru de la serviciu, hotărât să am o zi cât mai productivă, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru şansa de a fi progresat în acea zi.

12 octombrie

FĂRĂ GRABĂ

Când vorbim sau acţionăm la repezeală, capacitatea de a fi imparţiali şi toleranţi se evaporează pe loc.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Imparţialitatea şi toleranţa sunt nişte obiective spre care trebuie să tind zilnic. Îl rog pe Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu, să mă ajute să fiu iubitor şi tolerant cu cei apropiaţi şi cu cei cu care mă aflu în contact direct. Mă rog să fiu împiedicat să vorbesc atunci când sunt agitat, şi mă opresc o clipă pentru a medita asupra tulburării emoţionale pe care ar putea-o provoca cuvintele mele, nu numai celor din jurul meu, dar şi mie însumi. Rugăciunea, meditaţia şi inventarele reprezintă pentru mine soluţiile pentru sănătatea mintală şi acţiuni pozitive.

13 octombrie

INVENTARIERE NEÎNTRERUPTĂ

Continuăm să urmărim îndeaproape egoismul, incorectitudinea, resentimentul şi frica. Când acestea se adună, Îl rugăm îndată pe Dumnezeu să ni le înlăture. Le discutăm imediat cu cineva şi oferim rapid reparaţii, în caz că i-am provocat cuiva suferinţă. Apoi ne îndreptăm hotărât gân­durile către cineva pe care l-am putea ajuta.

ALCOOLICII ANONIMI

Recunoaşterea imediată a gândurilor şi faptelor rele este o treabă dificilă pentru majoritatea oamenilor, dar pentru alcoolicii aflaţi în plin proces de recuperare, aşa cum sunt eu, este dificil din cauza înclinaţiei mele spre orgoliu, frică şi trufie. Libertatea pe care mi-o oferă programul AA devine şi mai consistentă când, datorită inventarierii neîn­tre­rupte a propriei persoane, recunosc şi accept responsabilitatea pentru toate relele pe care le-am făcut. Este posibil ca să înţeleg atunci mai bine şi mai profund ce înseamnă atitudinea smerită. Dorinţa de a-mi recunoaşte vina atunci când am greşit îmi facilitează progresul evoluţiei şi mă ajută să devin mai înţelegător şi mai săritor la nevoie.

14 octombrie

UN PROGRAM DE EXISTENŢĂ

Când mergem la culcare, analizăm ziua care tocmai s-a scurs... Haideţi ca atunci când ne trezim, să ne gândim la cele douăzeci şi patru de ore care vor urma... Înainte să începem, ne rugăm Lui Dumnezeu să ne direcţioneze gândurile, cerându-I în mod special să nu ni le amestece cu milă de sine, incorectitudine şi motive egoiste.

ALCOOLICII ANONIMI

Nu aveam linişte sufletească. Având mai multe de făcut decât părea omeneşte posibil, m-am degradat şi mai mult, oricât de mult aş fi încercat. Îngrijorat de lucrurile pe care nu le-am făcut ieri şi înfricoşat de termenele limită de mâine, mă lipseam de calmul de care aveam nevoie pentru a fi eficient în fiecare zi. Înainte să mă apuc de Paşii Zece şi Unsprezece, am început să citesc pasaje de genul celui de mai sus. Încercam să mă concentrez asupra voinţei lui Dumnezeu, nu asupra problemelor mele şi să am încredere că El mă va supraveghea. A avut efect! Încet, dar a avut efect!

15 octombrie

LISTA MEA, NU A TA

Bârfa îmbinată cu supărarea, o formă politicoasă de crimă prin asasinarea caracterului, ne satisface şi pe noi într-o oarecare măsură. Aici nu încercăm să-i ajutăm pe cei pe care îi criticăm; încercăm să nu mai fim încrezuţi.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Uneori nu-mi dau seama că am bârfit pe cineva, decât spre sfârşitul zilei, când îmi trec în revistă activităţile din timpul zilei, iar apoi, bârfa mea apare ca un stigmat în mijlocul unei zile frumoase. Cum am putut spune una ca asta? Bârfa îşi arată capul hidos în timpul unei pauze de cafea sau în timpul unui prânz cu partenerii de afaceri, sau aş putea să bârfesc în timpul serii, când sunt obosit după activităţile din timpul zilei şi mă simt îndreptăţit să-mi susţin orgoliul în detrimentul alt­cuiva.

Defectele de caracter îşi fac loc în viaţa mea atunci când nu depun eforturi constante de a parcurge cei Doisprezece Paşi ai recuperării. Tre­buie să-mi aduc aminte că unicitatea mea este binecuvântarea existenţei mele, iar aceasta se aplică în aceeaşi măsură fiecăruia care intră în contact cu mine. Astăzi, unicul inventar pe care trebuie să-l fac este cel care se referă la persoana mea. Las judecarea celor din jur pe seama Judecăţii de Apoi – a Providenţei divine.

16 octombrie

PE PARCURSUL FIECĂREI ZILE

Nu este o chestiune care se rezolvă peste noapte. Rezolvarea ei ar trebui să continue pe durata întregii noastre vieţi.

ALCOOLICII ANONIMI

În timpul primilor ani de AA, consideram că Pasul Zece îmi sugerează să fiu atent din când în când la comportamentul şi reacţiile mele. Dacă observam ceva în neregulă, trebuia s-o recunosc; dacă erau necesare scuzele, trebuia să mă scuz. După câţiva ani de abstinenţă, am simţit că trebuie să mă autoanalizez mai frecvent. Abia după ce s-au mai scurs câţiva ani buni am realizat semnificaţia completă a Pasului Zece şi a cuvântului „continuu”. „Continuu” nu înseamnă din când în când sau frecvent. Ci înseamnă pe parcursul întregii zile.

17 octombrie

ANTRENAMENT ZILNIC

Fiecare zi este o zi în care trebuie să ţinem cont de voia Domnului în absolut toate activităţile pe care le întreprindem.

ALCOOLICII ANONIMI

Cum îmi menţin condiţia spirituală? Pentru mine este destul de simplu: în fiecare zi Îi cer Puterii mele superioare să-mi ofere darul abstinen­ţei. Am vorbit cu mulţi alcoolici care s-au apucat iar de băut şi întotdeauna îi întreb: „Te-ai rugat pentru un trai abstinent în ziua în care te-ai apucat de băut?” Niciunul dintre ei n-a răspuns afirmativ. În timp ce lucrez la Pasul Zece şi încerc să-mi menţin în fiecare zi locuinţa curată, sunt conştient că dacă mă rog pentru graţiere zilnică, o voi primi.

18 octombrie

SUFLET DESCHIS

O adevărată atitudine umilă şi un suflet deschis poate să ne arate calea spre credinţă...

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Gândirea mea de alcoolic m-a făcut să cred că mi-aş putea controla băutul, dar nu am putut. Când am intrat în AA, mi-am dat seama că Dumnezeu îmi vorbeşte prin intermediul grupului. Sufletul îmi era suficient de deschis pentru a conştientiza că aveam nevoie de ajutorul Lui. Mi-a luat mai mult timp să-i accept sincer şi obiectiv pe cei din AA, dar odată ce am reuşit acest lucru, am fost în stare să adopt o atitudine smerită. Ştiu cât de nesăbuit eram şi sunt extrem de recunoscător că mi-am recăpătat echilibrul mintal şi că sunt un alcoolic abstinent. Fără AA, n-aş fi reuşit niciodată să mă schimb şi să duc o viaţă abstinentă.

19 octombrie

RĂDĂCINA PRINCIPALĂ A AA-ULUI

Principiul conform căruia nu vom căpăta o forţă statornică decât atunci când ne vom da bătuţi definitiv este rădăcina principală de la care porneşte şi înfloreşte întreaga noastră Societate.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Înfrânt şi conştient de acest lucru, singur şi speriat de necunoscut, am ajuns la uşa AA-ului. O forţă exterioară m-a ridicat din pat, m-a condus la cartea de telefoane, apoi la staţia de autobuz, iar apoi m-a ajutat să trec pragul Alcoolicilor Anonimi. Odată ce m-am pomenit înăuntru, am simţit că sunt iubit şi acceptat, lucruri pe care nu le mai simţisem din fragedă copilărie. Dă, Doamne, să nu uit niciodată minunea care mi s-a întâmplat în prima seară în AA, cel mai mare eveniment din viaţa mea.

20 octombrie

ALINARE

Fireşte, dilema celui care se abate din calea credinţei este plină de confuzii profunde. Crede că s-a rătăcit şi astfel speră că nu va fi condamnat. Nu poate căpăta nici măcar parţial încrederea credinciosului, agnosticului sau ateului. El este cel derutat.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În primii mei ani de abstinenţă făceam eforturi de percepţie a divinităţii. Imaginile care mi se perindau prin faţa ochilor, evocate prin intermediul amintirilor, erau înţesate de frică, respingeri şi acuzări. Apoi am auzit de percepţia lui Ed despre Puterea superioară: Copil fiind, i s-a permis să ţină o mulţime de căţei, cu condiţia să îşi asume responsabilitatea îngrijirii lor. În fiecare dimineaţă găsea pe podeaua din bucătărie inevitabilele dejecţii ale căţeilor. În ciuda frustrării lui Ed, acesta nu se putea supăra pe căţei, deoarece „aşa sunt căţeii”. Ed simţea că Dumnezeu se uită cu aceeaşi înţelegere şi căldură la defectele şi cusururile noastre. De multe ori, când eram confuz, îmi găseam alinare în percepţia liniştitoare a lui Ed despre divinitate.

21 octombrie

NIMIC NU CREŞTE ÎN ÎNTUNERIC

Vom vrea ca binele care sălăşluieşte în fiecare dintre noi, până şi în cel mai rău dintre noi, să înflorească şi să crească.

ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Cu ajutorul autodisciplinei şi perspicacităţii dobândite în urma practicării Pasului Zece, încep să cunosc satisfacţiile abstinenţei – privită nu doar ca o simplă abstinenţă de la alcool, ci ca o recuperare a fiecărui aspect din viaţa mea.

   Îmi reînnoiesc speranţele, îmi regenerez credinţa şi îmi recâştig demnitatea respectului de sine. Descopăr cuvântul „şi” din fraza „şi ne-am recunoscut greşelile de îndată ce ne-am dat seama de ele”.

   Liniştit că nu mai sunt întotdeauna nedrept, învăţ să mă accept aşa cum sunt, având o nouă percepţie a miracolelor abstinenţei şi liniştii sufleteşti.

22 octombrie

TOLERANŢA ADEVĂRATĂ

În sfârşit, începem să înţelegem că toţi oamenii, inclusiv noi înşine, sunt într-o oarecare măsură dezechilibraţi din punct de vedere emoţional şi deseori nedrepţi, după care ne apropiem de toleranţa adevărată şi înţelegem ce înseamnă, de fapt, dragostea adevărată pentru semenii noştri.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Mi-a trecut prin minte gândul că toţi oamenii sunt într-o oarecare măsură dezechilibraţi din punct de vedere emoţional. Şi cum am putea fi altfel? Care dintre noi este perfect din punct de vedere spiritual? Care dintre noi este perfect din punct de vedere fizic? Cum ar putea fi cineva perfect din punct de vedere emoţional? Prin urmare, ce ne rămâne de făcut în afară de a ne suporta unii pe alţii şi de a-i trata pe cei din jur aşa cum ne-ar plăcea să fim şi noi trataţi în aceleaşi împrejurări? Iată ce înseamnă, de fapt, dragostea.

23 octombrie

CE ŞTIM NOI MAI BINE

„Fă ce ştii mai bine!”... mai bine să faci un singur lucru extraordinar de bine, decât să faci mai multe, dar prost. Aceasta este ideea principală a acestei Tradiţii (a Cincea). Unitatea Societăţii noastre gravitează în jurul acesteia. Existenţa însăşi a comunităţii noastre necesită păstrarea acestui principiu.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Supravieţuirea AA-ului depinde de unitate. Ce ar fi dacă un grup ar decide să ia forma unei agenţii de plasare a forţei de muncă, a unui centru de tratament sau a unui birou de asistenţă socială? Prea multe specializări duc la niciun fel de specializare, la risipă de energie şi, în cele din urmă, la declin. Am calificarea de a-mi împărtăşi suferinţele şi calea spre recuperare cu noul-venit. Respectarea obiecti­vului principal al AA-ului conferă siguranţă minu­natului dar al abstinenţei, aşadar responsabilitatea mea este enormă. Vieţile a milioane de alcoolici sunt strâns legate de competenţa mea de a transmite mesajul către alcoolicul aflat încă în suferinţă.

24 octombrie

„PRIN FAPTE ŞI CREDINŢĂ”

Structura Societăţii noastre a fost creată în urma experienţei... Acesta a fost traseul AA-ului. Prin fapte şi credinţă am fost în stare să clădim pe fundamentul învăţămintelor unei exeperienţe incre­dibile. Ele trăiesc astăzi în spiritul celor Douăspre­zece Tradiţii ale Alcoolicilor Anonimi, care – prin voia Domnului – ne vor menţine împreună atât timp cât El are nevoie de noi.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Dumnezeu mi-a dat dreptul de a greşi pentru a face posibilă existenţa comunităţii noastre până în ziua de azi. Dacă voi face din voia Domnului cea mai mare prioritate din viaţa mea, este foarte posibil ca AA-ul, cum îl ştiu eu astăzi, să rămână aşa pentru totdeauna.

25 octombrie

BĂTĂILE INIMII AA

Fără unitate, inima AA-ului va înceta să mai bată ...

ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Fără unitate, n-aş mai fi capabil să mă recuperez pe zi ce trece în AA. Exersând unitatea în cadrul grupului meu, cu alţi membri AA şi pe toate nivelele acestei extraordinare comunităţi, am senzaţia clară că ştiu că sunt o parte a unei minuni de inspiraţie divină. Capacitatea lui Bill W. şi a lui Dr. Bob, care lucrează împreună şi care o transmit şi altor membri, îmi sugerează că oferirea acesteia înseamnă păstrarea ei. Unitatea înseamnă indivi­dualitate, dar cu toate acestea întreaga comunitate activează pentru toţi membrii.

26 octombrie

O SINGURĂ AUTORITATE ABSOLUTĂ

Pentru atingerea scopului nostru comun nu există decât o autoritate fundamentală – un Dumnezeu al iubirii, aşa cum se poate exprima El în conştiinţa noastră de grup.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când sunt selecţionat să port anumite responsabilităţi faţă de semenii mei, Îl rog pe Dumnezeu să-mi dea răbdarea, lipsa de prejudecăţi şi voinţa de a-i asculta pe acei pe care îi voi conduce. Trebuie să-mi amintesc că eu sunt slujitorul de încredere al celor din jur, nu „guvernatorul”, „învăţătorul” sau „instructorul” lor. Dumnezeu veghează asupra vorbelor şi faptelor mele, iar responsabilitatea mea este să ţin seama de sugestiile Sale. Încrederea este cuvântul meu de ordine, am încredere în cei care conduc. În cadrul comunităţii AA, îi încredinţez lui Dumnezeu autoritatea absolută de a fi „moderatorul emisiunii”.

27 octombrie

ÎMPĂRTĂŞIRE GLOBALĂ

Unicul lucru care contează este faptul că el este un alcoolic care a găsit o soluţie pentru abstinenţă. Aceste moşteniri ale suferinţei şi ale recuperării sunt transmise cu uşurinţă de la unul la altul între alcoolici. Acesta este darul lui Dumnezeu, iar oferirea acestui dar altora ca şi noi este unicul scop care pune în mişcare AA-ul de pe tot cuprinsul globului.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Puterea Alcoolicilor Anonimi constă în dorinţa ficărui membru şi a fiecărui grup din întreaga lume de a împărtăşi cu alţi alcoolici suferinţa lor şi paşii parcurşi pentru a dobândi şi a ne menţine recupe­rarea. Păstrând un contact conştient cu Puterea mea superioară, mă asigur că voi nutri mereu dorinţa de a-i ajuta pe alţi alcoolici, asigurând astfel continui­tatea minunatei fraternităţi a Alcoolicilor Anonimi.

28 octombrie

O TRADIŢIE NEÎNTRERUPTĂ

Ne închipuim că supravieţuirea şi răspândirea Alcoolicilor Anonimi este ceva mult mai important decât valoarea pe care am putea-o reflecta împreună în orice altă împrejurare.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII 

Cât de mult înseamnă pentru mine faptul că o tradiţie neîntreruptă de mai bine de jumătate de secol este un fir ce mă leagă de Bill W. şi Dr. Bob! Cât de sigur pe mine mă simt datorită faptului că fac parte dintr-o comunitate ale cărei scopuri sunt constante şi neschimbătoare! Sunt mulţumit că energiile AA-ului n-au fost niciodată risipite, ci concentrate asupra membrilor noştri şi asupra abstinenţei individuale.

   Credinţele mele sunt cele care mă definesc ca fiinţă umană; sunt liber să împărtăşesc orice opinie, dar scopul AA-ului – atât de bine enunţat acum cincizeci de ani – înseamnă să pot duce o viaţă abstinentă. Acest scop a făcut posibilă organizarea şedinţelor şi a miilor de birouri de sprijin între grupuri şi a biroului central, cu miile lor de voluntari. Precum razele solare care se îmbină într-un fascicol cu ajutorul lupei, unica viziune a AA-ului a aprins în milioane de inimi, inclusiv a mea, focul credinţei în abstinenţă.

29 octombrie

SUPRAVIEŢUIREA NOASTRĂ

De vreme ce recuperarea din alcoolism reprezintă pentru noi însăşi viaţa, este obligatoriu să ne păstrăm cu toată puterea mijloacele noastre de supravieţuire.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Onorabilitatea exprimată de membrii AA în cadrul şedinţelor are puterea de a-mi deschide sufletul. Nimic nu poate sta în calea fluxului de energie pe care îl poartă cu sine onorabilitatea. Unicul obstacol în calea acestui flux este beţia, dar chiar şi atunci, nimeni nu va găsi uşa închisă dacă a plecat şi hotărăşte să se întoarcă. Odată ce el sau ea a primit darul abstinenţei, fiecare membru AA este provocat în fiecare zi să accepte un program onorabil.

   Puterea mea superioară m-a creat pentru un scop în viaţă. Îl rog să-mi accepte eforturile sincere de a-mi continua drumul spre modul de viaţă spiritual. Îi cer să-mi dea puterea de a-I cunoaşte şi de a-I respecta voia.

30 octombrie

TRĂIEŞTE ŞI LASĂ-I ŞI PE ALŢII SĂ TRĂIASCĂ

De la înfiinţare, ALCOOLICII ANONIMI n-au fost niciodată scindaţi din cauza vreunei probleme majore. Şi nici n-a ţinut vreodată partea cuiva într-o chestiune oarecare într-o lume măcinată de con­flicte. Aceasta n-a fost o virtute dobândită pe parcurs. S-ar putea spune că parcă ne-am fi născut cu ea.... „Atât timp cât nu dezbatem aceste chesti­uni în particular, cu siguranţă că nu o vom face şi în public”.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Îmi aduc eu oare aminte că am dreptul la propria opinie şi că ceilalţi nu sunt obligaţi s-o accepte? Acesta este spiritul dictonului „Trăieşte şi lasă-i şi pe alţii să trăiască”. Cu ajutorul lui Dumne­zeu, Rugăciunea pentru seninătate îmi aminteşte să „accept lucrurile pe care nu le pot schimba”. Încă mai încerc să-i schimb pe cei din jur? Îmi aduc eu oare aminte că, atunci când vine vorba de „curajul de a schimba ceea ce pot”, opiniile mele sunt ale mele, iar ale tale sunt ale tale? Îmi mai este încă frică să fiu eu însumi? Îmi aduc eu oare aminte că, atunci când vine vorba de „înţelepciunea de a le deosebi”, opiniile mele sunt rezultatul experienţei mele? Atunci când mă cred atoateştiutor, sunt oare controversat în mod deliberat?

31 octombrie

EVITÂND CONTROVERSA

Toată istoria ne pune la dispoziţie spectacolul popoarelor şi grupurilor concurente, dezbinate definitiv din cauză că au fost proiectate pentru, sau ispitite de controversă. Alţii şi-au pierdut încrederea din cauza aroganţei absolute de care au dat dovadă în timp ce încercau să impună omenirii vreun mileniu conform propriilor năzuinţe.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În calitate de membru şi susţinător al AA-ului, ştiu că pot să provoc mari suferinţe dacă mă las pradă ispitei şi încep să emit opinii şi sfaturi în legătură cu problemele medicale, conjugale şi religioase ale altora. Nu sunt nici doctor, nici consilier şi nici avocat. Nu-i pot spune nimănui cum să trăiască; cu toate acestea, pot să le spun cum am trecut prin situaţii similare fără să apelez la băutură, şi în ce măsură cei Doisprezece Paşi şi cele Douăsprezece Tradiţii mă ajută să-mi trăiesc viaţa.

1 noiembrie

NU POT SCHIMBA VÂNTUL

Este uşor s-o laşi mai moale cu lucratul programului spiritual şi să te culci pe lauri. Vom da de necaz dacă procedăm astfel, căci alcoolul este un inamic subtil.

ALCOOLICII ANONIMI

Primul meu naş mi-a spus că sunt două lucruri ce se pot spune despre rugăciune şi meditaţie: în primul rând, trebuia să încep, iar într-al doilea rând, trebuia să continui. Când am intrat în AA, viaţa mea spirituală era distrusă; dacă ţineam cât de cât seama de Dumnezeu, trebuia să apelez la El doar atunci când voia mea nu putea face faţă unei sarcini anume, sau atunci când tot felul de temeri chinuitoare îmi spulberau încrederea.

Astăzi sunt mulţumit de viaţa pe care o duc, una în care rugăciunile mele sunt rugăciuni de recunoştinţă. Momentele mele de rugăciune sunt mai mult pentru ascultat, decât pentru vorbit. Astăzi ştiu că dacă nu pot schimba vântul, îmi pot regla pânzele. Ştiu care este diferenţa dintre superstiţie şi spiritualitate. Ştiu că există o modalitate elegantă de a avea dreptate şi mai multe modalităţi de a fi nedrept.

2 noiembrie

MENŢINEREA OPTIMISMULUI PE LINIA DE PLUTIRE

Ceilalţi Paşi pot să-i ţină pe majoritatea dintre noi departe de alcool şi oarecum „în stare de funcţionare”. Dar Pasul Unsprezece ne poate ajuta să evoluăm...

LIMBAJUL INIMII

Alcoolicului abstinent îi vine mai uşor să fie optimist în ceea ce priveşte viaţa. Optimismul este rezultatul firesc al faptului că, în orice situaţie, devin din ce în ce mai capabil de a rămâne cu ce e mai bun, şi nu cu ce e mai rău. Pe măsură ce mi se prelungeşte abstinenţa fizică, ceaţa dispare, iar eu obţin o perspectivă mai clară şi sunt mai capabil să hotărăsc ce curs al acţiunilor să urmez. La fel de vital ca şi abstinenţa fizică, pot căpăta un mai mare potenţial, dezvoltându-mi o voinţă tot mai mare de a mă folosi de supravegherea şi îndrumarea Puterii Superioare. Capacitatea mea de a proceda astfel mi se trage din învăţarea – şi exersarea – principiilor programului AA. Îmbinarea abstinenţei mele fizice cu cea spirituală produce esenţa unei vieţi mai bune.

3 noiembrie

CONCENTRAREA ŞI ASCULTAREA

Există o legătură directă între autoanaliză, meditaţie şi rugăciune. Luate separat, aceste practici pot aduce multe beneficii şi eliberare.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Dacă încep prin a mă autoanaliza, atunci cu siguranţă că voi avea suficientă atitudine smerită pentru a mă ruga şi pentru a medita – deoarece le voi înţelege şi le voi simţi nevoia. Unii preferă să înceapă şi să încheie cu rugăciunea, lăsând între ele autoanaliza şi meditaţia, în timp ce alţii încep cu meditaţia, ascultând sfatul lui Dumnezeu cu privire la defectele lor încă nedezvăluite sau nerecunoscute. Mai sunt şi din aceia care preferă să vorbească şi să scrie despre defectele lor, încheind cu o rugăciune de mulţumire şi recunoştinţă. Acestea trei – autoanaliza, meditaţia şi rugăciunea – formează un cerc, fără început sau sfârşit. Indiferent unde şi cum încep, în cele din urmă voi ajunge la destinaţia mea – o viaţă mai bună.

4 noiembrie

DISCIPLINA DE ZI CU ZI

.... când acestea trei (autoanaliza, meditaţia şi rugăciunea) se leagă şi se întrepătrund logic, va rezulta fundamentul indestructibil al vieţii.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Ultimii trei Paşi ai programului invocă disci­plina iubitoare a lui Dumnezeu în ceea ce priveşte natura mea încăpăţânată. Dacă în fiecare seară voi dedica măcar câteva clipe analizei caracteristicilor principale ale zilei, recunoscând în acelaşi timp acele aspecte mai puţin favorabile, voi obţine o istorie personală a propriei individualităţi, una de o impor­tanţă majoră în drumul meu spre auto-descoperire. Am fost în stare să-mi remarc evoluţia, sau lipsa acesteia, şi să mă rog în timpul meditaţiilor mele să fiu eliberat de acele defecte persistente care îmi pro­voacă suferinţă? Meditaţia şi rugăciunea mă învaţă totodată arta concentrării şi ascultării. Descopăr că agitaţia de pe parcursul zilei devine lipsită de im­por­tanţă atunci când îl rog să mă îndrume. Exer­ciţiul de a-I cere să mă ajute în lupta mea pentru perfecţiune, înnobilează monotonia fie­că­rei zile, căci ştiu că orice lucru făcut cum se cuvine este o chestiune onorabilă. Disciplina de zi cu zi a rugă­ciunii şi meditaţiei mă va păstra într-o bună con­diţie spirituală, capabil de a înfrunta toate surprizele zilei – fără să mă gândesc să recurg la băutură.

5 noiembrie

„CALITATEA CREDINŢEI”

Aceasta se referă la calitatea credinţei. ...Nu ne-am cântărit niciodată calităţile aşa cum se cuvine... Nici măcar nu ne rugam cum trebuie. Spuneam întotdeauna: „Îndeplineşte-mi dorinţele”, în loc de „Facă-se voia Ta”.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Dumnezeu nu-mi oferă bunuri materiale, nu-mi înlătură suferinţa şi nici nu mă fereşte de necazuri, în schimb El îmi dă o viaţă bună, capacitatea de a mă descurca, şi pacea sufletească. Rugăciunile mele sunt simple: în primul rând, îmi exprim recunoştinţa faţă de lucrurile bune din viaţa mea, oricât de mult ar trebui să le caut; în al doilea rând, mă rog să am doar puterea şi înţelepciunea de a-I îndeplini voia. El îmi oferă în schimb soluţii la problemele mele, ajutându-mă să trec peste frustră­rile din timpul zilei cu o seninătate de care nu credeam că sunt în stare, şi puterea de a practica principiile AA în toate domeniile vieţii mele de zi cu zi.

6 noiembrie

LASĂ-TE PURTAT DE FLUXUL BINELUI

Am căutat, prin rugăciune şi meditaţie, să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi...

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Primele cuvinte pe care le rostesc dimineaţa, când mă trezesc, sunt următoarele: „Mă ridic, Doamne, să-Ţi fac voia Ta”. Aceasta este cea mai scurtă rugăciune pe care o cunosc şi mi s-a întipărit adânc în minte. Rugăciunea nu schimbă atitudinea lui Dumnezeu faţă de mine; ci schimbă atitudinea mea faţă de El. Spre deosebire de rugăciune, meditaţia este un moment de linişte, fără cuvinte. A fi concentrat înseamnă a fi relaxat din punct de vedere fizic, calm din punct de vedere emoţional, concentrat cu mintea şi sensibil din punct de vedere spiritual.

   O modalitate de a menţine canalul deschis şi de a-mi îmbunătăţi relaţia cu Dumnezeu este să-mi păstrez sentimentele de recunoştinţă. Se pare că mi se întâmplă tot felul de lucruri bune în zilele în care sunt recunoscător. Totuşi, în clipa în care încep să critic cele ce mi se întâmplă, fluxul binelui se opreşte. Nu Dumnezeu a fost cel care a întrerupt fluxul, ci propria mea negativitate.

7 noiembrie

DESCHIDE-ŢI INIMA ŞI ÎMBRĂŢIŞEAZĂ-L PE DUMNEZEU

... cerându-I doar să ne arate voia Lui în ce ne priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când îmi deschid inima şi Îl îmbrăţişez pe Dumnezeu, încep să gândesc mai limpede şi mai înţelept. Fără să trebuiască să mă gândesc la aceasta, mă debarasez repede de lucrurile care mi-au provocat imediat suferinţă şi disconfort. Din cauză că îmi vine greu să alung gândurile de îngrijorare şi atitudinile care îmi provoacă chinuri imense, tot ce trebuie să fac în acele clipe este să-I permit lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu, să mă scape de ele, şi aşa scap cu uşurinţă de gândurile, amintirile şi atitudinile care mă macină.

Când primesc ajutor din partea lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu, pot să-mi trăiesc, în fiecare zi la rândul ei, viaţa, şi să ţin piept oricăror pro­vocări care îmi stau în cale. Doar atunci pot triumfa asupra alcoolului, într-o abstinenţă confortabilă.

8 noiembrie

O AVENTURĂ INDIVIDUALĂ

Meditaţia poate fi mereu îmbunătăţită. Vastita­tea şi înălţimea ei sunt infinite. Ajutată de astfel de instrucţiuni şi exemple pe care le putem găsi, este în principal o aventură individuală, ceva ce fiecare dintre noi o trăieşte în felul său.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Evoluez spiritual alături de Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu. Cu ajutorul Lui, îmi descopăr adevărata personalitate lăuntrică. Meditaţia şi rugăciunea zilnică îmi întăresc şi îmi regenerează sursa mea de bunăstare. Devin astfel suficient de receptiv să accept tot ceea ce are El de oferit. Cu Dumnezeu, am certitudinea că periplul meu va fi aşa cum vrea El, de aceea sunt recunoscător că Îl am pe Dumnezeu în viaţa mea.

9 noiembrie

IEŞIND LA LUMINĂ

Dar în primul şi în primul rând o să vrem lumina soarelui; nimic nu poate creşte în întuneric. Meditaţia ne va ajuta să ieşim la lumină.

ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Uneori cred că nu am timp pentru rugăciune şi meditaţie, uitând că găseam întotdeauna timp pentru băut. Dacă îmi doresc ceva cu adevărat, pot să-mi fac oricând timp pentru aceasta. Când îmi încep programul de rugăciune şi meditaţie, nu strică să plănuiesc să-mi dedic puţin timp pentru aceasta. Dimineaţa citesc o pagină din cărţile comunităţii noastre şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu seara, când mă duc la culcare. Pe măsură ce rugăciunea devine o obişnuinţă, îi voi dedica din ce în ce mai mult timp, fără să observ măcar cum îşi face loc în viaţa mea agitată. Dacă întâmpin greutăţi în timp ce mă rog, spun pur şi simplu Tatăl Nostru, deoarece aceasta acoperă absolut totul. După care mă gândesc la cele pentru care aş putea fi recunoscător şi rostesc un cuvânt de mulţumire.

   Nu trebuie să mă închid în debara ca să mă pot ruga. O pot face chiar şi într-o încăpere plină de oameni. Pur şi simplu mă deconectez mental pentru o clipă. Pe măsură ce exersarea rugăciunii va continua, voi descoperi că nu am nevoie de cuvinte, căci Dumnezeu îmi poate citi gândurile chiar şi atunci când tac.

10 noiembrie

SENZAŢIA DE APARTENENŢĂ

Probabil că una dintre cele mai mari recompense ale meditaţiei şi rugăciunii este senzaţia de apartenenţă pe care o trăim.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Iată despre ce este vorba – apartenenţă! După o şedinţă de meditaţie, ştiu că, din cauză că am fost foarte relaxat, sentimentul pe care îl trăiesc este cel de apartenenţă. Mă simţeam mai liniştit, mai dispus de a scăpa de micile supărări. Mi-am apreciat simţul umorului. În timpul exerciţiului meu de zi cu zi, mai trăiesc şi plăcerea absolută de a face parte din fluxul creativ al lumii lui Dumnezeu. Cât de nimerit pentru noi este faptul că rugăciunea şi meditaţia sunt scrise chiar în modul de viaţă promovat de AA!

11 noiembrie

ACCEPTAREA DE SINE

Ştim că Dumnezeu veghează cu iubire asupra noastră. Ştim că atunci când ne întoarcem cu faţa spre El, cu noi totul va fi bine, aici şi în viaţa de apoi.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Mă rog să fiu dispus să-mi amintesc că sunt unul dintre fiii lui Dumnezeu, un suflet divin în formă umană, şi că sarcina principală şi cea mai urgentă a vieţii mele este să accept, să cunosc, să iubesc şi să-mi cultiv personalitatea. Dacă mă accept pe mine însumi, înseamnă că accept voia Domnului. Pe măsură ce ajung să-mi cunosc şi să-mi iubesc propria personalitate, încep să-L cunosc şi să-L iubesc pe Dumnezeu. Dacă îmi cultiv personalitatea, acţionez conform îndrumării lui Dumnezeu.

   Mă rog să fiu dispus să mă debarasez de auto-critica arogantă şi să-L laud pe Dumnezeu, acceptându-mă umil şi având grijă de mine.

12 noiembrie

GÂNDURI MATINALE

Dimineaţa, în timp ce meditezi, întreabă-L ce ai putea face în fiecare zi pentru cel aflat încă în suferinţă.

ALCOOLICII ANONIMI

Mulţi ani de zile m-am gândit la planurile lui Dumnezeu pentru mine, crezând că probabil mi-a fost sortit un mare destin. La urma urmei, născându-mă într-o credinţă specifică, nu mi s-a spus oare de timpuriu că sunt „ales”? În cele din urmă, în timp ce mă gândeam la pasajul de mai sus, mi-a trecut prin minte că Dumnezeu nu vrea de la mine decât să exersez în fiecare zi Pasul Doisprezece. Mai mult decât atât, mi-am dat seama că ar trebui să fac aceasta cât mai bine cu putinţă. În scurt timp am aflat că exerciţiul mă ajută să-mi menţin viaţa în contextul zilei care tocmai se derulează.

13 noiembrie

PRIVEŞTE ÎN JUR

Ne rugăm în special să scăpăm de sub jugul voii proprii, şi avem grijă să nu cerem nimic doar pentru noi înşine. Totuşi, am putea cere ceva pentru noi înşine, cu condiţia ca şi alţii să aibe de câştigat. Avem grijă să nu ne rugăm niciodată pentru propria noastră bunăstare.

ALCOOLICII ANONIMI

Pe când eram alcoolic activ, îmi lăsam egoismul să-şi facă de cap prin viaţa mea. Eram atât de ataşat de băutură şi de alte deprinderi egoiste, încât oamenii şi principiile morale se situau pe plan secund. Acum, când mă rog pentru binele altora şi nu pentru propria mea bunăstare, îmi desăvârşesc disciplina de a mă debarasa de atracţiile egoiste, având grijă de semenii mei şi pregătindu-mă pentru ziua în care va trebui să mă despart de toate atracţiile lumeşti.

14 noiembrie

INTUIŢIE ŞI INSPIRAŢIE

... ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea inspi­raţie, gândire intuitivă, sau vreo decizie. Ne rela­xăm şi o luăm uşor. Nu ne încordăm.

ALCOOLICII ANONIMI

Investesc timp în ceea ce iubesc cu adevărat. Pasul Unsprezece reprezintă o disciplinare care ne permite mie şi Puterii mele superioare să fim împreună, aducându-mi aminte că, prin intervenţia lui Dumnezeu, intuiţia şi inspiraţia sunt posibile. Practicarea Paşilor îmi oferă iubirea de sine. În încercarea susţinută de a-mi îmbunătăţi relaţia cu Puterea superioară, îmi amintesc în treacăt de trecutul meu bolnăvicios, purtând amprenta arogan­ţei şi a senzaţiilor închipuite de omnipotenţă. Când mă rog să am puterea de a îndeplini voia lui Dumnezeu, devin conştient de slăbiciunea mea. Atitudinea umilă şi o iubire normală faţă de sine sunt compatibile, o consecinţă directă a practicării Pasului Unsprezece.

15 noiembrie

ÎNTREŢINERE VITALĂ

Aceia dintre noi care au ajuns să apeleze cu regularitate la rugăciune nu se vor mai putea dispensa de ea, la fel cum n-ar putea rezista fără aer, mâncare sau lumină solară. Şi exact din acelaşi motiv. Când nu avem parte de aer, mâncare sau lumină, organismul are de suferit. Iar când întoarcem spatele meditaţiei şi rugăciunii, în mod analog, ne lipsim minţile, emoţiile şi intuiţiile noastre de sprijinul necesar supravieţuirii.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pasul Unsprezece nu ar trebui să-mi dea multe bătăi de cap. Relaţia cu Dumnezeu poate fi la fel de simplă şi la fel de profundă ca relaţia cu o fiinţă umană. Pot să zâmbesc. Pot să ascult. Pot să iert. Fiecare contact cu semenii este un prilej pentru rugăciune, pentru conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu înăuntrul meu.

Astăzi pot să mă apropii mai mult de Puterea mea Superioară. Cu cât caut mai mult frumuseţea creaţiei dumnezeieşti în cei din jurul meu, cu atât mai sigur devin de prezenţa Lui.

16 noiembrie

GRAŢIERE ZILNICĂ

De fapt, avem în fiecare zi graţiere care depinde de menţinerea condiţiei noastre spirituale.

ALCOOLICII ANONIMI

Menţinerea condiţiei mele spirituale e ca şi cum te-ai antrena în fiecare zi, pregătindu-te pentru maraton, alergând şi înotând. Înseamnă să te menţii în formă sub aspect spiritual, iar aceasta necesită rugăciune şi meditaţie. Pentru mine, unicul şi cel mai important mod de a-mi îmbunătăţi relaţia cu Puterea Superioară este prin rugăciune şi meditaţie. N-am nici o putere asupra alcoolului, la fel cum n-am nici o putere să opresc din drum valurile mării; nici o forţă umană nu a fost în stare să-mi înfrângă alcoolismul. Acum sunt în stare să respir aerul bucuriei, fericirii şi înţelepciunii. Am puterea de a iubi şi de a reacţiona la evenimentele din jurul meu având credinţă în lucruri care nu sunt vizibile la prima vedere. Graţierea mea zilnică înseamnă că, oricât de dificile şi de complicate ar părea astăzi lucrurile, pot să apelez la puterea programului pentru a ţine departe de mine boala aceasta vicleană, derutantă şi necruţătoare.

17 noiembrie

DEPĂŞIREA SINGURĂTĂŢII

Aproape fără excepţie, alcoolicii sunt chinuiţi de singurătate. Chiar şi înainte ca boala să se agraveze şi ca oamenii să înceapă să ne evite, aproape fiecare dintre noi a avut senzaţia că nu se poate integra în societate.

ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Astăzi, agoniile şi vidul pe care de multe ori le resimţeam înăuntrul meu mă vizitează din ce în ce mai rar. Am învăţat să fac faţă singurătăţii. Doar atunci când sunt singur şi liniştit pot comunica cu Dumnezeu, căci El nu poate ajunge la mine atunci când sunt agitat. Este bine să am mereu contact cu Dumnezeu, dar este absolut necesar ca, atunci când totul pare să meargă rău, să menţin acel contact cu ajutorul rugăciunii şi meditaţiei.

18 noiembrie

O PLASĂ DE SIGURANŢĂ

Din când în când.... Ne vizitează câte o pornire rebelă atât de revoltătoare, încât pur şi simplu refuzăm să ne mai rugăm. Când se întâmplă astfel de lucruri, nu ar trebui să avem o părere foarte proastă despre noi. Trebuie, pur şi simplu, să ne reluăm rugăciunile cât mai curând cu putinţă, făcând ceea ce ştim că este bine pentru noi.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Câteodată strig, dau din picioare şi întorc spatele Puterii mele Superioare. După care, boala mea îmi spune că sunt un eşec şi că dacă voi sta supărat, cu siguranţă că am să mă apuc de băut. În acele clipe de încăpăţânare mă simt de parcă aş fi lunecat de pe o stâncă şi m-aş fi agăţat doar cu o singură mână. Pasajul de mai sus reprezintă plasa mea de siguranţă, căci mă îndeamnă să încerc un comportament nou, să fiu, de pildă, bun şi răbdător cu mine însumi. Mă asigură că Puterea mea Superioară va aştepta până când voi fi iarăşi dispus să risc şi să-mi dau drumul, să aterizez în plasă şi să mă rog.

19 noiembrie

MA DEGRADAM CU REPEZICIUNE

Noi, cei din AA, suntem oameni activi, bucu­rân­du-ne de satisfacţia de a ne confrunta cu reali­tăţile vieţii... Aşa că nu e de mirare că de multe ori avem tendinţa să neglijăm meditaţia şi rugăciunea serioasă, considerându-le nişte lucruri nu chiar ne­cesare.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

M-am abătut o perioadă de la program, dar a fost nevoie de o ameninţare cu moartea din partea unei boli grave pentru a mă determina să revin, în special la exersarea Pasului Unsprezece a binecu­vântatei noastre comunităţi. Deşi aveam cincispre­zece ani de abstinenţă şi mă implicam activ în program, eram conştient de degradarea drastică a calităţii abstinenţei mele. Optsprezece luni mai târziu, în urma unui control medical, mi s-a depistat o tumoare malignă şi se preconiza că mai aveam de trăit şase luni. M-a copleşit disperarea atunci când m-am înscris la un program de reabilitare, după care am suferit două atacuri cerebrale minore care au scos la iveală faptul că aveam două tumori mari pe creier. Pe măsură ce tot aveam parte de noi eşecuri, a trebuit să mă întreb de ce mi se întâmplă toate acestea tocmai mie. Dumnezeu mi-a permis să-mi recunosc nesinceritatea şi să devin iarăşi docil. Au început să apară minunile. Dar, în primul rând, am reînvăţat întreaga semnificaţie a Pasului Unspre­zece. Condiţia fizică mi s-a îmbunătăţit simţitor, iar boala mea este un fleac pe lângă ceea ce pierdusem aproape cu desăvârşire.

20 noiembrie

„VOIA TA, NU A MEA”

... când cerem anumite lucruri, n-ar strica să adăugam această specificare fiecărei solicitări: dacă aceasta este voia Ta.”

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Mă rog, pur şi simplu, ca pe durata întregii zile Dumnezeu să-mi dea cea mai mare capacitate de a-I înţelege voia şi să-mi insufle îndurarea divină, cu ajutorul căreia aş putea-o îndeplini. Odată cu trecerea zilei, pot să mă opresc atunci când mă confrunt cu situaţii pe care trebuie să le rezolv şi în care trebuie să iau decizii şi să repet simpla solicitare: „Facă-se voia Ta, nu a mea”.

Trebuie să ţin mereu cont de faptul că în orice situaţie sunt responsabil de eforturile depuse, iar Dumnezeu este responsabil de rezultate. Pot să-mi deschid inima şi să-L îmbrăţişez pe Dumnezeu, repetând cu smerenie: „Facă-se voia Ta, nu a mea”. Răbdarea şi perseverenţa în ceea ce priveşte căutarea intenţiei divine asupra propriei persoane mă va elibera de suferinţa aşteptărilor egoiste.

21 noiembrie

O RUGĂCIUNE CLASICĂ

Doamne, fă-mă un instrument al păcii Tale – ca să pot aduce iubire acolo unde este ură – ca să pot aduce spiritul iertării acolo unde se întâmplă nedreptăţi – ca să pot aduce armonie acolo unde există neînţelegeri – ca să pot aduce adevărul acolo unde există eroare – ca să pot aduce credinţă acolo unde există îndoială – ca să pot aduce speranţă acolo unde există disperare – ca să pot aduce lumină acolo unde este întuneric – ca să pot aduce bucurii acolo unde domneşte întristarea. Doamne, fă-mă să urmăresc să-i consolez pe alţii, mai degrabă decât să fiu consolat – să înţeleg mai degrabă decât să fiu înţeles – să iubesc mai degrabă decât să fiu iubit. Căci doar prin uitare de sine, omul are de câştigat. Doar prin moarte, omul primeşte Viaţa Eternă. Amin.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În orice moment al evoluţiei mele spirituale m-aş afla, rugăciunea Sf. Francisc mă ajută să-mi îmbunătăţesc relaţia cu Dumnezeu, aşa cum Îl înţe­leg eu. Cred că unul dintre cele mai mari avantaje ale credinţei mele în Dumnezeu este faptul că nu-L înţeleg. S-ar putea ca relaţia mea cu Puterea Supe­rioară să fie atât de rodnică, încât să nu trebuiască s-o înţeleg. Tot ce ştiu sigur este că, dacă lucrez cu regularitate Pasul Unsprezece, cât mai bine cu putinţă, voi continua să-mi îmbunătăţesc relaţia cu El, voi şti ce soartă îmi rezervă, şi voi avea puterea de a mi-o asuma şi duce la bun sfârşit.

22 noiembrie

DOAR DOUĂ PĂCATE

... nu sunt decât două păcate; primul este să te amesteci în evoluţia unei persoane, iar al doilea este să te amesteci în propria ta evoluţie.

ALCOOLICII ANONIMI

Fericirea este o stare foarte iluzorie. De câte ori „rugăciunile” mele pentru ceilalţi conţineau rugăciuni „ascunse” pentru propria bunăstare? Cât de des constituie căutarea fericirii un obstacol în calea evoluţiei altei persoane, sau chiar a celei proprii? Căutarea evoluţiei prin smerenie şi acceptare aduce cu sine lucruri care par oricum, numai bune nu, desăvârşite sau vitale. Cu toate acestea, privind în urmă, pot să observ că suferinţa, chinurile şi eşecurile au contribuit în cele din urmă la liniştea sufletească prin intermediul evoluţiei din cadrul programului.

   Mă rog Puterii mele Superioare să mă ajute să nu împiedic astăzi evoluţia nimănui, nici a mea.

23 noiembrie

„ŢINE-ŢI CHIPUL SPRE LUMINĂ”

Crede mai profund. Ţine-ţi chipul spre lumină, deşi momentan nu poţi să vezi.

ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Într-o duminică de octombrie, în timpul meditaţiei mele de dimineaţă, am aruncat o privire la frasinul din grădina din faţa casei. Deodată, m-a surprins culoarea sa aurie, nemaipomenită! În timp ce mă uitam uluit la opera de artă a lui Dumnezeu, frunzele au început să cadă şi, în câteva minute, crengile au rămas goale. M-am întristat când m-am gândit la lunile de iarnă ce urmau să vină, dar chiar în clipa când mă gândeam la procesul anual al toamnei, am primit un mesaj de la Dumnezeu. Ca şi copacii care rămân toamna fără frunze, iar primăvara înfloresc din nou, la fel şi Dumnezeu m-a scăpat pe mine de manierele egoiste şi constrângătoare, pentru ca să pot să renasc din nou, în calitate de membru fericit şi abstinent al AA-ului. Mulţumesc, Doamne, că schimbi anotimpurile şi că mă ajuţi să-mi schimb mereu viaţa!

24 noiembrie

O CĂUTARE UNIVERSALĂ

Grăbeşte-te să vezi unde au dreptate oamenii religioşi. Foloseşte-te de ceea ce oferă.

ALCOOLICII ANONIMI

Nu pretind că aş avea toate răspunsurile la problemele spirituale şi nici nu pretind că aş avea toate soluţiile împotriva alcoolismului. Mai sunt şi alţii care sunt, de asemenea, implicaţi în căutări spirituale. Dacă voi fi receptiv la ceea ce au alţii de spus, am multe de câştigat. Abstinenţa mea se desăvârşeşte, iar exersarea Pasului Unsprezece devine mai rodnică atunci când apelez atât la literatura şi la practicile tradiţiei mele iudeo-creştine, precum şi la resursele altor religii. Aşadar, sunt susţinut din multe părţi ca să nu recurg la alcool.

25 noiembrie

O TRADIŢIE PUTERNICĂ

În anii de dinaintea publicării cărţii „ALCO­OLICII ANONIMI”, nu aveam nicio denumire... Majoritatea a votat să intitulăm cartea „Calea de scăpare”. ... Unul dintre membrii noştri singuratici de la început... a găsit exact douăsprezece cărţi inti­tulate deja „Calea de scăpare”. ... Aşa că am optat pentru „ALCOOLICII ANONIMI”. Iată cum ne-am denumit cartea experienţei noastre, mişcarea noastră şi, aşa cum începem să înţelegem acum, tradiţia cu cea mai mare semnificaţie spirituală.

„TRADIŢIA AA: CUM S-A DEZVOLTAT”

Începând cu decizia importantă pe care a luat-o Bill în Akron, de a da un telefon în loc să dea o raită până la barul de la hotel, Puterea Superioară şi-a făcut deseori simţită prezenţa în momentele cruciale ale istoriei noastre! În zilele acelea de început, importanţa decisivă pe care avea s-o capete principiul anonimatului, abia dacă era percepută. Se pare că existat o oarecare doză de noroc chiar şi în alegerea numelui comunităţii noastre.

Anonimatul nu îi este străin lui Dumnezeu, care apare deseori în activităţile oamenilor sub formă de „noroc”, „şansă” sau „coincidenţă”. Dacă anonimatul, în mod oarecum accidental, a devenit baza spirituală a tuturor Tradiţiilor noastre, se prea poate ca Dumnezeu să fi acţionat neştiut, în numele nostru.

26 noiembrie

RISCURILE PUBLICITĂŢII

Oamenii care simbolizează cauze şi idei satisfac o nevoie umană profundă. Noi, cei din AA, nu punem la îndoială acest fapt. Dar trebuie într-adevăr să admitem faptul că a te afla în atenţia publică este riscant, mai ales pentru noi.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În calitate de alcoolic recuperat, trebuie să fac efortul de a pune în practică principiile programului AA, care se bazează pe corectitudine, adevăr şi atitudine umilă. Pe vremea când beam, încercam mereu să fiu în centrul atenţiei. Acum, că sunt conştient de greşelile mele şi de lipsa de integritate de care am dat dovadă în trecut, n-ar fi corect să caut prestigiul, chiar şi dintr-un motiv justificat, cum ar fi transmiterea mesajului de recuperare al AA-ului. Nu cumva faima care gravitează în jurul comunităţii AA şi minunile pe care aceasta le produce n-ar mai valora nimic? Mai bine să-i lăsăm pe cei din jur să aprecieze de bunăvoie schimbările pe care ni le-a adus AA-ul, căci aceasta este de departe o recomandare mai bună decât orice reclamă pe care aş putea-o face.

27 noiembrie

PERICOLELE AFLĂRII ÎN CENTRUL ATENŢIEI

La început, presa nu putea înţelege de ce refuzam orice formă de publicitate individuală. Nu-şi puteau explica insistenţa cu care doream să ne păstrăm anonimatul. Pe urmă au înţeles . Era vorba de ceva rar pe lumea asta – o societate care afirma că doreşte să-şi facă cunoscute principiile şi activitatea, iar nu membrii ce o alcătuiesc. Presa era mulţumită de această atitudine. De atunci, aceşti prieteni ofereau informaţii despre AA cu un entu­ziasm ce cu greu putea fi egalat chiar şi de cei mai înflăcăraţi membri.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Este esenţial, pentru propria supravieţuire şi pentru cea a comunităţii, să nu mă folosesc de AA pentru a atrage atenţia celor din jur. Anonimatul este metoda prin care îmi exersez atitudinea smerită. De vreme ce trufia este unul dintre cele mai pericu­loase defecte ale mele, exersarea atitudinii smerite este una dintre cele mai bune metode de a o depăşi. Comunitatea AA câştigă un renume mondial datorită diverselor ei metode de a-şi face cunoscute principiile şi activitatea, nu datorită publicităţii pe care şi-o fac membrii acesteia. Atracţia creată de atitudinea mea schimbată şi de altruismul meu, contribuie mult mai mult la bunăstarea AA-ului decât autopromovarea.

28 noiembrie

ATRACŢIE, NU RECLAMA

Trecuţi fiind prin multe experienţe dureroase, credem că am ajuns la ceea ce ar trebui să fie politica aceea. În multe privinţe este opusul activităţii de promovare obişnuite. Am descoperit că trebuia să ne bazăm pe principiul atracţiei, şi nu al reclamei.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pe vremea când beam, reacţionam cu furie, milă de sine şi sfidare împotriva tuturor celor care doreau să mă schimbe. Pe atunci, nu vroiam decât să fiu acceptat aşa cum sunt şi, în mod curios, exact aceasta am găsit la AA. Am fost partizanul acestei noţiuni de atracţie, care este principiul relaţiilor publice ale comunităţii noastre. Tocmai prin atracţie pot să-i răspund, cât mai adecvat cu putinţă, alcoolicului aflat încă în suferinţă.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat atracţia unui program bine planificat şi structurat al Paşilor şi Tradiţiilor. Datorită atitudinii smerite şi susţinerii din partea membrilor abstinenţi, am fost în stare să adopt stilul de viaţă promovat de AA prin atracţie, nu prin reclamă.

29 noiembrie

„PAZNICI ACTIVI”

Cu toate acestea, pentru noi aceasta reprezintă mult mai mult decât o politică chibzuită de relaţii publice. Este mai mult decât refuzul egoismului. Această Tradiţie este un memento constant şi practic al faptului că ambiţiile personale nu-şi au locul în AA. Aici, fiecare membru devine un paznic activ al comunităţii noastre.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Conceptul de bază al atitudinii smerite este exprimat în Tradiţia Unsprezece: îmi permite să mă dedic întru totul programului într-o manieră foarte simplă, dar totuşi profundă; îmi satisface nevoia de a fi o parte esenţială a unui întreg semnificativ. Atitudinea smerită mă apropie de adevăratul spirit de solidaritate şi unicitate, fără de care nu aş putea să mă abţin de la alcool. Aducându-mi aminte că fiecare membru este un exemplu de abstinenţă, fiecare trăind conform Tradiţiei Unsprezece, sunt în stare să trăiesc libertatea, deoarece fiecare dintre noi este anonim.

30 noiembrie

PROTECŢIE PENTRU TOŢI

La nivel personal, anonimatul îi ajută pe toţi membrii să nu li se depisteze boala alcoolismului, o măsură de precauţie foarte importantă pentru noii-veniţi. La nivelul presei, radioului, televiziunii şi filmelor, anonimatul scoate în evidenţă egalitatea tuturor membrilor din comunitate, împiedicându-i pe cei care ar dori să se folosească de statutul de membru AA pentru a obţine faimă, putere sau beneficii personale.

„ÎNŢELEGEREA ANONIMATULUI”

Atracţia este principala forţă în cadrul comu­nităţii AA. Minunea abstinenţei neîntrerupte a alcoolicilor din cadrul AA confirmă acest fapt în fiecare zi. Ar fi dăunător dacă promovarea acesteia s-ar produce prin intermediul publicităţii prin radio şi TV, sau al abstinenţei unor binecunoscute persoane publice care au devenit membri AA. Dacă s-ar întâmpla ca aceste persoane să recadă, cei din afară ar crede că mişcarea noastră nu este îndeajuns de puternică şi ar putea pune la îndoială credibili­tatea miracolului secolului. Comunitatea Alcoolicilor Anonimi nu este anonimă, dar membrii acesteia trebuie să fie.

1 decembrie

PAŞI „SUGERAŢI”

Pasul Doisprezece ne mai spune, de aseme­nea, că în urma parcurgerii tuturor Paşilor, fiecare dintre noi a găsit ceva ce se cheamă trezire spiri­tuală... Metoda AA de a te pregăti să primeşti acest dar constă în parcurgerea celor Doisprezece Paşi ai programului nostru.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Mi-aduc aminte de răspunsul naşului meu atunci când i-am spus că Paşii erau „sugeraţi”. El mi-a răspuns că aceştia sunt „sugeraţi” în aceeaşi măsură în care, dacă ar fi să sari cu paraşuta dintr-un avion, ţi s-ar „sugera” să tragi de sfoară pentru a scăpa cu viaţă. Mi-a atras atenţia că mi s-a „sugerat” să lucrez cei Doisprezece Paşi dacă voiam să scap cu viaţă. Aşa că încerc să-mi aduc aminte în fiecare zi că am un program întreg de recuperare bazat pe toţi cei Doisprezece Paşi „sugeraţi”.

2 decembrie

LINIŞTEA SUFLETEASCĂ

După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi ...

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În timp ce continuam să merg la întruniri şi să lucrez Paşii, ceva a început să mi se întâmple. Eram confuz, căci nu ştiam ce anume simţeam, dar mai târziu mi-am dat seama că era vorba de linişte sufletească. Era o senzaţie plăcută, dar oare de unde venea? Pe urmă mi-am dat seama „… ca rezultat al acestor paşi”. Programul nu este întotdeauna uşor de parcurs, dar trebuie să recunosc că am avut parte de linişte sufletească după ce am lucrat Paşii. Exersând Paşii în tot ceea ce fac, aplicând aceste principii în toate domeniile vieţii mele, descopăr acum că sunt conştient de existenţa lui Dumnezeu, a celor din jur şi a mea însăşi. Trezirea spirituală de care m-am bucurat în urma parcurgerii Paşilor este conştientizarea faptului că nu mai sunt singur.

3 decembrie

ÎN TOT CEEA CE FACEM

... am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să aplicăm aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Descopăr că transmiterea mesajului de recuperare şi altor alcoolici se realizează uşor deoarece mă ajută să rămân abstinent şi îmi oferă o senzaţie de mulţumire în legătură cu recuperarea mea. Partea mai grea este aplicarea acestor principii în toate domeniile vieţii. Contează să împărtăşesc cu alţii beneficiile pe care le primesc din partea AA-ului, mai ales acasă. Nu cumva şi familia mea merită aceeaşi răbdare, toleranţă şi înţelegere pe care cu atâta dragă inimă le ofer alcoolicilor? Când îmi trec în revistă ziua care tocmai s-a scurs, încerc să mă întreb: „Am ratat oare şansa de a fi prietenos?”, „Am ratat oare şansa de a depăşi o situaţie neplăcută?”, „Am avut oare şansa de a-mi cere scuze, dar am refuzat?”

   La fel cum Îl rog în fiecare zi pe Dumnezeu să mă ajute în problema alcoolismului, la fel cer ajutorul de a-mi creşte recuperarea pentru a putea include toate situaţiile şi toţi oamenii!

4 decembrie

ÎN ACŢIUNE

AA-ul este mai mult decât un set de principii; este o societate de alcoolici în acţiune. Trebuie să transmitem mesajul, altfel noi înşine am putea ajunge pe calea pierzaniei, iar cei cărora nu au aflat adevărul ar putea muri.

ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Voiam cu disperare să reuşesc, dar dacă voiam să am sorţi de izbândă, trebuia să mă implic activ în programul nostru de inspiraţie divină. M-am alăturat grupului meu, atunci când deschideam sala, preparam cafeaua şi făceam curat. Eram abstinent de trei luni când un veteran mi-a spus că făceam lucrarea Pasului Doisprezece. Ce mulţumire! Aveam cu adevărat senzaţia că realizam ceva. Dumnezeu mi-a dat o a doua şansă, AA-ul mi-a arătat calea, iar aceste daruri nu numai că erau gratuite – dar mai erau şi nepreţuite! Acum bucuria de a-i vedea pe noii-veniţi că se recuperează îmi aminteşte de unde am pornit, unde am ajuns acum, precum şi posibilităţile nelimitate care mi se pun la dispoziţie. Trebuie să merg la întruniri, deoarece acestea îmi reîncarcă bateriile ca să pot avea lumină atunci când am nevoie. Sunt încă un începător în servicii, dar deja am început să primesc mai mult decât dau. Nu pot să păstrez nimic, decât dacă dau mai departe. Eu sunt responsabil atunci când cineva îmi cere ajutorul. Vreau să fiu acolo – abstinent.

5 decembrie

O NOUĂ STARE DE CONŞTIINŢĂ

A primit un dar care ne ridică la o nouă stare de conştiinţă şi existenţă.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Mulţi dintre noi, cei din AA, suntem nedu­meriţi în ceea ce priveşte trezirea spirituală. Aveam tendinţa să caut o minune, ceva cutremurător şi de efect. Dar de obicei se întâmplă ca o senzaţie de bine, o senzaţie de pace, care ne aduce într-o nouă etapă de conştientizare. Asta s-a întâmplat cu mine. Nebunia mea şi tulburările interioare au dispărut şi am intrat într-o nouă dimensiune de speranţă, de dragoste şi de pace. Cred că intensitatea cu care continui să trăiesc această nouă dimensiune este direct proporţională cu sinceritatea, profunzimea şi devotamentul cu care lucrez cei Doisprezece Paşi AA.

6 decembrie

ÎN CAZ DE FORŢĂ MAJORĂ

Când ne-am dezvoltat şi mai mult, am descoperit că cea mai bună sursă posibilă de echilibru emoţional este chiar Dumnezeu. Am descoperit că încrederea în judecata Lui perfectă, în iertarea şi în iubirea Lui era un lucru benefic, care va avea efect acolo unde orice altceva va eşua. Dacă într-adevăr aveam încredere în Dumne­zeu, nu puteam să-I luăm locul în faţa semenilor noştri, şi nici n-am fi simţit nevoia de a ne bizui întru totul pe protecţia şi grija umană.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Din experienţa mea de viaţă, am ajuns la concluzia că atunci când toate resursele omeneşti par să se fi epuizat, există întotdeauna Cineva care nu mă va părăsi niciodată. Mai mult decât atât, El este întotdeauna alături pentru a putea împărţi bucuria cu El, pentru a mă îndruma pe calea cea dreaptă şi pentru a avea încredere în El, atunci când nimeni altul n-ar fi făcut-o. În timp ce bunăstarea şi fericirea mea pot fi amplificate sau diminuate prin eforturi umane, doar Dumnezeu poate să-mi furnizeze cu iubire, hrana de care depind pentru a-mi menţine sănătatea spirituală de zi cu zi.

7 decembrie

AMBIŢIA ADEVĂRATĂ

Ambiţia adevărată nu e ceea ce credeam că este. Ambiţia adevărată este dorinţa profundă de a trăi cu folos şi de a păşi prin viaţă cu smerenie, sub oblăduirea îndurării divine.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În timpul alcoolismului meu activ, unica mea preocupare era ca semenii mei să aibă o părere bună despre mine. Ambiţia mea în tot ceea ce făceam era să am puterea de a mă situa în vârf. Forul meu interior îmi tot spunea altceva, dar eu nu puteam accepta. Nici măcar nu mi-am permis să-mi dau seama că port tot timpul o mască. În cele din urmă, când masca a fost dată la o parte şi am strigat la unicul Dumnezeu pe care mi-L puteam închipui - comunitatea AA, grupul meu şi cei Doisprezece Paşi mi-au fost la îndemână. Am învăţat cum să preschimb resentimentele în acceptare, frica în speranţă şi furia în dragoste. Iubind fără să spulber aşteptările, împărtăşindu-mi preocupările şi având grijă de aproapele meu, am învăţat, de asemenea, că fiecare zi poate fi una fericită şi productivă. Îmi încep şi îmi închei ziua mulţumindu-I lui Dumnezeu, care şi-a revărsat cu atâta generozitate îndurarea asupra mea.

8 decembrie

SERVICIUL

Viaţa va căpăta un nou sens. Să-i vezi pe oameni că se recuperează, să-i vezi cum se ajută între ei, să vezi cum se spulberă singurătatea, să vezi o comunitate care creşte sub ochii tăi, să ai o groază de prieteni – iată o experienţă pe care nu trebuie să o ratezi.... Contactul frecvent cu noii-veniţi şi cu ceilalţi membri este pata de culoare din viaţa noastră.

ALCOOLICII ANONIMI

Doar prin intermediul serviciului vei fi răsplătit cel mai bine. Dar ca să fiu în poziţia de a oferi celor din jur o susţinere adevărată, utilă şi eficientă, trebuie în primul rând să lucrez asupra mea. Aceasta înseamnă că trebuie să mă supun lui Dumnezeu, recunoscându-mi greşelile şi înlăturând sechelele trecutului. Lucrul asupra mea m-a învăţat cum să găsesc pacea şi seninătatea necesare pentru a îmbina cu succes inspiraţia şi experienţa. Am învăţat cum să fiu, în adevăratul sens al cuvântului, un canal deschis pentru abstinenţă.

9 decembrie

DRAGOSTE NEPREŢUITĂ

Când Pasul Doisprezece este înţeles aşa cum se cuvine, acesta presupune de fapt un fel de iubire nepreţuită.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pentru a putea începe lucrul la Pasul Doispre­zece, trebuia să lucrez asupra sincerităţii, corectitu­dinii şi să învăţ să acţionez cu atitudine umilă. Transmiterea mesajului este un dar al propriei mele personalităţi, indiferent câţi ani de abstinenţă am acumulat. Visele mele pot deveni realitate. Îmi consolidez abstinenţa împărtăşind ceea ce am primit cu generozitate. Când mă uit la perioada în care mi-am început recuperarea, observ că deja exista o fărâmă de speranţă că aş putea ajuta un beţiv să scape din mocirla sa alcoolică. Dorinţa mea de a ajuta un alt beţiv este cheia mea spre sănătate spirituală. Dar nu uit niciodată că Dumnezeu acţionează prin mine. Nu sunt decât unealta Lui.

Chiar dacă cealaltă persoană nu este pregătită, există succes, deoarece efortul pe care l-am depus în folosul lui m-a ajutat să rămân abstinent şi să devin mai puternic. Ideea e să acţionez, să nu obosesc niciodată să fac Pasul Doisprezece. Dacă astăzi sunt în stare să râd, nu trebuie să uit de zilele acelea în care am plâns. Dumnezeu îmi aminteşte că pot să simt compasiune!

10 decembrie

TRANSMITEREA MESAJULUI

Ei bine, cum rămâne cu restul Pasului Doisprezece? Energia minunată pe care o degajă şi acţiunea prin care acesta transmite mesajul la alt alcoolic suferind şi care în cele din urmă transpune în practică Pasul Doisprezece în toate domeniile vieţii noastre este răsplata, realitatea nemaipo­me­nită a Alcoolicilor Anonimi.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Să renunţ la lumea alcoolică nu înseamnă s-o abandonez, ci să acţionez conform principiilor pe care am ajuns să le iubesc şi să le venerez, şi să-i ajut pe cei aflaţi încă în suferinţă să-şi recapete liniştea sufletească pe care am ajuns să o cunosc. Când sunt total dedicat acestui scop, nu prea contează ce haine port sau cum îmi câştig existenţa. Sarcina mea este să transmit mesajul şi să mă conduc după exemplu, nu după aparenţele exte­rioare.

11 decembrie

„SMERENIA ADEVĂRATĂ”

... ne-am adunat de fapt să practicăm sme­renia adevărată. Aceasta ne ajută pentru ca norocul imens de care avem parte să nu ne transforme în nişte răsfăţaţi; şi, de asemenea, să trăim întot­dea­una cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu, care ve­ghea­ză asupra noastră, a tuturor.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Experienţa m-a învăţat că personalitatea mea de alcoolic tinde să fie pretenţioasă. Având intenţii bune în aparenţă, pot să mă abat de la urmărirea „cauzelor” mele. Orgoliul preia conducerea şi îmi pierd din vedere scopul meu principal. Pot chiar să mă îndoiesc de influenţa lui Dumnezeu în viaţa mea. O senzaţie atât de exagerată a propriei mele importanţe îmi pune în pericol abstinenţa şi ar putea aduce mari prejudicii AA-ului în general.

Măsura mea de precauţie, Tradiţia Doispre­zece, mă ajută să fiu smerit. Atât în calitate de individ, cât şi în cea de membru al comunităţii, îmi dau seama că nu pot să mă laud cu realizările mele şi că „Dumnezeu face pentru noi ceea ce nu am putut face noi înşine”.

12 decembrie

O SOLUŢIE GENERALĂ

Un fapt extraordinar pentru fiecare dintre noi este că am descoperit o soluţie generală. Avem o cale de scăpare cu care suntem toţi de acord şi în virtutea căreia putem să întreprindem acţiuni armo­nioase şi frăţeşti. Aceasta este vestea cea bună pe care această carte o transmite celor care suferă de alcoolism.

ALCOOLICII ANONIMI

Cea mai răsunătoare lucrare a Pasului Doi­spre­­zece a fost publicarea Big Book-ului, ALCOOLICII ANONIMI. Nimeni şi nimic nu reuşeşte să transmită mesajul mai bine decât acea carte. Ideea mea este să ies din carapacea mea şi pur şi simplu să fac ceea ce pot. Chiar dacă nu mi s-a cerut niciodată să năşesc pe cineva şi telefonul meu sună arareori, tot sunt în măsură să îndeplinesc sarcinile Pasului Doisprezece. Mă implic în acţiuni „armonioase şi frăţeşti”. Vin mai devreme la şedinţe pentru a-i saluta pe cei prezenţi, pentru a face pregătirile necesare şi pentru a-mi împărtăşi experienţa, puterea şi speranţa. De asemenea, fac ce pot şi în ceea ce priveşte serviciul. Puterea mea Superioară îmi dă exact ceea ce vrea să fac eu, în fiecare clipă a recuperării mele şi, dacă îmi deschid sufletul pentru Ea, voinţa mea va îndeplini automat sarcinile de la Pasul Doisprezece.

13 decembrie

CU GÂNDUL LA CEI DIN JUR

În calitate de foşti băutori cu probleme, vieţile noastre depind de preocuparea noastră constantă faţă de soarta celor din jur şi de modul în care am putea să le satisfacem anumite nevoi.

ALCOOLICII ANONIMI

Niciodată nu mi-a fost uşor să mă gândesc la cei din jur. Chiar şi atunci când încerc să lucrez programul AA am tendinţa să mă gândesc: „Cum mă simt eu astăzi? Sunt eu oare fericit, bucuros şi liber?”

Programul îmi spune că trebuie să mă gândesc la cei din jur: „Ar vrea oare acel nou-venit să vorbească cu cineva?”; „Omul acela pare cam abătut astăzi, ia să încerc să-l înveselesc”. Doar atunci când uit de propriile mele probleme şi caut să contribui cu ceva la bunăstarea celor din jur, pot să încep să capăt liniştea sufletească şi conştiinţa de Dumnezeu pe care o caut.

14 decembrie

RECEPTIVITATEA

Nu-i vorbi de sus unui alcoolic, de pe culmile moralităţii şi spiritualităţii; pune-i la dispoziţie setul de instrumente spirituale pentru a se autoanaliza. Arată-i cum au funcţionat acestea în cazul tău.

ALCOOLICII ANONIMI

Când intru în contact cu un nou-venit, am oare tendiţa de a-l privi prin prisma succesului meu în AA? Îl compar oare cu numeroasele mele cunoştinţe pe care mi le-am făcut în cadrul comunităţii? Îi atrag cumva atenţia într-un mod pretenţios asupra vocii AA? Care este atitudinea mea sinceră vizavi de el? De fiecare dată când dau peste vreun nou-venit, trebuie să mă autoexaminez pentru a mă asigura că transmit mesajul cu simplitate, smerenie şi generozitate. Cel care încă mai suferă de teribila boală a alcoolismului trebuie să afle în persoana mea un prieten care îi va permite să ajungă să cunoască calea AA-ului, deoarece şi eu, la rândul meu, am avut un astfel de prieten atunci când am venit la AA. Astăzi este rândul meu să întind cu dragoste o mână de ajutor bărbatului sau femeii care suferă de alcoolism şi să-i arăt calea spre fericire.

15 decembrie

FĂ ORICE CA SĂ AJUŢI

Oferă-i alcoolicului prietenie şi sentimente de frăţie. Spune-i că dacă vrea să se recupereze, tu vei face orice ca să-l ajuţi.

ALCOOLICII ANONIMI

Mi-aduc aminte cât de atras eram de cei doi oameni din AA care m-au ajutat să mă apuc de Pasul Doisprezece. Îmi spuneau că aş putea avea şi eu parte de ceea ce au ei, fără niciun fel de condiţii, că tot ce trebuie să fac este să mă hotărăsc singur să mă alătur lor în drumul spre recuperare. Când încep să-l conving pe un nou-venit să procedeze ca şi mine, uit cât de utili mi-au fost acei oameni datorită generozităţii lor lipsite de prejudecăţi.

16 decembrie

PARTENERI DE VINDECARE

... nimic nu-ţi va asigura mai bine imunitatea faţă de băut, decât lucrul intens cu alţi alcoolici. ... Atât tu, cât şi noul-venit, trebuie să parcurgeţi zi de zi calea progresului spiritual. ... Respectă cele impuse de Puterea Superioară şi vei ajunge să trăieşti într-o lume nouă şi minunată, indiferent de situaţia ta actuală!

ALCOOLICII ANONIMI

Metoda mea de a ţine sub control egoismul şi egocentrismul presupune să fac ceea ce trebuie din motive obiective. Îmi dau seama că încrederea mea într-o Putere Superioară mă ajută să capăt mai uşor liniştea sufletească, fericirea şi abstinenţa. Mă rog în fiecare zi să evit acţiunile mele anterioare, pentru a putea fi de folos celor din jur.

17 decembrie

O RĂSPLATĂ NEPREŢUITĂ

... lucrul cu alţi alcolici. ... Funcţionează atunci când alte activităţi dau greş.

ALCOOLICII ANONIMI

Aşa cum scrie în Cartea cea Mare; „viaţa va căpăta un nou sens”. Această promisiune m-a ajutat să evit urmărirea propriilor interese şi mila de sine. Să-i vezi pe alţii cum evoluează în acest program minunat, să vezi cum calitatea vieţilor lor creşte, constituie o răsplată nepreţuită pentru eforturile mele de a-i ajuta pe alţii. Autoanaliza este o altă răsplată pentru continuarea recuperării, la fel cum sunt seninătatea, pacea şi mulţumirea. Energia care mă învăluie atunci când îi văd pe alţii că merg pe calea cea dreaptă, atunci când împart cu ei bucuriile acestei călătorii, conferă vieţii mele un nou sens.

18 decembrie

CORECTITUDINEA FAŢĂ DE NOII-VENIŢI

Spune-i exact ce ţi s-a întâmplat. Simte-te liber să atragi atenţia asupra laturii spirituale.

ALCOOLICII ANONIMI

Minunea AA constă în faptul că nu povestesc decât ceea ce mi s-a întâmplat mie. Nu-mi pierd timpul dând sfaturi potenţialilor noi-veniţi, căci dacă sfatul ar fi de ajutor, nimeni n-ar mai veni la AA. Nu trebuie decât să demonstrez ce mi-a adus abstinenţa şi ce mi-a schimbat viaţa. Dacă nu scot în evidenţă latura spirituală a programului AA, nu procedez corect. Noul-venit nu trebuie să-şi facă o impresie greşită în ceea ce priveşte abstinenţa. Sunt abstinent doar datorită îndurării Puterii mele superioare, iar aceasta îmi dă posibilitatea de a împărtăşi celor din jur.

19 decembrie

ÎNŢELEGEREA BOLII

Când avem de-a face cu un alcoolic, s-ar putea să fim în mod firesc deranjaţi de slăbiciunea, prostia şi iresponsabilitatea de care dă dovadă un astfel de om. Chiar şi atunci când ajungi să înţelegi mai bine amplifice.

ALCOOLICII ANONIMI

Odată ce am suferit de alcoolism, ar trebui să înţeleg această boală, dar câteodată simt că mă irită, sau chiar mă dezgustă, o persoană care nu se poate întegra în AA. Când nutresc astfel de sentimente, îmi alimentez senzaţia închipuită de superioritate şi trebuie să-mi aduc aminte că dacă n-aş fi avut parte de îndurarea lui Dumnezeu, aşa aş fi fost şi eu.

20 decembrie

RĂSPLATA DĂRUIRII

Într-adevăr, acesta este felul de dăruire care, de fapt, nu necesită absolut nimic. El nu se aşteaptă ca tovarăşul lui de suferinţă să-l plătească, sau măcar să-l iubească. Iar apoi el descoperă că datorită paradoxului divin al felului acesta de dăruire, el şi-a primit răsplata ce i se cuvine, indiferent dacă fratele lui a primit ceva sau nu.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Datorită experienţei în lucrul la Pasul Doisprezece, am ajuns să înţeleg beneficiile dăruirii care nu necesită nimic în schimb. La început aşteptam ca cei din jur să se recupereze, dar curând am aflat că aceasta nu s-a întâmplat. Odată ce am dobândit smerenia de a accepta faptul că nu fiecare apel de Pas Doisprezece se va încheia cu succes, am putut să primesc răsplata dăruirii altruiste.

21 decembrie

ASCULTĂ, ÎMPĂRTĂŞEŞTE ŞI ROAGĂ-TE

Când lucrezi cu o persoană şi cu familia acesteia, trebuie să ai grijă să nu participi la certurile lor. S-ar putea să-ţi reduci drastic şansele de a fi de folos dacă procedezi astfel.

ALCOOLICII ANONIMI

Atunci când încercam să-l ajut pe un frate de suferinţă, am cedat impulsului de a da sfaturi şi probabil că acest lucru este inevitabil. Dar respectarea dreptului celor din jur de a greşi are şi aceasta beneficiile ei. Cel mai indicat lucru pe care pot să-l fac – deşi este mai uşor de zis decât de pus în practică – este să ascult, să împărtăşesc propria experienţă şi să mă rog pentru semenii mei.

22 decembrie

PRINCIPII, NU INDIVIZI

Analizând felul în care alcoolicii noştri „de valoare” încearcă uneori să-i judece pe cei „mai puţin valoroşi”, ne dăm seama de penibilul acestei situaţii. Închipuiţi-vă, dacă puteţi, un alcoolic care îl judecă pe altul!

LIMBAJUL INIMII

Cine sunt eu să-i judec pe alţii? Prima dată când am păşit pragul AA-ului, am descoperit că toată lumea era pe placul meu. La urma urmei, AA-ul urma să mă ajute să duc un mod de viaţă mai bun, fără alcool. De fapt, nu era cu putinţă să-mi placă de toţi oamenii, şi nici lor de mine. Odată cu evoluţia mea în cadrul comunităţii, am învăţat să iubesc pe fiecare doar ascultând ce avea de spus. Se prea poate ca persoana de acolo, sau cea de aici, să fie cea pe care Dumnezeu a ales-o ca să-mi transmită mesajul de care am nevoie astăzi. Trebuie să-mi amintesc întotdeauna să consider principiile mai presus de indivizi.

23 decembrie

VINDECARE, UNITATE, SPRIJIN

Pasul Doisprezece – transmiterea mesajului – este cel mai important sprijin pe care îl oferă comunitatea AA; acesta este scopul nostru de bază şi motivul principal al existenţei noastre.

LIMBAJUL INIMII

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru cei care au venit înaintea mea, cei care mi-au spus să nu uit de cele Trei Moşteniri: Recuperare, Unitate şi Servicii. În grupul meu de acasă, cele Trei Moşteniri erau descrise pe un semn care spunea în felul următor: „Iei un taburet cu trei picioare şi încerci să-l ţii în echilibru pe un picior sau două. Cele Trei Moşteniri ale noastre trebuie păstrate intacte. În cadrul Recu­perării, ajungem împreună la abstinenţă; în cadrul Unităţii, muncim împreună pentru binele Paşilor şi Tradiţiilor noastre; iar prin intermediul Serviciilor– dăruim cu generozitate ceea ce ne-a fost dăruit şi nouă”.

Unul dintre cele mai de preţ lucruri din viaţa mea este faptul că ştiu că nu voi avea nici un mesaj de transmis, decât dacă mă recuperez conform principiilor AA.

24 decembrie

O „UTILITATE NORMALĂ ŞI FERICITĂ”

Am ajuns să credem că El ar vrea să ne ţinem capul în nori, alături de El, iar picioarele să ne rămână bine fixate pe pământ. Iată unde ne sunt tovarăşii de drum şi iată unde trebuie să ne dăm silinţa. Acestea sunt realităţile cu care ne confruntăm. Nu am găsit nicio incompatibilitate între o experienţă spirituală puternică şi o viaţă de o utilitate normală şi fericită.

ALCOOLICII ANONIMI

Toate rugăciunile şi meditaţiile din lume nu îmi vor fi de niciun folos, decât dacă sunt dublate de fapte. Aplicarea principiilor în toate domeniile vieţii mele îmi arată grija ce mi-o poartă Dumnezeu în tot ceea ce fac. Dumnezeu apare în viaţa mea atunci când mă dau la o parte şi îi deschid lui calea.

25 decembrie

ÎMPĂCAT CU VIAŢA

Fiecare zi este o zi în care trebuie să ţinem cont de voia lui Dumnezeu în tot ceea ce facem. „Cum aş putea să-Ţi slujesc mai bine? – Facă-se voia Ta, nu a mea”.

ALCOOLICII ANONIMI

Citesc acest pasaj în fiecare dimineaţă, deoare­ce îmi aduce mereu aminte „să aplic prin­cipiile în toate domeniile vieţii mele”. Când am în minte voia lui Dumnezeu, sunt în stare să fac ceea ce trebuie să fac, iar aceasta mă face să mă simt împăcat cu mine, cu viaţa şi cu Dumnezeu.

26 decembrie

ACCEPTĂ REUŞITA SAU EŞECUL

Mai mult decât atât, cum am putea să fim de acord cu aparentele eşecuri sau reuşite? Am putea acum oare să le acceptăm şi să ne adaptăm la fiecare dintre cele două, fără disperare sau trufie? Am putea oare accepta sărăcia, boala, singurătatea, şi pierderile grele cu curaj şi seninătate? Am putea oare să ne privim cu fermitate atunci când avem parte de satisfacţii mai modeste, dar câteodată mai durabile, în loc să avem parte de realizări mai spectaculoase şi mai răsunătoare?

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

După ce am descoperit AA-ul şi am renunţat la băut, mi-a luat ceva timp până să înţeleg de ce Pasul Unu era alcătuit din două părţi: neputinţa în faţa alcoolului şi imposibilitatea de a-mi controla viaţa. De asemenea, mult timp am crezut că, pentru a fi în ton cu cei Doisprezece Paşi, îmi era de ajuns să „transmit mesajul alcoolicilor din jurul meu”. Nu făceam decât să grăbesc lucrurile. Uitam că erau Doisprezece Paşi în total şi că Pasul Doisprezece avea, deasemenea, nu doar o singură parte. În cele din urmă am aflat că trebuia să „aplic aceste principii” în toate aspectele vieţii mele. Lucrând asiduu asupra tuturor Paşilor, nu numai că sunt abstinent şi îmi ajut aproapele să atingă abstinenţa, dar îmi transform, de asemenea, dificultatea de a trăi în bucuria de a trăi.

27 decembrie

REZOLVAREA PROBLEMELOR

„La fel de importantă era descoperirea faptului că principiile spirituale îmi vor rezolva toate problemele”.

ALCOOLICII ANONIMI

Datorită procesului de vindecare descris înCartea cea Mare, am ajuns să-mi dau seama că aceleaşi învăţături care funcţionează în cazul alcoolismului meu, funcţionează în mult mai multe situaţii. Ori de câte ori sunt furios sau frustrat, consider chestiunea în cauză ca fiind o manifestare a problemei principale dinăuntrul meu, alcoolismul. În timp ce parcurg Paşii, dificultatea mea se rezolvă cu mult înainte să ajung la cea de-a Douăsprezecea „sugestie”, iar acele dificultăţi care persistă se remediază atunci când îmi dau silinţa să transmit mesajul semenilor mei. Principiile chiar îmi rezolvă problemele! N-am dat peste niciun fel de excepţie, şi am adoptat un mod de viaţă care mă satisface şi îmi este de folos.

28 decembrie

ARANJEAZĂ-TE ŞI FĂ-ŢI APARIŢIA

În AA scopul nostru nu este doar abstinenţa – încercăm să devenim iarăşi cetăţeni ai lumii pe care am respins-o şi ai lumii care odată ne-a respins pe noi. Aceasta este demonstraţia cea mai elocventă a faptului că lucrul la Pasul Doisprezece este primul, şi nu ultimul pas.

ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Vechea zicală sună cam aşa: „Aranjează-te şi fă-ţi apariţia”. Această acţiune este atât de impor­tantă, încât îmi place s-o consider motto-ul meu. În fiecare zi pot să aleg să mă aranjez şi să-mi fac apariţia, sau nu. Când apar la întruniri, încep să mă simt o parte din acea întrunire, căci atunci pot să fac ceea ce spun că facela acele întruniri. Pot să discut cu noii-veniţi şi pot să-mi împărtăşesc experienţa; iată ce înseamnă de fapt credibilitatea, corectitudinea şi politeţea. Aranjarea şi apariţia sunt acţiunile concrete pe care le întreprind în revenirea continuă la viaţa normală.

29 decembrie

BUCURIA DE A TRĂI

... prin urmare, bucuria de a duce o viaţă fericită este tema principală a Pasului Doisprezece.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

AA-ul chiar este un program voios! Chiar şi aşa, mă împotrivesc câteodată să fac paşii necesari pentru a merge mai departe şi mă pomenesc că mă opun chiar acţiunilor care ar putea să-mi aducă fericirea pe care mi-o doresc. Nu m-aş opune, dacă acţiunile acelea nu ar atinge vreun punct vulnerabil din viaţa mea, un punct care are nevoie de speranţă şi desăvârşire. Expunerea repetată la întâmplări vesele poate să-mi atenueze în parte orgoliul. În asta constă puterea bucuriei de a-i ajuta pe toţi membrii AA.

30 decembrie

ANONIMATUL

Anonimatul este baza spirituală a tuturor Tradiţiilor noastre şi ne reaminteşte neîncetat să plasăm principiile deasupra personalităţilor.

ALCOOLICII ANONIMI

Tradiţia Doisprezece a devenit importantă la începutul abstinenţei mele şi, alături de cei Doisprezece Paşi, continuă să fie indispensabilă recuperării mele. După ce m-am alăturat comunităţii, am devenit conştient că aveam probleme de personalitate, aşa că atunci când l-am auzit pentru prima dată, mesajul Tradiţiei mi-a fost foarte clar: există o cale imediată pentru mine de a înfrunta, împreună cu alţii, alcoolismul meu şi furia, atitu­dinea defensivă şi cea ofensivă care însoţesc această boală. Am considerat că Tradiţia Doisprezece este un foarte bun atenuator de orgoliu; mi-a înlăturat furia şi mi-a dat posibilitatea de utiliza principiile programului. Toţi Paşii, dar în special Tradiţia aceasta, m-au călăuzit timp de ani buni de absti­nenţă prelungită. Le port recunoştinţă celor care mi-au fost alături, atunci când am avut nevoie de ei.

31 decembrie

HOTĂRÂRI ZILNICE

Ideea unei existenţe împărţită în segmente de douăzeci şi patru de ore se aplică în principal vieţii emoţionale a individului. Din punct de vedere emoţional, nu trebuie să trăim cu ziua de ieri şi nici cu cea de mâine.

ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Un Nou An: 12 luni, 52 de săptămâni, 365 de zile, 8.760 de ore, 525.600 de minute – timp suficient pentru a mă gândi la direcţie, scopuri şi acţiuni. Trebuie să-mi fac unele planuri pentru a putea duce o viaţă normală, dar în acelaşi timp trebuie să trăiesc, din punct de vedere emoţional, pe segmente a câte douăzeci şi patru de ore, căci procedând astfel, nu trebuie să iau hotărâri pentru Noul An! Pot să fac din fiecare zi, o zi de An Nou! Pot să decid: „Astăzi voi face asta... Astăzi voi face cealaltă.” În fiecare zi pot să-mi cântăresc viaţa, încercând să acţionez ceva mai bine, luând decizia de a respecta voia lui Dumnezeu şi dându-mi silinţa de a pune în aplicare principiile programului nostru, al programului AA.