Noi alcoolicii avem probleme de „control”.

În Big Book, coautorii vorbesc destul de mult despre „ control ” -- în special control asupra băuturii. În timp ce se referă la asta, ne aruncă cu putere expresia „alcoolic adevărat” -- cu intensitatea unui ciocan pneumatic. 

Dar de ce toate aceste discuții despre „control” și „alcoolici adevărați” ? Se datorează faptului că băutorii tari care abuzează de alcool își pot recupera controlul. Doar că nu vor!

De aceea „trebuie să vrei cu adevărat” funcționează pentru atât de mulți nonalcoolici, pentru că dacă își doresc cu adevărat (să nu mai bea), pot avea acest lucru!

Ei nu se pot recupera din alcoolism. Pentru că NU au alcoolism. Nu mă pot recupera de la varicelă. Nu am varicela !

„Nu bea orice ar fi”? Glumești? 

„Alcoolicii adevărați” beau orice ar fi! Atâția oameni, chiar și cei care pretind că sunt membri „alcoolici” ai AA, chiar nu se califică în această descriere 

Doar pentru că cineva abuzează de alcool și provoacă mult rău lui însuși și altora nu înseamnă automat că se potrivește descrierii alcoolicului din Alcoolicii Anonimi. Să vedem mai multe despre această idee:

Noi alcoolicii suntem bărbați și femei care și-au pierdut capacitatea de a ne controla băutul. (30:2)

Nu este atât de mult o nevoie de a ne controla consumul de alcool, ci este și capacitatea pierdută de a face acest lucru. Toți cei care beau trebuie să-l controleze. Oricine mănâncă, doarme și se împerechează din specia lor trebuie să controleze și aceste activități și să se bucure de ele în parametrii normelor acceptabile din punct de vedere social. 

Știm că niciun alcoolic adevărat nu își mai recăpătă controlul. (30:2)

Este acum a patra oară când coautorii folosesc acest termen – „alcoolic adevărat”. Există o diferență între alcoolic și un băutor tare.

Cu toții am simțit uneori că ne recâștigăm controlul

Deci unde ne duce asta? „ . . . dar astfel de intervale – de obicei scurte – au fost inevitabil urmate de un control și mai puțin, ceea ce a dus în timp la o demoralizare jalnică și de neînțeles.” (30:2)

Aceasta este o caracterizare a fundului alcoolic - acel punct scăzut al psihicului și spiritului. Sentimentele de autocompătimire – pierderile financiare – respingerea familiei și a celor dragi pe care chiar și băutorii tari pot ajunge în cele din urmă să le experimenteze și să deranjeze, sunt nimic în comparație cu nepătrunsa mizerie demoralizatoare trăită de alcoolicul bolnav sufleteşte.