BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


joi, 31 august 2017

Citatul zilei, 31 august

Lucrul cu Pașii îmi permite să-mi scutur mintea de nenumăratele probleme și preocupări pe care le avem cu toții. Am reușit să liniștesc vocile pe care le auzeam neîncetat pentru ca Dumnezeu să poată intra și să înceapă să-mi rezolve problemele. Am plătit fiecare factură pe care am putut-o plăti - nu doar facturile financiare, ci și cele emoționale și spirituale. Având grijă de datoriile mele, reușesc să le elimin din minte; Nu mai ocupă acest spațiu și nu-mi controlează gândurile. Pașii mi-au arătat, de asemenea, că astăzi trebuie să trăiesc pe baza standardelor mele, nu ale altora. Dacă pot să-mi respect propriul cod impus de mine, mă pot simți confortabil cu mine însumi.

Grapevine Daily Quote
August 31

Preluare de pe prietenii lui Bill

REAMINTIRE #4

NEVOIA DE A MA SIMTI BINE

Subtitlu: DIN ACELEASI MOTIVE! 

Mi-aduc aminte ca un psiholog, "vedeta TV", spunea ca oamenii divorteaza din aceleasi motive pentru care se casatoresc.
Mi s-a parut aiurea la inceput, dar mai apoi mi-am dat seama ca toate calitatile partenerului meu de viata au devenit, pentru mine, defecte, in momentul in care le-a indreptat doar catre ceilalti, intorcandu-se cu spatele spre mine.

Acum stau si ma gandesc, in mod analog, ca motivul pentru care am intrat in abstinenta este unul si acelasi cu motivul pentru care am inceput sa beau: nevoia (vointa, ca sa folosesc un termen din psihologie) de a ma simti bine.


(Paranteza dintr-un material anterior:
"După Freud, omul este o ființă mânată de principiul plăcerii: căutarea plăcerii și, respectiv, fuga de durere. Așadar Freud postulează că la temelia omului stă, ca forță motrice, voința de plăcere.
Adler afirmă că omul este dominat de principiul puterii, respectiv de dorința de a-și depăși complexele și de a deveni asemenea altor oameni care îi sunt superiori din vreun punct de vedere oarecare. Adler vede ca forță motrice în om voința de putere.
Frankl arată și susține cu dovezi empirice, faptul că forța motrice și motivația supremă în om este voința de sens, principiul logosului. Omul este totuși condus, mai presus de orice, de voința de a căuta, de a găsi și de a da un sens vieții sale.
Dacă omul ar fi mânat în primul și în ultimul rând de și numai de instinctele și pornirile sale (Freud) sau de complexele sale pe care vrea să le depășească (Adler), moralitatea, responsabilitatea, dragostea și sacrificiul nu pot fi explicate. Dar ele există! Și nu numai că există, dar omul este preocupat să dea un sens vieții sale, respectiv se simte responsabil pentru viața sa, și acțiunile sale se doresc a fi orientate spre scopuri care nu se pot reduce la simpla căutare a plăcerii sau la depășirea unor complexe."
"... Frankl susține că nevoia de sens a omului este fundamentală și că de îndată ce omul găsește un rost vieții sale, în pofida vitregiilor sorții, el devine capabil să facă față triadei tragice. Sensul are valoare pentru supraviețuirea și sănătatea noastră sufletească și spirituală.")

Mintea mea gaseste hibe peste tot:

- placerea - am invatat ca nu tot ce imi place imi face bine; am fugit de o durere si am dat de una si mai mare!
- puterea - as fi lipsit de onestitate fata de mine daca m-as multumi doar cu a-mi depasi complexele si a fi superior altora
- sensul - se apropie foarte mult de ceea ce-mi doresc, dar doar "sanatatea sufleteasca si spirituala" nu tine nici de foame, nu ma fereste nici de boli, nu-mi da o minte pozitiva! Si mai ales, este urmarea unei suferinte puternice. Dau un sens la tot ce se intampla, dar asta este doar ACCEPTARE.

Toate converg catre nevoia de a ma simti bine.


Am baut ca sa ma simt bine. 

Eram timid si cu bautura prindeam curaj.
Eram taciturn si cu bautura deveneam vorbaret.
Eram fricos si cu bautura prindeam curaj.
Eram retras si cu bautura reuseam sa socializez.
Eram trist si cu bautura ma inveseleam.
s.a.m.d.
Eram eu si cu bautura pana cand bautura m-a baut pe mine!
Eu si bautura eram ok. Bautura si cu mine am fost un dezastru!

Nu pentru ca nu ma mai "simteam bine" am intrat in recuperare, ci pentru ca nu am mai suportat cat de rau ma simteam.

Intrarea in abstinenta m-a facut sa cunosc Programul. L-am imbratisat din dorinta de a ma simti bine, iar acum m-a imbratisat el pe mine.
Sunt patru laturi: fizic, mental, emotional, spiritual. Una singura daca lasi prea mult in urma, celelalte trei sunt afectate. Holistic, functioneaza ca un intreg, nu este suficienta fiecare latura in parte:
cand vrei bani nu ai iubire, cand vrei iubire nu ai sanatate, cand vrei sanatate, mintea (gandul) o ia razna; parca niciodata nu le ai pe toate!
Ma simt bine doar cand sunt atent la toate cele patru laturi. Si asta face Programul pentru mine.
Eu o numesc RECUPERARE. Altii (nealcoolici), poate, DEZVOLTARE.
Eu vreau sanatate fizica, mentala, emotionala si spirituala.
(in "manualele" de dezvoltare personala autorii o denumesc "inteligenta").

Concluzie: programul in doisprezece pasi m-a ajutat si ma ajuta in continuare sa imi indeplinesc cea mai mare nevoie a mea:

NEVOIA DE A MA SIMTI BINE.


Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!

miercuri, 30 august 2017

REAMINTIRE #3


TRANSMITEREA MESAJULUI

Cand am ajuns in AA eram atat de 'terminat', incat de la bun inceput m-am conformat, fara sa pun prea multe intrebari (dorinta de a inceta bautul era atat de mare, incat as fi facut ORICE pentru asta), la tot ce mi-au spus cei din AA sa fac. Printre altele a fost si sugestia de a pune abstinenta pe primul loc in viata mea. Asta insemna sa pun in aplicare ceea ce se spune in introducerea din 'Preambul' (<<Alcoolicii Anonimi au un singur scop primordial, acela de a rămâne abstinenţi şi de a transmite mesajul alcoolicilor care mai suferă.>>si anume ca singurul scop primordial pe care ar fi bine sa il am de acum incolo este acela de a ramane abstinent.
Obisnuiam sa spun la intalniri ca daca as spune 'afara' ca scopul meu primordial este sa raman abstinent, lumea ar spune ca sunt sarit de pe fix si m-ar lua in ras. La grup este locul unde pot fi inteles cu ce vreau sa spun.
A ramane abstinent tine de Recuperare. Partea a doua a frazei de mai sus tine de Unitate si Traditii (<<Nici un grup nu are alt scop primordial unic decât sa transmită mesajul sau alcoolicului care mai suferă.>>). (Recuperarea si Unitatea sunt 2 din cele 3 laturi ale Triunghiului, simbolul AA-ului).
S-a vorbit despre modul de transmitere a mesajului, prin exemplul personal si prin participarea la intalniri.
O modalitate de transmitere a mesajului, despre care nu s-a vorbit, iar eu o consider importanta, in acest moment al abstinentei mele, este sponsorizarea (nasul). Si din punctul asta de vedere este o nuanta despre care si eu am citit undeva, si anume ca in Pasul 12 nu se spune 'am incercat sa transmitem mesajul', ci 'am incercat sa transmitem acest mesaj', facandu-se referire probabil la faptul (si acesta este mesajul!) ca practicand Programul in 12 Pasi rezultatul este ca vom trai o trezire spirituala. Fara aceasta crestere spirituala este greu, daca nu chiar putin probabil, sa avem o abstinenta senina, implinita. Nu doar ca nu mai bem, dar ne place si ne face sa ne simtim bine ca nu mai bem!

Cum facem pasii, cand ii facem, cu cine ii facem, in ce ritm ii facem, este treaba fiecaruia. Dar ni se sugereaza ce sa facem.
Nu este un program intr-un pas, Pasul 1. Este riscant pentru ca incrancenarea ne poate aduce in cele din urma la baut.
Nu este un program in 2 pasi, Pasul 1 si 12. (Pasul 12 face referire la 'acest' mesaj si 'aceste' principii, ceea ce inseamna ca stim despre ce e vorba, am aflat facand programul, adica cei 11 pasi anteriori).
Nu este un program cu douasprezece puncte. Sunt 12 pasi, numerotati, de la 1 la 12, ordinea avand un sens, o noima. Sa ii fi facut 'pe sarite', dupa bunul meu plac, ar fi fost un risc pe care eu, unul, nu mi l-am asumat.
Este un program de recuperare, pas cu pas.
Eu am invatat (si am facut cum am invatat) ca in primii trei pasi imi imbunatatesc relatia cu Puterea Superioara (ma impac cu Dumnezeu), in pasii urmatori (de la 4 la 7) ma impac cu mine insumi, iar apoi ma impac cu ceilalti.
Nu ii pot ierta pe ceilalti, daca nu ma iert pe mine. Si nu ma pot ierta pe mine daca nu sunt impacat cu Puterea mea Superioara.
Sa fac Pasul 9 si sa imi cer iertare, dar eu nu m-am iertat pe mine?
Sa fac Pasul 7 si sa-cer cu umilinta sa-mi indeparteze defectele (care umilinta? daca eu nu m-am impacat cu El) ?
Imi place Pasul 6 si il fac, consimt sa ma scape de defectele de caracter, dar nu stiu ce defecte, pentru ca nu am facut Pasul 4.
Vreau sa fac Pasul 4, dar ma poctinesc la resentimente si la partea mea de vina, la 'partea mea de trotuar', pentru ca nu am facut Pasul 3.
Am cunoscut oameni care spuneau ca au facut ce li s-a spus, au citit literatura, au venit la intalniri, dar pentru ei nu a functionat programul.
Sunt pline carciumile de cei care convinsi ca programul nu functioneaza!!!
Probabil ca daca as fi facut programul cum as fi vrut eu, m-as fi trezit la un moment dat cu paharul in mina, nestiind ce m-a pocnit! As fi ajuns un bun exemplu pentru ceilalti ... de asa nu!

CINE SPUNE CA E USOR?!

Sa fac programul clipa de clipa nu este usor.
Dar nu mai vreau sa fac lucruri usoare!
Usor este cand am o problema (emotionala) sa ma duc in carciuma, aia e usor.
Cand cineva ma agreseaza, usor este sa-mi plang de mila, sa ma victimizez, aia e usor.
Cand sunt suparat, usor este sa dau vina pe altii pentru suferinta mea, aia e usor.
Sa fug si sa nu imi asum responsabilitatea pentru viata mea, aia e usor.

Sa iert (pe mine si pe altii), nu este usor.
Sa iubesc (pe mine si pe altii), nu este usor. 
Sa ma cunosc pe mine insumi, nu este usor.
Sa ma predau ... sa accept ... sa am bunavointa ... sa am rabdare ... sa am credinta ...
... nu este usor.


Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA


marți, 29 august 2017

REAMINTIRE #2

"CHEIA ABSTINENŢEI 

- OBSTACOLELE PE DRUMUL AA"


În Pasul 3 din 12+12 se vorbeşte despre bunăvoinţă ca fiind cheia care deschide ușa în spatele căreia se află o inscripție: "Acesta este drumul ...".
Bunăvoinţa înseamnă "să fii dispus să ...".
Big Book spune, simplu şi clar, într-un singur cuvânt, ce ar fi bine să fiu dispus să fac: ORICE! (în engleză: any lenths, în traducere: să mergi până în pânzele albe).
Că veni vorba de "simplu", cred că cel mai puternic paradox pe care l-am auzit la întâlniri este "E simplu, dar nu uşor" (îmi venea să mă urc pe pereţi de nervi la începutul abstinenţei mele de cât de simplu era!).
Am intrat în abstinenţă, spuneam eu, dintr-o dorinţa fierbinte, venită din disperare.

Paranteză:
"Singura cerinţă pentru participare ca membru este dorinţa de a înceta băutul."
Dar,
cât de mare trebuie să fie dorinţa de a înceta băutul?
Iată cât de mare (povestioară adaptată):
Un nou venit întreba un membru mai vechi cum poate să dobândească abstinenţa. Acesta a răspuns: "Vino cu mine". L-a dus la un râu şi l-a ţinut cu capul sub apă până când tânărul era pe punctul să se sufoce. Când acesta şi-a recăpătat cunoştinţa, l-a întrebat: "Ce-ţi doreai cel mai mult când erai cu capul sub apă?" "Aer" - a răspuns nou-venitul. 'Veteranul' i-a răspuns: "Când vei dori să încetezi băutul tot atât de mult cât doreai o gură de aer, vei dobândi abstinenţa".
Când ne confruntăm cu o problemă şi dorim foarte mult să o rezolvăm (cum este aceea de a înceta băutul) este absolut necesară O DORINŢĂ FIERBINTE şi hotărârea de A FACE ORICE pentru aceasta.
(Am închis paranteza).

Îmi dau seama acum că nu abstinenţa îmi doream. Aveam NEVOIE de ea. Nu mai puteam trăi în felul în care trăiam. Ceea ce îmi doream era să nu mă mai întorc la ce a fost. În AA am auzit spunându-se "adu-ţi aminte de ultima beţie".
Nu am intrat în program pentru că mi-a plăcut. Am intrat pentru că aveam nevoie de el.

Dacă cheia intrării în abstinenţă este bunăvoinţa, cheia păstrării abstinenţei este Comunitatea AA.
Iar cheia unei abstinente senine (să te bucuri de viaţă fără băutură) este Programul în 12 paşi.

Am învăţat să pun abstinenţa pe primul loc, dacă vreau să primesc toate celelalte lucruri importante din viaţa mea.

M-a ajutat conceptul de boală (ceea ce pentru unii poate reprezenta un obstacol)
Pe mine m-a făcut să fiu responsabil. Nu pentru boala mea, nu am ales eu să o am, ci pentru recuperarea mea.
Abstinenţa este tratamentul.
Întâlnirile sunt medicamentul.
Programul este recuperarea.
Sponsorul este 'medicul'.
Puterea Superioară este tămăduitorul.
(mi-aduc aminte ce scria pe frontispiciul locaţiei unde aveau loc întâlnirile Grupului Cristiana în urmă cu ceva ani - ceva mai mulţi ani - : "medicul tratează, Dumnezeu tămăduieşte".

M-a ajutat foarte mult conceptul de Putere Superioară (un alt posibil obstacol!).

( Încă o povestioară: Un nou venit caută un loc de parcare în centrul oraşului. Iritat de aglomeraţie îşi aduce totuşi aminte de spusele sponsorului său: "Rugăciunea te poate ajuta". Şi începu să promită: "Doamne, te rog să-mi găseşti un loc de parcare şi promit că am să mă rog în fiecare zi". În acel moment din dreapta lui pleacă o maşină eliberând locul de parcare. La care omul nostru: "Doamne, nu mai este nevoie. Am găsit şi singur"!!! )

Cum altfel aş fi putut transforma slăbiciunile şi vulnerabilităţile mele în forţe care să mă scoată din prăpastia în care eram?!
Cum altfel aş fi putut transforma modul meu de gândire şi să ajung la concluzia că miracolul care se întâmplă este 'schimbarea percepţiei''.
Întotdeauna, când crezi că nu mai poţi schimba nimic, rămâne ceva ce poate fi schimbat: percepţia.
Nu este important ce se întâmplă, ci ce fac eu cu ce mi se întâmplă.
Până şi trecutul poate fi reformulat prin schimbarea percepţiei!
Cum altfel aş fi putut să-mi schimb comportamentele şi să nu mă mai las copleşit de emoţii şi gânduri.

M-a ajutat mult conceptul de 24 de ore.
Cât timp trăiesc în intervalul zilei prezente sunt ferit de regretele trecutului şi de grijile viitorului. Când nu fac asta, mă doare.
Apropo de durere: una din marile descoperiri în recuperare în legătură cu durerea, marele motivator, este că atunci când mă doare nu sunt obligat să şi sufăr. De multe ori am auzit: "durerea este necesară, suferinţă este opţională".

A fi prezent înseamnă a fi conştient, concentrat, atent. Înseamnă a acceptă lucrurile aşa cum sunt.

M-a ajutat conceptul de meditaţie. Lăsând la o parte beneficiile clasice (inventar, analiză, introspecţie, liniştirea minţii, repararea greşelilor etc), meditaţia m-a ajutat să scap de vechiul obicei de a-mi închipui scenarite, exagerate şi fără nicio legătură cu realitatea.

Am mai descoperit cele trei emoţii esenţiale asupra cărora trebuie să fiu atent: mania sau furia, vinovăţia sau ruşinea şi frica sau teama.

Am mai descoperit că nu trebuie să am secrete. Că unul dintre cele mai mari defecte ale caracterului uman este lipsa de onestitate faţă de sine. Că mă mint singur, fără măcar să-mi dau seama de asta.

Dar, referitor la obstacole, cel mai mare este MINTEA însăşi. Este cea care îţi spune, şi tu crezi, că:
- nu eşti ca ceilalţi
- nu ai ajuns chiar aşa de rău
- încă mai poţi
- te poţi opri
- te descurci singur
- deţii controlul
- ai voinţă
- eşti o persoană bună care mai face din când în când lucruri rele (ceilalţi chiar îţi confirmă: "brânză bună în burduf de câine")
- eşti sănătos
- sunt lucruri despre tine pe care nu trebuie să le ştie şi ceilalţi
- nu ai slăbiciuni, doar momente mai grele
- de vină sunt ceilalţi, dacă ei n-ar face ce fac nici tu nu ai reacţiona aşa
- nu trebuie să ierţi, ci ceilalţi trebuie să îşi ceară scuze
- etc.

Un alt obstacol, foarte important, este ACŢIUNEA. Punerea în aplicare. Nu este suficient să ştiu, să cunosc, nu a fost suficient că am învăţat (a dobândi cunoştinţe - dex -), a trebuit să mă educ (a aplica sistematic cunoştinţe în vederea formării şi dezvoltării - dex -), iar lucrul acesta s-a petrecut în timp prin repetiţie ('antrenament') până când totul a devenit natural, firesc.

Am ajuns să mă cunosc, să-mi ştiu limitele, să mă accept aşa cum sunt, fără să mă învinovăţesc.
Am ajuns să conştientizez ce simt, ce gândesc şi ce fac.
Am ajuns să înţeleg că ceilalţi nu urmăresc să-mi facă rău.
Am ajuns să accept din ce în ce mai multe lucruri şi din ce în ce mai des, mai ales că lucrurile sunt exact aşa cum trebuie să fie.
Am ajuns să transform ce am conștientizat, înţeles şi acceptat.

Dacă mai am încă resentimente? Sigur că mai am. Pentru că au rămas lucruri neacceptate, neînţelese, neconștientizate.
Nu tot ceea ce înţeleg pot să accept, să fiu de acord.
Nu tot ceea ce conștientizez pot să înţeleg.
Procesul de conştientizare este unul continuu.

Nu uit că sunt diferit şi asta doare din când în când.
De multe ori este nevoie de un efort de 10 ori mai mare pentru lucruri pe care 'ceilalţi' le fac poate cu uşurinţă. Nu orice lucru, dar unele lucruri, da.

Pentru a concretiza lucrurile este nevoie de efortul suplimentar de 1%. Este ceea ce 99% din cei care nu reuşesc nu utilizează şi în acelaşi timp este ceea ce utilizează 99% dintre cei care reuşesc.
1% înseamnă a merge până la capăt (un alt obstacol); înseamnă a face 100% şi nu 99% ceea ce este necesar pentru a reuşi.

Abstinența nu este un eveniment, este un proces.
Iar AA nu este un loc, este o atitudine a minţii, o stare de spirit.

Lucrurile sunt departe de a fi perfecte, mai este mult de lucru, dar sunt abstinent şi sunt mulţumit.

Am nevoie de voi ca să îmi reamintesc cine sunt.

Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA


duminică, 27 august 2017

REAMINTIRE #1

DESPRE MINE

"Povestea fiecăruia dintre noi dezvăluie – într-un mod general – cum am fost, ce ni s-a întâmplat şi cum suntem acum."

Asa cum o lucrare literara are introducere, cuprins si incheiere, o impartasire are si ea trei parti - cum am fost, ce am facut si cum sunt acum.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.
Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart.

Si in sevraj. Ca sa functionez trebuia sa beau ceva. Doar putin sa-mi revin si apoi plec la servici. Aveam servici!!?
Ma intindeam la bauta si plecam aproape beat pe cele trei carari inspre servici. Daca plecam! Uneori imi pierea cheful si mergeam in parc sa continui bauta.
Cu troleibuzul faceam vreo 17 minute. Mie mi se pareau doua ore. Era un chin. Ma agatam de bara de sus si stateam pe varful picioarelor. Ma balabaneam in jurul axei mele, pastrand cele 2 puncte de sprijin. Cu ochii mici, rosii si sticlosi ma uitam cu ura la cei jur. Eram uimit si invidios ca pot merge la servici fara sa bea ceva inainte.
Nu vedeam ca erau numai pensionari si elevi. Era ora 10.00.
Primul lucru pe care il faceam dupa ce coboram din troleibuz era sa ma asigur ca ajung la servici cu una mica de 200 de grame.
Imi faceam un ness rece intr-o cana de culoarea cobaltului (sa nu se vada culoarea licorii dinauntru) si pe masura ce beam nessul turnam votca in cana.
Pe la unspe jumate incepeau colegii, ba chiar si directorul, sa ma sacaie. Le explicam ce aveam de facut. Privirile lor mirate ma enervau. Ce naiba nu inteleg astia? Cuvintele din mintea mea ieseau sub forma unor bolboroseli neinteligibile. Daca ma concentram puternic, ma auzeam! Mi-aduc aminte ca la scris renuntasem de mult, renuntasem sa mai fac vreo ciorna ceva in legatura cu ce aveam de lucru, niciodata nu intelegeam ce am scris.
Dupa ce ma lasau in pace plecam sa servesc masa! In parc, cu alte 200 de grame. De 'oboseala' ma mai intindeam din cand in cand pe banca. Alteori ma apuca 'oboseala' la servici si mergeam la veceu sa trag un pui de somn.
Ziua de servici se incheia pe la 15.00, pentru ca trebuia sa plec acasa sa dorm putin, sa-mi revin. Daca aveai treaba cu mine trebuia s-o faci inainte de 15.00.
In drum spre casa eram ceva mai vioi pe cele trei carari ale mele. Obiectivul principal: jumatatea pentru acasa (nu jumatatea DE acasa; vorbesc de sticla de 500 de grame).
Dormeam putin si reincepeam. De data asta linistit pentru ca nu o sa ma mai deranjeze nimeni.
Seara ma uitam la cele doua imagini, care se suprapuneau din cand in cand, ale televizorului. Filmele erau dublate. Vreau sa zic ca scrisul era dublu. Asa ca preferam talkshow-urile. Eram foarte atent pentru ca a doua zi stiam ca nu o sa mai tin minte nimic. De fapt ma uitam 'prin' televizor, imi spuneam, ca sa pot sa ma gandesc la ale mele.
Tarziu in noapte incercam sa merg la culcare.

Nu puteam sa dorm noaptea.
Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Ce s-a intamplat 

Am avut o dorinta fierbinte, disperata de a inceta bautul, nu mai aveam nicio speranta, incercasem totul. Si m-am agatat de AA cu "dintii si cu ghearele". 
Daca cei din AA mi-ar fi spus ca pentru a ramane abstinent trebuia sa sap un sant de la Spitalul Obregia la Intercontinental, m-as fi apucat de sapat imediat.
Dar nu m-au pus sa sap santuri.
Mi-au spus sa vin la intalniri. Si am venit.
Mi-au spus sa citesc literatura. Si am citit-o.
Mi-au spus sa fac Programul de 24 de ore. Si l-am facut.
Mi-au spus sa-mi iau un nas. Si mi-am luat.
Mi-au spus sa lucrez pasii. Si i-am lucrat.
Mi-au spus sa merg si la celelalte grupuri, altele decat cel de langa casa. Si am mers.
Mi-au spus sa moderez sedintele de pasi. Si am moderat.
Mi-au spus sa particip la activitatile grupului. Si am participat.
Mi-au spus sa intru in Serviciile AA. Si am intrat.
Mi-au spus, mai apoi, ca ar fi bine sa fac in asa fel incat sa fiu eu, la randul meu, nasul cuiva. Si am facut-o.
Nu stiam atunci ca acestea sunt Instrumentele AA-ului.
In felul acesta am imbratisat Programul in doisprezece pasi.

Lucruri pe care le-am învăţat încă de la început, care mi-au fost de mare folos si pe care le-am transmis mai departe ori de câte ori am avut ocazia, reamintindu-mi:
- despre esenta AA-ului: un alcoolic recuperat ajută un alt alcoolic să se recupereze
- despre conceptul de boală 
·         boala = nu mai am voie să beau; orice s-ar întâmpla, alcoolul nu mai este o opţiune
·         tratamentul = abstinenţa totală
·         medicamentul = întâlnirile
- despre primii trei paşi în termeni simpli:
Când dorinţa mea fierbinte de a înceta băutul (mi-am admis neputinţa, am încercat de toate şi de unul singur nu am reuşit, am admis că am nevoie de ajutor) - PROBLEMA - (pasul 1) s-a întâlnit cu programul în 12 paşi (am ajuns la credinta că există cineva sau ceva care mă poate ajuta)  - SOLUŢIA - (pasul 2), m-am abandonat lui pe de-a-ntregul - ACŢIUNEA ! - (am cerut ajutorul Puterii superioare aşa cum o înţeleg eu - şi la început am înţeles că pot să consider grupul ca PS - şi am admis să fac orice este necesar pentru recuperare) - (pasul 3).
- despre instrumentele AA-ului:
·         întâlnirile (90 de zile, 90 de întâlniri)
·         literatura (la început "Viaţa fără băutură" pentru că îmi vorbeşte despre capcane şi ce am de făcut când vine 'pofta')
·         programul de 24 de ore - fiecare zi, pe rând
·         să dau telefon înainte de a consuma, unui alt alcoolic recuperat
·         sponsorul (să nu lipsească caietul de lucru)
- despre faptul că abstinenţa este personală, recuperarea este pe primul loc; altfel înseamnă că mai am de pierdut: si voi pierde exact ce pun înaintea abstinenţei.
- despre faptul că abstinenţa se învaţă. Prin repetiţie. Cu antrenament şi disciplină.
- despre principiile AA: onestitate (faţă de mine însumi în primul rând), bunăvoinţa (pentru că voinţa nu mi-a fost de folos) şi minte deschisă (să mă conformez cu ce mi se spune că am de făcut, chiar dacă nu înţeleg totul de la început).
Şi răbdare, pentru că programul este despre conştientizare şi autocunoaştere şi lucrul ăsta nu se poate face peste noapte (oricum, nu am ajuns alcoolic dintr-o dată).
Nu trebuie să fac nimic altceva decât să vin la întâlniri şi totul o să fie bine!

Cum sunt acum

Azi ma simt de parca Programul m-a imbratisat pe mine.
Sunt abstinent... şi sunt mulţumit.

Dacă cheia intrării în abstinenţă este bunăvoinţa, cheia păstrării abstinenţei este Comunitatea AA. Iar cheia unei abstinente senine (să te bucuri de viaţă fără băutură) este Programul în 12 paşi.
Am învăţat să pun abstinenţa pe primul loc, dacă vreau să primesc toate celelalte lucruri importante din viaţa mea.
Am ajuns să mă cunosc, să-mi ştiu limitele, să mă accept aşa cum sunt, fără să mă învinovăţesc.
Am ajuns să conştientizez ce simt, ce gândesc şi ce fac.
Am ajuns să înţeleg că ceilalţi nu urmăresc să-mi facă rău.
Am ajuns să accept din ce în ce mai multe lucruri şi din ce în ce mai des, mai ales că lucrurile sunt exact aşa cum trebuie să fie.
Am ajuns să transform ce am constientizat, înţeles şi acceptat.
Dacă mai am încă resentimente? Sigur că mai am. Pentru că au rămas lucruri neacceptate, neînţelese, neconstientizate.
Nu tot ceea ce înţeleg pot să accept, să fiu de acord.
Nu tot ceea ce constientizez pot să înţeleg.
Procesul de conştientizare este unul continuu.
Nu uit că sunt diferit şi asta doare din când în când.
De multe ori este nevoie de un efort de 10 ori mai mare pentru lucruri pe care 'ceilalţi' le fac poate cu uşurinţă. Nu orice lucru, dar unele lucruri, da.
Lucrurile sunt departe de a fi perfecte, mai este mult de lucru, dar sunt abstinent şi sunt mulţumit.

Pe scurt!

CUM AM FOST ...
Ce am simtit: o mare umilinta
Ce am gandit: un noian de ganduri negative si distructive
Ce am facut: nu am putut face fata situatiei, nu am putut suporta si am facut ce era cel mai comod pentru mine la acel moment, am baut
CE S-A ÎNTÂMPLAT ...
"... nu mai rămânea nimic altceva de făcut decât să luăm trusa simplă de instrumente spirituale care zăcea la picioarele noastre."
ALCOOLICII ANONIMI
Ce am simtit: o mare eliberare
Ce am gandit: un nou mod de gandire, ganduri potrivite
Ce am facut: am folosit instrumentele AA-ului: programul de 24 de ore, intalnirile, literatura, sponsorul, telefonul, serviciul, transmiterea mesajului / sponsorizarea; programul in 12 pasi.
CUM SUNT ACUM ...
Ce simt: sunt abstinent... şi sunt mulţumit.
Ce gandesc: un dialog interior linistit 
Ce fac: trăiesc conform principiilor sugerate in program

Onestitate, Minte deschisă, Bunăvoinţă, Acceptare, Credinţă,  Predare, Smerenie, Curaj, Perseverenţă, Compasiune, Iubire, Iertare.



.




„niciodata…”

MEDITAȚIE
27 August

Analizând atent acele defecte la care sunt reticent sau la care îmi este greu să renunț, va trebui să șterg acele granițe rigide pe le-am stabilit. În unele cazuri, poate voi reuși să spun, „Ei, la acesta îmi este greu să renunț, deocamdată …”. Ceea ce nu ar trebui să spun este: „La acesta nu voi renunța niciodată”. În clipa în care spunem: „Nu, niciodată”, mințile noastre se închid față de grația lui Dumnezeu. Această rebeliune, pe care o vedem în experiența altora, poate să ne fie fatală. În schimb, ar trebui să abandonăm obiectivele limitate și să începem să ne îndreptăm așa cum e voia lui Dumnezeu pentru noi. Învăț eu ca niciodată să nu spun „niciodată…”?

Rugăciunea de azi
Fie ca Dumnezeu să-mi îndepărteze orice obstacol al rebeliunii, care mă împiedică să-mi schimb calitățile nedorite. Trecând peste iluzia mea că sunt „unic”, „special” și oarecum protejat de consecințe, îi mărturisesc lui Dumnezeu că am încălcat legile naturale ale sănătății fizice și mentale, alături de legile Divine ale bunătății umane. Fie ca Dumnezeu să-mi îndepărteze sfidarea, care este un simptom sigur al dependenței mele.

Ce să-mi amintesc azi
Sfidarea este copilul amăgirii.

Sursa Programul Sf Dimitrie

sâmbătă, 26 august 2017

CREDINTA

<< Uite o poveste pe care am auzit-o in AA. 
...

Barca Invizibila

Un barbat, victima a unui naufragiu, aflat deja de o vreme in apa rece a oceanuluui incerca din rasputeri sa se mentina la suprafata. Simtea ca a ajuns la capatul puterilor si in orice directie se uita, nu vedea decat apa. Cand incepuse sa creada totul o sa se termine curand, vazu doi oameni care veneau spre el parca plutind pe apa.
-Salut, noi suntem Bill si Bob, ai nevoie de ajutor?
-Da, raspunse barbatul, nu mai pot inota, ajutati-ma..
-Vino in barca noastra, spusera acestia.
-In barca voastra?Pai nu vad nici o barca…
-Este o barca invizibila,trebuie sa ai incredere in noi, vrem sa te ajutam,vino in barca.
-Invizibila???Ce e asta? E o gluma? Nu stiu cum stati voi acolo sau ce faceti dar va rog sa ma lasati in pace…eu incerc sa-mi salvez viata aici. Barca invizibila…….ce nebuni.
Cei doi plecara, iar barbatul se simti din nou deznadajduit si fara puteri. Stia ca o sa moara..Tocmai cand se gandea la asta, vazu un yaht luxos care se apropia de el.
-Ai nevoie de ajutor?intreba capitanul.
-Da , raspunse omul, sunt complet epuizat…nu mai pot…
-Vino cu noi, yahtul nostru se numeste Centru de Recuperare, avem medici si asistente, psihologi si o camera pregatita pentru tine.
Si totul era asa cum I se promisese . Doctorii il ingrijira , psihologii il ajutara sa inteleaga trauma naufragiului, mancarea era buna si in scurt timp omul era din nou pe picioare. Intr-o zi capitanul il chema la el.
-Cum te simti? Totul e bine?
-Extraordinar, zise omul. Ma simt complet refacut.
-Asta e foarte bine, pentru ca acum o sa te aruncam din nou peste bord.
-Sa ma aruncati peste bord???Pai o sa ma inec…
-Nu, stai linistit. Acum esti refacut, stii sa inoti, totul o sa fie bine. Noi asa lucram. Ajutam naufragiatii sa-si recapete puterile si apoi ii aruncam in apa. Am vorbit cu medicii si psihologii si suntem siguri ca o sa te descurci.
-O sa ma inec, se gandi omul ajuns din nou in apa.
Inota ceva vreme iar puterile incepusera sa-l paraseasca din nou. Nu mai putea..si atunci ii vazu din nou pe cei doi nebuni.
-Salut,noi suntem Bill si Bob. Te putem ajuta daca vi in barca noastra.
-Mai oameni buni, voi nu aveti nici o barca…despre ce barca vorbiti?
-Ai incredere, vino cu noi.
Neavand de ales omul se apropie de ei si ciudat...simtii ca statea pe ceva. Nu putea sa vada , dar parca ceva il tinea la suprafata. 
-Si acum ce fac?
-Vasleste, ii spusera cei doi.
-Sa vaslesc????Pai nu aveti nici o vasla…Sa vaslesc???Ce fel de glume sunt astea?
-Tine mainile asa…ca si cum ai avea o vasla si vasleste.
Ciudat, dar dupa ce incepu sa vasleasca incepu sa vada conturul unei barci in jurul lui. Si cu cat vaslea mai mult cu atat barca era mai vizibila . Parca crestea in dimensiuni si devea din ce in ce mai solida.
-Vasleste, vasleste, se auzeau vocile lui Bill si Bob.
Si inaintand prin apele oceanului gasira alti oameni, victime ale naufragiului. Si cu fiecare din ei povestea era la fel…-Barca??Ce barca? Sunteti nebuni…Omul le spunea ca asa a crezut si el, dar chiar era o barca acolo…
Unii nu acceptau …Altii se suiau si vasleau , si barca parca crestea in jurul lor. Apoi observa ceva ciudat. Dupa un timp, unii oameni incetau sa mai vaslesca. 
-Am obosit, spuneau ei. O facem de prea mult timp. Sa-I mai lasam si pe noii veniti. 
Si ciudat, in scurt timp parca barca disparea din jurul lor. Si ajungeau din nou in mare. Unii reuseau sa-si gaseasca drumul inapoi. Altii nu.
-Vasliti, vasliti..se auzeau vocile lui Bill si Bob. 
-Vasliti…. >>

Preluare de pe prietenii lui Bill (multumesc Alex!)


Adaug:


De la Wikipedia:


Mersul lui Isus pe apă este una din minunile lui Iisus, consemnată în Evanghelia după Matei (14:22-33) [1], în cea după Marcu (6:45-52) [2] și în cea după Ioan (6:16-21) [3].
În conformitate cu relatările bibliceIsus din Nazaret și-a trimis ucenicii într-o corabie, pentru a ajunge pe malul celălalt al Mării Galileei, dar când ei se aflau pe mare, l-au văzut pe Isus "mergând pe apă" pentru a-i întâlni. Ucenicii s-au înspăimântat la început, au crezut că văd o nălucă, dar când Isus le-a vorbit și a urcat pe navă, ei și-au revenit.[4][5] Conform Evangheliei după Matei, Apostolul Petru a mers pe apă către Isus, dar s-a speriat de vânt și de valuri și a început să se scufunde, iar Iisus l-a salvat.[6]


<< Petru merge pe apa - Matei 22-33


"Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.  După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte.Se înnoptase, şi El era singur acolo. 
 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. Când se îngâna ziua cu noaptea ; Isus a venit la ei, umblând pe mare.  Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat, şi au zis:"Este o nălucă!" Şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: "Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!"  "Doamne", I-a răspuns Petru, "dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape." "Vino!" i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.  Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: "Doamne, scapă-mă!"Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, şi i-a zis: "Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: "Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!" Matei 14:22,33
     Povestea aceasta reflecta nevoia noastra de a avea CREDINTA. Isus le cere ucenicilor sa se urce in barca si sa intoarca fara El. Ei refuza sa plece fara El, dar Isus "i-a silit". Isus merge pe munte sa se roage, deoarece, asa cum ucenicii au nevoie de prezenta si puterea Lui, tot asa si Isus are nevoie constanta de prezenta divina a lui Dumnezeu. In acest timp, ucenicii se confrunta cu o furtuna.

Isus vine la ei umbland pe mare. Ucenicii sunt terifiati ca este o naluca, dar, auzind glasul Domnului CRED  ca este El.  Petru CREDE ca Isus  ai va permite sa experimenteze aceasi minune de a umbla pe mare si de aceea cere aprobarea Sa de a veni la El. Si o primeste. Increzator si cu ochii atintiti asupra chipului frumos al lui Isus, Petru paseste pe mare.
Iar in momentul in care atentia sa se intoarce catre vantul puternic si catre faptul ca noi, ca oameni nu putem face asemenea miracol.....atunci Petru a inceput sa se scufunde si sa strige catre Domnul :"Doamne scapa-ma!". Isus il ajuta certandu-l:"Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" Cu alte cuvinte "De ce nu M-ai crezut? De ce nu ai avut CREDINTA? Sunt alaturi de tine si nimic nu-Mi este imposibil Mie."

     In viata ne vom confrunta cu tot felul de "furtuni" si "probleme" iar Domnul Isus ne cere sa privim catre El si nu la circumstantele negative prin care trecem. El ne cere"Vino!" , "Ai CREDINTA in Mine". Atata timp cat ne vom fixa ochii asupra problemelor din viata, greutatea lor ne vor dobora si fara ajutorul Domnului ne vom scufunda. Dar cu Isus alaturi, totul este cu putinta! >>

Sursa: Petru merge pe apa - Matei 22-33