PASUL 3 - Azi: Carticica rosie

PASUL TREI :

Am hotarat sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu asa cum si-l inchipuia fiecare dintre noi. 

     Scopul studiului Pasilor Unu, Doi si Trei este de a identifica alcoolismul ca pe o boala cu trei aspecte, care a facut fisuri in sanatatea noastra fizica, in sanatatea noastra mentala si in echilibrul nostru spiritual.
     O cunoastere completa a raului pe care l-am suferit cand ne aflam sub jugul bauturii este indispensabila pentru recuperarea noastra din alcoolism. 
     Scopul Pasului Trei este de a recunoaste si trata maladia pe care nici unul dintre noi nu a privit-o ca pe o boala; aceasta maladie este o boala spirituala. A.A., ca "Mod de viata", este in principal un program spiritual care ne scapa de alcoolism pe masura ce dezvoltam in interiorul nostru adevaratul simt al responsabilitatii fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri.
     Cunoasterea si tratarea bolii noastre mentale si fizice sunt necesare, dar nu putem obtine niciodata o recuperare deplina pana nu ne invingem raul spiritual.
     Ca bautori necontrolati, ne-am trait vietile atragand asupra noastra, in mod voit si egoist, nefericire, necazuri si dezaprobare.   Slabiciunea noastra in ceea ce priveste alcoolul a cantarit mai mult decat grija fata de securitatea proprie sau decat intentiile bune fata de cei dragi. 
     Remuscarea pe care ne-a adus-o bautura ne-a umplut de intentii bune vizavi de rudele si prietenii  merituosi, dar nu ne-a permis niciodata o revansa completa. Hotararile si intentiile bune ne-au invadat cu o credinta puternica in timpul perioadelor de abstinenta, dar fiind bolnavi spiritual nu ne-am putut indeplini planurile. Existenta noastra "caineasca" a fost usurata ocazional de fapte rationale si echilibrate in timpul momentelor de lucide, dar numai pentru a se sfarsi la urmatoarea betie, pana cand ne-am pierdut increderea in noi insine. Am fost puternic motivati in toate problemele, cu exceptia capacitatii noastre de a controla bautura, comportamentul nostru la betie sau tratamentul aplicat celorlalti.
   Nu devenim "satui" de incapacitatea noastra de a ne asuma sau de a executa responsabilitati normale pana cand nu suntem constienti pe deplin de aceste lucruri. Numai atunci cand realizam si admitem faptul ca "necazurile noastre erau autoimpuse si ca eram exemple extreme ca o vom lua razna", suntem gata sa cautam ajutor din afara.
     Alcoolicii care au acceptat si au practicat Pasul Trei cunosc valoarea predarii vointei si vietii lor in grija lui Dumnezeu, asa cum Il inteleg. Credinta in puterea lui Dumnezeu, asa cum Il inteleg, le-a adus fericire si cumpatare pe masura ce a ajutat la recuperarea din boala spirituala a alcoolismului.
      Unii dintre noi au ezitat sa infrunte cerintele acestui pas, de teama opiniei publice sau din cauza ca parea ipocrit sa se intoarca spre Dumnezeu pentru ajutor dupa ce L-au ignorat ani de-a randul. 
     Este bine sa ne dam seama ca apartinem unei societati anonime; ca publicul nu are cum sa stie ce facem, cu exceptia faptului ca nu mai bem. Adevarul este ca desi acestia nu ne accepta atunci cand bem,  ne vor primi si ne vor onora atunci cand renuntam la bautura.
     N-am reusit sa renuntam din proprie vointa; am incercat diverse cai pentru a ne controla la betie si pentru a ne trai viata normal; am facut tot ce ne-a stat in putinta si cunostiinta pentru a scapa de efectele alcoolismului.
     Singurul lucru de facut in acest moment, daca suntem seriosi in privinta renuntarii definitive la alcool, este de a renunta la falsa mandrie, asa cum au facut mii de alcoolici si sa lasam recuperarea noastra din alcoolism in grija lui Dumnezeu, asa cum Il intelegem. Faptul ca mii de alcoolici au fost recuperati si ca alte sute sunt recuperati zilnic cu ajutorul unei Puteri mai Mari decat Noi nu ar trebui sa lase nici o urma de indoiala in legatura cu sansele noastre de recuperare.* 
     Aceia dintre noi care sustin ipocrizia intoarcerii in acest moment catre Dumnezeu si solicitarii ajutorului pentru problemele legate de alcoolism, evita inca responsabilitatea. Stim ce ar trebui sa facem in legatura cu problema respectiva, dar nu suntem sinceri cu noi atunci cand refuzam ajutorul Lui. Motivatia noastra consta inca in evadarea din realitate; avem inca de-a face cu un pretext  tipic alcoolicului.
     Acest tip de motivatie va perpetua comportamentul nostru nesanatos si imbolnavirea spirituala pentru ca ne readuce la practicile din trecut. Trebuie sa acceptam nevoia si autenticitatea fiecarui pas din programul Alcoolicii Anonimi, daca vrem sa ne facem din acesta un "Mod de Viata". 
     Nu exista nici o prevedere in vreunul din cei Doisprezece Pasi care sa justifice punerea sub semnul indoielii a dorintei lui Dumnezeu de a mari ajutorul pentru recuperarea dumneavoastra, cu conditia sa fiti sincer in hotararea de a va face bine.
    Frica, mandria, resentimentul, egoismul, incapatanarea si toate trasaturile indezirabile care formeaza personalitatea alcoolicului ar trebui supuse grijii lui Dumnezeu pentru supraveghere si reconditionare constructiva.
     Uitand importanta coplesitoare evidenta a problemelor noastre alcoolice, trebuie sa invatam sa ne bazam pe puterea Lui.   Devine mai putin dificil sa renuntam la vointa proprie, atunci cand ne gandim la rolul pe care aceasta l-a jucat in "distrugerea vietilor noastre".
     Ganditi-va pentru un minut la inutilitatea existentei unui alcoolic ego-centric; amintiti-va goliciunea si suferinta unui alcoolic inspirat de auto-exaltare; amintiti-va infrangerea si disperarea pe care ni le-a adus sanatatea proasta, gandirea irationala si comportamentul nebunesc.
    Trebuie sa fim de acord cu faptul ca orice vointa, alta decat a noastra, ne-ar fi rezolvat mai bine treburile. Cu siguranta ne-am batut suficient joc de noi. Este timpul sa acceptam intelegerea vointei lui Dumnezeu si sa devenim fagas pentru exprimarea acesteia. 
     Avem inaintea noastra exemplele membrilor A.A. care au facut totul pentru a cunoaste intelesul vointei lui Dumnezeu si pentru a atrage in mod constant puterea Sa in ajutor. Este interesant de observat ca acesti membri si-au schimbat vechile personalitati de alcoolici cu personalitatea fericita si cumpatata a unui membru A.A. sincer. 
     Onestitatea, umilinta si dorinta de a stabili o constiinta treaza a acestei Puteri Superioare noua insine, este prima cerinta in incercarea de a-l intelege pe Dumnezeu.
       Reusita imbunatatirii contactului nostru constient cu Dumnezeu rezulta din credinta in puterea Lui, din meditatie, din rugaciune, din observarea membrilor pe care i-ati simtit ca au luat contact cu El, din discutarea Pasului Trei cu astfel de membri.* 
Nu ajungem nicaieri incercand sa fortam un contact sau intelegerea. Acest lucru trebuie sa vina de la sine, pe masura ce Ii incredintam problemele noastre. Castigam o intelegere a acestei probleme daca ne implicam in mod neegoist in intelegerea problemei unui alt camarad si incercam sa-l ajutam. Adesea Dumnezeu ne arata raspunsul la problemele noastre prin solutionarea dificultatilor altui individ. Credinta pe care o exersam cu rabdare in timp ce lucram la progamul A.A. in Doisprezece Pasi,  ne asigura o intelegere a acestei Puteri Mai Mari decat Noi.
       Noul membru nu trebuie sa confunde vreo parte din filosofia Alcoolicilor Anonimi cu biserica lui sau cu o organizatie religioasa. Faptul ca doreste sa-si inchine vointa si viata grijii lui Dumnezeu asa cum Il intelege este un concept spiritual al programului nostru, necesar pentru reabilitarea alcoolicului. 
     Optiunile religioase sunt lucruri despre care se discuta in afara A.A. Conceptia  ta despre Dumnezeu, asa cum Il intelegi , faptul ca tu crezi intr-o Putere Mai Mare decat Tine pentru a-ti reface sanatatea spirituala, este tot ceea ce cere programul nostru. 
*De indata ce un om spune ca are credinta sau doreste sa creada, il asiguram ca este pe calea cea buna.
         "S-a dovedit in mod repetat printre noi ca datorita acestei baze simple de plecare se poate construi o structura spirituala minunata."
     Increderea si credinta in Dumnezeu sunt necesare alcoolicului; in acestea el gaseste solutia unei vieti cumpatate si fericite. Ii aduc o pace a mintii, o viata folositoare activa, puterea si intelegerea
necesare combaterii problemelor zilnice, puterea de a rezista alcoolului, capacitatea de a dezvolta sanatatea mentala si spirituala, oportunitatea de a-si corecta greselile din trecut.
     Putini dintre noii veniti au nevoie de inocularea ideii in existenta un Fiinte Divine. Cei mai multi dintre noi au invatat acest lucru inca din tinerete. Am vazut cu totii dovada unei Puteri mai Mari decat Noi in lumea noastra bine-stabilita a anotimpurilor fixe, a zilei si a noptii; a caldurii si a umezelii; populata prin reproducerea vietii omenesti si in care se poate trai prin intermediul dragostei si toleranta fiintelor omenesti.
     Multi dintre noi au studiat perfectiunea universului, animatia vietatilor, actiunea mintii umane, puterea dragostei. Toate aceste lucruri par sa denote o Forta de Viata dinamica aflata in spatele, inauntrul si in interiorul a tot ceea ce ne priveste. Aceasta forta pare ca dirijeaza toate lucrurile armonios, dar irezistibil catre un deznodamant  util, clar si natural. 
     Nu este greu sa recunosti in aceasta Forta a Vietii o Putere mai Mare decat Noi. Simtim in ea energie creativa si sens, inteligenta si putere, care-l fac pe om - prin comparatie - sa para nesemnificativ.
     El ramane nesemnificativ atata timp cat ignora Puterea, dar devine o sursa de energie constructiva cand se identifica cu aceasta si devine un agent pentru implinirea ei.
Ne identificam cu aceasta Forta a Vetii, aceasta Putere Superioara noua insine, atunci cand:

1. Ne asumam o atitudine de predare a intereselor ego-centrice.
2. Ne asumam o atitudine smerita de credinta, sustinuta de o dorinta sincera de abstinenta.
3. Devenim dispusi sa ne rugam neconditionat, fara egoism.
4. Ne asumam credinta ca suntem bolnavi spiritual.
5. Ne asumam responsabilitatea de a ne invinge boala.
6. Luam hotararea de a ne lasa vointa si viata in grija lui Dumnezeu pentru tratament.
7. Ne rugam fara sa avem resentimente in inima noastra.

8. Ne gandim la lucrurile pozitive care ne-au indepartat de defectele morale din trecut.
9. Simtim necesitatea purificarii sufletului.
10. Devenim iertatori fata de altii.
11. Recunoastem potentialul spiritual din interiorul nostru.
12. Incercam sa-L intelegem pe Dumnezeu astfel incat sa ne dezvoltam acest potential. 
     Importanta este bunavointa de a incerca. Fiecare barbat si femeie poseda posibilitati spirituale. Trebuie sa invatam sa le scoatem in evidenta, sa ne formam convingeri si sa le ajutam sa se dezvolte.
     Atunci cand este posibil, ar trebui sa ne luam sotiile sau rudele apropiate drept confidenti in incercarea noastra de a urma acest pas. Am aflat ca exista o putere si un ajutor mare pentru acel membru care are de partea lui increderea si cooperarea celor apropiati lui. Daca acestia nu sunt cooperanti el trebuie sa se descurce singur.
     Ar trebui sa evitam greseala obisnuita de a ne incurca mintile cu ganduri anxioase privind timpul si maniera in care Dumnezeu se va manifesta fata de noi. Intelegerea noastra va veni in mod treptat, pe masura ce o castigam si o dezvoltam.
     Este neobisnuit pentru un membru sa aiba o transformare spirituala drastica. Trezirea spirituala sau experienta vin incet si adesea pe cai ciudate. Ea vine, totusi, dar intr-un mod atat de natural, incat de multe ori ratezi recunoasterea ei.
     Treaba noastra este sa fim pregatiti si sa dorim aceste experiente, sa fim stimulati de exemplul membrilor care traiesc conform programului A.A., sa fim deschisi in incercarea noastra de a-L intelege pe Dumnezeu, sa ne dam seama ca acest lucru nu se face printr-o singura realizare mare, ca se castiga putin cate putin, si ca inspiratia noastra va fi influentata de atitudinea si actiunea noastra.* Membrul activ care ia in serios programul, aplicandu-l in viata de acasa, in afacerile sale, in tratarea noilor membri, admitand greselile si indreptandu-le, este cel mai in masura sa realizeze brusc prezenta lui Dumnezeu in viata sa.
  
     Perioadele linistite de relaxare si rugaciune sunt de cea mai mare necesitate pentru realizarea acestui pas. Alcoolicul ar trebui sa retina, de asemenea, in afara de rugaciune, valoarea relaxarii. N-ar trebui sa trecem cu vederea faptul ca toti alcoolicii sunt agitati, ca neodihna si tensiunea alcatuiesc o parte a necazului, ca intr-un timp ne-am calmat aceasta stare cu alcool, ca acum cautam sa o corectam sub supraveghere divina.
        Alcoolicul trebuie sa invete sa "dea drumul" ori de cate ori devine suparat,
 *Recuperarea noastra din alcoolism pare sa depinda de aprecierea preocuparii Puterii Superioare de a ne ajuta. 
cand suprasolicitarea ii induc sentimente de extenuare psihica si mentala, cand devine extrem de nerabdator, cand ii este frica, cand este plictisit, cand este nemultumit. 
    Relaxarea ii va restabili starea de bine si ii va permite o utilizare mai buna a facultatilor mentale care sunt necesare pentru o intelegere a lui Dumnezeu suficienta ca sa aiba ca efect recuperarea de la alcoolism.
     Privim indeplinirea acestui pas cu incredere deplina pentru ca stim din exemplul celorlalti membri ca vointa Domnului poate fi inteleasa, ca intelegerea grijii Sale ne va aduce personalitati noi care exclud alcoolul - personalitati care ne asociaza in mod fericit cu Dumnezeu, cu o lume conventionala si cu concetatenii nostri.