„Am fost pe deplin pregătiți ca Dumnezeu să îndepărteze toate aceste defecte de caracter.”
De ce să cerem ceva pentru care nu suntem pregătiți? Asta ar cere probleme. De atâtea ori noi, dependenții, am căutat recompensele muncii grele fără muncă. Voința este ceea ce ne străduim în Pasul șase. Cât de sincer lucrăm acest pas va fi proporțional cu dorința noastră de schimbare.
Chiar vrem să scăpăm de resentimentele noastre, de furia, de frica noastră? Mulți dintre noi ne agățăm de fricile, îndoielile și detestul de sine sau ura față de ceilalți, deoarece există o anumită siguranță distorsionată în durerea familiară. Pare mai sigur să păstrăm ceea ce știm decât să renunțăm la el pentru necunoscut.
Renunțarea la defectele de caracter ar trebui făcută cu hotărâre. Suferim pentru că cererile lor ne slăbesc. Acolo unde eram mândri, descoperim acum că nu putem scăpa de aroganță. Aceia dintre noi care nu suntem umili suntem umiliți. Dacă suntem lacomi, constatăm că nu suntem niciodată mulțumiți. Acolo unde înainte puteam scăpa de frică, furie, necinste sau autocompătimire, acum vedem unde ne întunecă capacitatea de a gândi logic. Egoismul devine un lanț intolerabil, distructiv, care ne leagă de obiceiurile noastre proaste. Defectele noastre ne epuizează tot timpul și energia.
Examinăm inventarul celui de-al patrulea pas și ne uităm bine la ce fac aceste defecte în viața noastră. Începem să tânjim după eliberarea de aceste defecte. Ne rugăm sau devenim altfel dispuși, pregătiți și capabili să-L lăsăm pe Dumnezeu să îndepărteze aceste trăsături distructive. Avem nevoie de o schimbare de personalitate dacă vrem să rămânem curați. Vrem să ne schimbăm.
Ar trebui să abordăm vechile defecte cu o minte deschisă. Suntem conștienți de ele și totuși facem aceleași greșeli și nu suntem în stare să rupă obiceiurile proaste. Căutăm la părtășie genul de viață pe care ni-l dorim pentru noi înșine. Îi întrebăm pe prietenii noștri: „Ai dat drumul?” Aproape fără excepție, răspunsul este „Da, în măsura posibilităților noastre”. Când vedem cum există defectele noastre în viețile noastre și le acceptăm, putem renunța la ele și putem continua cu noua noastră viață. Învățăm că creștem atunci când facem noi greșeli în loc să le repetăm pe cele vechi.
Când lucrăm la Pasul 6, este important să ne amintim că suntem oameni și nu trebuie să ne punem așteptări nerealiste asupra noastră. Acesta este un pas de voință. Acesta este principiul spiritual al Pasului Șase. Este ca și cum am spune că acum suntem dispuși să ne mișcăm într-o direcție spirituală. Fiind oameni, vom rătăci, desigur.
Rebeliunea este un defect de caracter care ne rasfata aici. Nu trebuie să ne pierdem credința când devenim răzvrătiți. Indiferența sau intoleranța pe care o poate scoate în noi rebeliunea trebuie depășită printr-un efort persistent. Continuăm să cerem voie. S-ar putea să ne îndoim încă că Dumnezeu va considera de cuviință să ne ușureze sau că ceva va merge prost. Întrebăm un alt membru care spune: „Ești exact unde ar trebui să fii”. Ne reînnoim pregătirea de a ne elimina defectele. Ne supunem sugestiilor simple pe care ni le oferă Programul. Chiar dacă nu suntem pe deplin pregătiți, ne îndreptăm în această direcție.
În cele din urmă, credința, smerenia și acceptarea înlocuiesc mândria și răzvrătirea. Ajungem să ne cunoaștem pe noi înșine. Ne trezim în creștere într-o conștiință matură. Începem să ne simțim mai bine pe măsură ce dorința crește în speranță de ușurare. Poate pentru prima dată, vedem o viziune asupra noii noastre vieți. Având acest lucru în vedere, ne punem dorința în acțiune trecând la Pasul Șapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu