Programul m-a îmbrăţişat
că am avut o dorinţă fierbinte, disperată, de a înceta băutul.
Că m-am agăţat de AA cu "dinții şi cu ghearele".
Că nu mai aveam nicio speranţă, încercasem totul.
Că, dacă cei din AA mi-ar fi spus că pentru a rămâne abstinent trebuia să sap un şanţ de la Spitalul Obregia la Intercontinental, m-aş fi apucat de săpat imediat.
Dar nu m-au pus să sap şanţuri.
Mi-au spus să vin la întâlniri. Şi am venit.
Mi-au spus să citesc literatura. Şi am citit-o.
Mi-au spus să-mi iau un naș. Şi mi-am luat.
Mi-au spus să lucrez paşii. Şi i-am lucrat.
Mi-au spus să moderez şedinţele de paşi. Şi am moderat.
Mi-au spus să particip la activităţile grupului. Şi am participat.
Mi-au spus să intru în Serviciile AA. Şi am intrat.
Mi-au spus să ajut alţi alcoolici să se recupereze şi am 'sponsorizat'.
Nu ştiam atunci că acestea sunt Instrumentele AA-ului.
În felul acesta am îmbrăţişat Programul în doisprezece paşi.
Azi mă simt de parcă Programul m-a îmbrăţişat pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu