PASUL UNU
“Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului – că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.”
Care este lecţia Pasului Unu? Ce mesaj ne aduce? Ne asigură el recuperarea, odată ce îi recunoaştem învăţăturile? Ce se întâmplă dacă nu o facem? Este un pas umil şi onest? Ce înseamnă acest scaun cu un singur picior? La ce foloseşte el în A.A.? Nu foloseşte la nimic – cu excepţia ilustrării inutilităţii lui. Prin comparaţie, fiecare nou-venit în A.A. este la fel de dezechilibrat precum un scaun cu un singur picior, până nu i se adaugă şi celelalte. Paşii 1-2-3 sunt paşii de bază ai A.A. La fel ca în cazul picioarelor scaunului, aceştia funcţionează numai împreună. Avem nevoie de fiecare dintre ei. Unul nu este de ajuns, aşa cum nu era destul nici un pahar pe vremea băutului.
Acum că suntem în A.A. şi dorim să ne reabilităm vieţile, cum procedăm? Putem învăţa să ne controlăm băutul? Dacă alcoolismul este o boală, cum se poate vindeca? Unde ne vom găsi răspunsul la multiplele noastre probleme?
Răspunsurile sunt date în cartea Alcoolicii Anonimi. Alcoolismul este o boală incurabilă. În ceea ce priveşte controlul, nu mai putem bea normal niciodată. Îi putem însă opri evoluţia, prin trăirea celor 12 Paşi ai A.A., aşa cum ştim noi mai bine.
Aceasta cere studiu, răbdare şi practică, dar funcţionează! Profităm mai ales din învăţarea la început a întregului adevăr depre noi înşine, despre fiinţele alcoolice care suntem, şi nu personalităţi indispensabile, aşa cum credeam. Cel mai mare obstacol de învins este ego-ul nostru, înainte ca recuperarea din alcoolism să poată avea loc. Acest lucru este la fel de valabil pentru recuperarea noastră fizică, mentală şi spirituală. Pentru că, până nu suntem pe deplin de acord că folosirea necontrolată a alcoolului ne-a îmbolnăvit, nu vom găsi motive de tratare a acestei boli.
Dat fiind faptul că alcoolismul nostru este auto-indus şi evoluează atât de lent, avem o aversiune faţă de privirea lui ca boală. Astfel, ne întârziem recuperarea prin gânduri egoiste de falsă securitate.
Este recomandabil să ne verificăm reacţiile faţă de practicarea diferiţilor Paşi. Când ne răzvrătim împotriva indicaţiilor unui Pas, ar trebui să dăm înapoi şi să studiem acel Pas cu atenţie. Sugestiile faţă de care avem obiecţii sunt adesea chiar cele pe care ar trebui să le urmărim.
Majoritatea oamenilor bolnavi au nevoie de îngrijire strictă. Rareori îi cer chirurgului să îndepărteze doar parţial tumoarea malignă. Acest lucru nu ar avea sens. Şi totuşi, mulţi alcoolici vin la A.A. în căutarea unei uşurări temporare din alcoolism, care poate deveni la fel de grav ca orice boală malignă. Primul nostru pas spre recuperare este o privire realistă a alcoolismului.
Înainte de a deveni membrii A.A., eram mereu nedemni de încredere, indiferent că eram beţi sau treji. Când eram treji, ne puteam îmbăta oricând, iar beţi eram în stare de orice. Dar orice făceam, nu părea să fie de bun simţ.
Consideram alcoolul ca o necesitate a vieţii. Folosind greşit acest drog depresiv ca stimulent, treptat am devenit bolnavi în urma folosirii lui. Încercam să savurăm din nou strălucirea şi căldura de odinioară, pe care alcoolul ne-o oferea pe vremuri. Fiind orbi la dependenţa noastră, ne scăpa faptul că mai devreme sau mai târziu substanţele depresive provoacă durere în loc de plăcere; că la capătul băutului nostru se afla nebunia sau moartea alcoolică. Şi reţineţi: cea din urmă este în totalitate fizică şi absolut ireversibilă.
Fără să vrem, ne-am format multe obiceiuri fizice nocive. Admiterea lor este primul lucru onest pe care A.A. ne cere să-l facem. Este singurul lucru pe care îl putem face. Pasul 1 ne sugerează să îl facem. Scopul acestuia este să ne convingă să admitem că am devenit alcoolici. Ceilalţi Paşi ne vor explica modul în care ne recuperăm de pe urma alcoolismului.
În mod paradoxal, admiterea slăbiciunii noastre devine sursa unei noi puteri. Faceţi-o acum, şi evitaţi să aveţi rezerve în viitor, care ar putea deveni obstacole în calea succesului.
Unii membrii, încă lipsiţi de onestitate faţă de ei înşişi, nu-şi vor admite alcoolismul. Astfel, cu mintea închisă şi beligerantă ei vor continua să vadă abstinenţa prin fereastra înnorată a reţinerilor alcoolice pline de ego-centrism.
Haideţi să nu mai opunem rezistenţă recuperării, şi să facem o evaluare reală a Pasului 1, aşa cum se referă el la boala fizică a alcoolismului.
Aceasta este explicată limpede în cartea Alcoolicii Anonimi, la capitolul intitulat “Opinia unui medic”. Vă invităm să studiaţi aceste pagini.
Multe din eşecurile din A.A. ar fi fost evitate dacă noul venit ar fi citit cartea A.A. (Big Book) şi ar fi realizat importanţa unei bune stări de sănătate, necesară recuperării. Otrăvirea continuă de-a lungul anilor cu substanţa toxică numită alcool, nu poate duce la o sănătate stabilă şi o viaţă ordonată. Odată intraţi în A.A., ar trebui să depunem tot efortul pentru a ne îmbunătăţi condiţia fizică, pentru a fi capabili de progresul mental şi spiritual pe care sperăm să îl realizăm mai târziu.
Vom întâlni ocazional persoane care desconsideră aspectul fizic al bolii alcoolismului, declarând că acesta nu este important. Nu vă lăsaţi amăgiţi. Alcoolul nu poate înlocui ani de-a rândul hrana, vitaminele, mineralele şi odihna, fără ca organismul să fie penalizat fizic. Orice substanţă care otrăveşte acţionează pe plan fizic. Alcoolul nu este o băutură pentru alcoolici – este otravă. Când îl bem, devenim bolnavi. Dacă scoatem aspectul fizic din boala alcoolismului, nu prea rămâne altceva. Cu alte cuvinte, ar fi imposibil să devenim alcoolici fără să bem alcool.
Suntem de acord că boala ne afectează şi pe plan mental şi spiritual, dar boala fizică este cea care ne aduce pe cei mai mulţi în A.A., unde tratăm “fiecare lucru la timpul lui”. Amintiţi-vă de vechea zicală : “Cunoaşte adevărul şi adevărul te va elibera”. Adevărul evident este că noi am dobândit alcoolismul, din care ne putem recupera, dar care nu poate fi vindecat. Alergia noastră la alcool a scăpat de sub control. Acum, abstinenţa muţumitoare este vitală pentru noi. Confruntarea cu această realitate nu necesită mai mult curaj decât trecerea printr-o altă mahmureală dureroasă. De ce să nu o privim în faţă, şi să începem recuperarea chiar acum? Nu are rost să mai aşteptăm. Următoarea beţie ar putea fi fatală.
Până nu încetăm să ne ferim de această problemă, A.A. nu ne poate ajuta, dar confruntându-ne cu ea vom transforma o dorinţă molatică într-o determinare cruntă de a ne face bine. Ne inspiră acum o nouă credinţă şi speranţă – am pornit la drum.
Pasul Unu fixează un picior puternic în scaunul recuperării noastre, dar pentru că scaunul cu un singur picior nu e de folos, să trecem la Pasul Doi, pentru mai mult ajutor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu