BLOGUL LUI

Stefan -

MINDFUL ADDICT

MESAJE DE RECUPERARE

Parerile exprimate pe acest blog sunt personale si nu implica in niciun fel Comunitatea AA.

.

.

.

MESAJ:


INTRAND INTR-O NOUA DIMENSIUNE

<< În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

(ÎN VIZIUNEA LUI BILL)


Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător! >>


Twelve steps to freedom. Start with one.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.

Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Citeste mai departe:

DESPRE MINE


joi, 30 august 2018

Principii - trei!


Sunt trei principii care mie mi-au fost de mare folos ca sa intru in abstinenta. Trei principii fara de care poate ca as fi continuat sa beau sau as fi ramas intr-o abtinere incrancenata. Am invatat sa 'valsez' in unu, doi trei pasi si sa pun in aplicare aceste principii, pe care acum le folosesc in viata de zi cu zi. A trai in program 'clipa de clipa' inseamna sa asociez oricarui eveniment acceptarea, predarea si credintaORICE s-ar intampla, cand gandurile si sentimentele (ceea ce simt) o iau razna, stiu ca lucrurile se intampla exact asa cum trebuie sa se intample, nu ma mai opun, nu ma mai incrancenez, nu mai las egoul sa se umfle catre manie, resentimente sau frici si am credinta ca Puterea superioara imi va reda intr-un fel sau altul echilibrul si linistea de care am nevoie, pentru ca stie mai bine ce este bun si ce este rau pentru mine.


Iata ce am facut: 

Problema: 
(Pasul 1) Sunt alcoolic (obsesia mentala si compulsia fizica). Alcoolismul este o boala. Nu am voie sa beau.

Solutia: 
(Pasul 2) Singur nu pot. Am nevoie de ajutor. Pot gasi Puterea grupului la intalniri.

Programul de actiune: 

(Pasul 3) Cer ajutor, urmez sugestiile primite, aplic principiile (onestitate, bunavointa si minte deschisa) si parcurg procesul de acceptare, credinta si predare.










miercuri, 29 august 2018

nu te complica!


Ce am facut?! 
Am facut ce era mai simplu pentru mine (si mi s-a potrivit).  Nu m-am schimbat prea mult, in schimb am facut un lucru esential:
1 - am fost atent sa nu mai intru in situatii dificile, pe care sa nu le pot gestiona.
2 - si daca am fost nevoit sa intru am incercat sa ies cat mai repede din ele inainte ca ele sa ma copleseasca; sa ies cat mai repede din gandurile mele nepotrivite in legatura cu  ...
3 - si daca nici asa nu a mers am incercat sa schimb perceptiasa accept si sa vad partea buna a lucrurilor.

Stefan


marți, 28 august 2018

Sa nu beau ... o abilitate care se invata !


Band, am crezut ca lucrurile se vor rezolva, in timp ce acestea se ruinau cu totul.
Băutul a fost o parte din programarea inițială. Am știut cum să fac asta de la bun început.

Dar sa nu beauSa traiesc in abstinentaIn aceasta stare aproape magica pe care o simt ca pe niste șosete groase de lana curate trase peste picioarele reci?!

Doar ... sa nu beau!
abilitate care se învata intru totul.
In unele zile 
insa drumul invatarii este încă abrupt.


luni, 27 august 2018

Nu pot schimba gandirea mea cu gandirea mea!


Pot alege gândurile - atitudinea - asa cum aleg mancarea. Există unele alimente delicioase și pline de nutrienți. Alte alimente sunt delicioase, dar practic lipsite de calorii. Există plăcere în ambele. Unele gânduri ma pot hrăni și susține, altele ma subminează și mă mentin în frică. Există plăcere în ambele. (Plăcerea în gândurile care mă subminează este că acestea pot fi familiare, și, prin urmare, confortabile, le cunosc, au stat si mai stau inca la baza gandirii mele. Sau poate imi permit sa ma las in voia defectelor de caracter pe care nu sunt dispus să ma eliberez.). Pot alege ce merita atenția mea. Nu pot alege gandurile care apar la un moment dat, dar pot alege cu siguranță dacă să tin sau nu seama de ele.  

Nu pot schimba gândirea mea cu gândirea mea!

Pot influența modul 'dependent' de gandire prin schimbarea acțiunilor mele obișnuite.  
Si marele adevăr este că acțiunile mele imi schimba starea interioara, gândirea și atitudinea.  


duminică, 26 august 2018

26.08.2004 !!

"Povestea fiecăruia dintre noi dezvăluie – într-un mod general – cum am fost, ce ni s-a întâmplat şi cum suntem acum."


CUM AM FOST ...

Nu puteam sa dorm noaptea.
Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart.  
Si in sevraj. Ca sa functionez trebuia sa beau ceva ...

CE S-ÎNTÂMPLAT ...

Cand dorinta mea fierbinte de a inceta bautul (a se citi ca mi-am admis neputinta) - PROBLEMA - s-a intalnit cu programul in 12 pasi - SOLUTIA - m-am abandonat lui pe de-a-ntregul - ACTIUNEA ! - Acesta este miracolul AA! 

CUM SUNT ACUM ...



Sunt abstinent... şi sunt mulţumit.

Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

  

Povestea fiecaruia dintre noi ...

"Povestea fiecăruia dintre noi dezvăluie – într-un mod general – cum am fost, ce ni s-a întâmplat şi cum suntem acum."

Asa cum o lucrare literara are introducere, cuprins si incheiere, o impartasire are si ea trei parti - cum am fost, ce am facut si cum sunt acum.

Cum am fost

Nu puteam sa dorm noaptea.
Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart.

Si in sevraj. Ca sa functionez trebuia sa beau ceva. Doar putin sa-mi revin si apoi plec la servici. Aveam servici!!?
Ma intindeam la bauta si plecam aproape beat pe cele trei carari inspre servici. Daca plecam! Uneori imi pierea cheful si mergeam in parc sa continui bauta.
Cu troleibuzul faceam vreo 17 minute. Mie mi se pareau doua ore. Era un chin. Ma agatam de bara de sus si stateam pe varful picioarelor. Ma balabaneam in jurul axei mele, pastrand cele 2 puncte de sprijin. Cu ochii mici, rosii si sticlosi ma uitam cu ura la cei jur. Eram uimit si invidios ca pot merge la servici fara sa bea ceva inainte.
Nu vedeam ca erau numai pensionari si elevi. Era ora 10.00.
Primul lucru pe care il faceam dupa ce coboram din troleibuz era sa ma asigur ca ajung la servici cu una mica de 200 de grame.
Imi faceam un ness rece intr-o cana de culoarea cobaltului (sa nu se vada culoarea licorii dinauntru) si pe masura ce beam nessul turnam votca in cana.
Pe la unspe jumate incepeau colegii, ba chiar si directorul, sa ma sacaie. Le explicam ce aveam de facut. Privirile lor mirate ma enervau. Ce naiba nu inteleg astia? Cuvintele din mintea mea ieseau sub forma unor bolboroseli neinteligibile. Daca ma concentram puternic, ma auzeam! Mi-aduc aminte ca la scris renuntasem de mult, renuntasem sa mai fac vreo ciorna ceva in legatura cu ce aveam de lucru, niciodata nu intelegeam ce am scris.
Dupa ce ma lasau in pace plecam sa servesc masa! In parc, cu alte 200 de grame. De 'oboseala' ma mai intindeam din cand in cand pe banca. Alteori ma apuca 'oboseala' la servici si mergeam la veceu sa trag un pui de somn.
Ziua de servici se incheia pe la 15.00, pentru ca trebuia sa plec acasa sa dorm putin, sa-mi revin. Daca aveai treaba cu mine trebuia s-o faci inainte de 15.00.
In drum spre casa eram ceva mai vioi pe cele trei carari ale mele. Obiectivul principal: jumatatea pentru acasa (nu jumatatea DE acasa; vorbesc de sticla de 500 de grame).
Dormeam putin si reincepeam. De data asta linistit pentru ca nu o sa ma mai deranjeze nimeni.
Seara ma uitam la cele doua imagini, care se suprapuneau din cand in cand, ale televizorului. Filmele erau dublate. Vreau sa zic ca scrisul era dublu. Asa ca preferam talkshow-urile. Eram foarte atent pentru ca a doua zi stiam ca nu o sa mai tin minte nimic. De fapt ma uitam 'prin' televizor, imi spuneam, ca sa pot sa ma gandesc la ale mele.
Tarziu in noapte incercam sa merg la culcare.

Nu puteam sa dorm noaptea.
Adormeam greu.
Ma trezeam in timpul noptii si, neputand sa mai dorm, ma dadeam jos din pat sa beau ceva. Pentru somn! Incercam apoi sa adorm si iar ma trezeam. Iar beam. De data asta pentru ca nu puteam sa dorm, ziceam eu.
Dimineata eram spart ...

Ce s-a intamplat 

Am avut o dorinta fierbinte, disperata de a inceta bautul, nu mai aveam nicio speranta, incercasem totul. Si m-am agatat de AA cu "dintii si cu ghearele". 
Daca cei din AA mi-ar fi spus ca pentru a ramane abstinent trebuia sa sap un sant de la Spitalul Obregia la Intercontinental, m-as fi apucat de sapat imediat.
Dar nu m-au pus sa sap santuri.
Mi-au spus sa vin la intalniri. Si am venit.
Mi-au spus sa citesc literatura. Si am citit-o.
Mi-au spus sa fac Programul de 24 de ore. Si l-am facut.
Mi-au spus sa-mi iau un nas. Si mi-am luat.
Mi-au spus sa lucrez pasii. Si i-am lucrat.
Mi-au spus sa merg si la celelalte grupuri, altele decat cel de langa casa. Si am mers.
Mi-au spus sa moderez sedintele de pasi. Si am moderat.
Mi-au spus sa particip la activitatile grupului. Si am participat.
Mi-au spus sa intru in Serviciile AA. Si am intrat.
Mi-au spus, mai apoi, ca ar fi bine sa fac in asa fel incat sa fiu eu, la randul meu, nasul cuiva. Si am facut-o.
Nu stiam atunci ca acestea sunt Instrumentele AA-ului.
In felul acesta am imbratisat Programul in doisprezece pasi.

Lucruri pe care le-am învăţat încă de la început, care mi-au fost de mare folos si pe care le-am transmis mai departe ori de câte ori am avut ocazia, reamintindu-mi:
- despre esenta AA-ului: un alcoolic recuperat ajută un alt alcoolic să se recupereze
- despre conceptul de boală 
·         boala = nu mai am voie să beau; orice s-ar întâmpla, alcoolul nu mai este o opţiune
·         tratamentul = abstinenţa totală
·         medicamentul = întâlnirile
- despre primii trei paşi în termeni simpli:
Când dorinţa mea fierbinte de a înceta băutul (mi-am admis neputinţa, am încercat de toate şi de unul singur nu am reuşit, am admis că am nevoie de ajutor) - PROBLEMA - (pasul 1) s-a întâlnit cu programul în 12 paşi (am ajuns la credinta că există cineva sau ceva care mă poate ajuta)  - SOLUŢIA - (pasul 2), m-am abandonat lui pe de-a-ntregul - ACŢIUNEA ! - (am cerut ajutorul Puterii superioare aşa cum o înţeleg eu - şi la început am înţeles că pot să consider grupul ca PS - şi am admis să fac orice este necesar pentru recuperare) - (pasul 3).
- despre instrumentele AA-ului:
·         întâlnirile (90 de zile, 90 de întâlniri)
·         literatura (la început "Viaţa fără băutură" pentru că îmi vorbeşte despre capcane şi ce am de făcut când vine 'pofta')
·         programul de 24 de ore - fiecare zi, pe rând
·         să dau telefon înainte de a consuma, unui alt alcoolic recuperat
·         sponsorul (să nu lipsească caietul de lucru)
- despre faptul că abstinenţa este personală, recuperarea este pe primul loc; altfel înseamnă că mai am de pierdut: si voi pierde exact ce pun înaintea abstinenţei.
- despre faptul că abstinenţa se învaţă. Prin repetiţie. Cu antrenament şi disciplină.
- despre principiile AA: onestitate (faţă de mine însumi în primul rând), bunăvoinţa (pentru că voinţa nu mi-a fost de folos) şi minte deschisă (să mă conformez cu ce mi se spune că am de făcut, chiar dacă nu înţeleg totul de la început).
Şi răbdare, pentru că programul este despre conştientizare şi autocunoaştere şi lucrul ăsta nu se poate face peste noapte (oricum, nu am ajuns alcoolic dintr-o dată).
Nu trebuie să fac nimic altceva decât să vin la întâlniri şi totul o să fie bine!

Cum sunt acum

Azi ma simt de parca Programul m-a imbratisat pe mine.
Sunt abstinent... şi sunt mulţumit.

Dacă cheia intrării în abstinenţă este bunăvoinţa, cheia păstrării abstinenţei este Comunitatea AA. Iar cheia unei abstinente senine (să te bucuri de viaţă fără băutură) este Programul în 12 paşi.
Am învăţat să pun abstinenţa pe primul loc, dacă vreau să primesc toate celelalte lucruri importante din viaţa mea.
Am ajuns să mă cunosc, să-mi ştiu limitele, să mă accept aşa cum sunt, fără să mă învinovăţesc.
Am ajuns să conştientizez ce simt, ce gândesc şi ce fac.
Am ajuns să înţeleg că ceilalţi nu urmăresc să-mi facă rău.
Am ajuns să accept din ce în ce mai multe lucruri şi din ce în ce mai des, mai ales că lucrurile sunt exact aşa cum trebuie să fie.
Am ajuns să transform ce am constientizat, înţeles şi acceptat.
Dacă mai am încă resentimente? Sigur că mai am. Pentru că au rămas lucruri neacceptate, neînţelese, neconstientizate.
Nu tot ceea ce înţeleg pot să accept, să fiu de acord.
Nu tot ceea ce constientizez pot să înţeleg.
Procesul de conştientizare este unul continuu.
Nu uit că sunt diferit şi asta doare din când în când.
De multe ori este nevoie de un efort de 10 ori mai mare pentru lucruri pe care 'ceilalţi' le fac poate cu uşurinţă. Nu orice lucru, dar unele lucruri, da.
Lucrurile sunt departe de a fi perfecte, mai este mult de lucru, dar sunt abstinent şi sunt mulţumit.



.



26.08.2004 !



CUM AM FOST ...

Ce am simtit: o mare umilinta
Ce am gandit: un noian de ganduri negative si distructive
Ce am facut: nu am putut face fata situatiei, nu am putut suporta si am facut ce era cel mai comod pentru mine la acel moment, am baut

CE S-ÎNTÂMPLAT ...

"... nu mai rămânea nimic altceva de făcut decât să luăm trusa simplă de instrumente spirituale care zăcea la picioarele noastre."
ALCOOLICII ANONIMI

Ce am simtit: o mare eliberare
Ce am gandit: un nou mod de gandire, ganduri potrivite
Ce am facut: am folosit instrumentele AA-ului: programul de 24 de ore, intalnirile, literatura, sponsorul, telefonul, serviciul, transmiterea mesajului / sponsorizarea; programul in 12 pasi.

CUM SUNT ACUM ...

Ce simt: sunt abstinent... şi sunt mulţumit.
Ce gandesc: un dialog interior linistit 
Ce fac: trăiesc conform principiilor sugerate in program

Onestitate, Minte deschisă, Bunăvoinţă, Acceptare, Credinţă,  Predare, Smerenie, Curaj, Perseverenţă, Compasiune, Iubire, Iertare.


Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

sâmbătă, 25 august 2018

Imbufnarea



Imbufnarea, comportament distructiv




Venita din suparare si tristete si ducand la lipsa de comunicare. Si din aceasta cauza, la resentimente si scenarite. 
Am experimentat asta de foarte multe ori. Puteam sta îmbufnat zile în şir, până când nu-mi mai aminteam măcar de unde a pornit totul. Un cuvant aiurea… si ma opream intr-o tacere care putea dura ore sau zile. Ultima a durat 9 luni!
Îmbufnarea poate fi asociata unei crize de furie tăcută (consider că mi se cuvine ceva ce n-am primit şi sunt furios, de exemplu, sau cred ca mi s-a facut o nedreptate, sau altceva). Reacţia: o grăitoare muţenie. Asteptarea: sa fiu 'mangaiat pe cap' (afectiune, compasiune etc, adica tot ce are nevoie egoul sa primeasca).
Imbufnarea era un mecanism de aparare, un sentiment de substitutie. In loc sa-mi arat furia, care putea insemna respingere, ma inchideam in mine. Era incercarea mea de a-l face pe celalalt sa plateasca pentru incapacitatea mea de a-mi exprima adevaratele sentimente de tristete, furie sau deceptie. Il culpabilizam si il invitam sa faca eforturi sa-si dovedeasca afectiunea.

Cum fac sa transform un comportament distructiv in ceva care sa nu ma mai afecteze
Simplu ar fi sa nu ma mai imbufnez. Dar daca nu reusesc?
Am invatat ceva extraordinar insa: sa schimb perceptia!
Cand nu pot accepta ceva, cand nu pot sa schimb, imi ramane totusi ceva ce pot sa fac: schimbarea perspectivei.
Perspectiva pe care o dau azi este că

DACA NU AVEM NIMIC BUN SA NE SPUNEM, MAI BINE NE TINEM GURA INCHISA!

 

 

 

 

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

vineri, 24 august 2018

in starea de victima


Se mai intampla sa prefer sa ma autoamagesc, sa ma agat de iluzii si credinte irationale, nerealiste sau limitative, decat sa fac vreo schimbare in viata mea.
Teama de schimbare, rezistenta la tot ce este nou sau la ce ar presupune un efort in directia constientizarii si apoi a schimbarii, agatarea de "zona de confort" (oricat de 'nefericit' as fi) sunt factorii care ma impiedica sa depasesc suferinta.

Gandirea mea inca este una in care suferinta, victimizarea, drama, nefericirea, compromisurile si viata traita in renuntare si blazare sunt acceptate ca fiind normale. Ridic din umeri, imi spun ca nu se poate face nimic si continui sa ma afund in tristetea mea existentiala.
Insa, as putea sa constientizez ca viata poate fi traita si altfel. Sa caut informatii, sa fiu dispus sa fac schimbarile necesare oricat efort ar presupune asta, sa spun NU suferintei, compromisurilor, renuntarii si blazarii. Sa renunt la credinta ca "asa este viata, nu ai ce sa-i faci."

Cand ma percep ca o victima neajutorata in prim planul mintii mele apare pierderea resurselor interioare. Contactul meu cu Puterea superioara scade si perceptia se transforma in convingere.
Gandurile imi diminueaza capacitatea de a face fata si a rezolva problemele cu care ma confrunt. Tot ele ar putea sa-mi dea puterea necesara sa depasesc orice obstacol.
Cand imi plang de mila si ma victimizez nu am motivatie si energie sa fac schimbarile necesare. 

In starea de victima caut intelegere, sprijin si suport emotional din partea altora si atunci cand le primesc ma afund si mai mult in credinta ca sunt neajutorat si napastuit. In starea de victima astept sa fiu salvat, doresc ca altcineva sa isi asume responsabilitatea vietii mele, dand vina pe alti oameni si circumstante pentru nefericirea mea.
Ca victima vorbesc oricui doreste sa ma asculte despre cat de greu imi este, insa nu ma straduiesc sa ies din situatiile nefavorabile. 
Cand ma confrunt cu probleme ar fi bine sa fiu rezervat in a ma plange si sa-mi investesc energia psihica si fizica in solutii si actiune.
Ar fi bine sa nu caut ca altii sa ma priveasca cu mila. Oricat de greu ar fi, sa am o atitudine realista si functionala, orientata catre depistarea cat mai rapida a solutiilor pentru rezolvarea situatiilor neplacute cu care ma confrunt.


 Acceptarea, credinta si predarea ma ajuta sa trec peste situatiile neplacute cu care ma confrunt si sa gasesc solutiile potrivite si apoi sa pun in aplicare.

 

joi, 23 august 2018

"alcoolici care mai sufera"



Abstinenta mea dureaza doar 24 de ore. In fiecare zi.
Maine nu am de unde sa stiu ce o sa se intample. Pentru ieri, ii sunt recunoscator lui Dumnezeu pentru ca m-a ajutat sa fac ceea ce este necesar pentru ca azi sa raman abstinent.

Circula o vorba: "nu conteaza anii din viata, conteaza viata din ani".

Este foarte frumos si OK, dar la modul la care privesc lucrurile acum, fiecare an conteaza, fiecare zi chiar, conteaza. Prea am vazut in jurul meu oameni carora viata le-a oferit tot ce isi doreau si care 'se duc' la varste 'mici'.

Obisnuiesc sa merg la mama la cimitir. In drumul spre locul unde se odihneste, imi atrag atentia datele de nastere si de deces de pe cruci. 30, 40, 50 de ani. Si ma gandesc, pai, spune-le lor ca nu conteaza anii din viata, ca viata e grea, ca ai probleme de nerezolvat ... RESPIR, trag adanc aer in piept, expir ... si merg mai departe.
... Sau cand intru intr-un spital. De multe ori am fost la parintii mei, la sectia de cardiologie. Afara e iures. Goana dupa bani, relatii etc, nevoi, dorinte implinite sau nu. NEBUNIA! In spital oamenii nu isi doresc decat un singur lucru: sanatatea
Afara nu constientizezi. Spui "Doamne ajuta-ma si o sa am mai multa grija de mine". Si Dumnezeu te ajuta. Iesi afara si UITI (ca in povestioara cu locul de parcare - "aici" -). Si pana sa te dumiresti mai bine esti inapoi.
De aceea abstinenta mea este pe primul loc. Pentru ca inseamna sanatate. Minte limpede. Daca raman abstinent pot sa le fac pe toate celelalte. Asa ca pentru a obtine ceea ce imi doresc incep cu a lucra la abstinenta mea prin programul de recuperare.

La grup am discutat odata despre "AA te face mai sanatos, nu neaparat mai bun". AA-ul in ansamblul lui (Comunitatea , intalnirile, programul) asta face. Te face mai sanatos.
De multe ori am auzit "de bun ce eram am ajuns aici", Deci bun eram, ce imi mai trebuie! (neintelegand ce inseamna 'a fi bun'). ...

Ajung la ce doream sa spun de fapt. 

ANII DE ABSTINENTA CONTEAZA!
Anii de abstinenta inseamna sanatate. 
Progresul spiritual ("starea de bine") este o alegere. O alegere pe care ar fi bine sa o fac daca vreau sa-mi pastrez o abstinenta senina.
Sunt momente cand cei 'mai vechi' au 'iesiri in decor'. In acele momente nu imi spun ca degeaba au atatia ani de abstinenta, ca ce invata noii veniti de la ei, ca acestia s-ar putea sa se intrebe "pai, sa intru in abstinenta si sa ajung asa?".
Imi spun ca suntem inca "alcoolici care mai sufera", in ciuda anilor de abstinenta,
Imi spun ca mi se poate intampla si mie. Suntem oameni, putem gresi, nu suntem niste sfinti. Iar nou venitul sa ia ce i se potriveste. Si sa nu judece. Pentru ca ei vad ce se intampla in acel moment, nu tot ce s-a intamplat in toti anii de abstinenta din spate. Nu se poate sa-i negi anii de abstinenta pentru ca are un moment mai greu pe care nu-l poate gestiona in mod adecvat.
Am auzit in AA ca "cei vechi recad pentru ca uita sa ceara ajutorul". Si cred ca intr-o anumita masura asa este. Uităm atît de ușor de abstinența emoționala! Este un soi de orgoliu, "eu sunt vechi, mie nu mi se poate intampla, nu am nevoie de sfaturi, pot sa ma sfatuiesc si singur!, stiu ce am de facut, stiu tot ce se poate stii despre program, ... !", uitand ca, da, asa poate ca este, dar ar fi bine ca AZI "sa plasam principiile deasupra personalitatilor".

Un alcoolic cu un numar de ani de abstinenta o sa ramana un alcoolic cu acel numar de ani de abstinenta chiar daca maine (sau fara chiar, este posibil si doar 'daca maine'!) o sa aiba o 'recadere' de la Program.





                                                      Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

miercuri, 22 august 2018

Pasul 8 - O perspectiva!

Pasul 8. 
Am intocmit o lista cu toate persoanele carora le-am facut necazuri si am consimtit sa reparam aceste rele.

Scopul
În Pasul 8 identificați greșelile trecutului, astfel încât să puteți repara daunele pe care le-ați făcut. Apoi, elaborati un plan pentru a crea relații sănătoase de acum înainte.

Cum?
Constientizezi că i-ai rănit pe alții la fel de tare cum te-ai ranit pe tine cu consumul de alcool.
  • Descopera cât de mulți oameni ai rănit și cum i-ai rănit.
  • Fa o listă cu toți cei care i-ai rănit. De asemenea, acorda atenție la tot ceea ce descoperi despre tine si problemele tale de-a lungul acestui drum.
  • Nu fi defensiv și nu da vina pe oameni pentru modul în care acestia te-au tratat. Iartă-i, pentru că fără a-i ierta pe alții, nu te poți ierta pe tine insuti.
Sugestii

  • Nu minimiza greșelile și slabiciunile tale concentrându-te pe greșelile altora.
  • Da-ti seama că ai rănit pe alții la fel de tare cat te-ai ranit pe tine cu consumul de alcool.
  • Uită-te dincolo de defectele tale evidente și fa o examinare aprofundată a defectelor tale.
  • Evita sa ii judeci pe ceilalti. Fii obiectiv atunci când iti evaluezi defectele, asa cum o faci si cu defectele altora.
Mituri
  • bautul tău nu a vătămat pe nimeni, doar pe tine. Oamenii de multe ori cred că în cazul în care prejudiciul nu este extrem și vizibil, atunci nu este nimic de examinat in profunzime. Aceasta este o concepție greșită și periculoasă, ceva ce AA numește „uitarea intenționată.“ Nu se poate obține maximum din cei 12 pași dacă nu esti dispus să fii vulnerabil și incredibil de onest, chiar dacă ceea ce descoperi despre tine și despre alții este dureros de acceptat.
Impartasire - o perspectiva a Pasului 8

Pasul 8 este un pas minunat pentru a începe reconstructia unor punti care au fost distruse în dependența activă. Când dependența a avut controlul asupra mea, unele dintre relațiile mele cu cei dragi au devenit încordate și am rănit pe unii dintre cei mai apropiați de mine. Acest pas mi-a dat șansa de a reflecta asupra trecutului meu și de a-mi asuma întreaga responsabilitate pentru partea mea din puntile distruse.
Din fericire, toți pașii anteriori m-au adus într-un loc unde m-aș putea aseza cu onestitate sa creez o listă cu persoanele pe care le-am ranit și sa devin dispus să fac reparatii.

A simti iubirea autentică

Pasul 8 se bazează pe principiul iubirii autentice.
Pasii de la 1 până la 7 au fost mai mult pași cu caracter personal, concentrandu-se mai mult pe gândurile și acțiunile mele trecute ceea ce a condus la unele schimbări interne. Pasul 8 imi cere sa fac schimbari în continuare prin reexaminarea trecutului și realizarea unei liste cu cei fata de care am gresit într-un fel.
În plus, mă pregătesc sufleteste sa devin dispus să fac reparatii la Pasul 9. A trebuit să devin dispus să ofer scuzele mele celor care pe care i-am ranit și să-mi cresc o doză bună de iubire autentica. Acest lucru solicita umilință și încredere că astfel de acțiuni m-ar ajuta în recuperarea mea și as putea beneficia de o stare de bine mai mare.
Nu a fost ușor. Asumarea egoismului meu și a responsabilității pentru greselile fata de ceilalti a fost un proces dureros. Este mai ușor să arătăm cu degetul la alții sau să intoarcem privirea in alta parte. Este mai ușor să dam uitării trecutul. Dar când am fost onest cu mine insumi si umil in aceasta privinta, mi-am dat seama că purtam o doza mare de vinovăție și rușine. Oamenii pe care i-am rănit nu meritau asta și am știut că dacă aș fi vrut să continui să cresc personal și spiritual, a trebuit să fiu dispus să ma fac reparatii si sa indrept lucrurile.

Bunăvoința merge pana departe

Pasul 8 iti solicita dorința de a reflecta asupra trecutului și să fii sincer cu privire la partea ta din relațiile tensionate. Poate că ti-ai rănit părinții, soțul, prietenii, un vecin, un coleg și așa mai departe. Poate că băutul te-a adus într-o depresie profundă și in furie cu care ti-a fost greu să trăiești.
Când dependenta mea m-a pus in genunchi, nu am fost acolo pentru copiii mei asa cum ar fi trebuit sa fiu și mi-am rănit partenerul iar si iar. Știam că a-mi cere scuze nu va fi ușor, dar am fost dispus să fac partea mea în a face reparatii.
Pasul 8 ne pregătește pentru pasul 9, cand vom face de fapt reparatiile atunci când este posibil, fara a mai rani pe cineva sau pe tine insuti. Ai incredere în proces; functioneaza!

vineri, 17 august 2018

Despre Pasul 10 si cum sa-l aplicam in vietile noastre



Ne ancorăm în realitate și nu ne mai adâncim în greșeli.

„Ne-am continuat inventarul personal 

și 

ne-am recunoscut greșelile de îndată ce ne-am dat seama de ele.”




Pasul 10 ne sugereaza:
1 - sa continam sa ne facem inventarul personal
2 - sa continuam sa ne corectam pe loc greselile

Iata cum:

1 - lucram mai intai pasii 1-9
(actiune!)
2 - intelegem ca este un proces care va continua pe tot parcursul vietii
(actiune interioara)
3 - facem o listă cu comportamente și atitudini față de care trebuie să fim în gardă în fiecare zi; continuam sa fim atenti in special la egoism, la lipsa de onestitate, la resentimente si frica
(actiune exterioara)
4 - folosim rugaciunea pentru indepartarea lor de indata ce simtim ca se acumuleaza
(actiune interioara)
5 - discutam imediat despre ele cu cineva
(actiune exterioara)
6 - inventar fulger (atentia) facut oricand in parcursul zilei, daca ne vedem coplesiti de evenimente
(actiune interioara)
7 - inventarul de seara (auto-examinarea, analiza), cand trecem in revista intamplarile zilei
(actiune interioara)
8 - la intervale de timp facem o revizuire a progresului nostru (auto-evaluarea, bilant)
(actiune interioara)
9 - actionam pentru repararea greselilor
(actiune exterioara)
10 - actionam in sensul de a cauta o persoana care ar putea beneficia de ajutorul nostru
(actiune exterioara)
11 - ne intrebam constant care este voia Lui pentru noi, acesta fiind modul sanatos de folosire a vointei
(actiune interioara).

joi, 16 august 2018

"Cum?"


<<Acum, că mă folosesc de cele trei litere H-O-W sugerate de prietenii mei din Program  - Honesty (onestitate), Open-mindedness (minte deschisă) și Willingness (bunăvoință) – văd lucrurile diferit. Nici nu aș fi putut prezice, sau nici nu mi-am închipuit să ajung să văd lucrurile cu totul diferit față de cum le vedeam înainte de a veni la Program. De cele mai multe ori, mă simt bine. Rareori mă simt rău și niciodată nu pentru prea mult timp. Și, cu siguranță, nu la fel de rău cum mă simțeam înainte mai tot timpul. Este cea mai rea zi a mea de acum, infinit mai bună decât cea mai bună zi de dinainte?
Ce să-mi amintesc azi
H.O.W. (joc de cuvinte – how="cum"  n.t.).>>

Sursa Programul Sf Dimitrie

*********

Trei pasi simpli ca sa fiu OK:

1. Cum fac?
Traiesc in intervalul zilei prezente: sunt atent, observ. Constientizez ce simt, ce gandesc, ce fac.
Aflu astfel ce imi face rau si elimin si aflu ce ma face sa ma simt bine si REPET.
2. Cum imi dau seama?
Accept realitatea asa cum este. Nu ma mai opun, nu ma mai incrancenez, nu ma mai lupt sa fie cum vreau eu si cand vreau eu (acceptare si predare).
3. Cum verific?
Sunt relaxat indiferent de ce se intampla. Opusul incrancenarii (cand ma opun) este Relaxarea (cand ma predau).
Daca nu sunt relaxat, ma intorc la pasul 1: Cum fac?


 Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA

miercuri, 15 august 2018

bomba cu ceas


<<În fine, începem să vedem că oamenii - inclusiv noi înşine - sînt într-o anumită măsură bolnavi spiritual şi se înşeală adesea; atunci, abordăm toleranţa adevărată şi înţelegem ce înseamnă, de fapt, reala iubire de semeni. Va deveni din ce în ce mai evident, pe măsură ce vom avansa, că nu are nici un rost să ne enervăm ori să ne simţim răniţi de oameni care, ca şi noi, suferă durerile creşterii.>> (12&12 - Pasul 10)


***


Sunt in viata si nu e putin lucru pentru cineva cu o boala terminala activa care poate sa ma omoare!
Ma trezesc dimineata si am o bomba cu ceas in capul si in mintea mea. Si in fiecare zi negociez cu boala mea mutand cronometrul inapoi (fata de ora exploziei) pentru inca 24 de ore.
Partea complicata este ca bomba respectiva nu ticaie, doar sopteste.
Nu este nici o tragedie si nici o surpriza sa am o gandire adictiva. Tragedia ar putea veni cand cred ca gandul ar putea fi adevarat.
Singura cale adevarata pe care am gasit-o pentru a ma proteja impotriva soaptelor bolii in mintea mea este:
- sa vorbesc despre ceea ce gandesc
- sa impartasesc cum ma simt
si
- sa ma rog pentru ceea ce fac.
Sunt inca in viata si tot ce am de facut este sa fac SA CONTEZE ASTA!



 Stefan


P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA