LINIȘTEA DIN ÎNCĂPERI: PROGRAM EGOIST

.

MESAJ:

INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE
<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>

Twelve steps to freedom. Start with one.

PROGRAM EGOIST

La întâlniri se spune adesea, în special pentru noii veniți, că AA este un program egoist: „Nu o faci pentru soția, soțul sau copiii tăi. O faci pentru tine.”

Programul AA este unul egoist, așa cum auzim uneori? Nu s-ar putea numi mai exact un program pentru sine? Nu va fi confuz noul venit, abstinent în cele din urmă, dar totuși incapabil să adune mai mult decât doi și cu doi, să audă că sponsorul său și ceilalți bărbați și femei care îl ajută sunt oameni egoisti? Cum pot fi egoiști, atunci când, întinzând mâna de bun venit și cu prietenie, au salvat, probabil, viața noului venit?

Programul AA este egoist în aceeași măsură în care în avion, când cad măștile de oxigen, mamei i se recomandă să-și pună masca mai întâi sieși și apoi copilului, pentru a evita să își piardă cunoștința din lipsa oxigenului lăsând astfel copilul fără ajutorul de care are nevoie de la mama sa.

Sintagma program egoist o înțeleg că grija de sine transpusă în fapte prin a pune recuperarea personală pe primul loc și a-i ajuta pe alții s-o facă, pentru ca asta mă ține abstinent. Ceea ce ar însemna că grija de sine devine altruism, nu egoism.

Iată ce spune Bill W. despre acest subiect:

„Pot să înțeleg de ce ești tulburat cînd auzi pe unii vorbitori AA spunând că AA este un program egoist. Cuvântul egoist implică, în mod obișnuit, că cineva este acuzator, cu pretenții și nepăsător față de bunăstarea altora. Bineînțeles, modul de viață AA nu implică, sub nici o formă asemenea căi indezirabile.

Ce vor să spună acești vorbitori? Ei bine, orice teolog vă va spune că mântuirea propriului suflet este vocația cea mai mare pe care o poate avea un om. Fără mântuire – orice definiție i-am da noi – va avea doar puțin sau nimic. Pentru noi, cei din AA, chestiunea este chiar mai arzătoare.

Dacă nu vom putea și nu vom vrea să dobândim abstinența, atunci vom fi pierduți cu adevărat, chiar aici și acum. Nu avem nici o valoare pentru nimeni, nici măcar pentru noi înșine, până când nu ne găsim eliberarea de alcool. De aceea, propria noastră recuperare și creșterea spirituală trebuie să fie pe primul loc – un fel corect și necesar de grijă de sine.”

Scrisoare, 1966.

As Bill Sees It, – Colecție de scrisori ale lui Bill W., fondatorul programului Alcoolici Anonimi