BLOGUL LUI

Stefan -

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


duminică, 3 martie 2019

predarea: cum fac?

MOTTO:


”Si incetam sa ne mai razboim cu oricine si orice


Big Book


La grup. Se propune o tema: ”Pentru ca pentru mine a fost greu de inteles, aș dori să vorbim despre Cum te predai?


<<La inceputul recuperarii mele mi-am întrebat sponsorul ce inseamna predarea, dar sa imi explice simplu sa inteleg si eu. Vreau si eu ce ai tu. Cum ai facut tu chestia asta?Sponsorul meu mi-a spus ca predarea inseamna sa faci ce spunem noi sa faci fara sa judeci tu daca este bine sau nu. Pur si simplu ”Fa-o nene!”.
...
Programul nu se face prin osmoza, programul se lucreaza, trebuie depus efortul necesar. Abstinenta nu se obtine prin transfer.
...
Actiunea mea a fost sa nu stau in frica.>>

Altcineva: 
<< M-am luat cu munca si am uitat de mine. Am intrat intr-un ritm ca oamenii normali, iar eu nu sunt normal.
Am nevoie sa abandonez gandul ca eu trebuie sa le rezolv pe toate: facutatea copilului, boala sotiei etc. Recuperarea nu este separata de viata mea. Cand dau prioritate la altceva incep sa nu ma simt bine.>>

<<Seninatatea nu este compatibila cu lupta - nu putem controla ceea ce este in afara noastra.>>

Si mai departe:
<<... sa nu ma mai opun. Renuntarea la incrancenare inseamna seninatate, inseamna trecerea de la abtinere la abstinenta.M-am predat unei Puteri mai mare decat mine pentru a deveni ceea ce sunt azi. Si in fiecare zi ma rog Ei pentru calauzire si putere. 
Pentru mine, rezistenta inseamna lupta - iar lupta cu ceilalti, inseamna si o lupta cu mine insumi (orice conflict exterior este urmat de unul interior).
Ceea ce ma inspaimanta si ce vreau sa inving prin lupta dispare brusc cand aleg sa nu ma opun.
Sunt trei principii care mie mi-au fost de mare folos ca sa intru in abstinenta. Trei principii fara de care poate ca as fi continuat sa beau sau as fi ramas intr-o abtinere incrancenata. Am invatat sa 'valsez' in unu, doi, trei pasi si sa pun in aplicare aceste principii, pe care acum le folosesc in viata de zi cu zi. A trai in program 'clipa de clipa' inseamna sa asociez oricarui eveniment acceptarea, predarea si credintaORICE s-ar intampla, cand gandurile si sentimentele (ceea ce simt) o iau razna, stiu ca lucrurile se intampla exact asa cum trebuie sa se intample, nu ma mai opun, nu ma mai incrancenez, nu mai las egoul sa se umfle catre manie, resentimente sau frici si am credinta ca Puterea superioara imi va reda intr-un fel sau altul echilibrul si linistea de care am nevoie, pentru ca stie mai bine ce este bun si ce este rau pentru mine.>>

Iata Exercitiul capitularii - in viziunea Christinei Grof 
<< Ani de zile auzisem zicala: „Viata e un montaigne rousse” si intotdeauna m-am gindit ca asta inseamna ca viata are urcusuri si coborisuri. Dar in acea zi, vechea zicala a capatat un inteles nou… Sinele profund, Puterea Superioara sau Dumnezeu detine controlul. Nu pot sa controlez cotiturile si virtejurile vietii mele. Aceasta nu inseamna insa ca nu am posibilitatea sa aleg. Pot sa aleg sa ma lupt cu tot ce se intimpla in viata mea sau pot sa capitulez si, astfel, sa devin receptiv la indrumarile fortei divine. Renuntind la controlul eului, descopar talente si puteri pe care s-ar putea sa nu le fi observat pina acum. Imi gasesc rolul in viata, propria mea forma de exprimare creatoare sau fericirea suprema. In vreme ce imi urmez fericirea suprema si fac tot ceea ce ma inspira si ma umple de energie, cu o atitudine de sinceritate si capitulare, sint calauzit in directia in care am nevoie sa merg…
Exercitiul capitularii deschide poarta catre credinta si incredere in noi insine, in ceilalti oameni si in Sinele nostru profund… Odata cu actul renuntarii, descoperim ca suferinta noastra este alinata si simtim ca sintem indrumati de Sinele profund… Sa o iei de la capat nu este insa lucru usor. Dupa o viata de control imaginar, avem nevoie de timp pentru a capata incredere in faptul ca altcineva se afla la conducere si ca aceasta forta profunda este, in ultima instanta, binevoitoare! >>


Facem o intelegere cu noi insine: 
ne permitem sa ducem durerea pana la capat, pentru ca apoi sa ii putem da drumul, eliminand in mare parte suferinta 
(pe care de obicei ne-o faceam singuri!) 
- sau macar micsoram intensitatea si durata ei - .

Nu durerea provoaca somatizari, ci suferinta dusa la extrem, cand macinam si iar macinam mereu si mereu aceleasi ganduri, cand ne consumam prea mult pentru ceva ce s-a intamplat, si mai ales cand continuam cu a transforma realitatea in 'scenarite' ale mintii noastre.

Pana ne doare capul! Dar cel putin nu este de la bautura! 

<< Când am intrat în abstinenţă şi am început să lucrez programul, viaţa mea a continuat sa fie de necontrolat, la început.
Insa, cu Puterea superioara alaturi am ajuns repede la o predare completă, iar asta s-a întâmplat când sponsorul meu m-a învăţat despre importanta lucrării paşilor unu, doi şi trei.
El mi-a spus să mă trezesc dimineaţa şi să spun: ''Eu nu pot! Dumnezeu poate! ; lasă-L pe El." Făcând asta în fiecare zi am lucrat primii trei paşi şi atunci am început să-mi las voinţa şi viaţa în mâna unei Puteri Superioare. Miracolul a constat în faptul că deşi viaţa a continuat să mă copleşească, am aflat că avându-l pe Dumnezeu în viaţa mea, am început să găsesc noi moduri de a face faţă cu graţie şi curaj.
Acum, ştiu că viaţa îmi va mai da mai mult decât pot eu să duc de unul singur, însă, avându-l pe Dumnezeu alături, pot să fac faţă la toate.>>

Si in final povestioara cu bilele!
<< Programul de recuperare in 12 Pasi este un program spiritual. Si pentru ca este spiritual, este atat de simplu! Are un sens atat de comun, incat nu l-am inteles ani de zile!
Si un copil ar intelege mai bine programul asta! De fapt, copiii inteleg mai bine decat noi.
De exemplu, pasii de la inceputul programului, pasii unu, doi si trei.
Cand eram copil, fara sa imi spuna cineva, stiam in mod intuitiv cand o problema ajunge sa fie mai mult decat pot face eu față. Si stiam intuitiv ca atunci cand nu ii pot face față, daca gasesc pe cineva mai mare decat mine si ii las problema mea in grija, problema va fi rezolvata.
Filozofam si analizam, desi nu e mare filozolie! Pasii sunt simpli!
Iata:
Aveam un prieten cu care ma jucam cand era copil. Il chema Ronnie. Era un smecher. Nu ma putea pune cu el. Chiar imi era frica de el.
Pe vremea aceea jucam un joc cu bile. Regula la acest joc cu bile este ca cine castiga, ia bilele. Jucam cu Ronnie jocul, am castigat si Ronnie mi-a luat bilele. Stiam ce am de facut. Sa merg la Tata si sa-i spun. I-am zis: Ronnie mi-a luat bilele." A intrebat: " - Ai castigat jocul, fiule?" - Da, Domnule!" - Nu e corect. Hai sa-ti luam bilele inapoi!". Am mers la Ronnie si Tata l-a intrebat: " - Ai castigat?" - Nu." - Ai plecat cu bilele?" - Da." - Nu e corect. Inapoiaza bilele." - OK"
Data viitoare cand va ganditi la Pasi faceti asa:
Pasul 1: Mi-am pierdut bilele si nu le pot recupera! (neputinta)
Pasul 2: Cred ca cineva mai mare decat mine ar putea sa ma ajute sa-mi iau bilele inapoi. (speranta ca exista o solutie)
Pasul 3: Cand ii cer cuiva mai mare decat mine sa-mi redea bilele pierdute, primesc bilele inapoi! (actiunea - punerea in aplicare a solutiei)
Atât este de simplu!>>



Niciun comentariu: