După cum arată Cartea Mare și 12&12 scopul celor 12 Pași este de a ne duce printr-un proces de trezire spirituală care va schimba persoana care am fost și ne va permite să trăim o viață utilă, fericită și productivă. A nu bea este doar primul pas în acest efort.
Extinzându-se pe Cartea Mare, 12&12 descriu ceea ce au în comun toate experiențele unei astfel de treziri spirituale ca „o nouă stare de conștiință și de a fi” care permite unei persoane „să simtă și să creadă ceea ce nu putea face înainte numai cu forța și resursele sale fără ajutor ”(pp. 106-107).
De-a lungul ambelor texte, această trezire este în mod constant asociată cu o schimbare fundamentală a perspectivelor noastre, a percepției noastre, a modului în care vedem sau privim lucrurile.
Aceasta se bazează pe înțelegerea - care este implicită în Cartea Mare și 12&12 - că modul în care ne simțim și ceea ce facem este în esență o funcție a modului în care privim lucrurile și a valorii pe care o acordăm lor.
Raționamentul de bază este simplu: dacă X este important pentru noi și îl percepem ca fiind afectat negativ de Y, vom simți și vom acționa diferit decât dacă percepem că este afectat pozitiv. Dacă X nu este important, efectul lui Y asupra acestuia nu va avea niciun impact asupra modului în care ne simțim sau ce facem.
Este destul de simplu. Desigur, problema este că viziunea noastră este adesea deformată și inima noastră este într-un loc greșit. Pentru noi alcoolicii asta înseamnă că avem tendința de a privi și de a valorifica lucrurile prin lentila distorsionată a bolii noastre spirituale: egoismul și egocentrismul. Acest lucru ne distorsionează emoțiile și acțiunile și ne determină să ne facem rău nouă înșine și celorlalţi.
Scopul unei treziri spirituale este să ne vindece de boala noastră spirituală și să ne permită să vedem și să ne preocupăm de lucruri dintr-un „unghi spiritual”, să experimentăm o schimbare a inimii și a modului de a vedea lucrurile care face posibil să trăim în armonie cu noi înșine, cu alți oameni, cu lumea, cu Dumnezeu.
Referitor la problema perspectivei. Subiectul transformării apare devreme în Cartea Mare, în „Povestea lui Bill”, unde este legat în mod inconfundabil de o trezire spirituală. Ebby împărtășea experiența care i-a permis să nu mai bea. Conștient de reacția negativă a lui Bill la orice legătură cu Dumnezeu, el a făcut o sugestie foarte simplă: „De ce nu-ți alegi propria concepție despre Dumnezeu?”
Bill povestește cum întrebarea lui Ebby l-a lovit puternic. Descrierea sa despre schimbarea pe care a experimentat-o este bogată în limbajul percepției: „a topit muntele intelectual înghețat în umbra căruia ” el „trăise și tremura de mulți ani. Am rămas în sfârșit în lumina soarelui . ”
Trezirea lui Bill s-a redus la simplul fapt că nu-i trebuia decât să fie dispus să creadă într-o Putere mai mare decât el. El „a văzut că creșterea ar putea începe de la acel moment”, că pe acea bază simplă ar putea construi ceea ce acum „ vedea ” la prietenul său (pe care îl văzuse anterior ca un „trăsnit” religios). „Așa am fost convins că Dumnezeu este preocupat de noi atunci când Îl dorim suficient. În cele din urmă am văzut , am simțit, am crezut. O proporţie mare de mândrie și prejudecăți a scăzut în ochii mei . O nouă lume a intrat în viziunea mea .“
Bill își amintește apoi de experiența spirituală fugară pe care o simțise la vechea Catedrală Winchester din Anglia ca un tânăr soldat, o experiență a prezenței lui Dumnezeu care „fusese ștearsă de clamări lumești, mai ales în interiorul meu. Și așa a rămas de atunci. Cât de orb fusesem ”(pp. 12-13)
O altă legătură directă între o trezire spirituală și un nou mod de a vedea lucrurile poate fi găsită mai departe în Cartea Mare în legătură cu promisiunile de la Pasul 9 Două schimbări promise în percepție funcționează ca schimbări esențiale din care urmează alte schimbări cu privire la atitudinile, preocupările și emoțiile noastre.
Prima: „Indiferent cât de jos am ajuns, vom vedea cum experiența noastră poate aduce beneficii celorlalți. ” O trezire spirituală ne permite să ne vedem trecutul dureros într-o altă lumină. Ca urmare a acestei schimbări, „acel sentiment de inutilitate și de milă de sine va dispărea. om lăsa de o parte interesele egoiste şi ne vom interesa mai mult de soarta semenilor. Nu ne vom mai frământa cu gânduri legate de propria persoană."
Al doilea: „Întreaga noastră atitudine și perspectivă asupra vieții se vor schimba ”. Ca urmare a acestei schimbări și mai cuprinzătoare, „frica de oameni și de insecuritate financiarăne va părăsi. Vom ști intuitiv cum să gestionăm situațiile care ne derutau. Ne vom da seama brusc că Dumnezeu face pentru noi ceea ce nu am putea face pentru noi înșine ”(p.84).
Vom găsi și asociații indirecte. De exemplu, în Pasul 4 din Cartea Mare, am citit că, după ce ne-am notat resentimentele, „Am fost pregătiți să privim dintr-un unghi complet diferit . Am început să vedem că lumea și oamenii ei ne domină cu adevărat. . . am văzut că aceste resentimente trebuie stăpânite. . . ” (p.66). Aceste schimbări fac parte dintr-un proces treptat de trezire la o viziune spirituală a lucrurilor.
Aceeași conexiune se găsește peste tot în 12&12. La Pasul 1, de exemplu, vom găsi următoarea descriere a percepției noastre radical diferite despre neputința noastră în fața alcoolismului nostru:
„Dar la intrarea în AA, în curând vom avea o altă viziune asupra acestei umilințe absolute. Noi percepem că numai prin înfrîngerea totală suntem capabili să facem primii pași spre eliberare și putere. Admiterile noastre de neputință personală se dovedesc în cele din urmă a fi piatra de bază fermă pe care se pot construi vieți fericite și pline de sens ”(p.21).
La Pasul 11, 12&12 explică faptul că „Căutarea de sine este mijlocul prin care suntem capabili să aducem o nouă viziune ” pentru a ilumina aspectele „ întunecate și negative ” ale naturii noastre (p.98).
Mai departe, în Pasul 11, trezirea spirituală este legată de naşterea unei percepții de realizare a voinței lui Dumnezeu pentru noi și pentru lucrurile care contează cu adevărat în viață. Rezultatul este un sentiment de pace și seninătate în fața lucrurilor despre viață și despre lume care ne deranjau în trecut:
„În momentul în care surprindem chiar o privire asupra voinței lui Dumnezeu, momentul în care începem să vedem adevărul, dreptatea, iar iubirea ca lucruri reale și veșnice din viață, nu mai suntem deranjați de tot ceea ce pareau dovezi contrare care ne înconjoară în treburile pur umane ”. (p.105).
La Pasul 12 întregul proces este rezumat în următoarele cuvinte:
„Așadar, practicând acești Pași, am avut o trezire spirituală despre fără nicio urmă de îndoială. Uitându-ne la cei care abia erau la început și încă se îndoiau de ei înșiși, restul dintre noi am putut vedea schimbarea care se instalează. Din numărul mare de astfel de experiențe, am putea prezice că cel care încă se îndoieşte că nu a a ajuns la „perspectiva spirituală” și care încă considera grupul său AA puterea superioară, o să ajungă să-l iubească pe Dumnezeu și o să îi spună pe nume ”(p.109).
Astfel, pe măsură ce creștem în trezirea noastră spirituală, modul în care vedem lucrurile și ceea ce ni se pare important pentru noi se întemeiază treptat pe spiritual, nu pe material, pe Dumnezeu, nu pe sine. Acest lucru oferă emoțiilor noastre un nou fundament şi anume unul spiritual.
Modul în care reacționăm emoțional la situații este o funcție a modului în care vedem acele situații care afectează lucrurile care ne interesează. Astfel, pe măsură ce vedem și ne îngrijim devin ancorate spiritual, la fel și emoțiile noastre.
Această schimbare constantă de perspectivă și motivație este favorizată de toți pașii, și în special de pașii 4 și 10. Când facem inventarul și ne examinăm, trebuie să ne întrebăm întotdeauna: Cum mă uit la asta? Ce defecte îmi distorsionează vederea? Ce principii mă pot ajuta să o corectez? Văd asta dintr-o perspectivă spirituală? Mi-am pus ochelarii AA?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu