- Pasul Patru –
„Am facut fara teama un
inventar moral amanuntit al propriei persoane”
Cei mai multi dintre noi
am venit in D.A pentru ca vroiam sa incetam a mai fi dependenti*. Probabil ca nu ne-am gandit prea mult
la ceea ce incepeam venind in D.A, si anume, un program de recuperare.
Daca nu ne-am gandit pana
acum la ceea ce putem castiga din acest program, acum este un moment bun sa
luam o pauza si sa ne gandim la acest aspect.
Mai intai, ar trebui sa ne
intrebam pe noi insine ce vrem de la recuperare. Majoritatea vom raspunde la
aceasta intrebare spunand ca vrem pur si simplu sa ne simtim mai bine, sau
fericiti, sau senini. Vrem sa ne placa de noi insine. Dar, cum putem sa ne
placem cand nici nu stim cine suntem cu adevarat?
Pasul Patru ne da
modalitatile prin care putem incepe sa aflam cine suntem, informatiile de care
avem nevoie ca sa incepem sa ne placem si ca sa putem obtine toate celelalte
lucruri pe care le asteptam de la program – comfort, fericire, seninatate.
Pasul Patru deschide o
noua etapa in recuperarea noastra. Putem sa ne gandim la intervalul dintre Pasii
Patru si Noua ca un proces in cadrul unui proces. Informatiile pe care le
descoperim in Pasul Patru vor fi folosite mai departe, in parcurgerea Pasilor
Cinci, Sase, Sapte, Opt si Noua. Acest proces are menirea sa fie repetat in
recuperare, iar si iar.
Exista o metafora care
descrie procesul in modul cel mai potivit. Putem sa ne imaginam ca suntem ca o
ceapa. De fiecare data cand lucram Pasul Patru mai scapam de un invelis si ne
apropiem din ce in ce mai mult de miez. Fiecare invelis reprezinta negarea, adictia, defectele noastre de caracter, raul pe
care l-am provocat. Miezul reprezinta spiritul pur si sanatos care se gaseste
in inima fiecaruia dintre noi. Idealul nostru in recuperare este sa avem o
trezire spirituala si prin acest proces sa ne apropiem de atingerea acestui
ideal. Spiritul nostru se mai trezeste putin de fiecare data cand il parcurgem.
Pasul Patru este o metoda
de a invata despre noi insine si consta nu numai in aflarea naturii exacte a greselilor
noastre, dar si in descoperirea partilor bune ale propriului caracter. Procesul
inventarului este o cale catre libertate. Ni s-a interzis sa fim liberi vreme
indelungata – probabil toata viata. Cei mai multi am descoperit, parcurgand
Pasul Patru, ca problemele noastre nu au inceput cu primul gest dependent ci,
cu mult inainte, atunci cand au fost plantate semintele adictiei in noi. Poate ca ne-am simtit izolati de
restul lumii si in suferinta cu mult inainte de a cadea prada viciului nostru. De
fapt, felul in care ne-am simtit, precum si fortele care ne guvernau, sunt cu
totul legate de dependenta*; dorinta noastra de a
schimba ceea ce simteam si de a potoli acele forte ne-a condus spre primul pahar.
Inventarul nostru va scoate la lumina durerile si conflictele din trecut, asa
ca nu vom mai fi sub influenta lor. Vom avea posibilitatea unei alte alegeri.
Vom castiga deja o doza de libertate.
Aceasta parte a „Ghidului
de parcurgere a Pasilor” are de fapt doua sectiuni distincte. Prima ne ajuta sa
ne pregatim pentru Pasul Patru, calauzindu-ne intr-o explorare a motivatiilor
pentru parcurgerea acestui Pas si a semnificatiei pe care Pasul Patru o are
pentru noi.
Partea a doua este un ghid
pentru efectuarea propriuzisa, fara teama, a unui inventar moral amanuntit al
propriei persoane.
MOTIVATII
Desi motivatiile pentru
parcurgerea acestui Pas nu sunt chiar atat de importante ca parcurgerea propriu
zisa, poate ca ne va fi de mare ajutor daca analizam si apoi imprastiem orice
rezerve pe care le mai avem, si, daca ne gandim putin la unele din avantajele
pe care le vom avea ca rezultat al parcurgerii Pasului Patru.
· Am vreo rezerva
privind parcurgerea Pasului Patru? Care este aceasta?
· Care sunt unele
dintre avantajele pe care le pot obtine, facand fara teama, un inventar moral amanuntit
al propriei persoane?
· De ce nu trebuie sa
las de azi pe maine parcurgerea acestui Pas?
· Ce avantaje am daca
nu aman?
FARA TEAMA SI AMANUNTIT
Aceste cuvinte i-au
derutat pe cei mai multi dintre noi. Intelegem foarte bine ce inseamna
„amanuntit“ dar, cum ramane cu „fara teama“? Cum ne putem depasi frica? Credem
ca ne trebuie ani buni pentru a ne depasi frica, dar trebuie sa ne apucam de
inventar chiar acum.
A face fara teama, un
inventar moral amanuntit, inseamna a merge inainte, in pofida fricii pe care o simtim.
Inseamna sa avem curajul de a lua aceasta actiune, indiferent de sentimentele
pe care le avem fata de ea. Inseamna sa avem curajul sa fim sinceri, chiar si
atunci cand ne cutremuram inlauntrul nostru si juram ca lucrurile pe care le
asternem pe hartie vor merge cu noi in mormant.
Inseamna sa avem
determinarea de a fi meticulosi, chiar si atunci cand avem impresia ca am scris
destul. Inseamna sa avem incredere in acest proces si sa avem incredere ca
Puterea Superioara ne va da calitatile de care avem nevoie pentru a-l parcurge.
Sa spunem lucrurilor pe
nume: acest Pas implica multa munca. Dar ne incurajeaza gandul ca nu exista un
termen limita pentru completarea lui. Putem sa-l parcurgem pe portiuni mici,
putin cate putin, pana il terminam. Singurul lucru care conteaza cu adevarat
este sa lucram la Pasul Patru, cu consecventa.
Sunt si momente in care
perioada de sobrietate pe care o avem va lucra impotriva noastra, atunci cand
nu reusim sa ne dam seama ca ne este teama sa ne facem inventarul. Cei mai
multi dintre noi, chiar daca au facut Pasul Patru de multe ori, si si-au dat
seama ca este unul din cele mai bune lucruri
pe care le pot face pentru
ei insisi, pot descoperi ca inca il mai evita cateodata. Poate gandim ca, daca stim
cu adevarat cat de bun este acest proces, nu ar trebui sa ne fie frica de el
deloc. Dar, trebui sa ne dam voie sa ne fie frica, daca frica este ceea ce
simtim.
De asemenea, putem avea
anumite temeri care izvorasc din experientele noastre anterioare cu Pasul Patru.
Stim ca un inventar inseamna schimbari in viata noastra. Stim ca, daca
inventarul descopera anumite tipuri de comportament distructiv, nu mai putem
continua cu acel comportament fara sa ne producem singuri o mare suferinta.
Cateodata, asta inseamna sa renuntam la ceva – vreun tip de comportament pe
care il credem absolut necesar pentru a supravietui; o relatie cu alta
persoana; sau vreun resentiment pe care l-am cultivat si ingrijit cu atata
daruire incat a sfarsit prin a deveni, printr-o intorsatura bolnavicioasa,
chiar o sursa de asigurare si alinare. Frica de a renunta la ceva de care am ajuns
sa depindem, chiar daca am inceput sa banuim ca acel ceva nu este bun pentru
noi, este cat se poate de serioasa. Dar, pur si simplu nu putem s-o lasam sa ne
stea in cale. Trebuie sa o confruntam si sa actionam cu mult curaj.
S-ar putea sa avem de
depasit si o alta bariera, care vine dintr-o retinere de a dezvalui mai multe despre
adictia noastra. Multi membri D.A cu ceva
abstinenta la activ, au impartasit ca inventarele pe care le-au facut de-a
lungul procesului de recuperare au dezvaluit faptul ca adictia isi intinsese tentaculele in toate
domeniile vietii lor, efectiv nici un aspect al vietii lor nu ramasese neatins.
Aceasta descoperire aduce adesea, la inceput, uimire si spaima. Ne intrebam cum
putem fi inca atat de bolnavi. Tot acest efort pe care l-am depus pana acum in
recuperare nu a avut ca rezultat decat o vindecare la suprafata?
Bineinteles ca nu este
asa. Avem doar nevoie de putin timp ca sa ne aducem aminte, iar nasul nostru va
fi mai mult decat bucuros sa ne ajute. Dupa ce am avut timp sa ajungem sa
acceptam ceea ce inventarul a dezvaluit, simtim cum spaima incepe sa fie
inlocuita de o speranta crescanda. In definitiv, un inventar intotdeauna
initiaza un proces de schimbare si de eliberare. De ce nu ar face-o si acum?
· Imi este frica sa
lucrez la Pasul Patru? De ce anume imi este frica?
· Ce inseamna pentru
mine inventar moral fara teama si amanuntit?
· Lucrez impreuna cu
nasul meu si stau de vorba cu alti dependenti* in recuperare?
· Ce masuri i-mi iau ca
sa ma asigur ca pot face fata oricarui lucru care va fi dezvaluit de inventar?
UN INVENTAR MORAL
Multi dintre noi au o
multime de idei preconcepute legate de cuvantul „moral”. Poate ca acest cuvant ne
aduce aminte de un cod de comportament extrem de rigid, pe care eram asteptati
sa-l urmam. Poate ca ne duce cu gandul la oameni pe care noi ii consideram
„morali”, si pe care ii apreciem ca fiind mai buni decat noi. Auzirea acesui
cuvant poate chiar sa trezeasca in noi tendinta de rebeliune impotriva moralei
societatii, si, resentimente fata de autoritatile care nu au fost niciodata
multumite de propria noastra morala. Daca vreunul din lucrurile astea este
valabil pentru fiecare dintre noi sau nu, ramane sa stabilim noi insine. Daca
ne identificam cu ele, putem indeparta discomfortul pe care il simtim fata de
cuvantul „moral” gandindu-ne la el intr-un mod cu totul diferit.
In Dependentii* Anonimi, in acest Pas, cuvantul „moral”
nu are nimic de a face cu anumite coduri de comportament, norme sociale, sau cu
judecata unei figuri autoritare. Un inventar moral este ceva ce putem folosi ca
sa ne descoperim moralitatea noastra, valorile si principiile proprii. Nu
trebuie sa le aliniem in nici un fel cu valorile si principiile altora.
· Ma deranjeaza
cuvantul „moral”? De ce?
· Ma deranjeaza gandul
la asteptarile pe care le are societatea si imi este teama ca niciodata nu voi
putea, nu voi vrea si nici nu voi fi in stare sa ma comformez?
· Ce valori si
principii sunt importante pentru mine?
UN INVENTAR AL PROPRIEI PERSOANE
Pasul Patru ne cere sa
facem un inventar al propriei persoane, nu al altora. Totusi, atunci cand incepem
sa scriem si sa ne analizam resentimentele, temerile, comportamentul,
credintele si secretele, descoperim ca cele mai multe sunt legate de alte
persoane, sau cateodata, de organizatii sau institutii. Este foarte important
sa intelegem ca suntem liberi sa scriem orice avem nevoie sa scriem despre
altii, atata timp cat aceasta ne conduce la descoperirea propriului rol in
situatia respectiva. De fapt, cei mai multi dintre noi nu pot deosebi propriul
rol de cel al altora la inceput. Nasul nostru ne va ajuta aici. In Pasul Patru,
vom folosi toate principiile spirituale pe care am inceput sa le practicam in
primii trei Pasi. In primul rand, trebuie sa avem bunavointa de a lucra la
Pasul Patru. Trebuie sa fim meticulos de sinceri cu noi insine, analizand tot
ceea ce asternem pe hartie si intrebandu-ne singuri daca este sau nu adevarat.
Trebuie sa fim indeajuns de curajosi ca sa ne confruntam temerile si sa trecem
peste ele. In sfarsit, dar nu in ultimul rand, credinta si increderea ne vor
sprijini atunci cand ne vom confrunta cu momente dificile si ne va bate gandul
renuntarii.
· In ce fel hotararea
mea de a parcurge Pasul Patru este o demonstratie de curaj, de incredere, de
credinta, de sinceritate, de bunavointa?
INVENTARUL
Ia caiet si creion, sau
orice alt mijloc de inregistrare a inventarului, asupra caruia ai cazut de
acord impreuna cu nasul tau. Fa-te comod. Indeparteaza orice sursa de
distragere a atentiei de locul in care ai hotarat sa lucrezi la inventar.
Roaga-te pentru capacitatea de a fi sincer, fara teama si amanuntit. De-a
lungul acestui proces, nu uita sa pastrezi legatura cu nasul tau. In sfarsit,
simte-te liber sa patrunzi dincolo de ceea ce ti se cere in intrebari. Orice
iti trece prin minte constituie material de inventar.
RESENTIMENTE
Avem resentimente atunci
cand re-simtim sentimente vechi, atunci cand nu suntem in stare sa le lasam sa
se duca, atunci cand nu putem sa iertam si sa uitam ceva ce ne-a suparat. Sunt
o multime de motive pentru care facem o lista cu resentimentele noastre in
Pasul Patru. In primul rand, pentru ca ne va ajuta sa ne eliberam de furia mai
veche, care ne afecteaza viata acum. In al doilea rand, pentru ca analizandu-ne
resentimentele vom putea identifica modurile in care ne-am pus singuri in situatia
de a fi dezamagiti de altii, in special atunci cand asteptarile noastre erau
prea mari. In cele din urma, listarea propriilor resentimente va aduce la
lumina tiparele care ne-au mentinut prinsi in furie sau autocompatimire, sau in
amandoua.
· Fata de cine am
resentimente? Explica situatiile care au dus la resentimentele respective.
· Fata de ce institutii
am resentimente (scoala, guvern, biserica, de corectie, de judecata)? Explica
situatiile care au dus la resentimentele respective.
· Care au fost
motivatiile sau incredintarile care mi-au influentat comportamentul in acele situatii?
· In ce fel lipsa mea
de sinceritate a contribuit la aceste resentimente?
· In ce fel
incapacitatea (sau lipsa bunavointei) de a simti anumite emotii, au condus la dezvoltarea
resentimentelor?
· In ce fel propriul
meu comportament a contribuit la resentimentele mele?
· Imi este teama sa
analizez rolul meu in situatiile care mi-au provocat resentimente? De ce?
· In ce fel
resentimentele mi-au afectat relatia cu mine insumi / insami , cu alti oameni
si cu o Putere Superioara?
· Care este elementul
comun pe care il observ in resentimentele mele?
SENTIMENTE
Vrem sa ne analizam
sentimentele din aceleasi motive pentru care am vrut sa ne analizam resentimentele.
Acest lucru ne va ajuta sa descoperim care este rolul nostru in propria viata.
Pe langa asta, cei mai multi dintre noi au uitat ce inseamna sa ai sentimente
pana sa ajunga in recuperare. Chiar daca avem ceva timp de abstinenta, inca vom
mai afla lucruri noi despre felurile in care ne blocam sentimentele.
· Cum imi recunosc
sentimentele?
· Care sunt
sentimentele pe care incerc cel mai mult sa le blochez?
· De ce am incercat
sa-mi blochez aceste sentimente?
· Ce modalitati am
folosit ca sa neg ceea ce simteam cu adevarat?
· Cine sau ce mi-a
declansat un anumit sentiment? Care a fost acel sentiment? Care a fost situatia?
Care a fost rolul meu in situatia respectiva?
· Ce am crezut, care au
fost motivatiile care m-au facut sa actionez intr-un anume fel in acea situatie?
· Ce fac cu
sentimentele mele, odata identificate?
VINOVATIE, RUSINE
Exista doua feluri de
vinovatie sau rusine: unele reale si unele imaginare. Primele izvorasc direct
din constiinta noastra – ne simtim vinovati pentru ca am facut ceva care este
impotriva principiilor noastre, sau am ranit pe cineva si ne este rusine pentru
acest lucru.
Vinovatia imaginara vine
din situatii in care nu am gresit cu nimic, la care nu am avut nici o contributie.
Acum trebuie sa ne analizam putin sentimentele de vinovatie si rusine, pentru a
le separa pe cele reale de cele imaginare. Putem pastra ce este al nostru si
avem nevoie sa lasam tot ce nu ne apartine.
· Fata de cine, sau
fata de ce ma simt vinovat sau imi este rusine? Descrie situatiile care au generat
aceste sentimente.
· Care din aceste
situatii m-au facut sa ma simt rusinat, desi nu am avut nici un rol in crearea lor?
· In situatiile in care
am avut intr-adevar rolul meu, ce am crezut, care au fost motivatiile care m-au
facut sa ma port asa cum m-am purtat?
· In ce fel propriul
meu comportament a contribuit la sentimentele de vinovatie si rusine?
FRICA
Daca analizam boala
noastra dupa ce am dat la o parte simptomele primare – dependenta* noastra sau alte comportamente obsesive
– si cele mai evidente caracteristici, vom descoperi un paienjenis de temeri.
Ne este frica sa nu fim raniti, sau poate ne este pur si simplu frica sa nu ne
traim emotiile cu prea mare intensitate, asa ca ajungem sa traim doar pe
jumatate, trecand prin viata fara a fi cu adevarat pe deplin vii vreodata. Ne
este frica de orice lucru care ne face sa simtim, asa ca, ne izolam si ne
inchidem in noi insine. Ne este teama ca oamenilor nu le va place de noi, asa
ca ne cufundam in patima noastra ca sa ne simtim mai bine cu noi insine. Ne
este teama sa nu fim prinsi atunci cand facem ceva rau si sa nu fim pusi sa
platim pentru ceea ce am facut, asa ca mintim, inselam sau ii ranim pe altii,
ca sa ne protejam. Ne este teama sa fim singuri, asa ca ii folosim sau ii
exploatam pe alti oameni, ca sa nu ne simtim singuri, respinsi sau abandonati.
Ne este teama ca nu vom avea de ajuns – din orice – asa ca urmarim cu egoism sa
obtinem ceea ce vrem, fara sa ne pese de raul pe care il facem altora in acest
proces. Uneori, in recuperare, daca am castigat deja unele lucruri la care tinem
cu adevarat, incepem sa ne temem ca le vom pierde, asa ca incepem sa ne compromitem
principiile, in dorinta de a proteja aceste lucruri.
Frica este egocentrica si
egoista. Trebuie sa o smulgem din radacina chiar acum, ca sa nu mai aiba puterea
de a ne distruge.
· De cine sau de ce imi
este frica? De ce?
· Ce am facut ca sa-mi
maschez frica?
· In ce fel am
reactionat in mod negativ sau distructiv, atunci cand mi-a fost frica?
· De ce imi este frica
cel mai tare atunci cand ma auto-analizez si fac dezvaluiri despre mine? Ce
cred ca o sa se intample daca fac asta?
· In ce fel m-am inselat
pe mine insumi / insami , din cauza fricii?
RELATII
In Pasul Patru, trebuie sa
ne analizam relatiile – toate relatiile noastre cu alti oameni, nu doar cele sentimentale
– ca sa ne putem sa seama in ce momente alegerile, convingerile si
comportamentul nostru au avut ca rezultat relatii bolnave si distrugatoare.
Avem nevoie sa privim relatiile noastre cu rudele, cu soti/sotii sau
concubini/concubine, prieteni sau fosti prieteni, colegi de munca sau fosti colegi
de munca, vecini, colegi de scoala, oameni care fac parte din anumite
organizatii sau organizatiile insele, autoritati – cum ar fi politia sau alte
institutii, si oricine sau orice altceva de care ne putem aduce aminte. De
asemenea, trebuie sa analizam si relatia noastra cu Puterea Superioara.
Poate ca vom fi tentati sa
trecem peste relatiile care nu au fost de durata – o aventura sexuala de o noapte,
de exemplu, sau o cearta cu vreun profesor al carui curs l-am abandonat. Dar,
si aceste relatii sunt importante. Daca inca ne mai gandim la ele, sau avem
anumite sentimente legate de ele, acestea constituie material de inventar.
· Ce conflicte ale
personalitatii mele imi ingreuneaza mentinerea prieteniilor sau a relatiilor sentimentale?
· In ce fel teama de a
nu fi ranit mi-a afectat prieteniile si relatiile sentimentale?
· In ce fel am
sacrificat prietenii adevarate, platonice, in favoarea celor sentimentale?
· In ce feluri am
alergat dupa relatii, in mod obsesiv?
· In relatiile mele cu
familia, simt cateodata ca suntem prinsi in repetarea acelorasi tipare, fara speranta
ca se poate schimba ceva? Care sunt acele tipare? Care este rolul meu in
mentinerea lor?
· In ce fel am evitat
apropierea de prieteni, de sot/sotie, si de familie?
· Am avut probleme cu
asumarea unor obligatii? Descrie.
· Am distrus vreodata o
relatie numai pentru motivul ca eram incredintat ca voi fi ranit oricum, asa ca
am vrut sa scap inainte de a se intampla? Descrie.
· In ce masura tin
seama de sentimentele celorlalti in relatiile mele? Le consider egale cu ale mele?
Mai importante decat ale mele? De importanta minora? Nu au nici o importanta?
· Am simtit vreodata ca
sunt victima in vreuna din relatiile mele? (Nota: aceasta intrebare se concentreaza
asupra descoperirii modurilor in care ne-am pus singuri in situatia de a fi victime;
asupra felului in care asteptarile noastre exagerate au contribuit la
dezamagiri, si NU cere enumerarea situatiilor in care am fost efectiv abuzati).
Descrie.
· Cum au fost relatiile
mele cu vecinii? Am observat vreun tipar in aceste relatii, care aparea oriunde
as fi locuit?
· Ce sentimente am fata
de oamenii cu si pentru care am lucrat? In ce fel modul meu de a gandi,
convingerile si comportamentul mi-au cauzat probleme la locul de munca?
· Ce sentimente am fata
de colegii de scoala (atat din copilarie cat si de mai tarziu)?
M-am simtit mai bun sau mai slab decat
alti colegi? Credeam ca trebuia sa ma lupt pentru a obtine mai multa atentie
din partea profesorilor? Respect figurile autoritare sau ma revolt impotriva lor?
· Am aderat vreodata la
un club sau la o organizatie? (D.A. este o organizatie). Ce sentimente am avut
fata de ceilalti membri ai acelei organizatii? Mi-am facut multi prieteni in
organizatia respectiva? Am aderat la un club sau la o organizatie avand
asteptari foarte mari, numai ca sa renunt dupa scurt timp? Care au fost
asteptarile mele si de ce nu au fost indeplinite? Care a fost rolul meu in
aceste situatii?
· Am fost vreodata
intr-un spital de boli mintale sau in inchisoare, sau intr-un alt loc unde am
fost tinut impotriva vointei mele? Ce efect a avut acest lucru asupra
personalitatii mele?
· Cum a fost relatia
mea cu autoritatile? Am respectat regulile? Am incalcat regulile si apoi am urat
autoritatile cand am fost prins?
· Am avut experiente
foarte devreme in viata, in care cineva in care am avut incredere si de care
m-am apropiat m-a ranit, iar acest eveniment m-a facut sa ma inchid in mine? Descrie.
· Am lasat vreo relatie
sa se distruga, chiar si atunci cand exista posibilitatea ca problemele si
conflictele sa fie rezolvate? De ce?
· Obisnuiam sa ma
transform intr-o persoana diferita, in functie de cine era in jurul meu? Descrie.
· Am descoperit lucruri
legate de personalitatea mea (poate in alte inventare), care nu mi-au placut,
si apoi m-am trezit ca incercam, exagerat, sa compensez acele lucruri? (De
exemplu, am descoperit un tipar de dependenta imatura fata de alti oameni si
apoi am exagerat compensarea, devenind prea increzut). Descrie.
· Ce defecte se
manifesta cel mai des in relatiile mele (minciuna, egoism, control, manipulare,
etc.)?
· In ce fel imi pot
schimba comportamentul, in asa fel incat sa incep sa am relatii sanatoase?
· Am avut orice fel de
relatie cu o Putere Superioara? In ce fel aceasta relatie s-a schimbat de-a lungul
vietii mele? Ce fel de relatie am cu Puterea mea Superioara acum?
SEX
Aceasta zona este foarte
greu de abordat, pentru cei mai multi dintre noi. De fapt, s-ar putea sa fim tentati
sa spunem: „Gata! Pana aici! Sub nici o forma nu o sa-mi cataloghez acum
comportamentul sexual.” Dar trebuie sa trecem repede peste aceasta retinere. Ne
va fi de mare ajutor daca ne gandim la motivul pentru care trebuie sa o facem.
Avem nevoie sa devenim comfortabili si cu propria sexualitate. De aceea,
trebuie neaparat sa includem in inventarul nostru si convingerile proprii in
ceea ce priveste sexul. In acest moment, este foarte important sa ne amintim ca
nu ne facem inventarul ca
sa ne comparam cu ceea ce
credem noi ca este „normal” pentru altii, ci numai ca sa ne identificam propriile
valori, principii si moralitati.
· In ce fel
comportamentul meu sexual s-a bazat pe egoism?
· Am confundat sexul cu
dragostea? Care a fost rezultatul actiunilor influentate de aceasta confuzie?
· In ce fel m-am
folosit de sex ca sa incerc sa evit singuratatea sau sa umplu un gol sufletesc?
· In ce fel am alergat
dupa sex in mod obsesiv, sau am incercat sa evit sexul, in mod obsesiv?
· A existat vreo
practica sexuala care m-a facut sa ma simt rusinat sau vinovat? Care este aceasta?
De ce m-am simtit astfel?
· A existat vreo
practica sexuala care m-a ranit pe mine sau pe altii?
· Ma simt comfortabil
cu propria sexualitate? Daca nu, de ce?
· Ma simt comfortabil
cu sexualitatea altora? Daca nu, de ce?
· Este sexul o conditie
necesara in toate sau in cele mai multe dintre relatiile mele?
· Ce inseamna pentru
mine o relatie sanatoasa?
ABUZ
Inainte de a aborda
aceasta zona, trebuie sa fim extrem de prevazatori. S-ar putea sa trebuiasca sa
amanam analizarea ei pentru un moment mai avansat in recuperare. Va trebui sa
ne folosim de toate resursele de care dispunem in acest moment ca sa putem lua
o decizie daca intram sau nu in acesta zona acum: ceea ce simtim noi – suntem
sau nu gata sa rezistam durerii pe care aceasta explorare ne-o va cauza,
discutie cu nasul nostru, si rugaciune. Este posibil ca nasul sa fie capabil sa
ne ajute sa trecem prin asta, sau este posibil sa avem nevoie de si mai mult
ajutor.
Daca am luat hotararea de
a incepe analizarea abuzurilor, trebuie sa fim constienti ca asta va fi probabil
cea mai dureroasa etapa din procesul de recuperare. Reinvierea momentelor in
care am fost neglijati sau raniti de catre alti oameni, care ar fi trebuit sa
ne iubeasca si sa ne protejeze, ne va cauza cu siguranta cele mai dureroase
sentimente. Oricum, trebuie sa o facem si pe asta, atunci cand suntem
pregatiti. Atata timp cat tinem durerea ascunsa in noi, ca pe un secret adanc,
ne poate provoca un gen de comportament pe care nu il dorim, sau poate
contribui la accentuarea unei pareri gresite fata de noi insine sau a altor
idei distrugatoare. Scoaterea adevarului la lumina este inceputul unui proces
care conduce spre alinarea suferintei noastre. Nu a fost vina noastra.
· Am fost vreodata
abuzat? De catre cine? Ce sentimente am avut sau am acum fata de acea intamplare?
· Faptul ca am fost
abuzat mi-a afectat relatiile cu ceilalti oameni? In ce fel?
· Daca am simtit ca
sunt o victima pentru cea mai mare parte a vietii mele, ca urmare a faptului ca
am fost abuzat in copilarie, ce pasi pot sa fac acum pentru a-mi vindeca
sufletul? Cred ca Puterea mea Superioara ma poate ajuta? Cum?
De asemenea, este posibil
ca si noi sa-i fi abuzat pe altii, fizic, mintal sau verbal. Trecerea in
revista a acestor momente ne va face, inevitabil, sa simtim o mare rusine. Nu
ne putem permite sa lasam aceasta rusine sa se transforme in disperare. Este
foarte important sa ne confruntam cu comportamentul nostru, sa acceptam
responsabilitatea pentru el, si sa lucram la schimbarea lui. Scriind despre el
aici si acum este primul pas pe care il facem spre schimbare. Parcurgerea celorlalti
Pasi ne va ajuta sa
reparam raul pe care l-am facut altora.
· Am abuzat vreodata pe
cineva? Pe cine si cum?
· Ce am simtit si ce am
gandit chiar inainte de a rani acea persoana?
· Am dat vina pe
victima mea sau am incercat sa gasesc tot felul de scuze pentru comportamentul
meu? Descrie.
· Am incredere in
Puterea mea Superioara sa lucreze in viata mea si sa ma ajute sa nu mai ranesc
pe nimeni, niciodata? Sunt dispus sa traiesc cu sentimentele dureroase pana
cand acestea vor fi schimbate in urma parcurgerii pasilor?
PARTI BUNE
Cele mai multe dintre
intrebarile de mai inainte au fost menite sa ne ajute sa identificam natura exacta
a greselilor noastre, informatie de care avem nevoie pentru Pasul Cinci. Dar,
in egala masura, este important sa ne uitam si la lucrurile bune, sau care au
avut un impact pozitiv asupra noastra si a altora. Vrem sa facem acest lucru
din doua motive. In primul rand pentru ca, dupa parcurgerea Pasului Patru, vrem
sa avem o imagine completa despre noi insine, nu doar o latura. In al doilea
rand, pentru ca vrem sa stim care sunt trasaturile de caracter si
comportamentele pe care dorim sa le avem cel mai mult in viata noastra.
· Care sunt calitatile
mele, care imi plac foarte mult? Care le sunt pe plac altora? Care ma avantajaza
cel mai mult?
· In ce fel am
demonstrat ca imi pasa de mine insumi / insami si de alti oameni?
· Ce principii
spirituale practic in viata mea? In ce fel acestea mi-au schimbat viata?
· In ce fel au crescut
credinta si increderea mea intr-o Putere Superioara?
· Pe ce se bazeaza
relatia mea cu „nasul” meu? Cred ca acesta experienta pozitiva se transmite si
in celelalte relatii ale mele?
· Ce scopuri am reusit
sa-mi indeplinesc? Am si alte scopuri pentru a caror implinire actionez in prezent?
Care sunt acestea si cum actionez pentru implinirea lor?
· Care sunt valorile
mele? Pe care dintre acestea sunt dedicat sa le urmez in viata si cum?
· In ce fel imi exprim
recunostinta pentru recuperare?
SECRETE
Inainte de a termina Pasul
Patru trebuie sa ne oprim si sa ne gandim bine: exista oare ceva ce am omis,
intentionat sau nu? Exista vreun lucru pe care il consideram a fi atat de rau
incat nu-l putem include in inventar, cu nici un pret? Daca este asa, ar trebui
sa ne linistim la gandul ca nenumarati membri D.A au lucrat la acest Pas si
nimeni nu a avut pana acum o situatie absolut unica, pentru care ar fi trebuit
sa inventam cuvinte noi pentru a o descrie. Pastrarea secretelor constituie o
mare amenintare pentru recuperarea noastra. Atata timp cat pastram un secret,
nu facem decat sa construim o rezerva in programul de recuperare.
· Exista secrete despre
care nu am pomenit inca? Care sunt acestea?
O alta intrebare pe care
trebuie sa ne-o punem acum este: exista vreun lucru in inventarul nostru care este
o exagerare a celor ce s-au intamplat in realitate, sau exista ceva care nu
este deloc adevarat? Aproape toti membrii D.A au avut probleme la inceput cu
deosebirea adevarului de fictiune. Multi dintre noi nascocisem adevarate
„romane”, care erau atat de inflorite incat de abia daca mai contineau o mica
farama de adevar. Le nascocisem pentru ca doream sa-i impresionam pe altii. Nu credeam
ca exista ceva adevarat cu care sa ne simtim bine, asa ca am nascocit minciuni,
incercand sa fim la inaltime. Nu este nevoie sa mai facem asta de acum inainte.
In procesul de parcurgere a Pasului Patru ne consolidam adevarata valoare, si
nu o valoare falsa, bazata pe „povesti nemuritoare”. Acum este timpul sa spunem
adevarul despre noi insine.
· Exista ceva in
inventarul meu care nu este adevarat, sau, exista povesti pe care le-am spus de
nenumarate ori si care nu sunt adevarate?
MAI DEPARTE
Dupa terminarea Pasului
Patru putem simti mai multe lucruri – ne putem simti dezamagiti, ne putem simti
inviorati, ne putem simti stanjeniti. Indiferent de cum ne simtim, cu siguranta
trebuie sa ne simtim bine cu ce am realizat. Efortul pe care l-am facut in
acest Pas va fi temelia efortului pe care il vom depune in parcurgerea Pasilor
de la Cinci la Noua.
Acum a venit vremea sa
luam legatura cu „nasul” si sa facem planuri pentru Pasul Cinci.
- Pasul Cinci –
„Am marturisit lui Dumnezeu,
noua insine si altei fiinte umane, natura exacta a greselilor noastre”
In literatura noastra de
baza ni se spune ca “Pasul Cinci nu este simpla citire a Pasului Patru”. Dar stim
ca a citi inventarul Pasului Patru unei alte fiinte umane este cu siguranta o
parte a Pasului Cinci.
Asa ca sa vedem ce
inseamna restul, partea care este mai mult decat o simpla citire.
Marturisirea pe care o
facem – lui Dumnezeu, noua insine si unei alte finte umane – este cea care aduce
cresterea spirituala menita in acest Pas. Avem deja ceva experienta in a face
marturisiri. Am marturisit ca avem o boala; am marturisit ca avem nevoie de
ajutor; am marturisit ca exista o Putere care ne poate ajuta. Aceasta
experienta a marturisirilor ne va fi de ajutor in Pasul Cinci.
Multi dintre noi am
terminat Pasul Patru cu un sentiment de usurare, gandind ca partea cea mai grea
a trecut , ca apoi sa ne dam seama ca inca mai aveam de facut Pasul Cinci.
Atunci ni s-a facut frica. Unora dintre noi ne era teama ca nasul nostru ne va
respinge sau ne va judeca. Altii am avut ezitari pentru ca nu vroiam sa-l
deranjam pe nas cu atatea lucruri. Nu eram siguri ca putem avea incredere ca
nasii nostri sa ne pastreze secretele.
Poate ca eram ingrijorati
de ceea ce inventarul ar fi putut dezvalui. Poate ca era un lucru pe care noi nu-l
vedeam dar pe care nasii nostri l-ar fi descoperit imediat – si probabil ca nu
era nimic bun. Unora ne era teama ca va trebui sa simtim din nou sentimente
vechi si ne intrebam daca aveam cu adevarat de castigat ceva din rascolirea
trecutului. Unii dintre noi simteam ca atata vreme cat nu citeam inventarul cu
voce tare, continutul lui nu era chiar real.
Daca ne analizam toate
sentimentele legate de Pasul Cinci, este posibil sa descoperim ca suntem si motivati
sa continuam acest proces, de o dorinta pentru mai multa recuperare. Ne gandim
la persoanele pe care le cunoastem si care au parcurs acest pas. Suntem uimiti
de sinceritatea lor si de capacitatea de a comunica cu altii. Ei nu vorbesc tot
timpul despre ei insisi, ci intreba despre altii si sunt cu adevarat interesati
sa auda raspunsul. Daca ii intrebam cum au invatat atat de multe despre relatiile
cu altii, probabil ca ne vor raspunde ca au inceput sa invete atunci cand au
lucrat la Pasul Cinci.
Multi dintre noi, care am
parcurs deja Pasii Patru si Cinci, stim ca acest proces intotdeauna are ca rezultat
schimbarea. Cu alte cuvinte, trebuie sa incetam sa mai avem acelasi vechi
comportament! Poate ca nu eram intru totul siguri ca doream asta. Pe de alta
parte, multi stiam ca trebuia sa ne schimbam, dar ne era teama ca nu puteam.
Avem nevoie de doua
lucruri pentru a incepe sa lucram Pasul Cinci: curaj si un sentiment de
incredere in procesul de recuperare. Daca le avem pe amandoua vom fi capabili
sa ne analizam celelalte temeri mai specifice si sa mergem pana la capat cu
marturisirile pe care trebuie sa le facem in acest Pas.
CONFRUNTAREA TEMERILOR
Oricare dintre temerile pe
care le-am metionat poate sa fie si a noastra, sau poate ca avem si alte temeri
care ne imbolnavesc. Este esential sa stim care sunt temerile noastre si sa
mergem mai departe in ciuda lor, asa incat sa fim capabili sa ne continuam
recuperarea.
· Ce rezerve am in legatura
cu parcurgerea Pasului Cinci?
· Am vreo temere in
acest moment? Care este aceasta?
Nu conteaza de unde
izvorasc temerile noastre. Majoritatea am facut cam aceleasi lucruri ca sa le confruntam:
ne-am rugat pentru curaj si bunavointa, am citit Pasul Cinci din “Cei
Doisprezece Pasi si Cele Douasprezece Traditii” si am cautat linistirea de la
ceilalti membri. Multi dintre noi am trait experienta de a ne duce la intalniri
pentru studiul pasilor ca sa descoperim, din coincidenta, ca subiectul parea sa
fie intotdeauna Pasul Patru sau Cinci. Daca facem efortul de a impartasi ce
simtim, cu siguranta vom gasi sprijinul de care avem nevoie de la alti membri.
Folosirea resurselor spirituale pe care le-am acumulat parcurgand Pasii
anteriori ne va permite sa lucram la Psul Cinci.
· Ce fac pentru a-mi
depasi temerile legate de pacurgerea Pasului Cinci?
· In ce fel parcurgerea
primilor 4 pasi m-a pregatit pentru parcurgerea Pasului Cinci?
AM MARTURISIT LUI DUMNEZEU
Pasul Cinci din “Cei
Doisprezece Pasi si Cele Douasprezece Traditii” ne raspunde la intrebarea “De
ce trebuie sa marturisim natura exacta a greselilor noastre lui Dumnezeu, pe
langa noua insine si altei fiinte umane?” In D.A traim experienta unui mod de
viata in care spiritualitatea se impleteste cu cotidianul, lucrurile obisnuite
se impletesc cu lucruri extraordinare. Atunci cand ii marturisim natura exacta
a greselilor noastre lui Dumnezeu, asa cum Il intelege fiecare dintre noi,
marturisirea noastra capata mai mult sens.
In ce mod ne facem
marturisirea in fata lui Dumnezeu, depinde de felul particular in care Il
intelege fiecare. Unii fac o marturisire aparte in fata lui Dumnezeu, separata
de marturisirea fata de ei insisi si in fata altei fiinte umane. Altii
constientizeaza sau se roaga pentru prezenta unei Puteri Superioare
inainte de a parcurge
inventarul personal impreuna cu nasul. Aceia dintre noi pentru care Puterea Superioara
inseamna principiile spirituale ale recuperarii sau comunitatea D.A vor trebui
sa gaseasca alte metode de a lucra aceasta parte a Pasului Cinci. Nasul poate
fi de ajutor in acest proces. Orice facem este bine, atata timp cat suntem
constienti ca marturisim si in fata unei Puteri Superioare.
· Cum il voi implica pe
Dumnezeu, asa cum Il inteleg eu, in parcurgerea Pasului Cinci?
· In ce fel este
intarita hotararea pe care am luat-o la Pasul Trei, atunci cand lucrez la Pasul
Cinci?
NOUA INSINE
Probabil ca multora ni s-a
spus ca avem o problema si ca avem nevoie de ajutor. Dar comentariile altora nu
prea contau pentru noi. Sau chiar daca contau, nu era suficient sa ne opreasca.
Nu am putut inceta pana nu ne-am admis dependenta fata de noi insine si am
capitulat in fata programului D.A. Este acelasi lucru si cu marturisirea pe
care o facem in Pasul Cinci. Poate sa ne spuna oricine – de la sotie/sot,
angajator pana la nas – ca ceea ce facem ne dauneaza. Pana nu admitem in
adancul sufletului nostru natura exacta a greselilor noastre, nu vom avea nici
bunavointa si nici capacitatea de a alege alta cale.
· Pot sa constientizez
si sa accept natura exacta a greselilor mele?
· In ce fel aceasta
marturisire va schimba directia vietii mele?
SI UNEI ALTE FIINTE UMANE
Ca si dependenti*, una dintre cele mai mari
probleme ale noastre este sa facem deosebirea intre responsabilitatea noastra
si responsabilitatea altora. Dam vina pe noi insine pentru catastrofe asupra carora
nu avem nici un fel de control. In schimb, adesea suntem in negare totala
despre modul in care ne-am facut rau noua si altora. Exageram necazurile
marunte si nu bagam in seama problemele grave, pe care intr-adevar ar trebui sa
le analizam. Daca nu suntem siguri care este natura exacta a greselilor noastre
atunci cand incepem Pasul Cinci, vom sti atunci cand il terminam – pentru ca marturisim
in fata unei alte fiinte umane. Ascultatorul nostru poate sa vada ceea ce noi
nu putem vedea si ne va ajuta sa alegem ce avem nevoie sa acceptam ca fiind
responsabilitatea noastra si ce nu.
Cei mai multi dintre noi
am rugat pe cineva sa ne fie nas inainte de a incepe sa parcurgem Pasii si, intre
timp, am dezvoltat o relatie cu acea persoana. Pentru cei mai multi, nasul va
fi “alta fiinta umana“ pe care o alegem sa ne asculte la Pasul Cinci. El sau ea
ne va ajuta sa separam lucrurile de care nu eram responsabili de cele de care
eram. Relatia pe care am construit-o cu nasul nostru ne va asigura increderea
pe care trebuie sa o avem in el sau ea. Valoarea terapeutica a unui dependent* ajutandu-l pe alt dependent* este demonstrata frecvent
si cu putere atunci cand nasul nostru ne impartaseste detalii din propriul sau
inventar, pe masura ce noi il impartasim pe al nostru. Acest lucru ne
linisteste pe deplin, demonstrandu-ne ca nu suntem unici.
Increderea pe care trebuie
sa o avem in persoana care ne asculta Pasul Cinci depaseste simpla certitudine
ca el sau ea ne va pastra confidentialitatea. Trebuie sa avem incredere ca
ascultatorul nostru va avea reactia potrivita la ceea ce ii impartasim. Unul
dintre principalele motive pentru care asa de multi dintre noi aleg ca nasul sa
fie si cel care asculta Pasul Cinci este acela ca el sau ea intelege foarte
bine ce facem si stie exact de ce fel de sprijin avem nevoie in timpul
procesului. De asemenea, daca ascultatorul nostru este nasul, asta va ajuta la
continuitate in lucrul restului Pasilor.
Totusi, daca din orice
motive alegem pe altcineva sa ne asculte marturisirea Pasului Cinci,
“calificarea” lui sau a ei va fi aceeasi pe care o cautam si la nas:
capacitatea de a ne sprijini fara a minimaliza responsabilitatea noastra, de a
ne linisti daca incepem sa ne simtim coplesiti in timpul Pasului Cinci – pe
scurt, cineva care are compasiune, integritate si experienta.
· Ce calitati vreau sa
aiba persoana care ma asculta?
· In ce fel aceste
calitati ma vor ajuta sa imi fac marturisirea mai bine?
Pentru cei mai multi
dintre noi, a avea o relatie onesta este ceva nou. Suntem foarte buni la a ne indeparta
de cineva de indata ce ne spune un adevar dureros. De asemenea, suntem foarte
buni la relatii politicoase, distante, fara prea mare adancime. Pasul Cinci ne
ajuta sa dezvoltam relatii oneste.
Spunem adevarul despre
cine suntem, apoi partea cea mai grea, ascultam raspunsul. Cei mai multi am fost
terifiati sa avem o astfel de relatie. Pasul Cinci ne da sansa unica de a avea
o astfel de relatie intr- n mediu sigur. Putem fi linistiti ca nu vom fi
judecati.
· Sunt dispus sa am
incredere in persoana care imi va asculta Pasul Cinci?
· Ce astept de la
aceasta persoana?
· In ce fel parcurgerea
Pasului Cinci ma va ajuta sa incep sa am noi modalitati de a avea relatii cu
alti oameni?
NATURA EXACTA A GRESELILOR NOASTRE
O alta cale de a ne
asigura ca Pasul Cinci nu este doar simpla citire a Pasului Patru este sa ne concentram
pe ceea ce trebuie sa marturisim: natura exacta a greselilor noastre. In
comunitatea noastra exista o experienta foarte diversificata in legatura cu
ceea ce inseamna cu exactitate “natura exacta a greselilor noastre”. Cei mai
multi dintre noi suntem de acord ca, atunci cand lucram la Pasul Cinci, ar
trebui sa ne concentram atentia pe ceea ce sta in spatele tiparelor dependentei
noastre si pe motivele pentru care ne-am comportat asa cum ne-am comportat.
Identificarea naturii exacte a greselilor noastre se intampla adesea in timp ce
ne impartasim inventarul personal. Uneori, repetarea aceluiasi tip de situatii
va dezvalui natura exacta a acelor situatii. De exemplu, de ce alegem mereu sa ne
implicam in relatii cu oameni care nu ne vor binele? De ce abordam fiecare
relatie ca si cum viata noastra ar depinde de faptul ca trebuie sa fim mereu
superiori? De ce ne simtim amenintati de experiente noi, asa ca le evitam
intotdeauna? Gasirea punctului comun in aceste tipare de comportament ne va
conduce direct la natura exacta a greselilor noastre.
La un moment dat in timpul
acestui proces, probabil ca vom incepe sa numim anumite tipare de comportament
ca fiind “defecte de caracter”. Desi de abia in Pasul Sase vom incepe o analiza
profunda a felului in care fiecare defect de caracter joaca un rol in
mentinerea bolii noastre, cu siguranta ca nu ne va face nici un rau daca incepem
sa le constientizam de acum.
· In ce fel natura
exacta a greselilor mele este diferita de actiunile mele?
· De ce am nevoie sa
marturisesc natura exacta a greselilor mele si nu doar greselile ca atare?
PRINCIPII SPIRITUALE
In Pasul Cinci ne vom concentra
pe incredere, curaj, sinceritate si angajament. Practicarea principiului
spiritual al increderii este esential, daca vrem sa parcurgem Pasul Cinci. Asa
cum spuneam mai inainte, probabil ca avem deja o experienta cu nasul nostru,
care ne va permite sa avem destula incredere in el sau ea ca sa incepem lucrul.
Dar, cum ramane cu problemele mai profunde care se ivesc atunci cand incepem sa
ne intrebam daca parcurgerea acestui Pas ne va face cu adevarat vreun bine? Ei
bine, asa cum avem incredere in alta persoana, trebuie sa avem incredere si in
proces. Nu ne este intotdeauna clara legatura dintre Pasul Cinci si propria
dezvoltare spirituala. Asta nu inseamna ca legatura este mai putin reala, dar
ne poate fi mai greu sa avem incredere in proces.
· Cred ca parcurgerea
Pasului Cinci imi va imbunatati viata cumva? Cum?
Curajul este un principiu
pe care trebuie sa-l practicam inca de la inceputul acestui Pas. Probabil ca va
fi nevoie sa ne “alimentam” cu curaj din cand in cand pe tot parcursul
parcurgerii lui. Atunci cand asezam telefonul la loc pentru ca ne-am razgandit
cand era cat pe ce sa ne sunam nasul ca sa ne intalnim pentru marturisire,
simtim teama si avem nevoie sa practicam curajul. Atunci cand ne impartasim
inventarul personal si dam peste un paragraf pe care nu-l putem citi nimanui,
avem nevoie sa confruntam acel moment de teama cu curaj si sa mergem mai
departe cu impartasirea intregului inventar. Atunci cand tocmai am impartasit
ceva extrem de dureros si sentimentul de vulnerabilitate este atat de
coplesitor incat am vrea sa disparem inainte de a auzi ce are de spus nasul
nostru, suntem intr-un moment crucial in recuperare si avem nevoie sa alegem
calea curajului. Acest lucru va influenta intregul curs al vietii noastre in
viitor. De fiecare data cand simtim teama ne amintim ca atunci cand ne-am lasat
prada ei au fost numai consecinte negative in vietile noastre si ca daca facem acelasi
lucru acum se va intampla la fel. O astfel de aducere aminte ar trebui sa fie
de ajuns sa ne motiveze sa ne adunam curajul.
· Care sunt unele din
modalitatile prin care pot gasi curajul de care am nevoie sa lucrez la acest Pas?
· In ce fel practicarea
principiului curajului in parcurgerea acestui Pas imi va afecta intreaga recuperare?
· Am stabilit momentul
si locul pentru Pasul Cinci? Cand si unde?
Practicarea principiului
sinceritatii este vitala atunci cand ne marturisim noua insine natura exacta a greselilor
noastre. Asa cum nu ne putem detasa de propriile emotii doar pentru ca ne este
teama de reactia persoanei care ne asculta, nu ne putem permite nici sa ne
blocam propriile reactii. Trebuie sa ne permitem noua insine sa traim
experienta reactiei naturale si umane la subiectul in discutie: vietile noastre
ca si dependenti*. Vietile noastre au fost
triste. Am pierdut mult din cauza adictiei. Le-am
facut rau celor dragi din
cauza adictiei. Aceste ganduri sunt dureroase. Dar,
daca suntem foarte atenti, probabil ca vom recunoaste un alt sentiment care
incepe sa se formeze in urma durerii: speranta.
In sfarsit, am incetat sa
ne lasam prada viciului din cauza sentimentelor noastre, sa fugim de ele sau sa
ne inchidem in noi din cauza lor. Acum, pentru prima oara, avem sansa de a ne
confrunta cu curaj cu propriile sentimente, chiar si cu cele dureroase. Facand
acest lucru ne vom simti mai bine cu noi insine, pe termen lung. Acesta este
unul din paradoxurile pe care le inalnim frecvent in recuperare – ce incepe cu
durere se termina in bucurie si seninatate.
· In ce fel am ocolit
sinceritatea in trecut? Ce fac sa o pun in practica acum?
· In ce fel o imagine
mai realistica a propriei persoane se asociaza cu umilinta?
· In ce fel
principiului sinceritatii ma ajuta sa ma accept pe mine insumi / insami?
Principiul angajamentului
este demonstrat de actiunea pe care o facem in acest Pas. Multi dintre noi am
facut multe asa zise angajamente in vietile noastre, angajamente pe care nu
aveam nici o intentie sa le respectam daca vremurile deveneau grele –
angajamentele noastre erau facute doar de convenienta. Cu fiecare Pas pe care
l-am facut in D.A, ne-am adancit angajamentul real si practic fata de program.
Alegerea unui nas, parcurgerea Pasilor, gasirea unui grup si mersul la
intalniri – fiecare dintre aceste actiuni demonstreaza ca avem un angajament
practic si plin de sens fata de propria recuperare.
· In ce fel
impartasirea inventarului cu nasul meu imi adanceste angajamentul fata de Programul
D.A?
MAI DEPARTE
Unul dintre multele
beneficii pe care le obtinem din parcurgerea Pasului Cinci este sentimentul de acceptare
de sine. Recunoastem cu claritate cine suntem astazi si ne acceptam pe noi
insine fara rezerve. Doar pentru ca suntem deficitari in anumite domenii nu
inseamna ca nu avem nici o valoare.
Incepem sa vedem ca avem
si calitati si defecte. Suntem capabili sa facem fapte foarte bune – dar si sa
facem mult rau. Exista aspecte ale personalitatii noastre care ne fac foarte
speciali. Experientele noastre, chiar si cele negative, au contribuit adesea la
dezvoltarea celor mai bune parti ale noastre.
Pentru prima oara suntem in
stare sa recunoastem ca suntem in regula asa cum suntem in acest moment. Dar,
acceptandu-ne asa cum suntem astazi nu inseamna ca ne putem relaxa si sa ne
oprim din a tinde sa devenim mai buni. Adevarata acceptare de sine include si
acceptarea lucrurilor care ne lipsesc. Nu ar fi acceptare de sine daca am crede
ca nu mai trebuie sa progresam – aia ar fi negare.
Deci, constientizam care
sunt lucrurile care ne lipsesc si ne luam angajamentul sa lucram la asta. Daca
vrem sa avem mai multa compasiune, lucram la asta practicand principiul
compasiunii. Daca vrem sa avem o educatie mai buna, ne facem timp sa invatam.
Daca vrem sa avem mai multi prieteni, ne facem timp sa ne dezvoltam relatiile
cu alti oameni.
· In ce fel parcurgerea
Pasului Cinci mi-a crescut umilinta si acceptarea de sine?
Atunci cand terminam Pasul
Cinci avem un sentiment de usurare – ne-am usurat de povara impartasind
lucrurile pentru care inainte consumam multa energie pentru a le ascunde sau a
le suprima. Este adevarat ca defectele noastre mor in lumina expunerii;
expunerea la lumina aduce un sentiment de libertate pe care il simtim
indiferent de care ar fi celelalte circumstante ale vietii noastre.
Toate relatiile noastre
incep sa se schimbe ca rezultat al parcurgerii acestui Pas. Avem nevoie sa constientizam
in special cat de mult s-au schimbat relatiile noastre cu noi insine, cu
Puterea Superioara si cu alti oameni.
· In ce fel s-a
schimbat relatia mea cu o Putere Superioara ca rezultat al parcurgerii Pasului Cinci?
· In ce fel s-a schimbat relatia
cu nasul meu ca rezultat al parcurgerii Pasului Cinci?
· In ce fel s-a
schimbat felul in care ma vad pe mine insumi / insami ca rezultat al
parcurgerii Pasului Cinci?
· In ce masura am
acumulat dragoste si compasiune fata de mine insumi / insami si fata de altii?
Pe langa sentimentul de
usurare, probabil ca am ajuns si la un punct maxim de oboseala cu defectele noastre
de caracter. Acest lucru se transforma usor in faptul ca suntem pregatiti in
totalitate – exact ce ne trebuie ca sa incepem Pasul Sase !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu