Cartea Mare și 12&12 nu lasă nici o îndoială despre ce sunt cei 12 pași, care este scopul lor final. Este să ai o trezire spirituală. Aceasta este experiența transformatoare, ceea ce ne va elibera de obsesia de a bea și ne va permite să devenim „fericiți și utili pe de-a-ntregul” așa cum am văzut în 12&12.
Aceasta implică o schimbare radicală în: 1) modul în care privim lucrurile și 2) modul în care dăm valoare lucrurilor. În OCHELARII AA = UN NOU MOD DE A VEDEA LUCRURILE, a fost vorba despre pct. 1) şi anume reordonarea viziunii noastre; aici este vorba despre pct. 2) şi anume reorientarea inimii noastre.
Găsim această idee a realinierii interioare profunde în cele două texte de bază. Cartea Mare vorbește despre aceasta cu referire directă la inimă. În carte, „inima” este o metaforă pentru lucrurile de care ne pasă, lucrurile care contează, care sunt importante, semnificative sau care înseamnă ceva pentru noi, lucrurile de care suntem atașați sau implicaţi și care, prin urmare, ne motivează, ne agită dorințele, ne trezesc emoțiile și ne determină să acționăm.
Am observat că găsim această schimbare legată de o trezire spirituală în Există o soluție: „Faptul central al vieții noastre de astăzi este certitudinea absolută că Creatorul nostru a intrat în inimile noastre și trăiește într-un mod care este într-adevăr miraculos” (p .25).
O vom regăsi în Noi agnosticii, cu referire la Fitz M. („Prietenul nostru din sud”), „un om care se credea ateu”, dar care, după ce a avut o experiență spirituală, „Schimbarea sa de inimă a fost dramatică, convingătoare și emoționantă”(p.55).
În „Pentru angajatori”, schimbarea este legată de problema reordonării preocupărilor noastre, de a da lucrurilor valoarea lor adecvată. „Deși tu [angajatorul] îi oferi cea mai bună asistență medicală, el ar trebui să înțeleagă că trebuie să se schimbe în inimă. Pentru a trece de băut va fi nevoie de o transformare a gândirii și a atitudinii. Cu toții trebuia să plasăm recuperarea mai presus de orice, pentru că fără recuperare am fi pierdut atât acasă, cât și în afaceri ”(p.143).
Și în ultimul capitol al cărții, O viziune pentru tine, ni se arată cum, pe măsură ce continuăm să creștem pe linii spirituale, inimile noastre sunt din ce în ce mai reorientate departe de preocuparea egoistă și egocentrică cu noi înșine, care este semnul nostru boală: „Să fiu naufragiat în același vas, să fiu restaurat și unit sub un singur Dumnezeu, cu mințile și inimile acordate la bunăstarea altora, lucrurile care contează atât de mult pentru unii oameni nu mai înseamnă mult pentru ei” (p.161) .
Ca şi Jung (și într-o oarecare măsură , Freud), 12&12 adoptă o abordare mai psihologică punând accentul pe inima egocentrică şi identificând sursa problemei în dorințele şi instinctele noastre naturale, înnăscute. Din acest motiv, la început, ne vine atât de greu să lucrăm pașii și să exersam principiile cuprinse în ei. Doar că nu așa suntem făcuți.
„Cine dorește să fie riguros de onest și tolerant?” suntem întrebați retoric la Pasul 1. „Cine vrea să-și mărturisească defectele altuia și să facă restituirea pentru răul făcut? Cui îi pasă ceva de o Putere Superioară, darămite de meditație și rugăciune? Cine vrea să sacrifice timp și energie încercând să transmită mesajul AA către următorul suferind? Nu, alcoolicului mediu, extrem de egocentric, nu îi pasă de această perspectivă - decât dacă trebuie să facă aceste lucruri pentru a rămâne în viață el însuși ”(p.24).
„Întrucât majoritatea dintre noi suntem născuți cu o abundență de dorințe naturale”, ni se spune la Pasul 6, „nu este ciudat că lăsăm adesea ca acesteaa să depășească cu mult scopul propus. Când ne conduc orbește sau când cerem în mod voit să ne ofere mai multe satisfacții sau plăceri decât sunt posibile sau ne datorează, acesta este punctul în care ne îndepărtăm de gradul de perfecțiune pe care Dumnezeu ni-l dorește aici, pe pământ. Aceasta este măsura defectelor noastre de caracter sau, dacă doriți, a păcatelor noastre ”(p.65).
Prin urmare, „Dacă așezăm mai întâi instinctele, avem carul înaintea calului; vom fi traşi înapoi în deziluzie. Dar când suntem dispuși să punem în primul rând creșterea spirituală - atunci și numai atunci avem o șansă reală ”(Pasul 12, p.114). Această simplă bunăvoinţă este primul semn al unei schimbări de inimă. Începem să ne preocupăm de lucrurile corecte și în ordinea corectă.
Cartea Mare descrie acest proces în Cum funcționează: Devenim „mai puțin interesați de noi înșine, de micile noastre planuri și modele” și mai interesați de ceilalți; „În ceea ce am putea contribui la viață” (p.63), nu doar în ceea ce am putea scoate din ea. Începem să prețuim și să dorim lucrurile Spiritului mai presus de orice altceva. Acestea sunt lucrurile din care se fac Pașii, întruchipate în principii spirituale care reprezintă voia lui Dumnezeu pentru noi.
Pe măsură ce practicăm aceste principii în toate domeniile vieţii noastre, viețile noastre sunt reordonate. Inima noastră este reorientată și viziunea noastră restaurată. Treptat, imperceptibil, începem să ne preocupăm așa cum vrea Dumnezeu să ne pese, să vedem așa cum vrea el să vedem, să trăim așa cum vrea el să trăim.
De ce este o reordonare spirituală a inimii noastre centrală pentru recuperarea noastră? Pentru că inima este obiectivul prin care privim și dăm valoare lucrurilor. Percepția noastră despre modul în care lucrurile care ne interesează sunt afectate într-o anumită situație ne trezesc emoțiile. Iar emoțiile noastre conduc acțiunile noastre.
Dacă preocupările și percepțiile noastre sunt distorsionate, așa vor fi și emoțiile și acțiunile noastre. Pentru a acționa corect, trebuie să ne simțim corect și pentru a ne simți corect trebuie să ne îngrijim și să vedem corect. O trezire spirituală face acest lucru posibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu