Alcoolul îi spunea ”esti minunat asa cum esti”!

<<... Îi ceream cât timp stau cu el să nu bea nimic pentru că nu vreau să asist la acest comportament sau să mă simt complice la sinuciderea lui lentă.  Adică îl respingeam şi îi spuneam că nu e vrednic de iubirea mea pentru că bea şi e vicios, un ratat. Asta a făcut întreaga lume cu el. Părinţii lui, soţia lui (adică mama), eu şi toţi cei din jur: ”nu mai bea, mergi la muncă, n-ai ambiţie”. Dar ce îi ofeream noi de fapt? Nimic. Noi voiam să nu ne facă de râs. Mama voia un soț. Eu voiam un tată. Parinții lui își doreau fiul cu succes social ca dovadă a reușitei lor ca părinți. Dar ce își dorea EL, tata, asta s-a întrebat cineva vreodată? ... 

Pentru prima oară în viaţa lui, nu mai era singur şi în el a încolţit ceea ce a căutat întreagă lui viaţă în alcool: liniştea şi singuranţa că este iubit pentru ceea ce este, că e perfect aşa cum e, în fiecare moment, chiar dacă nu îndeplineşte niciun standard social. Pentru el, a fost prea târziu să mai fie salvat în această viaţă. Însă sunt mulţi alţi oameni care ar putea fi salvaţi cu un strop de acceptare, înţelegere şi iubire din partea celor care pretind că îi iubesc însă prin comportamentul lor îi resping şi le comunica: ”nu eşti destul de bun pentru iubirea mea, nu eşti vrednic, să îţi fie ruşine." Îţi doresc puterea de a accepta ceea ce urăşti azi pentru că iubirea ta are puterea de a vindeca ...

Singurul lucru pe care l-a primit de la toţi cei din jur a fost respingere continuă.
Iar el caută acceptarea, iubirea şi relaxarea ştiind că este perfect. Iar alcoolul îi oferea asta. Alcoolul îl relaxa, noi îl stresam. Alcoolul îi spunea ”eşti minunat aşa cum eşti”. Noi îi spuneam ”eşti greşit până în măduva oaselor”.
Cum poţi să intri în competiţie cu alcoolul?
Singură cale este să faci pentru om mai mult decât poate să facă alcoolul.
Când l-am acceptat pe el şi comportamentele lui total, pentru că dacă tot mai avem un pic de timp să petrecem împreună pe acest pământ, nu mai voiam să îl irosesc luptându-mă cu el, a început să bea din ce în ce mai puţin până la a se lasă, din păcate prea târziu pentru corpul lui fizic.
Când l-am întrebat de ce nu mai bea, a spus ” nu mai simt nevoia şi nici poftă”.

Articolul complet aici:  Cum poti sa ajuti un om care se autodistruge ...