Pornind de la un post de pe Prietenii lui Bill:



si trecand prin cele auzite in AA:

Durerea este necesara, suferinta este optionala.

Iata un articol de pe net (cam lung ce e drept!) referitor la durere sau suferinta:

<< Durere sau suferinta

Dex-ul le da ca sinonime, aparent. Doar aparent. Pentru ca, la ”suferinta”, mai da o precizare: starea cuiva care sufera. 

(Nota personala:

DURÉRE, dureri, s. f. 1. Suferință fizică suportată de cineva. 2. Fig. Suferință morală; mâhnire, întristare. ◊ Loc. adv. Cu durere = îndurerat, trist. – V. durea. 

SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. –Suferi + suf. -ință (după fr. souffrance). 

Sursa: DEX '09 (2009)

Mai mult, a durea (verb) este a face sa simta o suferinta, a suferi (verb) este a simti o durere:

DUREÁ, pers. 3 doáre, vb. II.Tranz. 1. A face să simtă o suferință fizică. 
SUFERÍ, súfăr, vb. IV. 1. Intranz. A încerca, a simți, a îndura o durere fizică sau morală. 
Sursa: DEX '09 (2009)

Ceea ce inseamna ca daca spun ca ma doare inseamna ca mi s-a facut ceva, iar cand spun ca sufar inseamna ca simt ceva: durerea este exterioara, suferinta este interioara.)

Durerea este de moment, suferinta e o stare prelungita.

Atunci cand te lovesti, cand cazi rau de tot si-ti razui pielea sau iti rupi un picior, doare ca naiba. Parca ti se opreste inima si nu mai poti respira. Dar, dupa momentul loviturii, cand terminatiile nervoase au trimis creierului informatia despre impact, si creierul tau a accesat partea cu raspunsul la stimuli fizici, durerea pierde din intensitate. In timp rana incepe sa sa inchida, osul incepe sa se sudeze la loc. Pielea prinde coaja. Nu simti tot timpul locul loviturii, dar daca apesi din greseala pe el, doar din nou ca naiba. Exact la fel de intens ca in momentul cand ai cazut. Pentru ca in momentul ala creierul tau acceseaza exact aceeasi zona cu raspunsul la stimuli fizici, repeta un tipar creat si cunoscut dintr-o experienta anterioara.

Suferinta – fizica – e boala. Ceva inflamat din trupul tau, care trimite constant semnale creierului, care acceseaza constant aceeasi zona de reactii. Doare tot timpul, pentru ca, practic, partea respectiva de corp sufera tot timpul, e mereu sub presiune, in distress. Daca nu iei un tratament sau nu faci o operatie, partea respectiva nu se vindeca, si-ti reaminteste asta, prin durere, in fiecare secunda. Ca sa faci tratamentul ala odata.

Si emotional? Care e diferenta dintre durere si suferinta?

Doare, de exemplu, cand cineva drag iti tradeaza increderea si te minte. Lovitura o resimti cand afli/descoperi, in momentul ala. E chiar fizica. Aceeasi senzatie ca-ti sta inima in loc si-ti amortesc membrele, ca dupa o lovitura fizica.

Ce vine dupa momentul zero e suferinta. Care te tine zile, luni, depinde cat de grava ai perceput tu ca fiind lovitura. Suferinta e faptul ca te tot intorci cu gandul la momentul loviturii, il intorci pe toate fetele, faci proiectii si te intrebi cum ar fi fost daca si unde ai gresit si ce-ai facut sa meriti asta.

Sunt dureri emotionale care se transforma in boala. Dar de cele mai multe ori, noi alegem singuri sa le transformam in boala, apasand constant locul lovit si nelasand pielea sufletului sa prinda coaja si sa se regenereze. Daca te tot gandesti la ce ti s-a intamplat, nu vei putea sa asimilezi experienta si sa mergi mai departe. Alegi sa ramai cu un os al sufletului rupt. Asa cum piciorul tau rupt s-a vindecat, iar creierul tau a invatat sa-ti coordoneze pasii mai bine, ca sa nu mai cazi si sa te julesti iar, la fel ar trebui sa ne dam voie sa ne regeneram sufleteste dupa o lovitura si sa mergem mai departe mai puternici si mai siguri.

Ai zice ca instinctul de supravietuire ne face sa cautam sa ne vindecam, sa ne revenim dupa o lovitura emotionala, dar de multe ori alegem, dintr-un masochism ciudat, sa staruim intr-o stare care ne produce durere, care ne face sa ne simtim rau constant. Corpul nostru stie sa se vindece si sa continue sa functioneze, poate pentru ca nu controlam constient procesul de vindecare. Dar sufletul? Pe ala il putem chinui mental la infinit si tine intr-o presiune constanta, revenind mereu si mereu cu mintea la ce ni s-a intamplat, la momentul zero al durerii.

Orice durere aduce dupa ea e o transformare. Cand ti se sudeaza la loc un os rupt, cand se regenereaza un tesut bolnav, se mai pune un strat minuscul de materie de protectie, ca sa aiba rezistenta mai mare la o eventuala alta trauma. De ce nu avem incredere in capacitatea de regenerare a sufletului? De ce nu putem accepta ca o durere emotionala ne invata ceva (sa ne coordonam mai bine pasii emotionali) si ne face mai puternici? Se intampla sa te lovesti, evident ca n-o faci intentionat, doar ca sa cresti rezistenta fizica la lovituri. La fel ar trebui sa fim constienti ca se intampla sa fim loviti si interior si n-ar trebui sa ne temem atata de durerile sufletesti. Nu le cauti, dar sunt inevitabile si, daca tot sunt, e mai bine sa inveti ceva din ele si sa mergi inainte, stiind mai multe despre limitele tale si despre cat poti sa duci, nu sa alegi sa staruiesti cu gandul asupra lor, intr-o suferinta continua, care nu te ajuta sa mergi mai departe, ci te tine prizonier intr-un moment zero reprodus fidel de mintea ta in fiecare secunda.

Osului rupt ii trebuie o perioada ca sa se refaca.  Dar piciorul nu refuza sa te ajute sa mergi doar pentru ca l-ai rupt odata. Si sufletului ii trebuie o perioada sa-si revina dupa o lovitura. Dar daca te tot intorci cu gandul asupra loviturii nu faci decat sa te schilodesti singur sufleteste, sa-ti construiesti niste temeri si limitari interioare. In loc sa mergi mai departe, te inchizi si alegi sa ramai in momentul cand ai primit lovitura.

Faptul ca ai un picior rupt nu te impiedica sa remarci ce frumos rade iubita ta sau ce apus minunat de colorat ai in fata ochilor. De ce atunci cand esti lovit sufleteste alegi sa ineci tot restul lumii in gri si sa nu mai vezi culori si zambet nicaieri? De ce ne condamnam singuri la o durere prelungita?

Iti lasi corpul sa se vindece. Sunt oameni care-si repeta cu incapatanare, in timp ce se lupta cu o boala grea, ca o pot invinge si ca vor supravietui. De ce atunci sa nu permiti sufletului tau sa te vindece? De ce-l feresti de lovituri si-l inchizi, de ce nu avem atata incredere ca nimic, absolut nicio durere emotionala, nu e mai puternica decat esenta noastra?

Durerea e buna. E inceputul unui proces de transformare si intarire. Si e inevitabila. Suferinta insa este o alegere. Pentru care nu avem dreptul sa invinovatim pe nimeni in afara de noi. >>

Sursa:https://ganduridetoateculorile.wordpress.com/2013/07/13/durere-si-suferinta/

Stefan

P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA!