Primul pas are două parti distincte, dar legate intrinsec. "Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului" și "nu mai eram stapani pe viata noastra". Pentru a se stinge complet apetitul pentru consumul distructiv, ambele parti trebuie să fie însusite în întregime.
Pasul 1, partea 1:"Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului"
Cuvântul "admis" (preferat cuvântului "acceptat") nu este folosit intamplator. El deschide procesul de recuperare in 12 pasi si are sensul mai degraba de "recunosc", decat de "accept". Acceptarea, care este un proces si nu un eveniment, urmează în mod normal admiterii. Acceptarea necesită o admitere liber consimtita.
În deschiderea cărții sale Doisprezece Pași și Doisprezece Tradiții, Bill Wilson noteaza că puțini dintre noi au vrut să "admitem că paharul ne-a pervertit mintea" într-o obsesie pentru băut distructivă. Acceptarea unei "minti deformate" și admiterea nebuniei alcoolice nu este de loc usoara pentru majoritatea dintre noi.
De fapt, pentru cei mai mulți dintre noi, este nevoie de timp pentru a admite mai intai, apoi a intelege și mai apoi a accepta ca alcoolismul nostru netratat este o "slăbiciune devastatoare", cu consecințe enorme, inevitabile, care pune viața în pericol în cele din urmă. În timpul acestei tranziții de la admitere la acceptare, asa cum Bill Wilson din nou atrage atenția, abstinenta, daca exista vreuna!, va fi precara.
Din păcate pentru cei care nu reușesc să se predea pe deplin si sa accepte ca alcoolul i-a condus catre o boala cronica, progresiva, incurabila, raman intr-o stare de abstinenta precară, mai bine cunoscuta sub numele de sindromul betiei uscate, care poate dura luni sau chiar ani. În abstinență, aceste suflete nefericite sunt agitate, iritabile și nemulțumite, pline de frustrare, mânie si resentimente, in AA fiind expresia 'stark raving sober'.
Pasii 4 si 5 ajuta la intelegerea pasului 1
În conformitate cu tradiția 3, calitatea de membru în Alcoolicii Anonimi cere "dorința de a se opri din baut", sau spus altfel, acceptarea condiției noastre alcoolice. Dar pentru mulți dintre noi dorința de a ne opri de băut, mai degrabă decât dorința de a evita consecințele consumului de alcool, nu apare decât după ce am terminat pașii 4 si 5.
Abia atunci luam o pauza si reflectam înainte de a ne angaja în pasul 6. În timpul acestei pauze mulți dintre noi ne dăm seama că, chiar și după ce am ajuns să credem într-o putere superioara noua și am luat decizia de a ne lasa vointa si viata in acea putere superioara, dorința onesta de a fi abstinent, pur și simplu pentru virtutea de a fi abstinenti, nu a aparut încă.
După curatarea spirituală internă de la pasii 4 si 5, mulți nou-veniți continuă să întâmpine dificultăți în a accepta alcoolismul, dar incep sa realizeze ca adevarata cauza principala a consumului de alcool distructiv este mai profunda decât gândirea de suprafață. Nou-veniții încep să înțeleagă ca bautul compulsiv este un simptom al mintii intortocheate si al caracterului deformat. Asta explica abuzul distructiv, în ciuda unei istorii de consecințe oribile.
Conceptul "a bea inseamna a muri," pentru mulți dintre noi, nu il 'digeram' pana ce el nu se manifestă mai degrabă din inima, decât din minte. Odată ce apare o predare profundă la incapacitatea de a bea, nou-veniții tind să simtă o ușurare incredibilă. Dorința de a bea se evapora.
In concluzie, revenind la pasul 1, de ce cineva care este abstinent și aparent dedicat AA încă suferă de dorința persistentă de a bea si rămâne agitat, iritabil și nemulțumit?
Răspunsul se află în cea de a doua parte a pasului 1 - acceptarea ca nu atat alcoolul, cat boala a pus stapanire pe viata noastra!
... si pentru a putea gestiona aceasta boala a alcoolismului este nevoie sa urmam cei 12 pasi de recuperare.
