Necazurile încep uneori cu indiferenta.

<<... Necazurile încep uneori cu indiferenţa. Sîntem abstinenţi şi fericiţi cu tot ce facem în AA. Treaba merge bine acasă şi la birou. Fireşte, ne felicităm pentru ceva ce, mai tîrziu, se va dovedi a fi fost un punct de vedere superficial şi neserios. Maturizarea noastră încetează pentru o vreme - şi aceasta, pentru că ne simţim mulţumiţi şi considerăm că nu avem nevoie de toţi Paşii AA. Ne descurcăm binişor, făcînd numai cîţiva dintre ei. Poate că ne descurcăm, chiar şi făcînd numai doi dintre ei - Pasul 1 şi acea parte din Pasul 12 în care "transmitem mesajul". În jargon AA este starea de spirit cunoscută ca "funcţionarea din doi paşi". Şi o putem duce aşa chiar ani de zile. Chiar şi cei mai bine intenţionaţi putem cădea în iluzia "programului din doi paşi". Mai devreme sau mai tîrziu etapa norului roz se disipează şi toate devin anoste; ne simţim dezamăgiţi. Începe să ne treacă prin cap gîndul că de fapt nu merită efortul. Ne simţim nauciţi şi descurajaţi. Apoi, viaţa poate aduce - aşa cum îi stă în obicei - o lovitură dintre cele mai dare, mare şi lată, de neînghiţit şi deci, de nedigerat: nu obţinem promovarea pentru care am trudit atîta; pierdem un serviciu bun; poate că apar serioase dificultăţi în familie sau decepţii sentimentale; ori, poate că băiatul, pe care-l credeam ocrotit de Dumnezeu, moare pe front. Ce se întîmpla cu noi atunci?  ... >>

.. raspunsul la intrebare in Pasul 12 din 12&12