.

MESAJ:

INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE
<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>

Twelve steps to freedom. Start with one.

vineri, 10 martie 2017

BOALA CA SANSA

"Veti alfa înţelesul deplin al vorbei: "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi"

Big Book - Capitolul 11 O IMAGINE A VIITORULUI DUMNEAVOASTRĂ

La inceput este foarte derutant. Cum adica sa fac asta? Sunt ei la fel de importanti ca mine?

dar am inteles ca, de fapt, este exact invers: Iubeste-te pe tine asa cum (in aceeasi masura - cel putin) ii iubesti pe cei care iti sunt dragi.

Ma gandesc ca inainte de a intra in abstinenta am urmat cuvintele lui Hristos. I-am iubit pe cei dragi, chiar mai mult decat pe mine insumi, zic eu.

Dar pe vremea aceea EU NU MA IUBEAM PE MINE! Altfel cum sa explic faptul ca ma autodistrugeam, ca aveam atatea frici si resentimente, ma victimizam 'vai saracul de mine' ...
Si ii iubeam pe ceilalti in aceeasi masura in care ma iubeam pe mine, adica DE LOC! Doar aveam impresia ca ii iubesc. Nu cred ca cunosteam ce inseamna iubirea adevarata.

Abia cand m-am iubit pe mine insumi am descoperit ce este iubirea. Ca nu trebuie cautata in exterior din moment ce ea se gaseste inauntrul meu.

Abia cand am descoperit ca nu sunt un corp cu un suflet, ci un suflet cu un corp, am putut sa-i vad pe ceilalti ca fiinte spirituale.

Abia cand mi-am mai linistit egoul am putut face fata fricilor, rusinii, resentimentelor.

Abia cand am perceput spiritul divin din mine am putut sa onorez spiritul divin care salasuieste in fiecare dintre noi.

Si toate astea le "datorez" alcoolului!
Pentru ca a fost ABSENT in viata mea!
Pentru ca m-a parasit intr-un moment in care nu mai eram in stare sa ma despart de el!
A fost cea mai frumoasa si eliberatoare despartire!

Alcoolul pe care l-am iubit, care mi-a 'tras-o', m-a umilit, m-a parasit, de care atunci cand m-am eliberat am putut trai o viata normala. O viata centrata pe sine, nu pe ego (asa cum vad ca se intampla cu majoritatea oamenilor, indiferent daca recunosc asta sau nu, indiferent daca isi dau seama de asta sau nu).

Cea mai frumoasa poveste de iubire pe care am putut-o experimenta in aceasta viata este cea cu propriul spirit, cu propriul sine autentic.

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA