*În viziunea lui Bill*
101. Punctul de vedere spiritual
Cât de des stăm într un miting
AA şi îl auzim pe vorbitor declarând : *Dar încă nu
am priceput punctul de vedere spiritual*.Înaintea acestei declaraţii
,vorbitorul a descris miracolul unei transformări ce a avut loc în interiorul
său- nu doar eliberarea sa de alcool,ci o schimbare completă în întreaga sa
atitudine referitoare la viaţă şi la trăirea acesteia.
Este evident pentru toţi ceilalţi prezenţi
că vorbitorul a primit un dar minunat, şi că acest dar este mai presus de orice
poate fi aşteptat de la simpla participare la AA.Aşa că noi, cei din
audienţă,zâmbim şi ne spunem nouă înşine : *Ei bine, acel tip tocmai vorbeşte
din punctul de vedere spiritual – doar că încă nu îşi dă seama de aceasta!*
Grapevine ,iulie
1962.
*În viziunea lui
Bill*
102. Conversaţia
vindecătoare
Când consultăm un prieten AA ,nu trebuie să
fim reţinuţi în a i aminti nevoia noastră de intimitate completă.Comunicarea
intimă este în mod normal liberă şi uşoară,aşa încât un sfătuitor AA poate
uneori uita că ne aşteptăm să tacă.Sfinţenia protectoare a celei mai
vindecătoare dintre relaţiile umane n ar trebui să fie niciodată încălcată.
Asemenea comunicări privilegiate oferă
avantaje de nepreţuit.Găsim în ele oportunitatea perfectă de a fi atât de
oneşti pe cât ştim să fim.Nu trebuie să ne gândim la posibilitatea de a dăuna
altor oameni,nici nu e nevoie să ne temem de ridicol sau condamnare.Aici avem,
de asemenea, cea mai bună şansă de a recupera autopăcălirea.
Grapevine,august
1961
*În viziunea lui
Bill*
103. Principiile
înaintea eficacităţii
Majoritatea dintre noi credeam în nevoia de
a avea un caracter bun,dar,desigur ,caracterul bun ni se părea ceva necesar
doar pentru a obţine satisfacţii personale.Prin onestitate şi simţ etic în
toată cantitatea necesară, se obţin mult mai uşor cele dorite.Însă la noi,ori
de câte ori aveam de ales între caracter şi confort, modelarea caracterului
rămânea pierdută undeva în praful ridicat de goana noastră după ceea ce credeam
noi că ar fi fericirea.Mult prea rar am privit construirea caracterului, în
sine, ca pe ceva de dorit, ceva pe care să ne străduim să obţinem ,indiferent
dacă nevoile instictuale ni s ar împlini sau nu.Nu ne a trecut niciodată prin
cap să facem din onestitate, toleranţă şi iubirea adevărată – de semeni şi de
Dumnezeu – o bază zilnică a vieţii.
Cum să transformi o convingere mentală
corectă într un rezultat emoţional corect, şi astfel într un trai uşor, fericit
şi bun, este problema vieţii însăşi.
- Doisprezece şi doisprezece
- Grapevine, ianuarie 1958
*În viziunea lui Bill*
104.
Noul nostru patron
Aveam un nou Patron, care, fiind
atotputernic, ne a furnizat cele necesare, cu condiţia ca noi să rămânem în
preajma Lui şi să I împlinim lucrarea bine.Ancoraţi pe acest fundament , am devenit
din ce în ce mai puţin interesaţi de sine, de măruntele noastre planuri şi
proiecte.Ne interesa din ce în ce mai mult să înţelegem cu ce putem contribui
noi la viaţă.Pe măsură ce simţeam pătrunzând în noi o putere nouă şi savuram
pacea sufletească, pe măsură ce descopeream că putem face faţă vieţii cu succes
şi deveneam conştienţi de prezenţa Lui – a început să ne părăsească frica de
ziua de azi ,de cea de mâine şi de viitorul îndepărtat.Ne renăscuserăm.
Alcoolicii Anonimi.
*În
viziunea lui Bill*
105.
Mergi înainte
A petrece
prea mult timp cu un singur candidat înseamnă a reteza şansele altui alcoolic
de a trăi şi de a fi fericit. Unui membru al comunităţii noastre i s a
întâmplat să nu ajungă la nici un rezultat în munca sa cu primii şase candidaţi
şi spune adesea că, dacă ar fi continuat strădaniile cu ei, i ar fi privat de o
şansă pe mulţi alţii, care s au făcut bine de atunci.
Responsabilitatea noastră principală faţă
de un nou venit este prezentarea adecvată a programului .Dacă acesta nu face nimic
sau contrazice, noi nu facem nimic, dar ne păstrăm propria abstinenţă. Dacă
face un pas înainte, chiar unul mic, datorită minţii deschise ,atunci ne vom
rupe gâtul ca să l ajutăm în orice mod putem.
1.
Alcoolicii Anonimi
2.
Scrisoare,1942
*În
viziunea lui Bill*
106.
Umilinţa *perfectă*
Pentru mine însumi, încerc să descopăr cea
mai adevărată definiţie a umilinţei pe care o pot găsi.Aceasta nu va fi
definiţia perfectă, pentru că eu voi fi întotdeauna imperfect.
În această scriere aş alege una ca aceasta:
*Umilinţa absolută este o stare de eliberare completă de mine însumi, eliberare
de toate tributurile cu care defectele mele de caracter apasă acum atât de greu
asupra mea.Umilinţa perfectă va fi o consimţire totală, în toate timpurile şi
locurile ,de a găsi şi a face voia lui Dumnezeu.*
Când meditez asupra unei asemenea viziuni
,nu trebuie să mă îngrozesc că n o voi atinge niciodată,şi nici nu trebuie să
mă îngâmfez cu presupunerea că, în scurt timp, virtuţile sale vor fi ale mele.
Nu trebuie decât să stărui asupra viziunii
însăşi, s o las să crească şi să mi umple sufletul mai mult ca niciodată.Odată
petrecute acestea, o pot compara cu ultimul inventar moral făcut .Apoi voi
primi o idee sănătoasă despre unde mă aflu pe autostrada umilinţei.Voi vedea că
drumul meu către Dumnezeu a început besatisfăcător.
După ce cobor la dimensiunea şi statura
mea corectă, autocompătimirea şi îngâmfarea devin amuzante.
Grapevine,
iunie 1961.
*În
viziunea lui Bill*
107.
Două feluri de mândrie
Corectitudinea plină de mândrie a *oamenilor
buni* este adesea la fel de distructivă ca şi păcatele evidente ale celor
consideraţi mai puţin buni.
Ne plăcea să strigăm în gura mare faptul
supărător că milioane de *oameni buni ai religiei* se omorau încă unii pe alţii
în numele lui Dumnezeu .Aceasta înseamnă ,desigur că înlocuiserăm gândirea
pozitivă cu cea negativă.
După ce am venit în AA ,a trebuit să
recunoaştem că această caracteristică era o variantă de alimentare a ego-ului. Când
analizăm păcatele unor oameni religioşi,ne putem simţi superiori tuturor
acestora. Mai mult, putem evita să privim la propriile noastre defecte.
Autojustificarea ,pe care am condamnat o cu
vehemenţă la alţii,era propriul nostru rău .Această formă de respectabilitate
era modul prin care ne descotoroseam de credinţă. Dar,în final, ajunşi în AA,ne
am dat seama de cum stau lucrurile ,de fapt.
1.Grapevine,august
1961
2.Doisprezece
şi doisprezece.
*În
viziunea lui Bill*
108.
Învaţă în tăcere
În 1941, un articol de ştiri a fost adus în
atenţia noastră de către un membru din New York.Într un anunţ mortuar dintr un
ziar local au apărut următoarele cuvinte: *Doamne ,dă ne seninătatea să
acceptăm ceea ce nu putem schimba,curaj să schimbăm cee ce putem,şi
înţelepciunea să le deosebim*.
Niciodată n am văzut atât de mult AA în atât
de puţine cuvinte.Cu o rapiditate uimitoare, Rugăciunea pentru Seninătate a
intrat în uzul general.
În meditaţie ,dezbaterea nu şi are
locul.Rămânem tăcuţi ,cu gândurile sau rugăciunile oamenilor versaţi spiritual
care înţeleg,pentru ca astfel să putem experimenta sau învăţa.Aceasta este
starea care, atât de des, descoperă şi adânceşte contactul conştient cu
Dumnezeu.
- AA ajunge la maturitate
- Doisprezece şi doisprezece
*În viziunea lui
Bill*
109.Libertate prin
acceptare
Am admis că nu puteam părăsi alcoolul cu
propriile resurse rămase, şi aşa am acceptat faptul următor, că dependenţa de o
Putere superioară (chiar dacă aceasta este grupul AA) poate duce la bun sfârşit
această sarcină imposibilă.În momentul în care am fost capabili să acceptăm pe
deplin aceste fapte, a început eliberarea noastră din strânsoarea alcoolului.
Pentru cei mai mulţi dintre noi, această
pereche de acceptări a necesitat foarte multe eforturi până ne a
reuşit.Întreaga noastră filozofie a autosuficienţei a trebuit dată la o
parte.Acest lucru nu a putut fi realizat prin puterea dorinţei absolute; el
vine ca un rezultat a dezvoltării bunăvoinţei de a accepta aceste noi fapte al
vieţii.
N am fugit ,nici n am luptat.Dar am
acceptat.Şi atunci am început să ne eliberăm.
Grapevine,martie
1962.
*În viziunea lui
Bill*
110. Necazul: constructiv sau
distructiv?
A fost o vreme când ignoram necazul,
sperând că va dispărea .Sau, înfricoşaţi sau deprimaţi, fugeam de el, dar
descopeream că necazul fuge împreună cu noi. Adesea plini de iraţionalitate,
amărăciune şi mustrare, am contraatacat. Aceste atitudini eronate, alimentate
de alcool, ne garantau distrugerea, până ce nu au fost îndepărtate.
Apoi a urmat AA –ul . Aici am învăţat că
necazul este o realitate a vieţii pentru toată lumea - o realitate care trebuie
înţeleasă şi abordată .În mod surprinzător ,am descoperit că necazurile
noastre, prin mila lui Dumnezeu,pot fi transformate în binecuvântări de
neimaginat.
De fapt, aceasta a fost esenţa AA –ului însuşi
: necaz acceptat, necaz privit în faţă cu un curaj calm, necaz micşorat şi
adesea traversat. Aceasta a fost povestea AA- ului ,iar noi am devenit o parte
din ea. Asemenea demonstraţii devin stocul capitalul nostru de siguranţă pentru
următorul alcoolic care mai suferă.
Scrisoare,1966
111. În viziunea
lui Bill
Examinarea
trecutului
Trebuie să facem o examinare exactă şi cât
mai completă a vieţii noastre trecute şi a modului în care i a afectat pe alţi
oameni.În multe situaţii vom putea descoperi că, deşi răul făcut altora nu a
fost mare, nouă înşine , în schimb ,ne am produs răni emoţionale considerabile.
De asemenea, conflictele emoţionale
dăunătoare persistă în subinconştient ,foarte adânc şi uneori aproape uitate.De
aceea trebuie să încercăm din greu să rememorăm şi să revedem acele evenimente
trecute care au indus aceste conflicte şi care continuă să ne provoace trăiri
foarte deformate, astfel decolorându ne personalităţile şi înrăutăţindu ne
vieţile.
Reacţionam mult mai puternic la frustrări
decât oamenii normali.Prin retrăirea acestor episoade şi discutarea lor cu altcineva
în strictă confesiune ,le putem reduce mărimea şi ca urmare puterea în
subinconştient.
- Doisprezece şi doisprezece
- Scrisoare,1957
În viziunea lui Bill
112.
Siguranţă completă?
La intrarea în AA ,spectacolul anilor de
risipă ne a condus la panică.Importanţa financiară nu mai era principalul
nostru scop; acum ne concentram asupra siguranţei materiale.
Chiar şi după ce ne redresaserăm afacerile, au continuat să
ne bântuie adesea frici teribile.Acestea ne făceau iarăşi nefericiţi şi
zgârciţi.Trebuia să avem securitate financiară completă cu orice preţ.
Uitam că cei mai mulţi alcoolici din AA au o
putere de câştig financiar cu mult peste medie; uitam de marea bunăvoinţă a
fraţiolr noştri din AA, care erau prea dornici să ne ajute spre slujbe mai
bune, atunci când le meritam; uităm că orice fiinţă umană resimte o nesiguranţă
financiară reală sau potenţială.Şi, cel mai rău dintre toate, uitam de
Dumnezeu.În probleme de bani aveam încredere doar în noi înşine ,şi nici asta
prea mult.
Doisprezece
şi doisprezece.
*În
viziunea lui Bill*
113.
A gândi nepărtinitor
Prea des,cred eu, am dezaprobat şi chiar am
luat în râs proiecte ale prietenilor noştri în domeniul alcoolismului, din
cauză că nu întotdeauna vedem lucrurile din punctul lor de vedere.
Ar trebui să ne întrebăm serios câţi
alcoolici au continuat să bea ,pur şi simplu din cauză că noi am eşuat în
cooperarea cu multe agenţii ,fie ele bune,rele sau indiferente.Nici un alcoolic
nu trebuie să înnebunească sau să moară pentru că nu a venit direct la AA de la
început.
Primul nostru obiectiv trebuie să fie autocontrolul
.Aceasta necesită o evaluare de primă prioritate.Când vorbim precipitat sau
necugetat, abilitatea de a gândi corect şi de a fi tolerant se evaporă într o
clipă.
- Grapevine,iulie 1965
- Doisprezece şi doisprezece
*În viziunea lui Bill*
114. Fără putere
personală
La început, remediul pentru dificultăţile
mele personale părea atât de evident, încât nu mi puteam imagina că vreun
alcoolic ar putea să respingă propunerea, odată ce îi fusese prezentată cum se
cuvine.Crezând atât de hotărât că Hristos poate face orice ,aveam îngâmfarea
inconştientă de a presupune că El va face totul prin mine – exact atunci şi în
felul pe care îl aleg eu.După şase luni lungi, a trebuit să admit că nici un
suflet nu are asigurată susţinerea pământeană a Domnului, nici chiar eu însumi.
Aceasta m a făcut să mi dau seama, la modul
bun şi sănătos, că mai există o mulţime de situaţii în lume asupra cărora nu am
nici un fel de putere personală- aşa cum am fost pregătit să admit în situaţia
alcoolului ,aşa trebuie să admit în multe alte situaţii.Ar trebui să stau în
banca mea şi să recunosc că El, şi nu eu,era Dumnezeu.
Scrisoare,1940.
*În viziunea lui
Bill*
115. Esenţa
maturizării
Să nu ne fie frică niciodată de necesitatea
schimbării .Bineînţeles ,trebuie să discernem între schimbările în rău şi
schimbările în bine.Dar,odată ce o necesitate apare clară pentru individ,
pentru grup, sau pentru AA în ansamblu, s a dovedit de mult că nu putem sta
liniştiţi şi să nu ne facem că n am observat.
Esenţa tuturor maturizărilor este bunăvoinţa
de a ne schimba în bine, şi apoi bunăvoinţa necondiţionată de a ne asuma orice
responsabilităţi implică acest lucru.
Grapevine,iulie
1965
*În viziunea lui
Bill*
116. Viziunea
fiecăruia
Dincolo de Puterea Superioară ,aşa cum ne
o închipuim fiecare dintre noi, AA ul ca şi comunitate nu trebuie să intre
niciodată în domeniul dogmelor sau teologiei.Nu vom putea niciodată să devenim
o religie în acel sens, ca nu cumva să ne ucidem utilitatea prin împotmolirea
în controverse religioase.
Faptul cu adevărat uimitor în AA este că
toate religiile văd în programul nostru o reuniune a lor.De exemplu, teologii
catolici declară cei Doisprezece Paşi ai noştri în acord cu Exerciţiile lor
Ignatiene pentru Retragere,şi, deşi cartea noastră miroase puternic a păcat,
boală şi moarte, Monitorul Creştin de Ştiinţă a lăudat o deseori în editoriale.
Acum ,privind prin ochii celui care tremură,
şi tu ne vezi într o lumină favorabilă.Ce fericite circumstanţe!
- Scrisoare,1954
- Scrisoare,1950
*În viziunea lui
Bill*
117. Sentimentul
apartenenţei
Poate că una din cele mai mari recompense
ale meditaţiei şi rugăciunii este sentimentul apartenenţei care ne pătrunde.Nu
mai trăim într o lume total ostilă.Nu mai suntem pierduţi , disperaţi şi fără
scop în viaţă.
Din momentul în care putem înţelege măcar o
frântură din voia lui Dumnezeu, din momentul în care începem să considerăm
adevărul, dreptatea şi dragostea ca lucruri reale şi eterne în viaţă, nu vom
mai fi deranjaţi de aparentele probe contrarii care ne înconjoară în relaţiile
pur umane.Vom şti că Dumnezeu veghează asupra noastră cu dragoste.Vom şti că
atunci când ne întoarcem la El, totul va fi bine, oriunde şi oricând.
Doisprezece şi
doisprezece.
*În viyiunea lui
Bill*
118. Preludiul la
program
Câţiva vor încerca sincer să practice
programul AA fără să atingă *fundul sacului*,dar practicarea Paşilor AA
înseamnă adoptarea atitudinilor şi acţiunilor pe care aproape nici un alcoolic
care încă mai bea nu poate visa să le aibă.Alcoolicului de rând, preocupat de
sine până la extrem, nu i va păsa de această perspectivă- decât dacă trebuie să
facă aceste lucruri pentru a rămâne el însuţi în viaţă.
Noi ştim că noul venit trebuie să fi atins
*fundul sacului* ,altfel nu se pot întâmpla prea multe.Pentru că noi suntem
beţivi care îl înţeleg ,la nevoie putem folosi *spărgătorul de nuci* al
obsesiei – plus - alergie ca unealtă suficient de puternică pentru a i sparge
ego -ul.Numai aşa poate fi convins că pe baza resurselor proprii, fără ajutor,
are şanse mici sau deloc.
- Doisprezece şi doisprezece
- AA astăzi.
*În viziunea lui
Bill*
119. Pe autostrada
largă
Acum îmi dau seama că prejudecata mea
anterioară împotriva preoţilor era oarbă şi greşită.De a lungul secolelor, ei au păstrat vie o credinţă
care s ar fi putut stinge în întregime.Ei mi au îndrumat calea, dar eu nu m am
uitat niciodată ,într atât eram de plin de prejudecăţi şi auto-compătimire.
Când mi am deschis ochii, a fost pentru că a
trebuit s o fac.Şi omul care mi am arătat adevărul era un prieten suferind şi
un laic.Prin el am văzut în cele din urmă şi am păţit din abis pe teren solid,
înţelegând într o clipă că picioarele mele erau pe autostrada largă, dacă
alegeam să umblu.
Scrisoare, 1940
*În viziunea lui
Bill*
120. Oralitatea
Din punctul meu de vedere, nu există nici
cea mai mică obiecţie la adresa grupurilor care vor să rămână strict anonime
sau a persoanelor care consideră că nu le ar place deloc ca apartenenţa lor la
AA să fie cunoscută.Este treaba lor şi este o reacţie foarte naturală.
Cu toate acestea, există mulţi oameni care
găsesc că anonimatul ka acest nivel nu este necesar şi nici dorit.Odată ce careva
este sincer abstinent şi sigur de aceasta, nu există motive să nu vorbească
despre apartenenţa la AA în locurile potrivite.Aceasta poate ajuta la cooptarea
altor oameni.Oralitatea este una dintre cele mai importante metode de
comunicare ale noastre.
Aşa că nu trebuie să i criticăm pe cei care
doresc să nu vorbească, şi nici pe cei cărora le place să vorbească prea mult
despre apartenenţa la AA, atâta timp cât nu fac aceasta la nivel public şi nu
compromit întreaga noastră comunitate.
Scrisoare,1962.
*În viziunea lui
Bill*
125. Noi nu luptăm
Am încetat să mai luptăm împotriva a ceva
sau a cuiva, inclusiv a alcoolului.Căci acum ne a revenit judecata
sănătoasă.Acum putem reacționa sănătos și normal ,și descoperim că acest lucru
s a petrecut aproape automat.Vedem că această atitudine nouă față de băutură
este un adevărat da de la Dumnezeu.
Acesta este miracolul.Nu ne luptăm cu
alcoolul, nici nu evităm tentațiile.Nici măcar n am jurat.Mai degrabă, problema
a fost înlăturată.Nu există pentru noi.Nu suntem nici îndrăzneți ,nici nu ne
este frică.
Așa reacționăm noi-atâta timp cât ne păstrăm
într o condiție spirituală corespunzătoare.
Alcoolicii Anonimi.
*În viziunea lui
Bill*
122. Bunăvoința
este cheia
Indiferent cât de mult își dorește cineva să
încerce,oare cum va putea să și încredințeze propria voință și propria viață în
grija Dumnezeului înțelegerii sale?
Un început ,chiar cel mai mic, e tot ce
trebuie.Odată ce am introdus cheia bunăvoinței în broască și am deschis ușa
oricât de puțin ,descoperim întotdeauna că o putem deschide puțin mai mult.
Chiar dacă încăpățânarea o trântește la
loc,așa cum face de obicei, ușa va răspunde întotdeauna în momentul în care
folosim din nou cheia bunăvoinței.
Doisprezece și
doisprezece.
*În viziunea lui
Bill*
123. Noul AA și
familia sa
Când alcoolismul lovește ,pot apărea
situații foarte nenaturale care amenință partereniatul căsniciei și uniunii
compatibile.
Dacă soțul este afectat,soția trebuie să
devină capul familiei ,adesea cea care câștigă pâinea.Când lucrurile se
înrăutățesc ,soțul devine un copil bolnav și iresponsabil, care trebuie
supravegheat șiscos din capcane și încurcături interminabile.Încetul cu încetul
,de obicei fără a conștientiza acest lucru, soția este forțată sădevină mama
unui băiețel neajutorat ,iar alcoolicul iubește și urăște alternativ grija ei
maternă.
Sub
influența celor 12 Pași AA, aceste situații sunt adesea rezolvate.
Indiferent
dacă familia are o bază spirituală sau nu, membrul alcoolic trebuie să o aibă
dacă dorește recuperarea.Ceilalți trebuie să fie convinși de
noualuistare,dincolo de umbra vreunei îndoieli.A vedea înseamnă a crede pentru
majoritatea familiilor care au trăit cu un băutor.
1.
Doisprezece și doisprezece
2.
Alcoolicii anonimi
+
*În viziunea lui
Bill*
124. Libertatea de
a alege
Privind înapoi, vedem că libertatea noastră
de a alege greșit nu a fost,până la urmă, o libertate foarte reală.
Când am ales pentru că *trebuia* ,nici
aceasta nu a fost o alegere liberă.Dar ne a făcut să pornim în direcția bună.
Când am ales pentru că *se cuvenea să*,am
făcut unprogres real.De data aceasta ,ne am câștigat ceva libertate, devenind
noi înșine pregrătiți pentru mai mult.
Dar atunci când, uneori, am putut face
bucuroși alegeri corecte fără revoltă ,reținere sau conflict, atunci am avut
prima viziune despre cum poate fi libertatea perfectă sub voia lui Dumnezeu.
Grapevine,mai 1960.
*În viziunea lui
Bill*
125. Privește
dincolo de orizont
Atelierul meu este amplasat pe o colină în
spatele casei .Privind peste vale, văd casa căminului cultural al satului, unde
se întrunește grupul nostru local.Dincolo de cercul orizontului meu se întinde
întreaga lume a AA –ului.
Unitatea AA –ului este cea mai îndrăgită
calitate pe care o are comunitatea noastră.Viețile noastre viețile celor ce vor
veni, depind direct de aceasta.Fără unitate,inima AA-ului va înceta să mai bată; arterele noastre mondiale vor înceta să mai
transporte îndurarea dătătoare de viață a lui Dumnezeu.
1.AA astăzi
2.Doisprezece și
doisprezece
*În viziunea lui
Bill*
126. *Am admis lui
Dumnezeu...*
Cu condiția să nu tăinuiți nimic atunci când faceți
Pasul Cinci, sentimentul de ușurare va crește cu fiecare clipă.Sentimentele
acumulate de ani de zile țâșnesc la suprafață din închisoarea lor și, în mod
miraculos,dispar de îndată ce sunt aduse la vedere.Pe măsură ce durerea se
potolește, o liniște vindecătoare îi ia locul .Iar când smerenia și seninătatea
se îmbină astfel, alte lucruri mari se pot produce.
Mulți membrii AA,odinioară agnostici sau
atei, ne spun că exact în acest stadiu al Pasului Cinci au simțit pentru prima
oară prezența lui Dumnezeu.Chiar și cei care fuseseră credincioși ,în acel
moment l au simțit pe Dumnezeu mai aproape ca oricând.
Doisprezece și
doisprezece.
*În viziunea lui
Bill*
127.Stăruința în
rugăciune
Adesea tindem să nu luăm în serios meditația
și rugăciunea ,ca și cum n ar fi ceva cu adevărat necesar.Bineînțeles simțim că
ele ne sunt de folos din când în când ,ca să facem față unei crize ocazionale,
dar,la început,mulți dintre noi tindem să le privim ca pe o misterioasă
deprindere a preoților, din care noi n am putea spera să obținem decât un
beneficiu de mâna a doua.
În AA am descoperit că rezultatele bune,
concrete, ale rugăciunii, sunt de necontestat.Ele sunt o chestiune de
cunoaștere și experiență .Toți cei care au perseverat au descoperit o forță care
nu le aparținea de obicei.Au găsit înțelepciune peste capacitatea lor
obișnuită.Și au găsit o pace sufletească mereu crescândă ,care nu i părăsește
nici în fața circumstanțelor dificile.
Doisprezece și
doisprezece.
*În viziunea lui
Bill*
128. Înapoi la
muncă
Este posibil să folosim nesinceritatea
celorlalți ca o scuză plauzibilă pentru a nu neîndeplini propriile obligații.
Odată ,câțiva prieteni cu prejudecăți au
încercat să mă convingă să nu mă întorc niciodată pe Wall Street.Erau siguri că
materialismul izbitor și duplicitarismul de acolo îmi vor tulbura maturizarea
spirituală.Pentru că asta suna atât de rezonabil,am continuat să stau departe
de singura afacere pe care o cunoșteam.
Când,în final, nu am mai putut întreține casa,
am realizat că nu am fost capabil să fac față perspectivei de a mă întoarce la
muncă.Așa că m am întors pe Wall Street ,și am fost întotdeauna bucuros că am
făcut o.Aveam nevoie să redescopăr că acolo sunt mulți oameni cumsecade din
districtul financiar New York.Și mai aveam nevoie de experiența de a rămâne
abstinent tocmai în contextul în care alcoolul mă doborâse.
O călătorie de afaceri la Akron, Ohio,
solicitată de munca pe Wall Street , m a adus prima dată față în față cu Dr.Bob
.Așa că nașterea AA –ului a depins de împlinirea responsabilității mele de a mi
câștiga pâinea.
Grapevine,august
1961.
*În viziunea lui
Bill*
129. Calea Puterii
Nu trebuie să ne scuzăm față de nimeni
pentru dependența noastră față de Creator.Avem motive întemeiate să nu i credem
pe cei care gândesc că spiritualitatea este calea slăbiciunii.Pentru noi este
caleaputerii.
Avem deja verdictul istoriei în acest sens :
credința înseamnă curaj.Ei au încredere
în Dumnezeul lor .Iar noi nu ne cerem iertare pentru credința în
Dumnezeu, ci Îl lăsăm să demonstreze prin noi ce poate face El.
Alcoolicii Anonimi.
*În viziunea lui
Bill*
130. Problema
noastră este concentrată în gândire
Noi
știm că, atâta timp cât alcoolicul se ține departe de băutură , de cele mai
multe ori reacționează ca orice alt om.Suntem de asemenea convinși că, odată ce
a introdus sub orice formă alcool în sistemul său, se întâmplă ceva,atât în
sens fizic, cât și în sens mental, care îi face oprirea aproape
imposibilă.Experiența oricărui alcoolic va confirma din plin aceasta.
Aceste observații ar fi academice și
inutile dacă prietenul nostru nu s ar
atinge niciodată de primul pahar care pune în mișcare teribilul ciclu.Ca
urmare, problema principală a alcoolicului este concentrată mai degrabă în
mintea sa, decât în corpul său.
Alcoolicii Anonimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu