Betivi

Betivi
De Jack McC.

Am murit de pneumonie in camere mobilate
Unde ne-au gasit trei zile mai tarziu
Cand cineva s-a plans de miros.
Am murit la picioarele podurilor
Si nimeni nu stia daca a fost sinucidere
Probabil nici noi nu stiam,
Doar ca intr-un sens,intotdeauna a fost sinucidere.

Am murit in spitale
Cu stomacurile uriase, umflate
Si ei nu mai puteau face nimic
Am murit in celule
Nestiind niciodata daca fusesem vinovati sau nu.

Am fost la preoti
Si am facut promisiuni
Ei ne-au spus sa ne rugam
Ne-au spus sa ne ducem si sa nu mai pacatuim,dar sa ne ducem
Am incercat si am murit.
Am murit de supradoze
Am murit in paturi
Am murit in camasi de forta
In Delirium tremens…halucinand Dumnezeu stie ce lucruri ingrozitoare.
Si stii ce a fost cel mai rau dintre toate?
Cel mai rau lucru a fost ca
Nimeni, niciodata nu ne-a crezut cat de mult am incercat.
Am fost la doctori si ei ne-au dat “lucruri” sa luam
Care sa ne faca sa ne fie rau cand bem
Pe principiul ca e atat de nebunesc,incat s-ar putea sa merga,cred
Ori poate doar au clatinat din cap
Si ne-au trimis in centre de recuperare
Iar cand am iesit de acolo eram “agatati” de medicamente
Ori poate am mintit doctorii
Si eu ne-au spus sa nu mai bem asa mult
„-Bea si tu cum cum bea orice om!“
Si am incercat..si am murit

Ne-am inecat in propria voma
Sau ne-am sufocat in ea
Am murit la ruleta rusesca
Si ceilalti oameni au crezut ca am pierdut
Am murit sub copitele cailor
Sub rotile masinilor
Am murit de cutit sau striviti de bocancul fratilor betivi
Am murit in rusine.

Si stii ce a fost chiar mai rau decat atat?
A fost ca nici noi nu mai credeam
Ca am incercat.
Si am murit crezand
Ca nici macar nu am stiut ce inseamna sa incerci.

Cand am fost disperati sau fara speranta
Sau dezamagiti sau stransi cu usa sa cautam ajutor
Ne-am dus la oameni care au litere inaintea numelui
Si ne-am rugat ca ei sa fi citit cartile potrivite
Care au cuvintele care trebuie in ele
Fara sa banuim terifiantul adevar
Cuvintele potrivite,cat de simple ar fi
Nu s-au scris inca.

Am murit cazand cu tot cu balustradele cladirilor
Constructorii beau,binenteles ca beau si ei
Am murit cu pusca la tampla
Sau sarind de pe un pod
Si toti stiau ca a fost sinucidere
Am murit pe sinele de tren
Sau cu mainile legate la spate si un glont in ceafa
Pentru ca de data asta oamenii pe care ii dezamagiseram
Erau oamenii nepotriviti.
Am murit in convulsii sau de hemoragii cerebrale
Cu blocaj renal, si in rusine, abandonati
Daca am fost femei, am murit in dizgratie
Pentru femeile au mult mai multe de aparat
Am incercat si am murit si ..nu a plans nimeni
Si poate cel mai rau dintre toate
A fost ca pentru fiecare care a murit
Erau inca o suta ca noi , sau poate o mie
Care ne doream sa putem muri
Ne duceam la culcare rugandu-ne sa nu fie nevoie sa ne trezim
Pentru ca ceea ce induram era intolerabil
Si stiam in sufletul nostrum ca n-o sa se schimbe niciodata.

Intr-o zi, intr-o camera de spital din New York
Unul dintre noi a avut ceea ce cartile numesc
O experienta spirituala menita sa te transforme
Si si-a spus: ACUM STIU.
(Nu stii,ai inteles doar o parte)
Si a incercat sa o dea mai departe
Dar noi nu puteam sa auzim
Linia de transmitere nu era gata inca..
Am incercat sa auzim
Am incercat si am murit.

Am murit din cauza unei tigari,
A confortului de a fuma o ultima tigara pe intuneric
Am adormit si patul a luat foc..
Ei spun ca ne-am sufocat inainte sa ardem
Ca nu am simtit nimic
Ca poate a fost cea mai buna moarte,bine ca am murit
Cateodata insa ne-am luat si familiile cu noi

Si omul din New York era asa de sigur ca a gasit calea
A incercat prin iubire sa ne arate calea spre abstinenta
Dar nici asta nu a mers, iubirea face betivii confuzi
Si el tot a incercat si noi tot muream
Unul dupa altul ii dadeam sperante
Si apoi ii sfasiam inima, pentru ca asta facem noi

Si din nou, cel mai rau lucru era ca de fiecare data cand credeam ca am atins fundul sacului
Se intampla ceva care era si mai rau

Pana la urma a venit ziua cand intr-un hol de hotel
Si nu era Roma, Ierusalim sau Mecca
Sau macar Dublin sau Boston
Era Akron,Ohio pentru Dumnezeu
A venit ziua cand omul a spus
Trebuie sa gasesc un betiv
Pentru ca am nevoie de el asa cum si el are nevoie de mine
(Acum gasise raspunsul)
Si linia de transmitere a mesajului se deschisese,linia era deschisa.
Si acum nu mai mergem la preoti
Nu mai mergem la doctori
Si la oameni cu litere inaintea numelui
Venim la oameni care au fost acolo
Ne adunam unul cu altul
Si incercam ….si nu mai trebuie sa murim
Nu mai trebuie sa murim."

Autorul este un membru AA din Australia.


Preluare de pe Prietenii lui Bill