În acestă epocă a vitezei nimic nu poate fi mai stimulativ decât sa iei lucrurile încet. În epoca distragerii atenţiei, nimic nu-i mai luxos decât să fii atent. În epoca mișcării neîncetate nimic nu-i mai urgent decât să rămâi nemișcat.
Nu fericirea ne face recunoscători. Ci recunoştinţa ne face fericiţi.
Ce înţelegem cu adevărat prin recunoştinţă? Şi cum funcţionează?
Să zicem că primim ceva de mare valoare pentru noi. Câteodată primim ceva ce înseamnă mult pentru noi. Este un dar autentic. Cele două aspecte trebuie să se suprapună. Trebuie să fie ceva valoros şi să fie cu adevărat un dar. Nu l-ai cumpărat. Nu l-ai moştenit. Nu l-ai negociat. Nu a trebuit să munceşti pentru el. Pur şi simplu ți-a fost dat. Şi când aceste două lucruri vin împreună, ceva valoros pentru mine îmi este dăruit, atunci recunoştinţa răsare în inima mea, la fel și fericirea. Așa apare recunoştinţa.
Esențial aici este că nu trebuie să trăim asta doar din când în când. Nu întotdeauna avem experienţe pentru care să fim recunoscători. Dar putem trăi plini de recunoştinţă. O viaţă trăită cu recunoştinţă, asta este cheia. Cum putem trăi cu recunoştinţă? Trăind și devenind conştienţi că fiecare moment e un moment dăruit, aşa cum obişnuim noi să spunem. Este un dar. Nu l-am câştigat. Nu l-am cumpărat în niciun fel. Nu putem fi siguri că va mai exista un alt moment. Și totuşi e cel mai valoros lucru care ne-a fost dat vreodată: acest moment, cu toate oportunităţile cuprinse în el. Dacă nu am avea acest moment prezent, n-am avea oportunitatea de a realiza sau de a experimenta ceva, iar acest moment este un dar. E un moment dăruit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu