„Ne-am întors la listă...”
Iată de ce trebuie să ai un inventar scris. Dacă nu ai avea un inventar scris, nu ai avea nicio lista la care să te întorci. Ai fi uitat-o până acum . Deci acum ne vom întoarce la listă,
(p. 66, alin. 4) „... căci deținea cheia viitorului”. Deci lista pe care tocmai am făcut-o, deține cheia viitorului meu.
(p. 66, par. 4) „Am fost pregătiți să o privim dintr-un unghi cu totul diferit”.
Întotdeauna înainte, m-am uitat la ea să văd unde am greșit. Acum, când mă uit la ea văd ce mă îndepărteză de lumina Duhului și mă va face să beau. Pentru mine să beau înseamnă să mor. Nu se mai pune problema dacă resentimentele sunt justificate sau nu. Nu se mai pune problema cine are dreptate și cine greșește. Singurul lucru în mintea mea astăzi referitor la resentiment este răul pe care mi-l face. Dacă mă blochează de lumina Spiritului și mă face să beau, nu-l mai vreau in capul meu. Fie că ai dreptate, fie că am dreptate, nu are rost. O să mă uit cu totul dintr-un unghi diferit.
(p. 66, par. 4) „Am început să vedem că lumea și oamenii ei ne-au dominat cu adevărat”.
M-am oprit și m-am gândit la asta. M-am gândit, Doamne! Iată-mă, tipul care a fost întotdeauna mândru de faptul că stau pe propriile mele picioare. Îmi conduc propriul spectacol și nimeni nu-mi spune ce să fac. Mi-am dat deodată seama că alți oameni mi-au spus ce să fac toată viața prin resentimentele mele față de ei. Ei au determinat cum gândesc eu. Când au stabilit cum gândeam eu, ei determinau care vor fi acțiunile mele. Ei mi-au determinat viața. Nu am avut niciodată controlul asupra lor. Mereu am crezut că aveam. Dar alţi oamenii aveau controlul, prin resentimentele mele față de ei.
Când mi-am dat seama, am spus, am terminat cu asta. Nu o să-i mai las pe acei oameni să trăiască în capul meu, fără chirie. Dacă nu scap de resentimente, Dumnezeu nu-mi poate direcționa gândirea.O vor regiza ei în continuare. Atâta timp cât mă supăr pe ei, ei au controlul asupra gândirii mele. Vreau ca Dumnezeu să-mi direcționeze gândirea, nu alți oameni.
(p. 66, par. 4) „În acea stare, faptele greșite ale altora, închipuite sau reale, aveau puterea de a ucide. Cum am putea scăpa? Am văzut ca aceste resentimente trebuie stăpânite, dar cum?
Ele provin din voință proprie. Ele provin dintr-un lucru dat de Dumnezeu în primul rând. Nu pot să scap de ele eu însumi, numai Dumnezeu are puterea de a lua aceste lucruri.
(p. 66, alin. 4 p. 67, alin. 1) „Acesta a fost cursul nostru: ne-am dat seama că oamenii care ne-au greșit erau poate bolnavi spiritual. (partea de sus a p.67) Deși nu ne-au plăcut simptomele lor și felul în care acestea ne-au deranjat, și ei, ca și noi, au fost bolnavi.
Și chiar sunt. Toată lumea are voință proprie. Cea mai bună persoană spirituală din lume, din când în când, functioneată pe vointa proprie. Ei fac acele lucruri pe baza instinctelor lor de viață de bază și sunt bolnavi, la fel ca și mine.
(p. 67, par. 1) „L-am rugat pe Dumnezeu să ne ajute să le arătăm aceeași toleranță, milă și răbdare pe care le-am acorda cu bucurie unui prieten bolnav. Când o persoană a jignit, ne-am spus: „Acesta este un om bolnav. Cum pot să-i fiu de ajutor? Doamne ferește-mă de mânie, voia ta să se facă."
Completăm a patra coloană.
(p. 67, par. 3) „Referindu-ne din nou la lista noastră. Să ne scoatem din minte greșelile pe care ceilalți le-au făcut...'
Doar uităm de primele două coloane.
(p. 67, alin. 3) '...ne-am căutat cu hotărâre propriile greșeli.'
Nu există nicio situaţie în care resentimentul să fie din vina lor. De fiecare dată când avem un resentiment am avut ceva implicare în chestia asta. Am jucat un rol. Nu a fost doar vina acelei persoane. Ce rol am jucat? Nu m-am uitat niciodată la asta. De fapt, acesta a fost motivul pentru care i-am învinovățit.
(p. 67, alin. 3) „Unde am fost noi egoiști, necinstiți, egoiști și înspăimântați?”
Acestea sunt lucrurile care au cauzat - acestea au fost implicarea noastră în resentimente.
(p. 67, alin. 3) „Deși o situație nu fusese în totalitate din vina noastră, am încercat să ignorăm în întregime cealaltă persoană implicată. Unde eram noi de vina? Inventarul era al nostru, nu al celuilalt. Când ne-am văzut defectele, le-am enumerat. Le-am pus înaintea noastră în negru si alb. Ne-am recunoscut greșelile cu onestitate și am fost dispuși să clarificăm aceste lucruri.
Majoritatea oamenilor pe care eram supărat, le făcusem ceva. Au ripostat împotriva mea, iar eu am fost supărat. Resentimentele este o modalitate bună de a-ți scuza implicarea. De aceea ascundem ceea ce am făcut și dăm vina pe alți oameni.
A patra coloană spune care este natura exactă de greșelile, defectele sau slăbiciunile mele. Am văzut deja unde face rău resentimentul. Este judecarea incorecta a altei fiinte umane. Care este însă natura acelui resentiment? Întotdeauna am crezut că natura are de-a face păsări și albine. Din nou a trebuit să mă întorc la dicționar. Văd că o definiție a naturii: caracteristica inerentă a ceva.
Care este caracteristica inerentă a acestui resentiment? Care este miezul lui? De unde a venit?
Încep să văd că, ca alcoolic practicant, ca ființă umană bolnavă, ca unul care a mers pe propria voință, că am dezvoltat un anumit tip de personalitate. Acea personalitate pe care o dezvoltasem era egoistă, necinstită, egoistă și temătoare, era plină de lipsă de consideraţie față de celelalte ființe umane. Datorită acestui tip de personalitate, mă pun continuu în poziții care îi rănesc pe alții. Le-a determinat riposta împotriva mea. Încep să văd că dacă nu schimb acel vechi tip de personalitate pe care îl am va continua să facă aceleași lucruri în viitor. O să îi rănesc pe acești oameni și vor continua să riposteze și voi continua să mă supăr, să am resentimente.
Greșelile / defectele / slăbiciunile oricum ar fi numite sunt indicatori ai vechii personalități, cel care am fost. Dacă putem schimba asta, putem deveni oameni diferiti. Atunci poate putem trăi fără resentimente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu