<<Ne gândim la toate defectele și neajunsurile noastre, la ce ne-am dori să fim, ce să nu fim, ne adresăm cuvinte urâte. Poate că nu atât de aspru, dar cu toții o facem. Și e interesant că facem asta, când stima noastră de sine e deja rănită. De ce vrem să mergem mai departe și să o rănim și mai mult? Nu ne-am adânci intenționat o rană fizică. Dacă am avea o tăietură pe braț, nu am spune: „Ah, știu!” „O să iau un cuțit și o să văd cât de adâncă pot să o fac.”
Dar o facem cu rănile psihice,
tot timpul.
De ce? Din cauza igienei
emoționale deficitare.
Pentru că nu considerăm importantă
sănătatea psihică.
Știm din o mulțime de studii
că atunci când stima de sine e scăzută,
suntem mai vulnerabili
la stres și anxietate,
că eșecul și refuzul ne dor și mai mult
și că durează mai mult până ne revenim.
Deci când suntem respinși,
primul lucru pe care ar trebui să-l facem
e să ne refacem stima de sine, nu să ne
înscriem în Fight Club și dăm cu pumnii.
În suferință emoțională,
tratați-vă cu aceeași compasiune
pe care o așteptați de la un prieten bun.
Trebuie să ne depistăm obiceiurile
psihologice nesănătoase și să le schimbăm.
Una dintre cele mai nesănătoase
și cele mai obișnuite este reflectarea.
A reflecta înseamnă a rumega.
E atunci când șeful tău țipă la tine
sau profesorul te face să te simți prost
sau când ai o ceartă mare cu un prieten
și nu te poți opri din a relua scena
în mintea ta, pentru zile,
uneori chiar săptămâni întregi.
Reflectarea asupra evenimentelor
supărătoare poate deveni un obicei.
Și e unul foarte costisitor.
Pentru că petrecând atât de mult timp
având gânduri negative și supărătoare,
ne supunem unui risc semnificativ
de a dezvolta depresie clinică,
alcoolism, tulburări alimentare
și chiar boli cardiovasculare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu