LINIȘTEA DIN ÎNCĂPERI: De ce se spune că disperarea alcoolicului este un dar

.

MESAJ:

INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE
<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recunoaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne părăseşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – libertatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>

Twelve steps to freedom. Start with one.

vineri, 25 august 2023

De ce se spune că disperarea alcoolicului este un dar

Disperarea ne duce la un comportament repezit sau extrem. Ca alcoolici, nu suntem străini să fim disperați sau într-o stare de disperare.

Bolnavi de alcool, mahmureală, tremurături, transpirații, poftă, obsesii – am trecut prin disperare – în cele din urmă, disperarea se schimbă. Dintr-o dată, nu suntem disperați să ne mai îmbătăm; suntem disperați să găsim o cale să nu o facem. Disperarea se numește un dar de recuperare, deoarece mulți consideră că băutul și consumul lor nu au devenit încă o situație disperată. Pentru cei care realizează că vremurile disperate necesită măsuri disperate, viețile lor pot fi salvate.

Disperarea este definită ca „ pierderea completă sau absența speranței. ” Băutura ne-a dat cândva speranță. Am sperat că nu va trebui să simțim durerea și disconfortul pe care le simțim în noi înșine. Am sperat că, din moment ce nu putem face durerea să dispară, alcoolul o va face pentru noi. Când am început să avem simptome de sevraj, cum ar fi tremuratul fără băutură sau să ne îmbolnăvim fără un medicament, am sperat că va dispărea. Speranța împotriva speranței ne-a făcut să continuăm să abuzăm de alcool cu perspectiva ignorantă că nu va fi mai rău. A facut. Mereu o face.

În cele din urmă, a venit un moment în care ne-am pierdut complet speranța în alcoolul nostru . El nu mai lucrează. Speranța este complet abandonată atunci când toleranța atinge un astfel de prag încât nu există nicio modalitate de a te îmbăta. Ne simțim fără speranță atunci când încercăm să luăm lucrurile în propriile mâini și să încercăm să renunțăm. Găsim repede că este o situație fără speranță, deoarece nu ne putem opri. Aceasta este disperarea. Nu putem continua să-l folosim. Nu putem renunța singuri. Suntem în suferință.

Pentru majoritatea oamenilor care nu au experimentat niciodată teroarea vie de a fi într-o astfel de stare din cauza alcoolului , acest lucru s-ar putea să nu sune ca un dar. Darul disperării este darul de a pierde speranța în droguri și alcool pentru a găsi speranța în recuperare. Fără darul disperării, mulți oameni continuă să caute speranță în toate locurile greșite. În mod tragic, cu alcoolul , aceasta poate fi o încercare fatală.