LINISTEA DIN INCAPERI : PASUL 12

.

MESAJ:

INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE
<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>

Twelve steps to freedom. Start with one.

miercuri, 9 august 2017

PASUL 12

PASUL 12

"După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre."

Bucuria de a trăi este tema Pasului 12 al metodei AA, iar acţiunea este cuvîntul cheie.

Prin acest Pas ne întoarcem spre exterior, către semenii alcoolici care mai suferă încă. Aici trăim experienţa dăruirii care nu aşteaptă răsplata. Aici începem să aplicăm toţi cei 12 Paşi ai programului în viaţa de toate zilele în aşa fel încă şi noi şi cei din jur să ne găsim abstinenţa împlinită, la nivelul emoţiilor.

...

Acum, apare cea mai mare întrebare: Cum este cu aplicarea acestor principii în toate domeniile vieţii noastre? Putem noi oare prinde drag de viaţă în totalitatea ei, aşa cum i-am îndrăgit micul segment pe care îl trăim ori de cîte ori încercăm să ajutăm alţi alcoolici să ajungă la abstinenţă? Oare sîntem în stare să aducem acelaşi spirit de iubire şi de toleranţă în viaţa de familie - atît de răvăşită, uneori - precum aducem în grupul AA? Putem noi avea faţă de aceşti oameni, contaminaţi şi chiar handicapaţi de boala noastră acelaşi gen de credinţă şi de încredere pe care îl avem faţă de naşul AA? Sîntem în stare să transmitem cu adevărat mesajul spiritului AA în munca noastră de zi cu zi? Ne putem vedea de responsabilităţile noastre proaspăt reorganizate, faţă de lume, în general? Dar faţă de religia de care ne simţim legali? Sîntem în stare să găsim o nouă bucurie de a trăi în timp ce încercăm să facem ceva legat de toate acestea? Mai mult, cum ne vom descurca în faţa eşecurilor sau a succeselor? Oare le putem accepta acum - şi ne putem modela în funcţie de ele, fără disperare sau orgoliu? Putem accepta sărăcia, boala, singurătatea şi doliul cu seninătate şi curaj? Ne putem mulţumi în mod constant, cu satisfacţii mici, smerite, dar uneori mai durabile, atunci cînd ni se refuză realizările mai strălucitoare, mai remarcabile? Răspunsul metodei AA la toate aceste întrebări despre viaţă, este: "Da, toate acestea sînt posibile".

12&12