in starea de victima

Se mai intampla sa prefer sa ma autoamagesc, sa ma agat de iluzii si credinte irationale, nerealiste sau limitative, decat sa fac vreo schimbare in viata mea.
Teama de schimbare, rezistenta la tot ce este nou sau la ce ar presupune un efort in directia constientizarii si apoi a schimbarii, agatarea de "zona de confort" (oricat de 'nefericit' as fi) sunt factorii care ma impiedica sa depasesc suferinta.

Gandirea mea inca este una in care suferinta, victimizarea, drama, nefericirea, compromisurile si viata traita in renuntare si blazare sunt acceptate ca fiind normale. Ridic din umeri, imi spun ca nu se poate face nimic si continui sa ma afund in tristetea mea existentiala.
Insa, as putea sa constientizez ca viata poate fi traita si altfel. Sa caut informatii, sa fiu dispus sa fac schimbarile necesare oricat efort ar presupune asta, sa spun NU suferintei, compromisurilor, renuntarii si blazarii. Sa renunt la credinta ca "asa este viata, nu ai ce sa-i faci."

Cand ma percep ca o victima neajutorata in prim planul mintii mele apare pierderea resurselor interioare. Contactul meu cu Puterea superioara scade si perceptia se transforma in convingere.
Gandurile imi diminueaza capacitatea de a face fata si a rezolva problemele cu care ma confrunt. Tot ele ar putea sa-mi dea puterea necesara sa depasesc orice obstacol.
Cand imi plang de mila si ma victimizez nu am motivatie si energie sa fac schimbarile necesare. 

In starea de victima caut intelegere, sprijin si suport emotional din partea altora si atunci cand le primesc ma afund si mai mult in credinta ca sunt neajutorat si napastuit. In starea de victima astept sa fiu salvat, doresc ca altcineva sa isi asume responsabilitatea vietii mele, dand vina pe alti oameni si circumstante pentru nefericirea mea.
Ca victima vorbesc oricui doreste sa ma asculte despre cat de greu imi este, insa nu ma straduiesc sa ies din situatiile nefavorabile. 
Cand ma confrunt cu probleme ar fi bine sa fiu rezervat in a ma plange si sa-mi investesc energia psihica si fizica in solutii si actiune.
Ar fi bine sa nu caut ca altii sa ma priveasca cu mila. Oricat de greu ar fi, sa am o atitudine realista si functionala, orientata catre depistarea cat mai rapida a solutiilor pentru rezolvarea situatiilor neplacute cu care ma confrunt.

 Acceptarea, credinta si predarea ma ajuta sa trec peste situatiile neplacute cu care ma confrunt si sa gasesc solutiile potrivite si apoi sa pun in aplicare.