AL-ANON - PASUL 4

Pasul Patru

“Fără teamă, am făcut un inventar moral amănunţit al propriei persoane.”

Paşii Unu, Doi si Trei ne-au învăţat despre boala alcoolismului, ne-au învăţat că suntem neputincioşi în faţa acestuia şi că o Putere mai mare decât noi înşine ne poate reda sănătatea mentală, dacă dorim acest lucru. Ca şi cum am urca pe o scară, am ajuns la treapta următoare - un Pas către autodescoperirea spirituală. În nouă cuvinte simple, Pasul Patru ne provoacă să ne privim pe noi înşine, atât din punct de vedere al calităţilor, cât şi al defectelor.

Membrii Al-Anon din toată lumea au experimentat puterea pe care o oferă acest pas. Folosind experienţa colectivă a membrilor, învăţăm că nu există un mod anume de a face acest Pas. Ni se spune în mod repetat că singura cheie a acestui Pas este cea de a-l face efectiv. Mulţi au făcut acest Pas doar pentru că li s-a spus că îi va ajuta în recuperare. Alţii au încercat să facă acest Pas fără ajutorul unui prieten sau al unui sponsor şi, din frică, l-au abandonat. Cerându-i voinţă Puterii Superioare, lucrând alături de un sponsor, citind literatura, discutând la întâlniri despre acesta, membrii vor putea continua incredibila călătorie către auto-cunoaştere. Ni se spune să "abordăm" Pasul Patru cu dragoste faţă de noi înşine, cu bunătate, sinceritate şi echilibru.

Decizia de a ne lăsa viaţa şi voinţa în grija lui Dumnezeu e demonstrată atunci când acţionăm prin facerea acestui inventar moral. Cuvântul "amănunţit" are un impact important; el ne spune că va fi nevoie să facem nişte "investigaţii" în trecutul nostru, în căutarea acelor aspecte care fac parte din "masca" noastră. Atunci când ne pierdem cheile, le căutam până le găsim sau până ne convingem că le-am pierdut pentru totdeauna. La fel trebuie să fie şi căutarea caracterului nostru. De aceea trebuie să ne dăm seama că e important să scriem Pasul Patru. Dacă e normal să facem o listă de cumpăraturi înainte de a merge la magazin, nu e logic ca, pentru ceva atât de important ca studiul personal al vieţii noastre, să păstrăm o anumită "documentaţie"?

Studiind cuvintele acestui Pas, ajungem la cuvântul "fără frică". Unii membri spun că frica face ca anumite aparenţe să pară adevărate. Ce alt mod de a afla dacă ne e teamă de realitate sau de o iluzie decât să "plonjăm" direct în frică? Listarea lucrurilor de care ne e frică este un alt mod de a începe inventarul moral. Până nu vom face acest inventar nu vom şti care trăsături de caracter ne împiedică în recuperarea noastră. "Fă-l, pur şi simplu", ni se spune de multe ori. Nu trebuie să îl facem perfect, vom avea timp să îl facem din nou. Daca nu începem, nu vom putea schimba nimic. Atunci când examinăm cu curaj şi atenţie "unde ne aflăm", uşa schimbării se va deschide.

In final, citim că e vorba de un "inventar moral al propriei persoane". Auto-analiza cerută de inventarul moral amănunţit si fără frica este un pas esenţial înspre recunoaşterea responsabilităţilor noastre şi în găsirea modului adecvat, sănătos de a ne elibera de experienţele fizice, emoţionale şi spirituale. Putem începe prin a scrie despre oameni şi situaţii faţă de care avem resentimente sau în care nu avem încredere. Scrisul devine foarte important pentru că puţini dintre noi îşi pot aminti incidentele şi oamenii care ne-au afectat. Scrisul ajuta şi să ne detaşăm înainte de a ne explora comportamentul şi ceea ce spune el despre noi.

Un membru Al-Anon întreba de ce trebuie să îşi scrie Pasul Patru dacă ea discutase anterior cu un profesionist despre toate problemele ei. Un membru cu "vechime" i-a răspuns că şi ea crezuse acelaşi lucru, dar că a ascultat îndrumarea sponsorului ei şi a început să îşi scrie gândurile. Altfel, a putut sa se îndepărteze de anumite situaţii si sa  se perceapă mult mai clar. A recunoscut ca ea analiza programul Al-Anon la nivel intelectual prin prisma primilor trei paşi, dar că acum experimentează o noua conştiinţă asupra propriei persoane, dar si asupra numeroşilor alcoolici din viata ei.

Altcineva spunea ca a auzit ca multe dintre problemele pe care le au cei care trăiesc alături de un alcoolic sunt legate de martirizare, manipulare, control şi "maternisme". Scriind lucrurile legate de aceste aspecte, a început să le folosească drept punct de orientare pentru inventarul ei. Mai spune că în ultima vreme dorise să examineze cu atenţie câteva întâmplări şi persoane; a pus cate un "+" sau un "-" in dreptul fiecăreia, în funcţie de felul în care credea că acel lucru îi afectase viaţa. Apoi a scris pe scurt ce anume ar fi vrut să facă diferit şi cum avea de gând să aplice principiile Al-Anon. Experienţa Pasului Patru i-a oferit o nouă libertate şi acum crede despre ea că este o persoană bună, cu valori si, mai important, este respectată de familie şi prieteni.

Ghidul pentru Progres este un instrument pe care mulţi membri Al-Anon îl folosesc pentru a-şi începe inventarul si pentru a-si măsura evoluţia. Un sponsor spunea că îi încurajează pe cei pe care îi ghidează să îşi cumpere in fiecare an un astfel de Ghid. Majoritatea rămân uimiţi să vadă cât de mult s-au dezvoltat în ultimul an. Tot el spunea ca această dezvoltare are loc doar dacă răspunsurile date vor fi narative, şi nu prin "da" sau "nu". Acestea din urmă nu sunt nici relevante, nici detaliate şi nici fără teamă.

Şi grupul Alateen a completat un astfel de ghid pentru Pasul Patru, ghid folosit şi de membrii Al-Anon. Acesta îi încurajează pe membri să îşi deseneze sentimentele, lucru ce poate să îl pună în încurcătură pe un adult văzând că i se cere să îşi deseneze atitudinile, stima de sine, dragostea, responsabilitatea, relaţiile şi sentimentele. Ce trebuie menţionat e că nu i se cere nimănui să devină un artist plastic sau să le deseneze perfect.

Cel mai uşor mod de a face Pasul Patru este de a "Păstra simplitatea". O întâlnire de Pas Patru înseamnă că fiecare membru să ia o foaie de hârtie şi să o împăturească în două. Fiecare trebuie să îşi scrie pe o jumătate de hârtie calităţile, iar pe cealaltă jumătate defectele de caracter - cerinţa este ca ambele liste să fie egale în lungime. Grupul încurajează discuţiile despre dificultăţile ce pot să apară.

In studierea Pasului Unu am învăţat că noi nu am cauzat boala alcoolismului, că nu o putem controla şi nici trata; ne-am gândit şi la felul în care acţiunile noastre au putut contribui la aceasta boală, chiar dacă unele dintre ele au fost admirabile şi justificate, iar altele jenante şi fără scuze. Multor membri le-a fost mai uşor să "disece" aceste acţiuni in Pasul Patru prin împărţirea lor in patru coloane: cauză, control, putinţa de a trata şi contribuţii: "am cauzat eu problema? cum am încercat sa o controlez? Pot sa o vindec? Au contribuit aceste acţiuni la problema mea?" E posibil ca anumite acţiuni să nu le putem încadra în toate coloanele. O ultima coloană intitulată "Comentarii" poate fi adăugată pentru a scrie acolo numele unor persoane implicate în acele evenimente, cum au afectat acestea relaţiile, cum anume ai proceda in prezent, folosind instrumentele Al-Anon.

Orice ajutor - din partea sponsorului, a grupului sau a unui alt membru care a făcut deja Pasul Patru - e binevenit. Viaţa alături de un alcoolic îţi poate distruge stima de sine. Membrii bolnavi ai familiei noastre ne "scot pe ochi" greşelile din nou şi din nou, până când ne va fi teamă să facem acest inventar. Nu acesta e scopul Pasului Patru. Dacă vedem că începem să ne inventariem doar greşelile, atunci poate ar fi bine să ne întoarcem la primii trei paşi până când vom avea suficientă acceptanţă şi încredere in ajutorul Puterii noastre Superioare, astfel încât să putem aborda Pasul Patru cu dragoste, bunătate, sinceritate si echilibru. E esenţial ca inventarul nostru să includă atât calităţile, cât şi defectele noastre de caracter.

Se spune deseori la întâlniri că raţionalizarea şi justificarea pot să ne fie în acelaşi timp cei mai buni prieteni si cei mai mari duşmani. Putem ajunge să ne dăm seama că l-am acuzat pe alcoolic de toate problemele noastre şi că ne-am scuzat folosindu-ne de raţionalizări. E posibil ca noi sa ne cunoaştem greşelile care nu se "potrivesc" cu valorile noastre. Dacă credem că ne lipseşte curajul, putem să i-l cerem Puterii Superioare şi să ne amintim de el cu ajutorul unui coleg de grup.

Care e cea mai bune formă pentru Pasul Patru? Oricare! Va fi perfect de prima dată? Probabil că nu. Dar asta nici nu contează. Ce e important e că prin completarea acestui pas o dată, de două ori, de trei ori, etc., ajungem să aflăm despre noi lucruri pe care nu le ştiam înainte. Unii compară Pasul Patru cu curăţarea unei cepe: înlăturând fiecare coajă pe rând, ajungem la "inima" ei. Nu e important cum îl facem, ci să îl facem. A face Pasul Patru este un act de dragoste faţă de propria persoană pentru că ne ajută să nu ne mai concentrăm asupra alcoolicului şi ne încurajează să ne acordăm puţin timp şi atenţie şi nouă - singurele persoane care ne pot ajuta.

Finalul sugerat pentru încheierea întâlnirilor Al-Anon este: "Noi nu suntem perfecţi... După un timp, vei descoperi că, deşi poate nu îţi va plăcea totul la noi, ne vei iubi într-un mod special, acelaşi mod în care noi te iubim deja." Acţiunea Pasului Patru ne oferă curajul şi permisiunea de a ne iubi pe noi înşine. Uşa ne e acum deschisă spre noi orizonturi de dezvoltare şi trezire spirituală, lucruri pe care nu le-am mai experimentat până acum.

Membrii îşi împărtăşesc Experienţa, Puterea şi Speranţa

› Îndreptându-mă către lumină…

Multă vreme nu am făcut decât să mă gândesc la a face Pasul Patru. Mai târziu cineva mi-a sugerat să încerc să răspund unei singure întrebări pe zi din Ghidul pentru Progres. Mi s-a părut o idee suficient de rezonabila încât să mă apuc de treabă.

Ştiam că Al-Anon ne recomandă să ne concentrăm asupra noastră. Ce m-a atras la Pasul Patru a fost posibilitatea de a descoperi părţi din mine despre care nu ştiam că există. Experienţa celorlalţi membri mi-a fost de foarte mare ajutor. Auzisem că e înţelept să vin în timp la grup şi să fac primii trei paşi înainte să fac un inventar. Deşi pasul îţi cere să faci un inventar fără frică auzisem că s-ar putea să mai am câteva temeri. Unii comparau Pasul Patru cu deschiderea unei uşi. A unui dulap ce fusese închis pentru mult timp, sau cu privitul într-o oglinda care o tot evitam. Ei sugerau că e de folos să ai un naş de încredere, precum şi ajutorul altor membri din grup.

Deşi Ghidul pentru Progres a fost un mod de a face Pasul Patru, el nu a fost singurul. Unii membri spuneau că ei si-au scris autobibliografia şi că apoi au căutat situaţii sau teme care se repetau. Alţii si-au scris o listă a resentimentelor. Cel mai bun lucru dintre toate  este că nu trebuia să fac Pasul Patru singură ceream ajutor în timpul întâlnirilor si la telefon. Am fost încurajată să îmi notez gândurile ori de cate ori credeam că ar trebui să o fac. Mi s-a cerut şi să mă gândesc dacă atitudinile sau credinţele mele despre viaţă serveau intereselor mele.

În timpul întâlnirilor mi-am putut da seama cum îmi fusese afectat modul de viaţă de către boală. Am început să văd cum dorinţa de a controla, de a-i mulţumi pe oameni, frica şi alte defecte îmi blocaseră calea spre seninătate. Am văzut şi unele dintre calităţile mele pe care trebuia să mi le conştientizez şi să le respect. Dar înainte de toate am învăţat că trebuie să fiu sinceră, deschisă şi să am voinţă pentru a descoperi cine sunt cu adevărat. Sinceritatea mă ajută să evit, să îmi scuz defectele de caracter sau comportamentul. Nu puteam să justific ceea ce făcusem, doar pentru că „meritau asta pentru ce mi-au făcut mie”. Din ce auzisem, celorlalţi le era dificil să facă faţă lucrurilor negative despre ei înşişi. Cu toată sinceritatea, în cazul meu existau aspecte pozitive care erau foarte greu de acceptat.

Trebuia să am o minte deschisă fără a încerca să judec în ceea ce privea examinarea vieţii mele. Pasul Patru nu este o ocazie pentru a-ţi manifesta ura faţă de tine sau autocritică intensă. Programul sugerează mai degrabă să fac inventarul şi nu să îmi etichetez caracteristicile ca fiind bune sau rele. Nu era cazul să îmi micşorez comportamentele spunând că nu erau chiar aşa de rele şi nici să îmi exagerez situaţia spunând că a fost cea mai rea posibilă. O minte deschisă m-a ajutat să îmi văd problemele din viată în adevărata lor perspectivă, să iau în considerare rolul pe care l-am jucat în problemele mele. Aveam nevoie să mă uit la acele lucruri care m-au împotmolit. Aveam nevoie de bunăvoinţa de a face faţă lucrurilor - acele lucruri din trecut care mă bântuiau şi altele pe care aş putea să le descopăr la mine şi să nu îmi placă. Aveam nevoie de bunăvoinţă de a-mi recâştiga puterea. Aveam nevoie de bunăvoinţa de a simţi sentimente îndelung îngheţate – oricare ar fi ele. Aveam nevoie de bunăvoinţa de a încerca o nouă cale. Aveam nevoie şi de deschiderea de a mă vedea pe mine altfel, să las deoparte rolurile şi să văd alcoolismul ca pe o boală care mi-a afectat viaţa.

Inventarul Pasului Patru a fost o încercare formidabilă; ar fi fost mai uşor să mă ascund şi să mă izolez. Puteam continua să neg adevărurile neplăcute şi dureroase. Frica era mereu prezentă. Mă întrebam, dacă voi face acest inventar, oamenii pe care  îi aveam aproape, vor mai vrea să stea pe lângă mine? Va trebui să divorţez? Va trebui să îi confrunt pe oameni? Îmi va mai plăcea de mine după ce voi termină? Fiind o persoană care îi mulţumeşte pe alţii şi riscând dezaprobarea altora a fost extrem de inconfortabil. Recuperarea presupunea să fiu dispusă să risc dezaprobarea altora pentru a mi-a câştiga pe a mea. Însemna că, în loc să încerc să trăiesc după standarde de afară, îmi măsuram succesul după propriile standarde.

În măsura în care am fost onestă, viaţa mea s-a îmbunătăţit de fiecare dată când făceam inventarul. Chiar dacă nu era întotdeauna foarte profund, m-a ajutat să îmi examinez acele domenii ale vieţii mele în care problemele pur şi simplu nu dispăreau. Credeam că dacă aş face un inventar perfect nu va mai trebui să îl fac vreodată. Aş fi ştiut exact şi în totalitate cine am fost şi cine eram. Mă aşteptam să am o imagine completă despre mine când am făcut primul inventar. Dar nu s-a întâmplat asta. În schimb, ca şi o fotografie Polaroid, culorile au apărut progresiv, în timp. Pe măsură ce capacitatea mea de a face faţă vieţii, a crescut, noi domenii de dezvoltare mi-au atras atenţia. Şi asta nu pentru că nu mi-am făcut inventarul corect de prima dată. Pur şi simplu aşa a fost recuperarea pentru mine. Am trăit o viaţă într-o stare oarbă. Prea multă lumină dintr-o dată ar fi fost înfricoşătoare, extrem de dureroasă şi dăunătoare. În schimb, experienţa fiecărui program a adus către o lumânare în întunericul meu. Fiecare trezire spirituală a adăugat o altă lumină în viaţa mea.

› Am început să îmi văd rolul în situaţie…

Când eram nouă în Al-Anon vedeam Pasul Patru ca un fel de vindecare miraculoasă. Mă bălăceam într-o băltoacă de mânie şi frică. Părea că numai dacă voi scrie toate aceste lucruri şi voi continua cu Pasul Cinci voi fi mai bine, nu-i aşa? Bineînţeles că am vrut să îmi fie mai bine cât de repede posibil. Aşa că am luat loc şi am început să scriu. După o oră şi şase sau şapte pagini, mă simţeam întradevăr mai bine. M-am simţit aşa cam două săptămâni când confuzia şi autocompătimirea m-au învăluit iarăşi. Nu cred că aveam o înţelegere clară a primilor trei paşi în acel moment. Mă aşteptam ca programul să mă schimbe, aşa cum aşteptam ca alte lucruri să se schimbe pentru mine:  o nouă maşină, o slujbă, să mă mut undeva şi o nouă coafură. Lucruri  care temporar schimbau felul în care mă simţeam, dar nu îmi schimbau toate sentimentele. Credeam că dacă voi citi Paşii şi dacă voi pocni din călcâie de trei ori voi primi darul seninătăţii. Mi-a trebuit ceva timp până să îmi dau seamă că programul nu funcţiona aşa pentru mine.

Anul trecut am făcut Pasul Patru din nou. Acesta s-a axat pe chestiuni specifice. Atunci a fost diferit. Pe măsură ce răspundeam întrebărilor din Ghidul pe care îl foloseam, am început să îmi văd rolul meu în situaţie. Am descoperit un punct de plecare în a face schimbări. Acum puteam folosi cu adevărat câteva instrumente ale programului. În loc să aştept ca programul să mă schimbe pe mine, am scris scrisori, m-am rugat şi am dat telefoane. Şi ştii ce? Programul meu a funcţionat aşa!

› Recunosc simptomele timpurii…

Îmi amintesc că mă întrebam de ce e nevoie de cuvintele “amănunţit” şi  “fără frică” din Pasul meu Patru. Ştiam de ce alcoolicul are nevoie să caute amănunţit şi fără frică, şi anume pentru că băutul I-a înceţoşat viziunile - dar eu vedeam totul foarte clar! Ca rezultat, timpuriu în experienţă mea cu Pasul Patru, nu am căutat prea amănunţit. La primul semn că mi-ar fi teamă de ceva din orizont, mă opream din căutare. De atunci, am învăţat că multe lucruri despre mine au fost foarte adânc ascunse. Frica mea avea legătură cu ce aş fi putut descoperi. Chiar mă gândeam, ce ar fi dacă m-am înşelat toată viaţa mea? Ce ar fi dacă m-am minţit pe mine? Ce ar fi dacă viaţa asta nu e ceea ce vroiam? Dacă sunt doar o prefăcută? Ce ar fi dacă toată durerea mea a fost în zadar. Cât de bine mi-am păstrat mizeria! Cât vroiam să îmi justific fiecare sentiment, fiecare reacţie şi comportament. Dar oare eu am pus la îndoială ideea de sănătate mentală de la Pasul Doi? Pun pariu că da!

Încetul cu încetul, am obţinut o înţelegere mult mai profundă ă celor 12 Paşi. Pasul Patru a fost unul important pentru mine. Am folosit diferiţi ghizi pentru a-mi inventaria credinţele. M-a ajutat să îmi dau seama ca, de obicei, acţionam conform unora dintre credinţele mele. Când mi-am privit acţiunile sau reacţiile sau dorinţele, mi-am dat seama ce credinţe stau ascunse în spatele conştiinţei mele. De exemplu, am început să vorbesc în public la liceu. Mi-a fost întotdeauna frică de vorbitul în public, dar am ştiut că obţin aprobare pentru asta. Care este credinţa care stătea la bază?  Aveam nevoie să obţin aprobarea. Care era frica mea? Că următoarea dată când voi vorbi, s-ar putea să nu primesc aprobare deloc. Am observat că în acest proces am reuşit să îmi dezvolt o abilitate foarte utilă.

Cu sau fără frică, pe măsură ce mi-am adus credinţele ascunse la suprafaţă, mi-am dat seama că uneori nu aveam dreptate, dar asta nu întotdeauna. Uneori ştiam adevărul despre mine, dar îmi lipsea încrederea să le urmez. Am descoperit că poate am dorit ceva cândva, dar după aceea m-am răzgândit. Mulţumesc lui Dumnezeu, munca mea cu paşii Doi şi Trei au precedat munca la Pasul Patru. Astăzi pot să merg mai departe la Paşii Cinci, Şase şi Şapte. Ştiam la ce simptome sa fiu atent atunci când acţiunile mele se îndepărtau de la credinţele mele. Ştiu, deasemeni, şi ce remediu să aplic atunci când sufăr din nou din cauza bolii alcoolismului.

Cum să lucrezi Pasul Patru?

“Fără teamă, am făcut un inventar moral amănunţit al propriei persoane.”

Pe parcurs ce ne vom pune următoarele întrebări, trebuie să ne reamintim să menţinem simplitatea, direcţia şi curajul. Următoarele întrebări nu oferă decât un punct de pornire.

PREGĂTIREA INVENTARULUI

1.› Sunt dispus să mă privesc cu sinceritate? Ce mă împiedică?

2.› Am cerut ajutorul Puterii mele Superioare, a grupului şi a sponsorului?

3.› Care dintre sugestiile primite le-am încercat pentru a vedea dacă funcţionează şi pentru mine?

4.› Înţeleg principiul spiritual al inventarului?

5.› Ce înseamnă pentru mine "amănunţit" si "fără teama"?

6.› Ce înseamnă un inventar moral?

CONTINUĂM PRIN A NE EXAMINA CALITĂŢILE

Un inventar nu se referă doar la trecerea în revistă a greşelilor noastre, ci şi a calităţilor, a trăsăturilor pozitive şi a realizărilor. Dacă ne e greu să ne identificăm propriile calităţi, atunci ne poate fi de folos să ne gândim la lucrurile care ne plac la ceilalţi şi să ne gândim dacă sunt valabile şi pentru noi sau nu.

7.› În ce moduri arăt că "îmi pasă"? Cum empatizez cu ceilalţi? Sunt bun faţă de mine însămi? Sunt bun cu bătrânii? Cu copiii? Cu familia mea? Cu prietenii? Cu cei care au nevoie de ajutorul meu? Sunt plăcut sau politicos?

8.› În ce moduri sunt tolerant? 

9.› Sunt deschis faţă de opiniile celorlalţi?

10.› În timpul întâlnirilor, îi ascult pe ceilalţi sau accept că ceilalţi au alte nevoi faţă de mine?

11.› Am răbdare fata de un nou-venit?

› Sunt demn de încredere? Îmi achit facturile? Sunt prompt? Îmi îndeplinesc angajamentele? Sunt responsabil la serviciu? Cât de mult pot să depindă de mine familia sau prietenii?

12.› Sunt onest? Spun adevărul? Dacă nu, ce mă împiedică să îl spun?

13.› În ce feluri am grijă de mine? Merg la medic atunci când e nevoie? Mă îmbrac adecvat? Mănânc sănătos? Fac exerciţii fizice? Meditez?

14.› Sunt respectuos? Am grijă de lucrurile materiale, indiferent dacă sunt ale mele sau ale altora? Am respect faţă de lege?

15.› Sunt generos? Contribui la nevoile grupului?

16.› În ce feluri caut ceea ce e bun in ceilalţi?

17.› Sunt omenos? Îi respect pe ceilalţi? Ascult cu răbdare un prieten aflat la nevoie? Ofer ajutor atunci când îmi este cerut? Mă gândesc să arăt ce e bun la ceilalţi?

18.› Sunt deschis faţă de ceilalţi?

19.› Îmi place să reglez toate lucrurile? Îmi place să conduc? Mă supăr atunci când nu câştig? Ce consecinţe a avut faptul că am avut grijă de ceilalţi şi nu de mine?

20.› Am încredere în a le face fata celorlalţi? Merg în locuri sigure? Am grija sa mă păzesc de potenţialele situaţii periculoase? Chiar dacă au loc la mine acasă?

21.› Mă simt confortabil faţă de propria sexualitate? Îmi place sexul? Am probleme sexuale? Ştiu de ce? Am cerut ajutor profesionist?

22.› Dumnezeul meu e unul al iubirii sau al fricii? Cum îmi pot schimba atitudinea fata de Puterea Superioară? 

23.› Îmi asum responsabilităţi care nu sunt ale mele? De ce sau de ce nu?

24.› Fac pentru ceilalţi ceea ce ar putea să-şi facă singuri?

25.› Mă simt responsabil pentru ceea ce învaţă cineva, pentru căsnicia sau abstinenţa cuiva? Cum?

           În Pasul Patru am început călătoria către încrederea în sine prin auto-cunoaştere. Pe măsura ce înaintam pe drumul Paşilor, câştigam încredere în noi înşine, în Puterea noastră Superioară, în ceilalţi şi în viaţă. Călătoria spre recuperare prin cei 12 Paşi - fiecare pas la rândul lui - continuă. Înainte de a trece la Pasul următor, recompensează-te, vorbeşte despre asta cu sponsorul şi împărtăşeşte grupului tău emoţia şi uşurarea pe care o simţi după ce ai făcut propriul Pas Patru.