Până când luăm prima băutură, de obicei ne putem menține comportamentul în frâu. După ce am luat prima băutură, a doua și următoarele băuturi sunt inevitabile. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne menținem determinarea de a nu bea prima băutură și de ce boala pare atât de hotărâtă să ne facă să o bem. Odată alcoolul intrat în sistemul nostru, devenim neputincioși în privința a ce ne poate face alcoolul.
Folosim onestitatea faţă de sine și ne uităm la câte moduri sunt care ne fac să luăm prima băutură. Doar retrospectiv sau când încercăm să încetăm să bem, devenim conștienți de cât de neputincioși suntem.
Putem crea motive „acceptabile” de a bea, cum ar fi afirmația că este o tradiție de familie să închei ziua cu un gin tonic. Este obișnuit să se atribuie calități medicinale băuturilor alcoolice, cum ar fi romul și coacăzele negre, pentru o durere în gât, whisky-ul sau brandy pentru rău în piept.
Deoarece alți oameni nu înțeleg sentimentul unei compulsii, ei nu pot vedea nimic greșit în a ne încuraja să „luăm una mică”. Cuvântul dependență este un alt cuvânt dintre acele cuvinte înspăimântătoare care declanșează un răspuns de negare. Nimeni nu își dorește o etichetă ca dependent și chiar cei care au suferit din cauza comportamentului nostru încearcă să nege adevărul bolii noastre.
O mamă iubitoare nu-și încurajează niciodată copilul dependent de heroină să ia doar o mică doză pentru a-și consolida puterea, dar mulți părinți continuă să aibă scuze pentru urmașii lor alcoolici. Ei vor merge la magazine pentru a cumpăra băutura pe care copilul lor nu o poate lua singur. Chiar și membrii profesiei medicale vorbesc despre beneficiile terapeutice ale unui pahar mic de vin roșu și sugerează că niciun rău nu ar putea veni de la unul.
Faptul că noi căutăm scuze pentru a continua să bem ar trebui să fie un avertisment în sine. Dacă nu am avea o dependență, oprirea nu ar fi o problemă. Dacă am bănui că fasolea verde este cauza problemelor noastre de viață, cei mai mulți dintre noi am putea să nu ne atingem de ea fără a căuta o scuză pentru a mînca măcar o boabă. Desigur, am putea argumenta că aceasta este o analogie prea simplă și că există motive sociale variate de a bea care nu sunt întâlnite în consumul de fasole verde.
Onestitatea intervine când ne dărâmăm scuzele de a bea.
Am nevoie de o băutură pentru a face față... Aceasta este o eroare creată de film și televiziune - băutura nu calmează nervii unei persoane normale. Bănd pentru uitare, nu ne creștem capacitatea de a face față, dar ne putem reduce inhibițiile, astfel încât inacceptabilul să devină acceptabil și, scăzând standardele noastre, creăm iluzia de a face față.
Când începem să ne confruntăm cu situații, ne dăm seama că funcționăm mai bine cu mintea limpede și ajungem să vedem că nu putem îmbunătăți nicio situație de viață abordând-o cu facultățile handicapate.
Trebuie să beau cu clienții mei. Chiar și oamenii care lucrează în industria ospitalității descoperă că clienții lor sunt la fel de fericiți să aibă de-a face cu cineva care este treaz. Cu siguranță, clienții sunt de obicei mai fericiți de asta decât de a avea de-a face cu cineva care uneori sare calul și devine imprevizibil.
Familia mea ar crede că sunt ciudat dacă m-aș opri. Adesea simțim că știm ce vor crede sau spune alții și luăm decizii bazate pe acest „truc de citire a minții”. Am putea crede că luăm o decizie care îi va mulțumi, dar asta facem cu adevărat. Chiar bem doar pentru a fi pe placul altcuiva?
Când luăm decizia de a nu mai bea, atunci toate motivele sunt doar scuze. Când suntem sinceri, putem vedea că nu conducem mai bine cu câteva băuturi, nu devenim mai distractivi și nu gândim mai clar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu